Organizarea şi conducerea contabilităţii în instituţiile publice

UNITATEA DE ÎNVĂŢARE NR.1

ORGANIZAREA ŞI CONDUCEREA CONTABILITĂŢII
ÎN INSTITUŢIILE PUBLICE

Cuprins:
Obiective
Bibliografie
1.1. Aspecte particulare privind sistemul instituţiilor publice din
România;
1.2. Rolul ordonatorilor de credite în procesul bugetar;
1.3. Principiile şi regulile bugetare;
1.4. Planul de conturi pentru instituţiile publice.
Rezumat
Terminologie
Termeni cheie
Temă de control

Obiective:
 Cunoaşterea entităţilor din sectorul public care realizează obiective şi
funcţiuni de interes public;
 Însuşirea competenţelor şi responsabilităţilor ordonatorilor de credite;
 Înţelegerea principiilor şi regulilor bugetare aplicate în România;
 Identificarea elementelor particulare ale patrimoniului instituţiilor publice şi
cunoaşterea tehnicilor şi instrumentelor de lucru necesare pentru organizarea
contabilităţii patrimoniului.

Timpul alocat temei: 2 ore

 Bibliografie:
 Criveanu, M., - Contabilitate publică conforma cu practica internationala,
Editura Universitaria, Craiova, 2011.
 Criveanu, M., - Contabilitate publică , Editura Universitaria, Craiova, 2018.
 Dascălu, C., (coordonator) şi colectiv – Convergenţa contabilităţii publice
din România la Standardele Internaţionale de Contabilitate pentru Sectorul
Public, Editura CECCAR, Bucureşti, 2006.
 Legea 500/2002 privind finanţele publice
 Ordinul ministrului finantelor publice nr. 2021/17.12.2013 pentru
modificarea si completarea Normelor metodologice privind organizarea si
conducerea contabilitatii institutiilor publice, Planul de conturi pentru
institutiile publice si instructiunile de aplicare a acestuia, aprobate prin Ordinul
ministrului finantelor publice nr.1917/2005.

7
Contabilitate publică
Organizarea şi conducerea contabilităţii în instituţiile publice

1.1. ASPECTE PARTICULARE PRIVIND SISTEMUL

INSTITUŢIILOR PUBLICE DIN ROMÂNIA

Activitatea finanţelor publice include elaborarea şi execuţia bugetului,

stabilirea şi urmărirea impozitelor, taxelor şi a celorlalte venituri ale statului,
controlul modului de utilizare a bunurilor şi valorilor aparţinând instituţiilor
publice cât şi urmărirea modului de gestionare a mijloacelor financiare.
În această perspectivă un loc şi rol deosebit de important revine
instituţiilor publice.

Instituţiile publice pot fi definite ca entităţi patrimoniale ce desfăşoară

activităţi, de regulă, sociale, în folosul comunităţilor, activităţi care nu produc
venituri sau produc venituri evaluate la preţul factorilor şi care nu sunt
suficiente acoperirii cheltuielilor proprii, fiind necesară alocarea de la buget de
surse pentru acoperirea acestor cheltuieli.

Activităţile desfăşurate în sistemul bugetar public din România se

referă la: învăţământ, sănătate, cultură şi artă, justiţie şi autoritate publică,
protecţia şi refacerea mediului înconjurător; asistenţa şi protecţia socială;
activităţi de importanţă strategică, cum sunt: transporturile şi telecomunicaţiile,
cercetarea ştiinţifică, chimia etc.

În sensul prevederilor Legii finanţelor publice nr. 500/2002, instituţii

publice reprezintă denumirea generică ce include:
● Parlamentul României;
● Administraţia Prezidenţială;
● Guvernul;
● Ministerele, celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice
centrale şi locale;
● Alte autorităţi publice;
● Autoritatea judecătorească;
● Instituţiile publice autonome precum şi instituţiile din subordinea
acestora, indiferent de modul de finanţare a lor, ş.a.

Parlamentul este organul de decizie în domeniul finanţelor publice.

Acesta aprobă legile bugetare anuale şi legile de rectificare, elaborate de
guvern. Parlamentul examinează şi aprobă anual bugetul de stat, bugetul
asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, şi adoptă legile
contului general anual al execuţiei bugetului.
Guvernul este organul suprem al administraţiei de stat care asigură
realizarea politicii fiscal-bugetare ce ţine seama de proiecţiile economice şi
priorităţile politice cuprinse în Programul de guvernare aprobat de Parlament.
Guvernul elaborează proiectul bugetului şi al contului general anual de execuţie
bugetară, pe care le trimite spre aprobare Parlamentului; exercită conducerea
activităţii executive a finanţelor publice; are calitatea de a utiliza fondul de rezervă
bugetară şi fondul de intervenţie, pe baza hotărârilor guvernamentale.
Ministerul Finanţelor Publice este organismul guvernamental care, în
8
Contabilitate publică
Organizarea şi conducerea contabilităţii în instituţiile publice

procesul bugetar şi în domeniul finanţelor publice are o gamă largă de

competenţe şi responsabilităţi astfel:
 emite normele metodologice pentru elaborarea bugetelor, privind
practicile de încasare a veniturilor, de angajare, ordonanţare, lichidare şi
plată a cheltuielilor, de închidere a exerciţiului bugetar, de contabilizare
şi raportare;
 coordonează şi pregăteşte proiectele legilor bugetare anuale, ale legilor
de rectificare şi ale legilor privind aprobarea contului general de
execuţie;
 dispune măsuri de aplicare a politicii fiscal-bugetare;
 solicită rapoarte şi informaţii instituţiilor care gestionează fonduri
publice;
 aprobă clasificaţiile bugetare şi modificările acestora;
 monitorizează execuţia bugetară;
 colaborează cu Banca Naţională a României la elaborarea balanţei de
plăţi externe, a reglementărilor în domeniul monetar şi valutar, a
balanţei creanţelor şi angajamentelor externe;
 analizează propunerile de buget în etapele de elaborare a bugetului;
 propune soluţii de acoperire a deficitului sau de utilizare a excedentului
din contul curent al balanţei de plăţi externe , ş.a.
Organele locale ale administraţiei de stat sunt reprezentate de consiliile
comunale, orăşeneşti, municipale, etc. prin care se realizează autonomia locală
şi au ca atribuţii: elaborarea şi aprobarea anuală a bugetului local; stabilirea
impozitelor şi taxelor locale, precum şi a taxelor speciale pe termen limitat,
conform legii, ş.a.

Contabilitatea instituţiilor publice asigură informaţii ordonatorilor de

credite cu privire la execuţia bugetelor de venituri şi cheltuieli, patrimoniul
aflat în administrare cât şi întocmirea contului general anual de execuţie a
bugetului asigurărilor sociale de stat, fondurilor speciale, precum şi a conturilor
anuale de execuţie a bugetelor locale.
Potrivit prevederilor art. 74 din Legea finanţelor publice nr. 500/2002,
contabilitatea publică va cuprinde:
a) contabilitatea veniturilor şi cheltuielilor bugetare, care să reflecte
încasarea veniturilor şi plata cheltuielilor aferente exerciţiului bugetar;
b) contabilitatea generală bazată pe principiul constatării drepturilor şi
obligaţiilor, care să reflecte evoluţia situaţiei financiare şi patrimoniale,
precum şi excedentul sau deficitul patrimonial.
În legislaţia actuală se cuprind anumite precizări cu privire la formarea,
administrarea şi întrebuinţarea resurselor financiare ale statului, ale unităţilor
administrativ-teritoriale şi ale instituţiilor publice.

Resursele financiare publice sunt gestionate prin intermediul

bugetului şi se asigură potrivit Legii finanţelor publice nr. 500/2002 după cum
urmează:
a) integral din bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale
9
Contabilitate publică
Organizarea şi conducerea contabilităţii în instituţiile publice

de stat, bugetele fondurilor speciale, după caz;

b) din venituri proprii şi subvenţii acordate de la bugetul de stat, bugetul
asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, după caz;
c) integral din veniturile proprii.

Instituţiile publice mai pot folosi pentru desfăşurarea şi lărgirea activităţii

lor, mijloace materiale şi băneşti primite de la persoane juridice şi fizice prin
transmiterea gratuită potrivit prevederilor legale. Aceste valori materiale şi
băneşti se utilizează pe destinaţiile stabilite de transmiţător.
Finanţarea cheltuielilor unor instituţii din domeniul social cultural,
indiferent de subordonare se asigură atât din bugetul de stat cât şi din bugetul
unei unităţi administrativ-teritoriale numai în cazuri în care prin lege se
stabilesc categoriile de cheltuieli care se finanţează din fiecare buget.

Soldurile anuale rezultate din execuţia bugetului instituţiilor publice

finanţate integral din mijloace extrabugetare se preiau ca venituri în anul
următor.
Bugetele instituţiilor publice finanţate din mijloacele extrabugetare se
includ în bugetul centralizat al ordonatorului principal de credite.
Plăţile pentru investiţiile instituţiilor publice se efectuează prin băncile
care, potrivit legii, execută aceste operaţii pe bază de listă de lucrări, utilaje,
mobilier şi alte obiecte de investiţii, a documentaţiei tehnice prevăzute de lege
şi a mijloacelor depuse de către instituţie, cu respectarea dispoziţiilor legale
privind investiţiile şi decontarea acestora.
Activele fixe corporale rezultate ca urmare a cheltuielilor de investiţii sau
primite prin transfer gratuit majorează fondul social al instituţiilor publice.

Instituţiile publice prezintă anumite trăsături caracteristice care le

diferenţiază de agenţii economici. În acest sens reţinem:
a) Instituţiile publice sunt unităţi care în general nu desfăşoară activităţi
productive ci activităţi de conducere, îndrumare, coordonare şi control în
domeniul administraţiei de stat şi prestează servicii cu anumite funcţii
sociale în sfera acţiunilor social-culturale, justiţiei, procuraturii şi apărării
ţării;
b) Instituţiile publice nu îşi acoperă cheltuielile generate de întreţinerea şi
funcţionarea acestora din veniturile proprii realizate;
c) Pentru activitatea desfăşurată întocmesc bugete de venituri şi cheltuieli;
d) În raport de subordonarea lor instituţiile publice primesc alocaţii bugetare
pentru acoperirea cheltuielilor de funcţionare şi investiţii, de la bugetul de
stat sau bugetele locale, după caz;
e) Instituţiile publice nu pot efectua cheltuieli din veniturile încasate;
f) Calculează indicatori economico-financiari potrivit legii (indicatori de
lichiditate, indicatori de risc, indicatori de activitate);
g) Calculează amortizarea activelor fixe necorporale şi corporale începând cu
data de 01 ianuarie 2004 în condiţiile legii.

TEST DE AUTOEVALUARE
10
Contabilitate publică
Organizarea şi conducerea contabilităţii în instituţiile publice

1. Cine elaborează legile bugetare anuale şi legile de rectificare?

Răspuns:
Legile bugetare anuale şi legile de rectificare sunt elaborate de către
Guvernul României şi sunt trimise spre aprobare Parlamentului României.

2. Care sunt resursele financiare ale instituţiilor publice?

Răspuns:

3. Precizaţi trăsături caracteristice ale instituţiilor publice din

România care le diferenţiază de entităţile economice?
Răspuns:
Instituţiile publice din România desfăşoară în principal activităţi care se
referă la: învăţământ, sănătate, cultură şi artă, justiţie şi autoritate publică,
protecţia şi refacerea mediului înconjurător, cercetarea ştiinţifică, ş.a.,
activităţi care nu produc venituri, fiind necesară alocarea de la buget de surse
pentru desfăşurarea lor; întocmesc bugete de venituri şi cheltuieli; nu acoperă
cheltuielile din veniturile proprii realizate, ş.a.

1.2. ROLUL ORDONATORILOR DE CREDITE

ÎN PROCESUL BUGETAR

Pe tot parcursul exerciţiului bugetar, în procesul de elaborare a

proiectelor de buget şi de execuţie a bugetului aprobat, un rol deosebit de
important revine ordonatorilor de credite.

Ordonatorii de credite sunt conducătorii instituţiilor publice cu

personalitate juridică, care, potrivit legii, contribuie la proiectarea bugetului
public şi la executarea acestuia. În funcţie de rolul pe care îl au pe linia
finanţării bugetare, ordonatorii de credite1 sunt ierarhizaţi pe următoarele trei
nivele:
● ordonatori principali de credite;
● ordonatori secundari de credite;
● ordonatori terţiari de credite.
 Ordonatorii principali de credite sunt reprezentaţi de conducătorii
instituţiilor publice cu personalitate juridică cărora li se aprobă
finanţare atât pentru cheltuielile proprii cât şi pentru instituţiile din
subordine conform bugetelor aprobate în condiţiile legii. Ordonatorii
principali de credite repartizează credite bugetare instituţiilor ierarhic
inferioare, au dreptul să modifice bugetele acestora şi să aprobe
efectuarea de cheltuieli în limita şi destinaţia aprobate prin bugetul
propriu. Miniştrii şi conducătorii celorlalte organe de specialitate sunt
ordonatori principali pentru bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale
de stat şi bugetele fondurilor speciale. Preşedinţii consiliilor judeţene,
1
Legea privind finanţele publice nr. 500/2002.
11
Contabilitate publică
Organizarea şi conducerea contabilităţii în instituţiile publice

primarul general al capitalei, primarii sectoarelor municipiului

Bucureşti şi primarii municipiilor, oraşelor şi comunelor sunt
ordonatori principali ai bugetelor locale respective.
 Ordonatorii secundari de credite sunt reprezentaţi prin conducătorii
instituţiilor publice cu personalitate juridică aflate în subordinea
ordonatorilor principali. Ei au în subordine instituţii de stat cu
personalitate juridică ai căror conducători au calitatea de ordonatori
terţiari de credite. Ordonatorii secundari repartizează creditele bugetare
aprobate pentru aceste instituţii publice subordonate şi utilizează
creditele bugetare deschise pentru cheltuieli proprii. În această
categorie de ordonatori secundari putem menţiona inspectoratele
şcolare, direcţiile de sănătate publică, agenţiile pentru ocuparea forţei
de muncă ş.a.
 Ordonatorii terţiari de credite sunt reprezentaţi de conducătorii
instituţiilor publice care nu au în subordine subunităţi cu personalitate
juridică şi care utilizează creditele bugetare repartizate de către
ordonatorul principal sau secundar de credite în funcţie de poziţia
instituţiei în ierarhie, numai pentru realizarea bugetelor proprii.
Pentru asigurarea unei execuţii bugetare prudenţiale, ordonatorii
principali de credite repartizează creditele bugetare aprobate, după reţinerea a
10% din valoarea lor aşa cum prevede Legea 500/2002 privind finanţele
publice. Această prevedere legală nu afectează cheltuielile de personal şi pe
cele care decurg din obligaţii internaţionale. Reţinerea de 10% din valoarea
bugetelor aprobate se acordă în semestrul al II-lea al exerciţiului bugetar după
ce Guvernul a examinat execuţia bugetară a primului semestru.

Responsabilităţile ordonatorilor de credite potrivit legii finanţelor

publice se referă la:
a) angajarea, lichidarea şi ordonanţarea cheltuielilor în limita creditelor
bugetare repartizate şi raportate;
b) realizarea veniturilor;
c) angajarea şi utilizarea creditelor bugetare pe baza bunei gestiuni financiare;
d) integritatea bunurilor încredinţate instituţiei pe care o conduc;
e) organizarea şi ţinerea la zi a contabilităţii şi prezentarea în termen a
situaţiilor financiare asupra situaţiei patrimoniului aflat în administrare şi la
execuţiei bugetare;
f) organizarea sistemului de monitorizare a programelor de achiziţii publice şi
a programelor de lucrări de investiţii publice;
g) organizarea evidenţei programelor, inclusiv a indicatorilor aferenţi acestora;
h) organizarea şi ţinerea la zi a evidenţei patrimoniului conform prevederilor
legale.

Elaborarea proiectelor bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale de stat şi

bugetului fondurilor speciale se realizează, potrivit Legii finanţelor publice, de
către Ministerul Finanţelor Publice pe baza propunerilor ordonatorilor
principali de credite sub directa îndrumare, urmărire şi coordonare din partea
Guvernului României..
În baza legii finanţelor publice, a legii finanţelor publice locale şi potrivit
prevederilor Constituţiei, în bugetul general consolidat al statului se include un
12
Contabilitate publică
Organizarea şi conducerea contabilităţii în instituţiile publice

sistem unitar de bugete compus din:

 bugetul de stat;
 bugetul asigurărilor sociale de stat;
 bugetele locale;
 bugetele fondurilor speciale;
 bugetul trezoreriei statului;
 bugetele altor instituţii publice ce au caracter autonom.

TEST DE AUTOEVALUARE

1. Ce competenţe au ordonatorii principali de credite în procesul

bugetar?
Răspuns:
Ordonatorii principali de credite repartizează credite bugetare
instituţiilor ierarhic inferioare având dreptul să modifice bugetele acestora şi
să aprobe efectuarea de cheltuieli în limita şi destinaţia aprobate prin bugetul
propriu.

2. Precizaţi ce competenţe şi responsabilităţi au ordonatorii

secundari de credite?
Răspuns:

3. Explicaţi rolul ordonatorilor terţiari de credite în procesul

bugetar?
Răspuns:

4. Ce înţelegeţi prin buget general consolidat al statului?

Răspuns:
Bugetul general consolidat al statului include un sistem unitar de bugete
compus din: bugetul de stat; bugetul asigurărilor sociale de stat; bugetele
locale; bugetele fondurilor speciale; bugetul trezoreriei statului; bugetele altor
instituţii publice ce au caracter autonom.

1.3. PRINCIPIILE ŞI REGULILE BUGETARE

Conform Legii finanţelor publice nr. 500/2002, principiile generale

bugetare ce stau la baza elaborării şi execuţiei bugetului de stat, a bugetului
asigurărilor sociale de stat, a bugetelor locale şi a bugetelor fondurilor speciale se
referă la:
- principiul universalităţii;

13
Contabilitate publică
Organizarea şi conducerea contabilităţii în instituţiile publice

- principiul publicităţii;
- principiul unităţii;
- principiul anualităţii;
- principiul specializării bugetare;
- principiul unităţii monetare.

Principiul universalităţii presupune înscrierea în buget a veniturilor şi

cheltuielilor, în totalitate, în sume brute, chiar dacă realizarea veniturilor
publice presupune efectuarea unor cheltuieli prealabile. Veniturile bugetare nu
pot fi afectate direct cu cheltuielile aferente acestora, cu excepţia donaţiilor şi
sponsorizărilor, pentru care este stabilită o destinaţie distinctă. În buget se vor
înscrie veniturile totale pe care statul urmează să le încaseze în cursul
exerciţiului bugetar şi cheltuielile totale care urmează a fi efectuate.
Principiul publicităţii stipulează faptul că sistemul bugetar este deschis
şi transparent, această calitate realizându-se prin:
a) dezbaterea publică a proiectelor de buget cu prilejul aprobării acestora;
b) dezbaterea publică a conturilor generale anuale de execuţie a
bugetelor, cu prilejul aprobării lor;
c) publicarea în Monitorul Oficial, a actelor normative de aprobare a
bugetelor şi conturilor anuale de execuţie a acestora;
d) mijloacele de informare în masă (presă, radio, televiziune) pentru
difuzarea informaţiilor asupra conţinutului bugetului, exceptând informaţiile şi
documentele nepublicate, prevăzute de lege.
Respectarea acestui principiu este o necesitate pentru România în
condiţiile participării la relaţiile economice, financiare şi monetare
internaţionale.
Principiul unităţii se referă la faptul că toate veniturile şi cheltuielile
bugetare se înscriu într-un singur document, pentru a se asigura utilizarea
eficientă şi monitorizarea fondurilor publice. Conform acestui principiu,
totalitatea veniturilor reţinute şi utilizate în sistem extrabugetar, se introduc în
bugetul de stat, urmând regulile şi principiile acestui buget, cu excepţia:
veniturilor proprii şi subvenţiilor acordate de la bugetul de stat, bugetul
asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, după caz; veniturilor
proprii ale instituţiilor publice; veniturilor obţinute din activităţi autofinanţate;
veniturilor utilizate pentru constituirea fondurilor de stimulare a personalului.
Principiul anualităţii bugetare se referă la faptul că veniturile şi
cheltuielile bugetare sunt aprobate prin lege pe o perioadă de 12 luni, care
corespunde exerciţiului bugetar (în România anul bugetar coincide cu anul
calendaristic). Perioada de execuţie a bugetului poate să corespundă sau nu cu
perioada pentru care a fost aprobat bugetul deoarece unele venituri se
încasează, iar unele cheltuieli se efectuează după expirarea anului bugetar. În
aceste condiţii la sfârşitul exerciţiului bugetar, contul de închidere a execuţiei
bugetare va cuprinde numai veniturile încasate şi cheltuielile efectuate iar
veniturile neîncasate urmează să figureze în bugetul anului următor şi
cheltuielile vor apărea în bugetul anului în care se vor efectua.
Principiul specializării bugetare presupune ca în buget să se înscrie şi
să se aprobe de către Parlament, veniturile şi cheltuielile pe surse de
provenienţă, respectiv, pe categorii de cheltuieli, grupate după natura lor
economică şi destinaţia acestora, potrivit clasificaţiei bugetare.
Principiul unităţii monetare se referă la faptul că toate operaţiunile
14
Contabilitate publică
Organizarea şi conducerea contabilităţii în instituţiile publice

bugetare trebuie să fie exprimate în moneda naţională. Referitor la regulile

privind cheltuielile bugetare se reţine faptul că acestea au o destinaţie precisă şi
limitată deoarece nici o cheltuială din fonduri publice nu poate fi angajată,
ordonanţată şi plătită dacă nu este aprobată în condiţiile legii şi nu are
prevederi bugetare.

TEST DE AUTOEVALUARE
1. Explicaţi principiul universalităţii.
Răspuns:
Principiul universalităţii presupune înscrierea în buget a veniturilor şi
cheltuielilor, în totalitate, în sume brute, chiar dacă realizarea veniturilor
publice presupune efectuarea unor cheltuieli prealabile.

2. Explicaţi care sunt excepţiile precizate de lege privind respectarea

principiului unităţii bugetare.
Răspuns:

3. Cum înţelegeţi înscrierea în buget a veniturilor şi cheltuielilor pe

surse de provenienţă, respectiv pe categorii de cheltuieli?
Răspuns:

4. Ce presupune principiul publicităţii şi cum apreciaţi aplicarea

acestuia în România?
Răspuns:
Potrivit principiului publicităţii, sistemul bugetar este deschis şi
transparent, iar respectarea acestui principiu este o necesitate pentru România
în condiţiile participării la relaţiile economice, financiare şi monetare
internaţionale.

1.4. PLANUL DE CONTURI

PENTRU INSTITUŢIILE PUBLICE

Potrivit Legii contabilităţii nr. 82/1991, republicată, instituţiile publice

„au obligaţia să organizeze şi să conducă contabilitatea proprie, respectiv
contabilitatea financiară, potrivit prezentei legi şi contabilitatea de gestiune
adaptată la specificul activităţii“.
Începând de la data de 01.01.2006, toate instituţiile publice au obligaţia
să ţină contabilitatea în partidă dublă, iar noul sistem de contabilitate se
bazează pe contabilitatea de angajamente. Normele de organizare a
contabilităţii româneşti ce se aplică la instituţiile publice sunt elaborate în

15
Contabilitate publică
Organizarea şi conducerea contabilităţii în instituţiile publice

conformitate cu Directivele Europene în domeniu şi cu Standardele

Internaţionale de Contabilitate pentru Sectorul Public (IPSAS-uri).
Contabilitatea instituţiilor publice asigură „informaţii ordonatorilor de
credite cu privire la execuţia bugetelor de venituri şi cheltuieli, patrimoniul
aflat în administrare, precum şi pentru întocmirea contului general anual de
execuţie a bugetului de stat, a contului anual de execuţie a bugetului
asigurărilor sociale de stat, fondurile speciale, precum şi a conturilor anuale
de execuţie a bugetelor locale“.2

Instituţiile publice organizează şi conduc contabilitatea de angajamente

cu ajutorul conturilor din „Planul de conturi general pentru instituţii
publice“.
Planul de conturi constituie principalul instrument metodologic folosit în
activitatea de organizare şi conducere a contabilităţii. Planul de conturi este un
sistem codificat de clasificare a tranzacţiilor şi evenimentelor care se produc
într-o instituţie publică. Concret, el reprezintă o listă, a întregului sistem de
conturi, în cadrul căreia, fiecare cont este individualizat printr-o denumire şi
simbol cifric.
Planul de conturi pentru instituţiile publice este structurat pe clase de
conturi simbolizate cu o cifră, astfel:
 Clasa 1 - Conturi de capitaluri – cuprinde conturi care evidenţiază
elementele componente ale capitalurilor proprii şi împrumutate:
fonduri, rezultatul reportat, rezultatul patrimonial, provizioane,
împrumuturi şi datorii asimilate.
 Clasa 2 - Conturi de active fixe – reuneşte conturi care evidenţiază
activele fixe necorporale, corporale, financiare, în curs de execuţie,
precum şi a deprecierilor ireversibile şi reversibile (amortizări şi
ajustări pentru depreciere şi pierdere de valoare).
 Clasa 3 - Conturi de stocuri şi producţie în curs de execuţie –
cuprinde conturi de active circulante tangibile, clasice, recunoscute în
orice organizaţie, dar şi specifice instituţiilor statului, ca, de exemplu:
produse monopol de stat, bunuri legal confiscate, etc.
 Clasa 4 - Conturi de terţi – reuneşte conturile cu ajutorul cărora sunt
înregistrate în contabilitate relaţiile instituţiei cu furnizorii, clienţii,
salariaţii, bugetul, organismele sociale şi de protecţie socială,
Comunitatea Economică Europeană, debitorii, creditorii, precum şi a
celor din cadrul sistemului.
 Clasa 5 - Conturi la trezorerii şi institutii de credit – reunesc conturi
de investiţii financiare pe termen scurt, disponibilităţi, valori de încasat,
credite pe termen scurt, numerar şi alte valori, disponibilităţi ale
bugetelor, etc.
 Clasa 6 - Conturi de cheltuieli – cuprinde conturi prin care se asigură
înregistrarea tuturor consumurilor de resurse corespunzător naturii lor.

2
Ordinul MFP nr. 2021/2013
16
Contabilitate publică
Organizarea şi conducerea contabilităţii în instituţiile publice

 Clasa 7 - Conturi de venituri şi finanţări – cuprinde conturi care fac

posibilă recunoaşterea surselor de finanţare a activităţii instituţiilor
după provenienţă.
 Clasa 8 - Conturi speciale – cuprinde conturi în afara bilanţului, care
funcţionează în partidă simplă şi sunt folosite pentru a evidenţia
angajamente şi alte evenimente care nu afectează direct patrimoniul
instituţiei. Această clasă are o grupă de conturi care asigură respectarea
principiului intangibilităţii.
Clasele sunt divizate la rândul lor în maximum zece grupe de conturi,
care sunt simbolizate cu câte două cifre şi care nu au funcţii contabile. În
cadrul fiecărei grupe se află:
 conturi sintetice de gradul I;
 conturi sintetice de gradul II;
 conturi sintetice de gradul III.3
De exemplu: grupa 21 „Active fixe corporale“ cuprinde contul sintetic
de gradul I 213 „Instalaţii tehnice, mijloace de transport, animale şi plantaţii“
care se dezvoltă în conturi sintetice de gradul II şi III, după cum urmează:
 213 01 „Echipamente tehnologice (maşini, utilaje şi instalaţii de
lucru“
213 01 00 „Echipamente tehnologice (maşini, utilaje şi instalaţii de
lucru“
 213 02 „Aparate şi instalaţii de măsurare, control şi reglare“
213 02 00 „Aparate şi instalaţii de măsurare, control şi reglare“
 213 03 „Mijloace de transport“
213 03 00 „Mijloace de transport“
 213 04 „Animale şi plantaţii“
213 04 00 „Animale şi plantaţii“

Din cele prezentate mai sus reiese faptul că Planul de conturi pentru
instituţiile publice respectă logica de construcţie aplicată Planului Contabil
general, precum şi clasele acestuia. În interiorul claselor apar grupe de conturi
şi conturi care evidenţiază elemente de activ şi de pasiv specifice sectorului
public astfel:
 fonduri corespunzătoare activelor fixe, necesare identificării surselor de
provenienţă şi apartenenţă la patrimoniul public sau privat;
 introducerea de noi conturi de disponibilităţi pentru a evidenţia sursele
pe seama cărora se constituie acestea;
 existenţa unor conturi de stocuri specifice pentru instituţiile publice;
 crearea de conturi de decontări pentru evidenţierea relaţiilor cu
Comunitatea Economică Europeană;
 introducerea în clasa 7 „conturi de venituri şi finanţări“, pe lângă
conturile de finanţări – proprii sectorului public şi a conturilor de
venituri, care presupun contraprestaţii, etc.
3
Ordinul nr. 2021/17.12.2013 pentru modificarea şi completarea Normelor metodologice
privind organizarea şi conducerea contabilităţii instituţiilor publice, Planul de conturi pentru
instituţiilor publice şi instrucţiunile de aplicare a acestuia, aprobate prin OMFP nr. 1917/2005.
17
Contabilitate publică
Organizarea şi conducerea contabilităţii în instituţiile publice

La conturile de cheltuieli este obligatorie dezvoltarea în analitic pe

structura clasificaţiei bugetare funcţionale şi economice.
În structura noului plan de conturi se regăsesc două tipuri de conturi:
 conturi generale – pentru înregistrarea elementelor de activ şi de pasiv,
a cheltuielilor şi veniturilor aferente exerciţiului, indiferent dacă
veniturile au fost încasate, iar cheltuielile plătite, pentru determinarea
rezultatului patrimonial;
 conturi bugetare – pentru reflectarea încasării veniturilor şi plăţii
cheltuielilor şi determinarea rezultatului execuţiei bugetare (excedent
sau deficit bugetar);

TEST DE AUTOEVALUARE
1. Ce înţelegeţi prin proprietate publică?
Răspuns:
Proprietatea publică vizează bunurile care fac parte din domeniul public
al statului şi bunuri care fac parte din domeniul public al unităţilor
administrativ teritoriale (judeţe, municipii, oraşe, comune).
2.Precizaţi logica de construcţie aplicată Planului de conturi
pentru institutii publice.
Răspuns:

REZUMATUL UNITĂŢII DE ÎNVĂŢARE NR. 1

Instituţiile publice reprezintă acea categorie de entităţi care desfăşoară
activităţi de învăţământ, sănătate, cultură, justiţie şi autoritate publică, protecţia
şi refacerea mediului înconjurător, activităţi de importanţă strategică, ş.a.
În structura instituţiilor publice din România se cuprind:
 Parlamentul României;
 Administraţia Prezidenţială;
 Guvernul;
 Ministerele, celelalte organe de specialitate ale administraţiei
publice centrale şi locale;
 Alte autorităţi publice;
 Autoritatea judecătorească;
 Instituţii publice autonome precum şi instituţiile din subordinea
acestora, ş.a.
În procesul bugetar un rol deosebit de important revine ordonatorilor de
credite, care, în funcţie de contribuţia pe care o au pe linia finanţării bugetare,
sunt ierarhizaţi pe trei nivele astfel:
 ordonatori principali de credite;
 ordonatori secundari de credite;
18
Contabilitate publică
Organizarea şi conducerea contabilităţii în instituţiile publice

 ordonatori terţiari de credite.

Principiile generale bugetare ce stau la baza elaborării bugetului de stat, a
bugetului asigurărilor sociale de stat, a bugetelor locale şi a bugetelor
fondurilor speciale se referă la:
 principiul universalităţii;
 principiul publicităţii;
 principiul unităţii;
 principiul anualităţii;
 principiul specializări bugetare;
 principiul unităţi monetare.
În desfăşurarea activităţilor bugetare a oricărei instituţii publice se
impune în mod obligatoriu organizarea şi conducerea patrimoniului potrivit
reglementărilor contabile din România.

Terminologie:
Instituţii publice - entităţi patrimoniale ce desfăşoară activităţi, de regulă,
sociale, în folosul comunităţilor, activităţi care nu produc venituri sau produc
venituri evaluate la preţul factorilor şi care nu sunt suficiente acoperirii
cheltuielilor proprii, fiind necesară alocarea de la buget de surse pentru
acoperirea acestor cheltuieli.
Ordonatori de credite - conducătorii instituţiilor publice cu personalitate juridică, care,
potrivit legii, contribuie la proiectarea bugetului public şi la executarea acestuia.
Compartiment financiar-contabil - o structură organizatorică în cadrul
instituţiei publice, în care este organizată execuţia bugetară (serviciu, birou,
compartiment) în raport de mărimea instituţiei.
Plan de conturi - un sistem codificat de clasificare a tranzacţiilor şi
evenimentelor care se produc într-o instituţie publică. Concret, el reprezintă o
listă, a întregului sistem de conturi, în cadrul căreia, fiecare cont este
individualizat printr-o denumire şi simbol cifric.

Termeni cheie: instituţie publică, principii bugetare, registre de

contabilitate, maestru-şah, plan de conturi.

19
Contabilitate publică