UNIVERSITATEA TITU MAIORESCU BUCURESTI

FACULTATEA DE STIINTE ECONOMICE

MIRELA - ANCA POSTOLE

BUGET SI TREZORERIE PUBLICA

BUCURESTI
 CUPRINS :

CAP I : SISTEMUL UNITAR DE BUGETE .......................................................................2

CAP. II : PROCESUL BUGETAR LA NIVELUL BUGETULUI DE STAT.....................7

CAP. III : METODE DE FUNDAMENTARE A VENITURILOR SI

CHELTUIELILOR BUGETARE ........................................................................................12

CAP. IV : METODE DE FUNDAMENTARE A VENITURILOR SI CHELTUIELILOR

BUGETARE ...........................................................................................................................16

CAP. V : METODE DE DIMENSIONARE SI FINANTARE A DEFICITULUI

BUGETAR ..............................................................................................................................19

CAP. VI : IMPRUMUTURILE DE STAT ..........................................................................22

CAP. VII : DATORIA PUBLICA.........................................................................................27

CAP. VIII : SISTEMUL DE ORGANIZARE A TREZORERIEI STATULUI ..............34

CAP. IX : MECANISMUL DE FUNCTIONARE A TREZORERIEI STATULUI........43

CAP. X : BUGETUL UNIUNII EUROPENE .....................................................................51

BIBLIOGRAFIE ....................................................................................................................58

1
 CAPITOLUL I
SISTEMUL UNITAR DE BUGETE

1.1 Continutul bugetului public

Din punctual de vedere al continutului sau, bugetul public poate fi analizat ca:
Document;
Lege;
Sistem de fluxuri financiare;
Instrument de politica economica.

Document- act in care sunt prevazute si aprobate in fiecare an, veniturile si

cheltuielile publice, sau dupa caz, numai cheltuielile in functie de sistemul de finantare a
institutiilor publice.
Lege – actul juridic in care se prevad si aproba, prin lege, veniturile si cheltuielile
anuanle ale statului sau ale institutiilor publice. Bugetul public ca lege este un :
 act de previziune - indica resursele banesti ale statului si destinatiile
acestora sub forma cheltuielilor
 act de autorizare - prin care puterea executiva este imputernicita de
puterea legislativa sa cheltuiasca si sa perceapa venituri, potrivit
prevederilor legale
 act anual - anul bugetar pentru care sunt aprobate veniturile si
cheltuielile bugetare si in care se realizeaza executia indicatorilor
bugetari.

Sistem de fluxuri financiare- fluxuri financiare legate de formarea resurselor

financiare publice (impozite, taxe, contributii si alte venituri publice) pe de o parte, si de
repartizarea acestora sub forma creditelor bugetare, pe de alta parte.
Instrument de politica financiara - este un instrument de politica a statului in
domeniul fiscalitatii si a cheltuielilor publice, intrucat prin acest document sunt stabilite
veniturile bugetare, ce reflecta politica fiscala, pe de o parte, si cheltuielile bugetare pe de alta
parte, care au un rol important in plan economic si social.

1.2.Sistemul unitar de bugete

Sistemul unitar de bugete este format din :

Bugetul de stat ;
Bugetul asigurarilor sociale de stat ;
Bugetele locale ;
Bugetele fondurilor sociale ;
Bugetul trezoreriei statului ;
Bugetele institutiilor publice autonome ;
Bugetele institutiilor publice finantate integral sau partial din BS,
BASS,BL,BFS, dupa caz ;
Bugetele institutiilor publice finantate integral din venituri proprii ;
Bugetul fondurilor provenite din credite externe contractate sau generate de stat
si a caror rambursare, dobanzi si alte costuri se asigura din fonduri publice ;
Bugetul fondurilor externe nerambursabile.

2
 Bugetul de stat- este documentul elaborat si administrat de Guvern, adoptat de
Parlament, prin lege, cuprinzand veniturile si cheltuielile aprobate prin legea bugetara anuala.
Legea bugetara anuala autorizeaza fluxurile financiare publice de formare a veniturilor
si de repartizare a cheltuielilor pe destinatii si pe ordonatori principali de credite, in
conformitate cu obiectivele de dezvoltare economico-sociala a tarii si ale politicii financiare
specifice anului pentru care este adoptat bugetul.
Bugetul asigurarilor sociale de stat- este documentul ce se intocmeste distinct de
bugetul de stat si se aproba de Parlament prin lege separata, fiind administrat de Ministerul
Muncii si Solidaritatii sociale. Ministerul Muncii autorizeaza fluxurile financiare publice de
formare a veniturilor pe baza contributiilor si a altor varsaminte preluate de la persoane
juridice si fizice si de repartizare a acestora pe destinatii.
Bugetele locale- sunt bugetele de venituri si cheltuieli ale unitatilor-administrativ-
teritoriale elaborate autonom, fapt ce stimuleaza initiativa locala in realizarea veniturilor si
satisfacerea cerintelor locale.
Bugetele fondurilor sociale- se intocmesc in vederea finantarii anumitor obiective si
actiuni necesare in perioada considerata, pentru care se instituie preluari obligatorii pe baza de
legi speciale.
Bugetul trezoreriei statului- este documentul in care sunt inscrise veniturile si
cheltuielile trezoreriei privind activitatea desfasurata de aceasta in scopul indeplinirii
functiilor sale.
Bugetele institutiilor publice autonome- includ veniturile si cheltuielile sau, dupa
caz, numai cheltuielile anuale ale institutiilor publice centrale care nu sunt subordonate nici
unei alte unitati de drept public.
Bugetele institutiilor publice finantate integral sau partial din BS, BASS, BL sau
BFS.
o Includ cheltuielile anuale ale institutiilor publice ce functioneaza
doar pe baza resurselor primite de la BS,BASS,BL sau BFS, in
functie de sistemul de finantare ;
o Cuprind veniturile si cheltuielile anuale ale institutiilor publice
ce primesc subventii de la BS, BASS, BL si BFS in completarea
fondurilor proprii.
Bugetele institutiilor publice finantate integral din venituri proprii.- sunt
documentele in care sunt prevazute si aprobate veniturile si cheltuielile institutiilor publice, ce
functioneaza doar pe baza veniturilor proprii ce provin din chirii, organizarea de manifestari
culturale si sportive, concursuri artistice, publicatii, prestatii editoriale, studii, proiecte,
valorificari de produse din activatiti proprii sau anexe, prestarii de servicii, etc.
Bugetele creditelor externe rambursabile, contractate sau garantate de stat- sunt
documentele in care sunt prevazute si aprobate veniturile si cheltuielile creditelor externe
contractate sau garantate de stat si a caror rambursare, dobanzi si alte costuri se asigura din
fonduri publice.
Bugetele fondurilor externe nerambursabile- sunt documentele in care sunt
prevazute si aprobate veniturile si cheltuielile fondurilor externe care nu trebuie rambursate.

Componentele sistemului unitar de bugete pot fi grupate si reunite in 2 categorii,

respectiv :
- Bugetul public national : bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale de
stat, bugetele locale ;
- Bugetul general consolidat- cuprinde bugetul public national + celelalte
bugete de la sistemul de bugete.

3
Principiile bugetare

In scopul asigurarii unei gestionari corecte a resurselor financiare publice se recomanda

respectarea unor reguli tehnice cunoscute sub denumirea de principii bugetare.
Potrivit Legii Finantelor publice, aceste principii bugetare generale sunt :
principiul universalitatii ;
principiul unitatii ;
principiul neafectarii veniturilor ;
principiul anualitatii ;
principiul specializarii ;
principiul unitatii monetare ;
principiul echilibrului bugetar ;
principiul publicitatii ;

Principiul universalitatii

Avantajele respectarii principiului universalitatii sunt :

- permite cunoasterea cat mai exacta a volumului total al veniturilor si
cheltuielilor publice, precum si a corelatiei existente intre anumite venituri
si cheltuieli care se afla in conexiune stransa ;
- confera Parlamentului dreptul de control asupra cuantumului total al
veniturilor si cheltuielilor publice ;
- Veniturile si cheltuielile publice sunt inscrise in buget in totalitate, in sume
brute ;
- Veniturile bugetare nu pot fi afectate direct unei cheltuieli bugetare anume,
cu exceptia donatiilor si supervizarilor care au stabilite destinatii distincte.

Bugetul public, prin principiul unitatii, asigura o prezentare de ansamblu si o cunoastere

clara a surselor de venituri si a destinatiei cheltuielilor. Acest principiu permite
exercitarea controlului de catre Parlament asupra Guvernului privind perceperea
impozitelor, modului de cheltuire a fondurilor publice. De asemenea, veniturile si
cheltuielile bugetare se inscriu intr-un singur document in vederea utilizarii eficiente a
fondurilor publice.
Desi unitatea bugetara prezinta o serie de avantaje, in tot mai multe state
contemporane s-a renuntat la respectarea deplina a acestui principiu prefernadu-se
procedeul pluralitatii bugetare, si anume, pe langa bugetul statului se intocmesc si alte
bugete care poarta denumirea de derogari de la principiul unitatii bugetare. Aceste
derogari sunt :
- conturile speciale ale tezaurului public ;
- bugetele extraordinare ;
- bugetele anexe ;
- bugetele autonome ;
- rectificarea legilor bugetare anuale ;
- bugetele referitoare la unele cheltuieli accidentale sau in caz de urgenta.

Principiul neafectarii veniturilor nu permite perceperea unui venit public pt finantarea unei
anumite cheltuieli publice. Existenta resurselor financiare este o conditie generala a
acoperirii cheltuielilor publice pe ansamblu. Majorarea cheltuielilor in cursul anului

4
 bugetar se efectueaza cu conditia ca initiatorii sa prevada si resursele necesare acoperii
acestora.
Nerespectarea intocmai a acestui principiu este, de fapt, un rezultat al nerespecatirii
depline a altor principiuu, in special cele privind universalitatea si unitatea bugetara.

Principiul anualitatii bugetului public se refera la durata de timp pentru care Parlamentul
autorizeaza Guvernul sa incaseze veniturile publice si sa efectueze cheltuielile publice,
precum si la perioada in care se realizeaza executia bugetului, fiind de un an. Anul
bugetar dureaza 12 luni. In practica bugetara internationala, anul bugetar coincide sau
nu, cu anul calendaristic.
Exemplu:
in Austria, Belgia, Brazilia, Franta, Germania anul bugetar coincide cu anul
calendaristic;
in Marea Britanie, Canada, Japonia anul bugetar incepe la 1 aprilie si se incheie la
31 martie
in Australia intervalul este 1 iulie-30 iunie
in SUA intervalul este 1 octombrie- 30 septembrie
in Romania, anul bugetar coincide cu anul calendaristic ;

Factorii ce influenteaza data inceperii anului bugetar sunt:

structura economiei;
nivelul de dezvoltare al tarii;
perioada de lucru a Parlamentului ;
numarul si durata sesiunilor in care Parlamentul dezbate bugetul ;
traditia ;
alti factori specifici fiecarui stat ;

In ultimele decenii, tot mai multi economisti sustin necesitatea renuntarii la principiul
anualitatii si trecerea la adoptarea bugetelor plurianuale.

Principiul specializarii bugetare se bazeaza pe clasificatia bugetara, si anume :

sursele de provenienta ale veniturilor, care sunt impozitele directe, cele indirecte,
locul pe care il ocupa fiecare impozit in ansamblul veniturilor fiscale si care
sunt veniturile extraordinare.
Destinatiile cheltuielilor, in cadrul gruparii economice (curente si de capital), in
cadrul gruparii functionale (pe ramuri si domenii de activitate catre care sunt
orientate resursele) si al gruparii administrative, pe institutii ai caror
conducatori sunt ordonatori de credite bugetare.

In legislatia finantelor publice din Romania este consacrat acest principiu al

specializarii bugetare. Clasificatia bugetara tip este elaborata de Ministerul Finantelor
Publice. Ea cuprinde ca subdiviziuni : parti, titluri, capitole, subcapitole, paragrafe si
articole si alineate daca este cazul.

Principiul unitatii monetare se refera la faptul ca toate operatiunile bugetare sa fie

exprimate in moneda nationala.
Principiul echilibrului bugetar nu este respectat in practica bugetara intrucat bugetele
publice sa intocmesc ca deficit. In aceste conditii, pt acoperirea cheltuielilor bugetului

5
 public se interzice recurgerea la emisiunea monetara sau la finantarea directa de catre
banci.
Principiul publicitatii presupune ca bugetul public sa fie adus la cunostiinta opiniei
publice prin mijloacele de informare mass-media, atat in faza de proiect, cat si in
timpul dezbaterilor parlamentare, urmand ca dupa adoptarea de catre Parlament, legea
bugetara sa fie publicata in Monitorul Oficial si in culegeri legislative.

La nivelul bugetelor locale nu avem principiul neafectarii veniturilor, iar conform

principiului echilibrului - cheltuielile unui buget se acopera integral din veniturile
bugetului respectiv.

6
 CAPITOLUL II
PROCESUL BUGETAR LA NIVELUL BUGETULUI DE STAT

2.1 Competente si responsabilitati in procesul bugetar

Procesul bugetar reprezinta o succesiune de etape ce constau in elaborarea, aprobarea,

executarea, incheierea, controlul si raportarea rezultatelor executiei bugetului. Procesul
bugetar al fiecarui an se incheie cu aprobarea contului general de executie a acestuia.
In derularea procesului bugetar, responsabilitatile revin Parlamentului, Guvernului,
Ministerului Finantelor publice, autoritatilor administratiei publice locale, precum si
ordonatorilor de credite.

Parlamentul- adopta legile bugetare anuale elaborate de Guvern, in contextul strategiei

macroeconomice asumate de acesta ; legile rectificative si legile contului general anual de
executie.

Guvernul- stabileste politica fiscal-bugetara luand in considerare perspectivele economice si

prioritatile politice cuprinse programul de guvernare acceptat de Parlament. Elaboreaza
raportul privind situatia macroeconomica pentru anul bugetar respectiv si proiectia acesteia in
urmatorii 3 ani.
Autoritatile administratiei publice locale formuleaza propuneri de transferuri si de sume
defalcate pe care le comunica Ministerului Finantelor Publice.

Ministerul Finantelor Publice :

- dispune masurile necesare pentru aplicarea politicii fiscal-bugetare ;
- emite norme metodologice privind elaborarea bugetelor si forma de
prezentare a acestora;
- solicita rapoarte si informatii oricaror institutii care gestioneaza fonduri
publice ;
- Analizeaza propunerile de buget in etapele de elaborare a bugetelor ;
- Colaboreaza cu BNR la elaborarea balantei de plati externe ;
- Participa in numele statului, in tara si in strainatate la tratative privind
acordurile bilaterale si multilaterale de promovare si protejare a investitiilor
si la conventiile de evitare a dublei impuneri, combaterea evaziunii fiscale,
etc.

Ordonatorii de credite se impart in 3 categorii : principali, secundari si tertiari.

Ordonatorii principali de credite sunt : ministrii, conducatorii celorlalte organe de
specialitate ale administratiei publice centrale, conducatori ai altori autoritati publice sau
conducatorii institutiilor publice autonome.
Ordonatorii secundari sau tertiari de credite sunt conducatorii institutiilor publice cu
personalitate juridica din subordinea ordonatorilor principali.

Rolul ordonatorilor de credite :

- ordonatorii principali de credite repartizeaza credite bugetare aprobate
pentru bugetul propriu si pentru bugetele institutiilor ierarhic inferioare ai
caror conducatori sunt ordonatorii secundari si tertiari de credite ;.

7
 - Ordonatorii secundari de credite repartizeaza creditele bugetare aprobate
pentru bugetul propriu si pentru bugetele institutiilor publice subordonate,
ai caror conducatori sunt ordonatorii tertiari de credite ;
- Ordonatorii tertiari de credite utilizeaza creditele bugetare care le-au fost
repartizate numai pentru realizarea sarcinilor institutiilor pe care le conduc,
potrivit bugetele aprobate .

2.2 Elaborarea proiectului bugetului de stat

Elaborarea proiectului bugetului de stat reprezinta prima etapa a procesului bugetar la nivelul
acestui buget, care consta in formularea propunerilor privind veniturile si cheltuielile
bugetare, comunicarea acestora Ministerului Finantelor Publice, la nivelul caruia are loc
centralizarea intr-un document numit proiect al legii bugetului de stat.
Elaborarea proiectului de buget se bazeaza pe :
- prognozele indicatorilor macroeconomici si sociali din anul bugetar pentru
care se intocmeste bugetul si ale celor pentru urmatorii 3 ani ;
- politicile fiscale si bugetare ;
- propuneri de cheltuieli detaliate ale ordonatorilor principali de credite ;
- posibilitati de finantare a deficitului bugetar ;
- politicile si strategiile sectoriale ;
- prevederile prognozelor de finantare, de intelegere sau ale altor acorduri
internationale, semnate si/sau ratificate.
Procesul elaborarii proiectului de buget se desfasoara pe baza unui calendar ce stabileste
termenele limita pentru fiecare subetapa a acestuia.

2.3 Examinarea si aprobarea proiectului bugetului de stat

Dupa intocmire, proiectul de buget este supus dezbaterii si aprobarii Parlamentului. In cadrul
celei de a 2-a etape a procesului bugetar distingem urmatoarele faze :
- dezbaterea la nivelul comisiilor de specialitate, la care are loc avizarea
proiectului ;
- intemeierea Raportului comun ;
- dezbaterea generala in sedinta comuna acelor doua camere ale
Parlamentului ;
- votarea legii Bugetului de stat;
- promulgarea legii bugetului de stat de catre Presedintele tarii ;
- publicarea legii bugetului de stat in Monitorul Oficial.

Legile bugetare cuprind:

- la venituri- estimarile anului bugetar;
- la cheltuieli- creditele bugetare determinate de autorizarile continute in legi
specifice, in structura functionala si economica a acestora ;
- deficitul sau excedentul bugetar, dupa caz ;
- reglementari specifice exercitiului bugetar.

Anexele legilor bugetare cuprind:

- Sintezele bugetului de stat, bugetului Fondului National Unic de asigurari
sociale de sanatate;
- Bugetele ordonatorilor principali de credite si anexele la acestea ;

8
 - Sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat si criteriile de
repartizare a acestora ;
- Alte anexe specifice ;

2.4 Executia bugetului de stat

Executia bugetului de stat inseamna activitatea de incasare a veniturilor bugetare si de

efectuare a platii cheltuielilor aprobate prin acest buget.
In Romania, executia de casa a bugetului se realizeaza prin trezoreria statului,
implicand si operatiuni prin sistemul bancar.
Inainte de trecerea la executia efectiva a bugetului are loc operatiunea de repartizare a
veniturilor si cheltuielilor bugetare pe trimestre si pe institutii, in functie de termenele legale
de incasare a veniturilor de termenele si posibilitatile de asigurare a surselor de finantare a
deficitului bugetar si de perioada in care este necesara efectuarea cheltuielilor.

a) Executia veniturilor bugetului de stat

Executia veniturilor bugetului de stat este activitatea de incasare a impozitelor, taxelor,

contributiilor si a altor venituri cuvenite acestui buget.
Principiile ce stau la baza executiei veniturilor bugetare sunt :
-nici un impozit, taxa sau alte obligatii de natura acestora nu pot fi inscrise in buget si
incasate, daca acestea nu au fost stabilite prin lege ;
-legea bugetara anuala aproba pentru fiecare an, lista impozitelor, taxelor si a cotelor
acestora precum si a celorlalte venituri ale statului care urmeaza sa se perceapa ;
-este interzisa perceperea sub orice titlu si sub orice denumire de contributii directe sau
indirecte in afara celor stabilite prin lege.

Executia bugetara se incadreaza strict in anul financiar, care aceeasi durata ca si

exercitiul bugetar, atat pentru stat, cat si pentru agentii economici. Colectarea veniturilor se
realizeaza in cadrul unitatilor financiare publice. Orice venit neincasat pana la data de 31
decembrie a anului, se va incasa in contul bugetului pe anul urmator.

Etapele executiei veniturilor bugetare

Asezarea veniturilor bugetare ;

Lichidarea veniturilor bugetare
Emiterea titlului de percepere ;
Perceperea veniturilor bugetare ;

Asezarea veniturilor bugetare- reprezinta prima etapa in cadrul executiei veniturilor

bugetare ce consta in identificarea materiei impozabile care constituie baza pentru
pereceperea de venituri la bugetul de stat si determinarea marimii acesteia.
Lichidarea veniturilor bugetare se refera la stabilirea cuantumului aferent materiei
impozabile, pe baza cotelor si altor elemente prevazute de lege.
Emiterea titlului de percepere consta in inscrierea cuantumului venitului bugetar intr-un act
pe baza caruia se autorizeaza organul fiscal pentru perceperea unui anumit nivel in contul
bugetului.
Perceperea veniturilor bugetare reprezinta activitatea de incasare efectiva a impozitelor,
taxelor si a altor venituri prevazute in bugetul de stat.

9
 In executia veniturilor, nerespectarea obligatiilor ce revin platitorilor poate imbraca
forma :
- de nerespectare a termenilor de plata, sau prin sustragerea de la plata
impozitului a unei parti din obiectul impozabil, sau prin calcularea gresita a
impozitului ceea ce duce la evaziune fiscala, urmand a se a aplica
sanctiuni, penalitati, majorari, etc.

b) Executia cheltuielilor bugetului de stat

Executia cheltuielilor bugetului de stat reprezinta activitatea de efectuare a

cheltuielilor prevazute si aprobate prin acest buget.
In legile bugetare anuale sunt stabilite si aprobate creditele bugetare pentru cheltuielile
fiecarui exercitiu bugetar, dupa clasificarea economica, functionala si pe surse de finantare.
Creditul bugetar este suma aprobata prin buget, reprezentand limita maxima pana la care se
pot ordonanta si efectua plati in cursul anului bugetar, pentru angajamente contractate in
cursul anului bugetar si/sau din exercitii anterioare pentru actini multianuale. Pentru actiunile
multianuale, in bugetul de stat, se inscriu distinct credite de angajament si credite bugetare.
Credite de angajament = limita maxima a cheltuielilor ce pot fi angajate, in cursul
exercitiului bugetar, in limitele aprobate prin legea bugetara anuala.
Credite destinate actiunilor multianuale =sumele alocate pentru programme, proiecte,
subproiecte, obiective si care se desfasoara pe o perioada mai mare de un an si dau loc la
credite de angajament sau credite bugetare.

Executia cheltuielilor bugetare se bazeaza pe urmatoarele de principii :

Creditele bugetare sunt nerambursabile si nepurtatoare de dobanda, ele vizand finantarea
bugetara definitiva si gratuita ;
Creditele bugetare aprobate sunt autorizate pentru tot anul bugetar ;
Creditele bugetare aprobate nu pot fi majorate fara a se preciza sursele de finantare
(exceptie fac alocatiile pentru cheltuielile de personal)
Creditele bugetare aprobate pentru un ordonator principal de credite nu pot fi virate si
utilizate pentru finantarea altui ordonator principal de credite, etc ;

Etapele executiei cheltuielilor bugetare :

a) Angajarea ;
b) Lichidarea cheltuielilor bugetare ;
c) Ordonantarea cheltuielilor bugetare ;
d) Plata cheltuielilor bugetare ;

Angajarea este actul care genereaza obligatia unei institutii publice de a plati o suma de
bani unui tert pe baza unui act juridic (lege, contract, decizie ministeriala, hotarare
judecatoreasca).
Lichidarea cheltuielilor bugetare - faza in procesul executiei bugetare ce consta in
verificarea existentei angajamentelor, a sumelor datorate, a conditiilor de exigibilitate ale
angajamentului, pe baza documentelor justificative care sa ateste operatiunea respectiva.
Ordonontarea cheltuielilor bugetare- se confirma ca livrarile de bunuri si servicii au
fost efectuate sau alte creante au fost verificate si ca plata poate fi realizata.
Plata cheltuielilor bugetare reprezinta actul final prin care institutia publica achita
obligatiile sale fata de terti.

2.5 Contul general al executiei bugetului de stat

10
 Executia bugetului de stat se incheie la 31 decembrie a fiecarui an. Conform sistemului de
gestiune bugetara, efectele sunt :
Orice venit neincasat pana la 31 decembrie sa va incasa in contul bugetului pe anul
urmator ;
Orice cheltuiala neefectuata se va pute aplati numai in contul bugetului noului an.

Incheierea exercitiilor bugetare reprezinta, de fapt, un procedeu de contabilitate.

In ceea ce priveste incheierea executiei bugetului public, Guvernul este obligat sa prezinte in
fata Parlamentului modul in care a fost efectuata executia.
Situatiile ce se prezinta de catre Guvern la sfarsitul anului sunt :
- contul general al executiei bugetului de stat ;
- rezultatul executiei, sub forma excedentului sau deficitului ;
- conturile anuale ale executiei bugetului asigurarilor sociale de stat,
bugetelor locale, bugetele fondurilor speciale si ale ordonatorilor de
credite ;
- contul general al datoriei publice ;
- raportul public anual.

11
 CAPITOLUL III
PROCESUL BUGETAR LA NIVELUL BUGETULUI ASIGURARILOR SOCIALE
DE STAT, A BUGETELOR LOCALE SI A INSTITUTIILOR PUBLICE

3.1 Procesul bugetar la nivelul bugetului asigurarilor sociale de stat.

Bugetul asigurarilor sociale de stat este o componenta a sistemului bugetului public, ce

reflecta constituirea si utilizarea fondurilor banesti necesare ocrotirii pensionarilor,
salariatilor, mamelor cu copii mici in ingrijire, anumitor categorii de refugiati si membrilor
familiilor lor.
Procesul elaborarii proiectului bugetului asigurarilor sociale de stat se desfasoara sub
coordonarea Ministerului Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei, care stabileste, cu avizul
Ministerului Finantelor Publice, metodologia elaborarii, executarii si incheierii bugetului
asigurarilor sociale de stat. Ministerul Muncii elaboreaza proiectul bugetului asigurarilor
sociale de stat pentru anul viitor, pana la data de 30 septembrie a anului curent si il prezinta
MFP, in vederea avizarii.
Dupa intocmirea proiectului bugetului asigurarilor sociale de stat de catre Ministerul
Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei, urmeaza etapa examinarii si aprobarii acestuia.
Etapele examinarii si aprobarii proiectului bugetului asigurarilor sociale de stat sunt :
Casa Nationala de Pensii si alte drepturi de asigurari sociale trimite indicatorii de
fundamentare catre Ministerul Muncii, care timite proiectul bugetului spre avizare MFP ; in
urma avizarii, acest proiect ajunge la Guvern, care il inainteaza Parlamentului. In urma
dezbaterilor care au loc in diferite comisii, proiectul legii este avizat de Parlament si supus
dezbaterii generale unde se va vota legea bugetului asigurarilor sociale de stat. Urmeaza apoi
promulgarea legii si publicarea ei in Monitorul Oficial.
In cazul bugetului asigurarilor sociale de stat, executia vizeaza tot activitatea de
incasare a veniturilor bugetare si de efectuare a platii cheltuielilor aprobate prin acest buget,
operatiuni ce poarta denumirea de executie de casa a bugetului asigurarilor sociale de stat,
operatiuni ce se realizeaza prin trezorerii, implicand si operatiuni prin sistemul bancar.
Etapa intermediara a executiei bugetului asigurarilor sociale de stat consta in
repartizarea pe trimestre si pe institutii a veniturilor si a cheltuielilor acestui buget.
Executia veniturilor bugetului asigurarilor sociale de stat reprezinta activitatea de
incasare a veniturilor cuvenite acestui buget.
Incasarea se realizeaza prin urmatoarele procedee :
calcularea si plata directa de catre subiectii impozitelor, in cazul contributilor
pentru asigurari sociale datorate de angajatori ;
Calcularea, retinerea si varsarea la bugetul asigurarilor sociale a contributiei
datorate de catre o terta persoana (angajator) in cazul contributiilor datorate
de angajati ;
Calcularea de catre Casa Nationala de Penstii si alte drepturi sociale a
contributiilor datorate de persoanele care se asigura facultativ.

Executia cheltuielilor bugetului asigurarilor sociale de stat reprezinta activitatea de

efectuare a cheltuielilor prevazute si aprobate prin acest buget.
Ca etape avem :
a) repartizarea trimestriala a creditelor bugetare, in conformitate cu
competentele ordonatorilor de credite bugetare ;
b) deschiderea creditelor bugetare de catre Ministerul Finantelor Publice, la
nivelul trezoreriei statului;

12
 Etapele executiei veniturilor si a cheltuielilor bugetului asigurarilor sociale de stat sunt
identice cu cele de la executia bugetului de stat.
Executia bugetului asigurarilor sociale de stat se incheie la data de 31 decembrie a
fiecarui an, iar veniturile neincasate si creditele bugetare neutilizate pana la sfarsitul anului se
vor incasa, respectiv plati in contul bugetului anului urmator.

3.2 Procesul bugetar la nivelul bugetelor locale

Bugetul local este documentul prin care sunt prevazute si aprobate, in fiecare an,
veniturile si cheltuielile unitatilor administrativ-teritoriale.
Sistemul bugetar local este format din :
bugetele locale ale comunelor, oraselor, municipiilor, sectoarelor
municipiului Bucuresti, judetelor si municipiului Bucuresti ;
bugetele institutiilor publice, finantate integral sau partial din bugetele
locale, dupa caz ;
bugetele institutiilor publice, finantate integral din venituri proprii ;
bugetul imprumuturilor externe si interne, pentru care rambursarea, plata
dobanzilor, comisioanelor, spezelor si a altor costuri se asigura din
bugetele locale si care provin din : imprumuturi externe contractate de
stat si subimprumutate autoritatilor administratiei publice locale si/sau
agentilor economici si serviciilor publice din subordinea acestora ;
bugetul fondurilor externe nerambursabile ;

Autoritatile administratiei publice locale, cu responsabilitati in elaborarea si aprobarea

bugetelor locale, se impart in doua categorii :
autoritati deliberative : consiliile locale, consiliile judetene si Consiliul
General al Municipiului Bucuresti ;
autoritati executive : primarii, presedintii consiliilor jufetene, primarul
general al Municipiului Bucuresti. Autoritatile executive sunt si
ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale.

Autoritatile deliberative au urmatoarele competente si responsabilitati :

aproba bugetul local ;
aproba contul anual de executie a bugetului ;
aproba imprumuturile contractate de administratia publica locala ;
stabilesc impozitele si taxele locale.

Autoritatile executive au urmatoarele competente si responsabilitati :

intocmesc proiectul de buget ;
elaboreaza prognoza pe urmatorii 3 ani ;
intocmesc programul de investitii publice ;
intocmesc contul anual de executie a bugetului.

Elaborarea proiectelor bugetelor locale se realizeaza de catre ordonatorii principali de

credite, luandu-se in considerare :
prognozele principalilor indicatori macroeconomici si sociali, pentru
anul bugetar pentru care se elaboreaza proiectul de buget, precum si
pentru urmatorii 3 ani.
Politicile fiscale si bugetare, nationale si locale ;

13
 Politicile si strategiile sectoriale si locale ;
Programele de dezvoltare economico-sociala in perspectiva ale unitatii
administrativ-teritoriale, in concordanta cu politicile de dezvoltare
la nivel national, regional, judetean, zonal sau local.
Dupa aprobarea bugetelor locale, urmeaza etapa executarii acestora in sensul incasarii
veniturilor si efectuarii cheltuielilor derulate prin intermediul unitatilor teritoriale ale
trezoreriei statului, deci, este vorba de executia de casa prin trezorerii.
Ca etapa intermediara executiei distingem repartizarea pe trimestre a veniturilor si
cheltuielilor bugetelor locale. Repartizarea este realizata de catre Ministerul Finantelor
Publice si ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale, astfel :
Ministerul Finantelor Publice aproba repartizarea sumelor defalcate
din unele venituri ale bugetului de stat si a transferurilor din
bugetul de stat catre bugetele locale la propunerea ordonatorilor
principali de credite ai bugetelor locale, in termen de 20 de zile
de la intrarea in vigoare a legii bugetului de stat.
Ordonatorii principali de credite aproba repartizarea pentru celelalte
subdiviziuni ale clasificatiei bugetare, pentru bugetele proprii si
pentru bugetele ordonatorilor secundari de credite bugetari sau a
ordonatorilor tertiari de credite, in termen de 15 zile de la
aprobarea sumelor defalcate si a transferurilor pentru bugetele
locale.

Contul anual de executie a bugetelor locale este intocmit de catre ordonatorii principali
de credite in structura urmatoare :

la venituri avem : prevederi bugetare initiale, prevederi bugetare

definitive, incasari realizate.
la cheltuieli avem : cheltuieli bugetare initiale, cheltuieli
bugetare definitive, plati efectuate.

Contul de executie a bugetelor locale este prezentat de ordonatorii principali de credite

in vederea aprobarii de catre consiliile judetene, Consiliul General al Municipiului
Bucuresti si consiliile locale, pana la data de 31 mai a anului urmator.
Daca rezultatul executiei bugetelor locale este excedent, acesta se utilizeaza, dupa
regularizarea cu bugetul de stat in limita transferurilor din bugetul dec stat sau din alte
bugete, astfel :
rambursarea eventualelor imprumuturi restante, plata dobanzilor,
comisioanelor, spezelor si a altor costuri aferente acestora ;
constituirea fondului de rulment ce se pastreaza intr-un cont
distinct deschis la unitatile teritoriale ale trezoreriei statului.
Poate fi utilizat temporar pentru acoperirea golurilor de casa
provenite din decalajele dintre veniturile si cheltuielile
anului curent. Fondul de rulment mai poate fi folosit si
pentru finantarea unor proiecte de investitii sau pentru
dezvoltarea serviciilor publice locale.

14
3.3.Procesul bugetar la nivelul institutiilor publice

Institutiile publice pot fi de subordonare centrala (ministere, alte institutii

publice de interes national, precum si toate institutiile din subordinea acestora) si de
subordonare locala. Marea majoritatea a institutiilor publice din Romania sunt de
subordonare locala. Numarul mare de institutii publice a condus la crearea unei ierarhii
pe criteriul sectorial sau geografic. Institutiile publice sunt conduse de ordonatori de
credite principali, secundari sau tertiari.
Ordonatorii principali de credite sunt conducatorii institutiilor publice, care nu
sunt in subordinea altor institutii. In aceasta categorie se numara ministrii,
conducatorii altor institutii nesubordonate, conducatorii institutiilor publice autonome,
presedintii consiliilor judetene, primarii. In subordinea acestor institutii pot fi alte
institutii publice, conduse de ordonatorii de credite secundari sau tertiari. Exista si
cazuri cand nu exista nici o institutie in subordine.
Ordonatorii secundari de credite sunt conducatorii institutiilor publice aflate in
subordinea altor institutii (conduse de ordonatorii principali de credite) si care au la
randul lor institutii in subordine (conduse de ordonatorii tertiari de credite).
Ordonatorii tertiari de credite sunt conducatorii institutiilor publice aflate in
subordinea unor institutii publice (conduse de ordonatorii de credite principali sau
secundari, dupa caz) si care nu mai au alte institutii publice in subordine.
Din punctul de vedere al finantarii, intalnim urmatoarele tipuri de institutii publice :
o institutii publice finantate integral de la bugetul de stat sau local sau din
fondurile speciale ;
o institutii publice finantate din venituri proprii si subventii (alocatii) de
la bugetul de stat, local sau fondurile speciale- in acest caz subventiile
primite (care apar la partea de venituri vin in completarea veniturilor
proprii obtinute din activitatile specifice desfasurate (vanzari de bilete,
inchirieri de spatii, prestari de servicii, etc) ;
o institutii publice finantate integral din venituri proprii ;
o institutii publice finantate de la bugetul de stat si din fonduri externe.
Gruparea institutiilor publice din Romania se face dupa mai multe criterii, cel mai
concludent o reprezinta structura clasificarii functionale :
a) Servicii Publice Generale ;
b) Aparare Nationala ;
c) Ordine publica si siguranta nationala ;
d) Invatamant ;
e) Sanatate ;
f) Cultura si Religie ;
g) Actiuni privind activitatea sportiva si de tineret ;
h) Asistenta Sociala ;
i) Servicii de dezvoltare publica ;
j) Locuinte ;
k) Mediu si ape ;
l) Industrie
m) Agricultura si silvicultura ;
n) Transporturi si Comunicatii ;
o) Alte actiuni economice ;
p) Cercetare stiintifica ;
q) Alte actiuni
r) Administrare fonduri speciale ;

15
 CAPITOLUL IV
METODE DE FUNDAMENTARE A VENITURILOR SI CHELTUIELILOR
BUGETARE

Metode de fundamentare a indicatorilor bugetari sunt atat clasice, cat si moderne.

Din modelele clasice fac parte :

a) metoda automata
b) metoda majorarii (diminuarii)
c) metoda evaluarii directe

a) Metoda automata- se bazeaza pe fundamentarea indicatorilor bugetari pentru anul

bugetar “n” si se realizeaza pe baza veniturilor si a cheltuielilor anului “n-2”, al carui
exercitiu a fost incheiat, intrucat nu se cunosc realizarile anului in curs “n-1”.

Avantajele acestei metode:

- este usor de aplicat
- nu necesita un volum mare de lucrari

Dezavantaje- prevederile noului an bugetar nu corespund cu realitatea pentru ca nu

sunt luate in considerare modificarile conditiilor economico-sociale, politice, ce
intervin in timp.

b) Metoda majorarii (diminuarii)

Fundamentarea bugetului pe anul « n » se realizeaza prin aplicarea ritmului mediu annual
de crestere sau descrestere a indicatorilor bugetari la veniturile si cheltuielile bugetare ale
anului in curs “n-1”.
Ritmul mediu anual se calculeaza pe baza rezultatelor executiei bugetare intr-un interval
de cinci sau mai multi ani consecutivi.
Dezavantaje :
- necesita un volum mare de lucrari
- prevederile noului an bugetar nu corespund cu realitatea pentru ca
noii factori nu sunt luati in considerare.

c) Metoda evaluarii directe

Fundamentarea bugetului pe anul “n” se realizeaza pe baza executiei preliminare a
bugetului pe anul in curs “n-1” si a previziunilor economico-sociale pentru anul “n”

Avantaje- este usor de aplicat

Dezavantaje- necesita un volum mare de lucrari legate de formularea previziunilor pentru
anul « n ».

In cazul evaluarii directe determinarea indicatorilor veniturilor si cheltuielilor bugetare se

face pe baza evolutiei PIB-ului si se realizeaza prin relatiile urmatoare :

CBn 1
CBn= PIBn x ;
PIBn 1

16
 VBn 1
VBn= PIBn x
PIBn 1

CB= cheltuieli bugetare

VB= venituri bugetare

Metode moderne de fundamentare a veniturilor si cheltuielilor bugetare

Datorita dezavantajelor metodelor clasice de fundamentare a indicatorilor bugetari, ce

se bazeaza pe un volum limitat de informatii si nu vizeaza eficienta actiunilor, s-au
elaborat noi metode care sa puna accent pe eficienta utilizarii banului public.
Astfel, multe tari au renuntat la metodele traditionale in favoarea celor moderne de
fundamentare a veniturilor si cheltuielilor bugetare.

Metodele moderne sunt:

- In SUA s-au conceput si utlizat metodele :
o « Planing Programming Budgeting System” cunoscut sub denumirea de P.P.B.S
(planificare, programare si bugetizare);
o Management By Objectives (M.B.O)- Management prin obiective;
o Zero Base Budgeting Z.B.B (Baza bugetara zero).
- In Franta, metoda cunoscuta sub denumirea de R.C.B (Rationalizarea Optiunilor
Bugetare)
- Alte state (Canada, Marea Britanie, Japonia, Norvegia, Olanda, tari din America
Latina, Israel), au elaborate metode proprii de rationalizare a optiunilor bugetare
adoptate la conditiile economico-sociale existente.

Metoda “Planificare, Programare si Bugetizare” este diferita de procesul bugetar traditional,

care il precede, deoarece:
- se bazeaza mai mult pe obiective, scopuri si alternative de realizare a acestora pe
termen lung;
- asigura unificarea planificarii si bugetizarii prin intermediul programelor, ce
urmaresc o distribuire echitabila a resurselor disponibile intre programele posibile.
Metoda « Planificari, programare si bugetizare » are 3 etape :
1. Planificarea, in cadrul careia se identifica nevoile,si se elaboreaza ;
2. Programarea, la nivelul careia planurile strategice sunt in programme ;
3. Bugetizarea, ce exprima programul in termenii necesarului anual de finantat.

Rationalizarea optiunilor bugetare a rezultat din necesitatea adoptarii si innoirii principiilor de

baza ale elaborarii deciziilor bugetare si ale gestiunii finantelor publice.
Aplicarea metodei R.C.B. implica urmatoarele principii moderne ale gestiunii sau
managementului administratiilor publice :
a) planul strategic ;
b) directionarea pe obiective sau participativa ;
c) controlul bugetar al rezultatelor ;
d) sistemul informarii complete si ferme a administratiilor ;

Principiiule managementului bugetar :

- planul strategic- este sistemul decizional prin care se stabilesc obiectivele
accesibile si se realizeaza o programare ; implica alegerea dintre alternativele de

17
 utilizare a mijloacelor si planurile ce pot fi revizuite o data cu evolutia mediului
economic, social si politic.
- Directionarea pe obiective- este modalitatea care asigura descentralizarea
deciziilor bazata pe obiective precis conturate, destinate sa redea tuturor ( ?),
implicate in procesul decizional, o motivatie pentru actiune.
- Controlul bugetar al rezultatelor presupune utilizarea indicatorului
« productivitate » la nivelul administratiei publice ; nu se refera numai la actiunea
asupra consumului de credite bugetare, ci si asupra rezultatelor precise, care indica
eficacitatea cheltuielilor publice.
- Sistemul informarii si centralizarii- reprezinta schimbul de date dintre unitatile
administratiei publice si globalizarea lor in vederea obtinerii unor informatii
generale ; sunt necesare atat elaborarii programelor, cat si executarii corecte a
acestora, conform aprobarii primite.

Mecanismele procesului decizional descrise in metodele moderne presupune o colaborare

frecventa si un dialog intre analiza de sistem si decidentul politic. Analistii folosesc variante
pe care le supun aprobarii decidentului. Programele propuse pot fi acceptate, modificate sau
adaptate, conform evolutiei obiectivelor.

Etapele decizionale pot fi :

studiul ce consta in :
- formularea problemei
- analiza de sistem
- identificarea mijloacelor existente si definirea obiectivelor de realizat

decizia, ce vizeaza :
- optiunea asupra programelor
- determinarea creditelor bugetare

actiunea si gestiunea
observarea si controlul

Metodele de evaluare a efectelor directe si indirecte ale proiectelor sunt urmatoarele :

Analiza cost-avantaje ce utilizeaza drept criteriu de evaluare raportul avantaje/cost pentru

estimarea eficacitatii deciziilor posibile ;
Analiza cost-eficacitate al carui criteriu de evaluare este raportul avantaje/cost, fara o evaluare
monetara a avantajelor, in vederea estimarii eficacitatii deciziilor publice ;

Metode multicriteriale care utilizeaza o multitudine de criterii de evaluare ce nu pot fi grupate

pe baza unui singur indicator.

18
 CAPITOLUL V
METODE DE DIMENSIONARE SI FINANTARE A DEFICITULUI BUGETAR

5.1 METODE DE MASURARE A DEFICITULUI BUGETAR

Dezechilibrul financiar public este rezultatul cererii prea mari de resurse financiare
publice, in comparatie cu fondurile ce se pot constitui la nivelul statului. Pentru a se
exprima valoric acest decalaj, se utilizeaza cel mai frecvent conceptul de deficit
bugetar.
Pentru masurarea dezechilibrului financiar public se folosesc metode diferite, in
functie de care se identifica un anumit tip de deficit bugetar si anume :

deficitul/surplusul bugetului general consolidat ;

deficitul/ surplusul conventional ;
deficitul/ surplusul primar ;
deficitul/surplusul operational ;
deficitul/surplusul structural ;
deficitul/surplusul cvasi-fiscal.

Deficitul/surplusul bugetului general consolidat exprima dezechilibrul existent la

nivelul bugetelor componente ale sistemului bugetar, agregate si consolidate,
pentru a forma un intreg. Este expresia cea mai utilizata in analizele privind
dezechilibrul intre resursele si nevoile sectorului public. Deoarece, de-a lungul
timpului, in tara noastra s-au produs o serie de modificari in ceea ce priveste
componentele bugetului general consolidat, mecanismul calcularii
deficitului/surplusului acestuia a prezentat o serie de particularitati.
Deficitul/surplusul conventional, calculat ca diferenta intre incasarile si platile
efective, reprezinta necesarul de finantare a sectorului public. In metoda de
masurare a acestui tip de dezechilibru public, veniturile nu includ imprumuturile
interne si externe, iar la cheltuieli nu sunt luate in considerare rambursarile datoriei
publice din acel an, insa se regasesc dobanzile la datoria publica.
Deficitul/surplusul primar exclude din deficitul conventional cheltuielile
reprezentand dobanzile la datoria publica. Acest indicator este utilizat in analiza
ajustarilor ce trebuie realizate la nivelul politicii fiscale.
Deficitul/surplusul operational include deficitul primar si dobanda reala platita in
contul datoriei publice interne.
Deficitul/surplusul structural exclude din deficitul conventional incasarile din
privatizare, ce sunt considerate surse de finantare si nu de venituri.
Deficitul cvasi-fiscal evidentieaza deficitul conventional si operatiunile cvasi-fiscale
ce iau forma :
- subventiilor pentru dobanzile la imprumuturile acordate de BNR si de bancile
comerciale societatilor cu capital de stat din sectoarele agricultura si energie ;
- subventiilor pentru cursul de schimb de care beneficiaza sectorul energetic ;
- imprumuturile preluate de stat pe baza de legi speciale ;
- imprumuturilor garantate de stat ;
- arieratelor fata de buget a agentilor economici ;

Deficitele cvasi-fiscale pot apasa foarte mult asupra bugetului general consolidat
marind deficitul si impingand guvernul sa se imprumute de pe piata externa tot mai

19
mult. Intre datoria externa si deficitele cvasi-fiscale si cel operational exista o legatura
direct proportionala, atata timp cat investitiile directe sunt reduse, iar exporturile sunt
prea mici in comparatie cu importurile.

5.2 Instrumente si mecanisme de finantare a deficitului bugetar

Finantarea deficitului bugetar din punct de vedere teoretic se poate face prin :
creatie monetara, imprumuturi.
Soldul bugetar cunoaste doua abordari complementare, exprimand diferit
aceeasi realitate :
in prima abordare, soldul care trebuie sa fie finantat, exprimat in moneda nationala,
rezulta din operatiile de executie ale legii bugetare ce afecteaza direct lichiditatea
trezoreriei, adica diferenta dintre incasarile si cheltuielile bugetare ;
in cea de-a doua abordare, este definit soldul executiei bugetare, care se finanteaza
prin orice mijloace. Aceasta a doua abordare ofera posibilitatea de intelegere si
operationalizare a finantarii deficitelor de trezorerie.

Conceptele cu care se opereaza in aplicarea celei de-a doua abordari sunt :

Distinctia intre sistemele executiei bugetare de gestiune si de exercitiu. Pentru
trezorerie, notiunea care intereseaza nu este aceea a exercitiului bugetar, ci
aceea a gestiunii pe o perioada stricta de un an.
Efectul de profil se refera la neconcordanta ritmurilor de miscare a veniturilor,
pe de o parte, si de efectuare a cheltuielilor, pe de alta parte. Intre aceste
ritmuri intervine datoria publica. Pentru limitarea costului datoriei publice
trebuie analizate fluctuatiile in timp, in cursul anului bugetar, ale incasarii
veniturilor si ale efectuarii cheltuielilor, care genereaza iregularitati si
dezechilibre de-a lungul anului respectiv.
Impactul amortismentelor imprumuturilor deja contractate. In timp ce statul se
confrunta cu problema finantarii noilor deficite, el trebuie sa ramburseze
imprumuturi anterioare, ajunse la scadente.
Confrunandu-se deseori cu situatia de gol de resurse, trezoreria apeleaza la
imprumuturi.

Dupa ce se stabileste nevoia de finantare a deficitului, se apeleaza la instrumente

financiare care se grupeaza in instrumente nenegociabile si instrumente negociabile.
Instrumentele nenegociabile. Pe langa depozitele corespondentilor trezoreriei, din
aceasta categorie fac parte :
a) bunurile de trezorerie garantate. Acestea sunt la purtator, au scadenta unica  ; rata
dobanzii este garantata si fixa. In tarile occidentale sunt plasate intreprinzatorilor
particulari, micilor comercianti, artizanilor etc.
b) Fondurile particulare ;
c) Finantarile de la Banca Centrala. Trezoreria poate apela la « ajutoare » de la Banca
Centrala sub forma imprumuturilor.

Instrumente negociabile :
a) Emisiunea de bunuri de trezorerie in contul curent. Trezoreria emite pe piata
monetara efecte de termen scurt in cont curent, conform procedurilor de
adjudecare la care participa bancile si marile institutii financiare, care fac oferte de
subscriere, indicand volumul si ratile de dobanda propuse.

20
b) Imprumuturi obligatare pe piata financiara - operatii cu caracter exceptional,
bazate pe reglementari speciale, pentru emisiuni si plasamente de titluri de stat
denumite obligatiuni, pe termene medii si lungi.
c) Imprumuturile externe. Sunt folosite mai ales in perioadele de criza, de refacere si
constructie economica ; sunt contractate pe termene lungi, in special pentru
investitii.

In gestiunea finantarii deficitului bugetar apar o serie de restrictii :

a) limitarea sarcinii datoriei publice. Sarcina datoriei publice cuprinde dobanzile,care
au cunoscut o crestere importanta.
b) Respectarea restrictiilor politicii monetare prin limitarea creatiei monetare generate
de trezorerie, care este plafonata anual si definita de autoritatea monetara.

5.3 Finantarea deficitului bugetar in Romania

In Romania, finantarea deficitului bugetar se efectueaza, atat din resurse de

provenienta externa, cat si interna :
imprumuturi de stat pe piata interna
imprumuturi de stat pe piata externa
sustinere temporara din resursele contului general al Trezoreriei Statului

Pe piata interna, furnizorul de resurse pentru finantarea deficitului bugetar este

sectorul bancar si nebancar. Populatia impreuna cu persoanele juridice bancare sau
nebancare pun la dispozitia Trezoreriei Statului fonduri :
in lei, prin subscrierea la emisiunile de titluri de stat denominate in lei
(certificate de trezorerie in lei ; obligatiuni de stat in lei) lansate de
Ministerul Finantelor Publice cu scadente variind de la 3,4,6 luni si chiar 1
sau 2 ani ;
in valuta, prin subscrierea la emisiunile de titluri de stat denominate in valuta
(certificate de trezorerie sau obligatiuni de stat in dolari, euro) lansate de
MFP, cu scadenta pe un an, un an si jumatate.
Emisiunile de titluri de stat sunt individualizate, in sensul ca distingem emisiuni
adresate fie numai populatiei, fie numai persoanelor juridice bancare sau nebancare.
Imprumuturile de stat pe piata externa sunt reprezentate de :
imprumuturile din echivalentul in lei al creditelor externe guvernamentale;
bonuri de tezaur cu dobanda exprimate in valuta.

Sustinerea temporara din resursele contului general al Trezoreriei Statului imbraca

forma imprumuturilor din disponibilatile existente temporar in contul curent general al
Trezoreriei deschis la BNR. Rata dobanzii pentru aceste imprumuturi se determina la
nivelul ratei medii lunare a dobanzilor platite de trezoreria statului la disponibilatile si
depozitele pe termen constituite din disponibilitati pastrate in trezoreria statului.

21
 CAPITOLUL VI
IMPRUMUTURILE DE STAT

Imprumuturile de stat reprezinta obligatiile generate de contractele de pe piata

financiara interna si/sau internationala prin care statul, in calitate de imprumutat, obtine
fonduri financiare de la o persoana fizica sau juridica creditoare si se angajeaza sa le
ramburseze, impreuna cu dobanda si cu alte costuri, intr-o perioada specificata. Aceste
obligatii sunt rezultatul atat a imprumuturilor contractate direct de catre stat, cat si a
imprumuturilor garantate de stat.
Deci, distingem urmatoarele forme ale imprumuturilor de stat : imprumuturi interne
sau externe contractate /garantate de catre autoritati ale administratiei publice centrale ;
imprumuturi interne sau externe contractate /garantate de catre autoritati ale administratiei
publice locale.
Imprumuturile angajate direct de catre autoritatile administratiei publice centrale si
locale sunt contractate pe baza de :
 titluri de stat (denominate in lei si in valuta, in forma materializata sau dematerializata,
respectiv cu dobanda sau cu discont plasate atat pe piata interna, cat si pe piata externa)
emise de Ministerul Finantelor Publice si de autoritatile publice localeb (direct sau prin
intermediul unor agentii sau al unor institutii specializate ) si plasate pe piata interne sau
externa. In aceasta categorie includem : certificatele de trezorerie, obligatiunile
municipale, obligatiunile pentru finantarea deficitului bugetar, obligatiunileb emise in
baza unor legi speciale ;
 conventii incheiate cu Banca Nationala a Romaniei, precum si ci institutii specializate care
dobandesc calitatea de agent al statului. De exemplu, in scopul mentineriiunui sold
corespunzator in contul general al Trezoreriei Statului, pe baza conventieie incheiate intre
Banca nationala a Romaniei si Trezoreria Statului, BNR acorda acesteia imprumuturi cu
termene de rambursare de cel mult 180 de zile si in conditii de dobanda la nivelul pietei.
Suma totala a imprumuturilor acordate nu poate depasi in nici un exercitiu financiar anual
echivalentul a 7% din veniturile bugetului de stat realizate in anul precedent, iar soldul
permanent al imprumuturilor acordate si nerambursate nu poate depasi in nici un moment
suma totala rezultata din dublarea capitalului si a fondului de rezerva al Bancii Nationale a
Romaniei.
 acorduri cu guvernele altor tari si cu institutiile financiare internationale.

IMPRUMUTURILE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE :

INTERNE :
angajate in nume propriu, prin Ministerul Finantelor, sunt contracte pe piata
financiara interna pe termen scurt, mediu si lung. Sunt destinate :
finantarii si/sau refinantarii deficitelor bugetare si a datoriei publice
interne constituite in baza unor legi speciale ;
finantarii unor obiective de investitii de inters national, aprobate in
conditiile legii ;
mentinerii unui sold corespunzator in contul general al trezoreriei
statului ;
asigurarii reurselor banesti necesare in vederea convertirii in datorie
publica interna a garantiilor pentru imprumuturile interne

22
 executate, pentru suma neacoperita din fondul de risc si din
prevederile bugetului de stat cu aceasta destinatie.

garantate de stat sunt o obligatie a statului roman, executata de creditor in cazul in

care beneficiarul imprumutului (garantatul), persoana juridica, nu are
capacitatea sa achite, integral sau partial, imprumutul, dobanda si alte costuri
aferente acordului de imprumut. Sunt destinate :
finantarii din resurse de pe piata financiara interna a unor proiecte
sau activitati de importanta prioritara pentru Romania ;
finantarii unor destinatii stabilite si aprobate de Guvern.

EXTERNE :

angajate in nume propriu sunt contractate direct de catre stat prin Ministerul
Finantelor, de la guvernele altor tari, de la institutiile financiare
internationale, si/sau de pe piata financiara internationala, pe termen mediu
si lung. Sunt destinate :
sustinerii balantei de plati ;
consolidarii rezervei valutare a statului ;
realizarii unor proiecte de investitii si finantarii exporturilor,
modernizarii si dezvoltarii unor domenii prioritare ale
economiei ;
realizarii unor reforme sectoriale ;
realizarii unor importuri stabilite de Guvern ;
finantarii si refinantarii deficitului bugetului de stat .

garantate de stat sunt contractate pe termen mediu si lung de persoane juridice

(societati comerciale, regii autonome, companii/societati nationale si
autoritati ale administratiei publice locale0, pentru care Ministerul
Finantelor in conditiile reglementarilor legale in vigoare, a emis o scrisoare
de garantie, in numele si in contul statului, sai a incheiat un acord de
garantie, dupa caz. De asemenea, acestea sunt o obligatie a statului roman.
Sunt destinate :
finantarii din resursele de pe piata financiara externa a unor
proiecte sau activitati sustinute de ministerele de resort si
considerate de importanta prioritara pentru Romania.

IMPRUMUTURILE ADMINISTRATIEI PUBLICE LOCALE

INTERNE :
angajate in nume propriu, de catre Consiliile locale, judetene si Consiliul
general al municipiului Bucuresti sau prin intermediul unor angentii sau
al altor institutii specializate. Sunt destinate ;
finantarii investitiilor publice de interes local ;
refinanatarii datoriei publice locale ;
acoperirii golurilor temporare de casa ca urmare a decalajului dintre
veniturile si cheltuielile bugetelor locale.

23
 garantate de catre Consiliile locale, judetene si Consiliul general al
municipiului Bucuresti sunt contractate de unitatile administrativ-
teritoriale, precum si de institutiile si serviciile publice de interes local
de la institutii financiare interne. Sunt destinate :

refinantarii datoriei publice locale ;

finantarii investitiilor publice de interes local.

EXTERNE :
 angajate in nume propriu sunt contractate, cu aprobarea comisiei
de autorizare, direct de catre Consiliile locale judetene si Consiliul
local al municipiului Bucuresti sau prin intermediul unor agentii sau
ala altor institutii specializate de la guvernele altor tari, de la
institutii financiare internationalesi/sau de pe piata financiara
internationala. Sunt destinate :
 finantarii investitiilor publice de interes local ;
 refinantarii datoriei publice locale.

 garantate de catre Consilii locale, judetene si Consiliul general al

minicipiului Bucuresti, numai cu aprobarea comisiei de autorizare
a acestor imprumuturi, sunt contractate de unitatile administrativ
teritoriale, precum si de institutiile si serviciile publice de interes
local de la institutii financiare internationale. Sunt destinate :
 finantarii investitiilor publice de interes local.

De asemenea, Ministerul Finantelor Publice, cat si autoritatile administratiei publice

locale (Consiliile locale, judetene si consiliul General al municipiului Bucuresti ) pot angaja
imprumuri si din disponibilitatile existente in contul general al trezoreriei statului, in vederea
acoperirii golurilor temporare de casa, ca urmare a decalajului dintre veniturile si cheltuielile
bugetului de stat, respectiv a bugetelor locale.

Imprumurile garantate de stat sau de autoritatile administratiei publice locale sunt contractate
de societati comerciale, regii autonome, companii /societati nationale, unitati administrativ-
teritoriale si institutii publice de interes local, in scopul finantarii unor proiecte de investitii,
pe baza scrisorilor de garantie emise de Ministerul Finantelor Publice, in numele si in contul
statului, sau de catre autoritatile administratiei publice locale. Scrisorile de garantie reprezinta
documentul ce exprima angajamentul asumat, in contul si in numele statului, de catrte
Guvern, prin Ministerul Finantelor Publice sau de catre autoritatile administratiei publice
locale, in calitate de garanti, fata de institutiile creditoare de a plati la scadenta obligatiile
neonorate ale garantului.

In practica, intalnim si situatii in care un imprumut de stat este schimbat cu un alt imprumut
de stat, in anumiti termeni. Operatiunea se numeste conversiune si este realizata de Ministerul
Finantelor Publice cu acordul Guvernului, caruia ii prezinta, in acest scop, un memorandum
prin care sunt propuse astfel de operatiuni.

Conversiunea este o operatiune de schimbare a unui imprumut de stat angajat in conditiile

legii, in anumiti termeni, cu un alt imprumut de stat, cu o dobanda mai mica si/sau cu un
termen mai mare de rambursare.

24
Scopul urmarit prin conversiune este de a se reduce costurile imprumutului de stat initial, de a
se usura serviciul datoriei publice a statului, prin majorarea termenului de rambursare a ratelor
de capital si de plata a dobanzilor si a altor costuri aferente imprumutului de stat.

Ministerul Finantelor Publice angajeaza imprumuturile interne contractate direct de stat pe

baza autorizatiei de :

- a emite titluri de stat in lei si in valuta, in forma materializata si /sau

dematerializata, atat in mod direct, prin unitatile teritoriale ale Trezoreriei Statului,
cat si prin intermediul Bancii Nationale a Romaniei si a institutiilor financiare
specializate care dobandesc calitatea de agent al statului;

- a incheia acorduri de imprumut cu institutii financiare interne.

Aceasta calitate de agent al statului este obtinuta pe baza conventiei incheiate cu institutia
respectiva, in cadrul careia se stabilesc conditiile generale privind titlurile de stat sau acordul
de imprumut, caracteristicile acestora, precum si obligatiile partilor implicate.

Titlurile de stat sunt instrumente financiare care atesta obligatiile financiare ale statului sub
forma de bonuri, certificate de trezorerie, certificate de trezorerie pentru populatie
nerascumparate la scadenta si transformate in ceritificate de depozit, obligatiuni sau alte
instrumente financiare constituind imprumuturi ale statului inn moneda nationala sau in
valuta, pe termen scurt (pana la un an ), mediu (intre un an si cinci ani inclusiv) si lung (peste
5 ani). Aceste imprumuturi sunt contractate, in scopul finantarii si refinantarii obligatiilor
financiare ale statului, de Ministerul Finantelor Publice pe baza unui calendar previzional
anual, semestrial, trimestrial, lunar sau ori de cate ori este cazul, stabilit de comun acord cu
Banca Nationala a Romaniei.

Titlurile de stat pot fi emise in forma materializata (fizica) sau dematerializata (prin
inregistrari in conturi ), nomitative sau la purtator, negociabile sau nu, cu dobanda sau cu
discont .

Vanzarea titlurilor de stat pe piata interna se realizeaza pe piata interbancara, prin trezoreriile
locale, precum si prin intermediul bursei de valori.

Imprumuturile interne de stat reprezinta totodata si o obligatie neconditionata si irevocabila a

statului de rambursare la scadenta a imprumuturilor contractate si de plata a dobanzilor si a
costurilor aferente, ce se realizeaza din surse bugetare, ale contului general al trezoreriei
statului si din imprumuturi de stat pentru refinantarea datoriei publice .

Forme ale titlurilor de stat :

Titluri de stat cu dobanda – inscrisuri ce constituie imprumuturile statului in moneda sau in

valuta care au o valoare nominala la care se plateste o dobanda stabilita, la date
specificate.
Titluri de stat cu discont – titluri de stat fara cupon de dobanda, care este vandut la o valoare
mai mica decat valoarea sa nominala.

25
Titluri de stat dematerializate – titluri de stat care se evidentiaza prin inregistrare in cont de
catre Ministerul Finantelor Publice sau de agentul desemnat de acesta. Aceste
instrumente pot fi utilizate de catre detinatori garantii pentru imprumuturi.
Titluri de stat materializate – titluri de stat in forma fizica, ca inscrisuri imprimate,
cuprinzand mentiuni obligatorii referitoare la emitent, valoarea nominala, rata
dobanzii sau a discontului, scadenta, modul de transmisiune si alte elemente specifice
fiecarei categorii de titluri. Aceste instrumente pot fi utilizate de detinatori drept
garantii pentru imprumuturi.
Titluri de stat pe termen scurt – bonurile de tezaur si certificatele de trezorerie, fie
purtatoare de dobanda, fie cu discont , cu scadenta de pana la 1 an inclusiv, precum si
alte instrumente financiare ce pot fi create de emitent (Ministerul Finantelor Publice ),
in conditiile legii.
Titluri de stat pe termen mediu si lung – obligatiuni de stat cu o scadenta de peste 1 an si
maximum 5 ani de la emisiune, respectiv de peste 5 ani de la emisiune, respectiv de
peste 5 ani de la emisiune, fie purtatoare de dobanda, fie cu discont, emise conform
clauzelor imprumutului de stat.

26
 CAPITOLUL VII
DATORIA PUBLICA

CONCEPTE CHEIE

 Datorie publica  Registru al datoriei publica

 Datorie publica guvernamentala
 Datorie publica locala
 Datorie publica guvernamentala
interna
 Datorie publica guvernamentala
externa
 Datorie publica locala interna
 Datorie publica locala externa
 Datorie publica garantata
 Datorie publica flotanta
 Datorie publica consolidate
 Plafon de indatorare publica
 Cont general al datoriei publice
 Management datorie publica
 Gestiune datorie publica
 Risc de piata
 Risc de refinantare
 Risc de lichiditate
 Risc de credit
 Risc operational
 Indicatori ai datoriei publice
 Indicatori ai indatoririi
 Indicatori de adecvare a rezervelor

Datoria publica reprezinta totalitatea obligatiilor financiare interne si externe ale

statului, la un moment dat, provind din imprumuturi contractate direct sau garantate de
Guvern, prin Ministerul Finantelor Publice, sau de autoritatiile administratiei publice locale
de la diversi creditori, persoane fizice sau juridice rezidente sau nerezidente in Romania.

Obligatiile reprezinta angajamentele care decurg din contractarea imprumuturilor, si

anume : rambursarea imprumuturilor, plata dobanzilor, a comisioanelor, a unor avantaje
speciale acordate creditelor.

Datoria publica se stabileste si se gestioneaza in mod distinct pe cele doua forme ale
ei: datoria publica guvernamentala si datoria publica locala.

DATORIA PUBLICA :

- Datoria publica guvernamentala : - parte din datoria publica care

reprezinta totalitatea obligatiilor financiare interne si externe ale statului, la
un moment dat, provenind din imprumuturile contractate direct sau garantate
de Guvern, prin Ministerul Finantelor Publice, in numele Romaniei, de pe
pietele financiare.
- Datoria publica locala : - parte din datoria publica, care reprezinta
totalitatea obligatiilor financiare interne si externe ale autoritatilor
administratiei publice locale, la un moment dat, provenind din imprumuturi
contractate direct sau garantate de acestea de pe pietele financiare.

27
 Imprumuturile contractate de autoritatile administratiei publice locale, ce sunt
intrumente ale datoriei publice locale, fac parte din datoria publica a Romaniei, dar nu
reprezinta datorii sau raspunderi ale Guvernului.
De asemenea, datoria publica in functie de termen se clasifica astfel : datoria publica
pe termen scurt (flotanta) ; datorie public ape termen mediu si lung (consolidata)
Datoria publica se poate prezenta si in functie de inscrisurile emise sau alte modalitati
de gestionare, precum si pe categorii de creditori (in cazul datoriei externe)
In functie de calitatea creditorilor, datoria publica poate fi : datorie publica bruta, fiind
data de valoarea totala a imprumuturilor, indiferent unde sunt plasate acestea ; datorie publica
neta, in care nu intra valoarea imprumuturilor plasate la institutiile statului.

Obligatiile statului rezultate din imprumuturile contractate si garantate de stat pe o

perioada de un an sunt limitate de plafonul de indatorare publica stabilit prin lege. Plafonul de
indatorare publica, respectiv totalitatea obligatiilor financiare pe care le pot contracta si
garanta autoritatile administratiei publice centrale si locale pe o perioada de un an, care este
stabilit anual prin lege. Acesta cuprinde plafonul de indatorare publica interna si plafonul de
indatorare publica externa.

PLAFONUL DE INDATORARE PUBLICA :

- Plafonul de indatorare publica interna – suma maxima a imprumuturilor

contractate si garantate de autoritatile administratiei publice centrale si
locale de pe piata interna, pe o perioada de un an
- Plafonul de indatorare publica externa – suma maxima a imprumuturilor
externe contractate si garantate de autoritatile administratiei publice centrale
si locale pe o perioada de un an.

Valoarea totala a datoriei publice este inscrisa in « Registrul datoriei publice ».

Registrul datoriei publice, in care este evidentiata situatia datoriei publice in ordine
cronologica, are patru componente :

- Subregistrul datoriei publice guvernamentale interne ;

- Subregistrul datoriei publice guvernamentale externe ;
- Subregistrul datoriei publice locale interne ;
- Subregistrul datoriei publice locale externe ;

Fiecare din cele patru subregistre are doua pozitii distincte, respectiv pentru datoria
publica directa si datoria publica garantata.
La sfarsitul anului datoria publica angajata este evidentiata in documentul numit
« contul general al datoriei publice ». Acesta este insotit de un raport in care se analizeaza
principalele probleme legate de nivelul datoriei publice, de serviciul datoriei publice, precum
si de garantiile statului pentru creditele contractate de agentii economici.

DATORIA PUBLICA GUVERNAMENTALA

Datoria publica guvernamentala interna

28
 Datoria publica guvernamentala interna este partea din datoria publica
guvernamentala care reprezinta totalitatea obligatiilor financiare ale statului, provenind din
imprumuturi contractate direct sau garantate de stat, de la persoane fizice sau juridice
rezidente in Romania, in lei sau in valuta, inclusiv sumele utilizate temporar din
disponibilitatile contului general al Trezoreriei Statului pentru finantarea temporara a
deficitelor bugetare.

Platile legate de datoria publica sunt realizate pe baza autorizarii bugetare permanente
pentru efectuarea acestor cheltuieli.

Datoria publica guvernamentala interna este generata de :

Titlurile de stat in moneda nationala, inclusiv titlurile de stat in valuta plasate

pe piata interna, rambursarile din resurse bugetare ; daca resursele nu
sunt suficiente pentru a asigura plata serviciului datoriei publice
interne, se emit noi inscrisuri, determinand, astfel, consolidarea
datoriei publice ;
Imprumuturile de stat de la Banca Nationala a Romaniei destinute acoperirii
golurilor de casa intre incasarile si platile bugetare ;
Imprumuturile de stat de la banci comerciale ;
Imprumuturile de stat de la alte institutii financiare interne, persoane juridice
romane, in conditii rezultate in urma negocierilor ;
Imprumuturi temporare din disponibilatile contului general al Trezoreriei
Statului ;
Garantii de stat la imprumuturi interne contractate de diversi debitori.

Datoria publica guvernamentala interna efectiva este o parte a datoriei publice

guvernamentale interne, intrucat evidentiaza obligatiile directe si indirecte ale statului fata de
creditorii interni, altii decat Trezoreria statului. Deci, datoria publica guvernamentala interna
efectiva nu include imprumuturile temporare din disponibilitatile contului curent general al
Trezoreriei Statlui.
Ministerul Finantelor Publice este contractantul si administratorul datoriei publice
guvernamentale, avand, totodata si autoritatea de a stabili balanta zilnica a contului general al
Trezoreriei Statului, viitoarele cerinte de lichiditate, scadenta datoriei publice
guvernamentale, costurile cu dobanda corespunzatoare si refinantarea/diminuarea datoriei
publice guvernamentale.

Datoria publica guvernamentala externa

Datoria publica guvernamentala externa este partea din datoria publica

guvernamentala care reprezinta totalitatea obligatiilor financiare ale statului, provenind din
imprumuturi contractate direct sau garantate de stat, de la persoane fizice sau juridice
nerezidate in Romania.
Datoria publica guvernamentala externa este generata de :
- Titlurile de stat in valuta plasate pe piata financiara externa ;
- Imprumuturile de la guverne si agentii guvernamentale straine,
institutii financiare internationale sau de la alte organizatii
internationale ;
- Imprumuturile sindicalizate pe termen scurt, mediu sau lung ;
- Imprumuturile de la persoane juridice straine ;

29
 - Imprumuturile de la bancile straine sau de la companii straine ;
- Garantii de stat de la imprumuturi externe contractate de diversi
debitori.

Banca Nationala a Romaniei actioneaza si ca agent al statului privind datoria publica

guvernamentala externa, intrucat serviciul datoriei publice guvernamentale externe contractate
in numele statului se plateste de catre B.N.R.

DATORIA PUBLICA LOCALA

Datoria publica locala reprezinta totalitatea obligatiilor de plata, interne si externe,

ale autoritatii administratiei publice locale, la un moment dat, provenind din
imprumuturi contractate sau garantate de aceasta de pe piata interna si externa de
capital.
La nivelul autoritatilor administratiei publice locale, datoria publica locala limitata.
Astfel, Consiliilor locale, judetene si Consiliului general al municipiului Bucuresti li
se interzice accesul la imprumuturi sau sa garanteze orice fel de imprumut, daca totalul
datoriilor anuale, reprezentand ratele scadente la imprumuturile contractate si/sau
garantate, dobanzile si comisioanele aferente acestora, inclusiv ale imprumutului care
urmeaza sa fie angajat si/sau garantat in anul respectiv, depaseste limita de 20% din
totalul veniturilor proprii formate din impozite, taxe, contributii, alte varsaminte, alte
venituri si cote defalcate din impozitul pe venit.
Instrumentele datoriei publice locale sunt :
- Titlurile de valoare (obligatiunile municipale)
- Imprumuturile de la societatile comerciale bancare sau de la alte
institutii de credit ;
- Imprumuturile temporare din disponibilitatile contului curent general
al Trezoreriei Statului ;
- Garantiile acordate de autoritatile administratiei publice locale.

Valoarea totala a datoriei contractate de autoritatea administratiei publice locale este

inscrisa in registrul de evidenta a datoriei publice locale al acestei autoritati si se raporteaza
anual prin situatiile financiare. Acest registru include informatii care sa specifice suma totala
a datoriilor autoritatilor administratiei publice locale, precum si detalierea datoriilor si alte
informatii stabilite prin norme metodologice privind registrul de evidenta a datoriei publice
locale, emise de Ministerul Finantelor Publice.
De asemenea, valoarea totala a garantiilor emise de autoritatea administratiei publice
locale se inscrie in registrul garantiilor locale al acestei autoritati si se raporteaza anual prin
situatiile financiare. Acest registru cuprinde informatii care sa specifice suma totala a
garantiilor emise de autoritatea administratiei publice locale, precum si detalierea garantiilor
si alte informatii stabilite prin norme metodologice privind registrul de evidenta a garantiilor
locale, emise de Ministerul Finantelor Publice.
Autoritatile administratiei publice locale au obligatia de a transmite Ministerului
Finantelor Publice, in termen de 10 zile de la data intrarii in vigoare a contractului de
imprumut, copii de pe fiecare document primar care atesta :
- contractarea/ garantarea imprumutului ;
- actul aditional la contractul/ acordul de imprumut/garantare, daca au
fost aduse modificari la acesta, cu respectarea clauzelor contractuale.

30
 Pe perioada utilizarii si rambursarii imprumutului contractat/ garantat, raportarea la
Ministerul Finantelor Publice a datelor privind datoria publica locala se efectueaza lunar, in
termen de 20 de zile de la sfarsitul perioadei de raportare.
In scopul evaluarii datoriei publice locale, orice obligatie de plata, exprimata in alta
moneda decat cea nationala, este calculata in moneda nationala, utilizandu-se cursul de
schimb valutar comunicat de Banca Nationala a Romaniei pentru ultima zi din perioada la
care se face raportarea.
Serviciul datoriei publice locale nu reprezinta obligatii sau raspunderi ale Guvernului
si acesta va fi platit din bugetele locale si din imprumuturi pentru refinantarea datoriei publice
locale.

MANAGEMENTUL DATORIEI PUBLICE

Continutul si importanta managemntului datoriei publice

Managementul datoriei publice consta in stabilirea unei strategii de gestiune a

datoriei statului apta de a mobiliza sumele necesare finantarii, de a realiza obiectivele de risc
si de cost stabilite de catre autoritati, precum si celelalte obiective fixate de acestea, cum ar fi
dezvoltarea si mentinerea unei piete a titlurilor de stat performante.
In contextul mai larg al politicilor economice nationale, statele trebuie sa vegheze ca
atat nivelul, cat si ritmul de crestere al datoriei publice sa fie sustenabile, iar serviciul datoriei
publice sa poata fi asigurat in diverse situatii, respectand obiectivele de cost si risc. Este
necesara, de asemenea, mentinerea indatorarii sectorului public pe o traiectorie viabila,
precum si punerea in practica a unei strategii credibila de reducere a nivelului datoriei, daca
acesta este excesiv.
Datoria publica trebuie structurata adecvat in ceea ce priveste ratele dobanzii,
scadentele si moneda in care sunt contractate imprumuturile. O slaba structurare, referitor la
elementele prezentate mai sus, precum si existenta unui nivel ridicat al garantiilor acordate de
Guvern imprumuturilor contractate de institutiile publice sau de agentii economici privati au
constituit factori ce au contribuit la declansarea sau propagarea crizelor economice. De
exemplu, crizele au fost deseori declansate de strategii care au privilegiat excesiv economiile
de costuri ale imprumuturilor, concretizate prin imprumuturi pe termen scurt sau cu o rata
variabila a dobanzii. Acestea expun bugetul de stat unui risc grav daca, in momentul
refinantarii, conditiile pietei se modifica nefavorabil.
In functie de natura regimului de schimb, o recurgere excesiva la imprumuturile in
valuta ar putea exercita presiuni asupra cursului de schimb si/sau asupra ratei dobanzii daca
investitorii devin reticenti in refinantarea datoriei statului. Reducand riscul ca gestiunea
portofoliului datoriei statului sa devina sursa de instabilitate pentru sectorul privat, o gestiune
prudenta a datoriei publice poate permite tarilor sa fie mai putin expuse riscului de contagiune
si celui financiar.
Portofoliul datoriei publice este portofoliul financiar cel mai important al unei tari. El
contine structuri financiare complexe si riscante si poate genera un risc substantial asupra
patrimoniului statului, precum si a stabilitatii financiare a tarii. Crizele recente au evidentiat
necesitatea ca statele sa-si limiteze expunerea la riscul de lichiditate si la alte riscuri ce fac ca
economiile lor sa devina vulnerabile la socurile externe. O gestiune sanatoasa a riscului in
sectorul public este, deci, capitala pentru gestiunea riscului in alte sectoare ale economiei,
deoarece entitatile economice din sectorul privat se confrunta cu mari probleme atunci cand
slaba gestionare a riscurilor, la care este expus statul, deschide posibilitatea unei crize de
lichiditate.

31
 Alaturi de practicile sanatoase de gestiune ale datoriei s-a afirmat, o data cu
numeroasele crize survenite pe pietele datoriei, necesitatea unei piete a capitalurilor
performanta si robusta. Cu toate ca politica de gestiune a datoriei publice nu a fost unica, nici
macar principala cauza a crizelor economice, este evident ca structura inadecvata a
scadentelor, ratelor dobanzii si componentei in valute a portofoliului datoriei au contribuit la
agravarea acestor fenomene. Chiar in cazul unor directii adecvate ale politicii
macroeconomice, practicile riscante de gestiune a datoriei fac economia mai vulnerabila la
socurile economice si financiare.
Indatorarea slab structurata si riscanta este, adesea, consecinta unor politici fiscale,
monetare si a cursului valutar inadecvate. Aceste fenomene se interconditioneaza reciproc,
manifestarea in sens invers a lor fiind, de asemenea, constatata. O politica prudenta de
gestiune a datoriei nu poate inlocui, insa, masuri adecvate in planurile bugetar si monetar.
Daca orientarile macroeconomice sunt gresit directionate, gestiunea datoriei nu poate in sine
sa evite o criza.
Experienta recenta demonstreaza ca o piata dezvoltata a datoriei publice interne, prin
diversificarea intrumentelor se poate substitui finantarii bancare (si invers), atunci cand
aceasta sursa se epuizeaza, ajutand economia sa suporte socurile financiare.
Tarile in curs de dezvoltare si cele in tranzitie sunt mai vulnerabile la socurile externe
intrucat economia lor este mai putin diversificata, au o baza de economisire interna mai
redusa si sisteme financiare mai putin dezvoltate si, ca atare, mai receptive la fenomenul de
contagiune financiara.
In concluzie, chiar daca socurile economico-financiare isi au originea in sectorul
financiar intern sau provin dintr-o contagiune financiara mondiala, o politica prudenta de
gestiune a datoriei publice, asociata unei politici macroeconomice sanatoase, este
indispensabila pentru reducerea costurilor pe plan uman si cel al productiei.

Riscurile aferente managementului datoriei publice

Obiectul gestiunii datoriei publice il reprezinta satisfacerea nevoilor de finantare ale

statului si ale obligatiilor sale de plata la un cost cat mai redus pe termen mediu si lung, in
conditiile mentinerii riscurilor la un nivel tolerabil.
O gestiune prudenta a datoriei, vizand evitarea structurilor si strategiilor de imprumut
periculoase (de exemplu : finantarea deficitului bugetar prin emisiune monetara, ce este
interzisa, de altfel prin lege) este cruciala, dat fiind consecintele macroeconomice grave pe
care le antreneaza incapicitatea de plata a datoriei, marile pierderi de productie si costurile
mari. Aceste costuri pot conduce la falimente de intreprinderi si banci, precum si la pierderea
credibilitatii si capacitatii administratiei de a mobiliza resurse interne si din exterior.

Riscurile ce apar in gestionarea datoriei publice trebuie sa faca obiectul unei urmari
atente si trebuie evaluate cu grija. Aceste riscuri sunt : riscul de piata ; riscul de refinantare ;
riscul de lichiditate ; riscul de credit ; riscul operational.

Riscul de piata - Are in vedere riscurile legate de evolutia preturilor pietei (rata
dobanzii, cursul de schimb valutar, preturile produselor de baza, etc). De asemenea se
refera si la problemele generate, in cazul imprumuturilor in moneda nationala sau in
valuta, de variatia ratei dobanzii, ce determina modificarea serviciului datoriei publice.
Astfet de riscuri apar si in cazul refinantarii datoriei publice prin noi imprumuturi cu o
rata fixa a dobanzii sau atunci cand se stabileste o noua rata a cuponului pentru
imprumuturile cu rata a dobanzii variabila. Datoria pe termen scurt, la o rata a

32
 dobanzii fixa sau flotanta, este considerata mai riscanta decat datoria pe termen lung
cu o rata fixa a dobanzii, cu toate ca o concentrare excesiva a datoriei, insa cu scadente
foarte lungi poate fi riscanta intrucat nevoiele de finantare viitoare sunt necunoscute.
Datoria publica externa sau indexata in functie de cursurile de schimb valutare creste
instabilitatea serviciului datoriei publice.

Riscul de refinantare- Este vorba de riscul de a reinnoi datoria externa la un cost

mult mai ridicat, sau, in caz extrem, de a nu putea fi refinantata. In cazul reinnoirii
datoriei la o rata a dobanzii mai ridicata, riscul de refinantare se poate considera risc
de piata. Totusi, incapacitatea de refinantare a datoriei si/sau refinantarea la un cost
mult mai ridicat sunt tratate adesea separat. Gestionarea acestui risc este importanta
mai ales in tarile aflate in perioada de tranzitie sau post tranzitie la economia de piata.

Riscul de lichiditate- Se disting doua tipuri de riscuri de lichiditate :

 Primul tip are in vedere costul suportat de investitorii care vor sa-si
inchida o pozitie luata pe titluri de stat prin vanzarea acestora, atunci
cand numarul operatorilor pe piata, si deci cel al cumparatorilor, a
scazut mult sau piata nu este suficient de activa. Posesorii de efecte
publice pierd, in acest caz, din cauza scaderii valorii acestora. Acest tip
de risc este important atunci cand gestiunea datoriei include si activele
lichide sau face appel la intrumentele financiare derivate.
 Cel de-al doilea tip, din punctul de vedere al statului, are in vedere o
situatie in care, volumul activelor lichide, de care dispun autoritatile,
este susceptibil de a se diminua substantial, din cauza obligatilor
neprevazute ale trezoreriei si/sau in cazul dificultatilor intampinate de
catre stat in obtinerea, in termen scurt, de resurse lichide prin
imprumut.

Riscul de credit – este vorba de riscul de neexecutare, din partea statului sau a
garantului a obligatiilor contractuale avand ca obiect active financiare. Acest risc
trebuie luat in calcul mai ales cand gestiunea datoriei include gestiunea activelor
lichide. El se poate manifesta si in cazul licitatilor de titluri publice, produselor
derivate.
Riscul operational- grupeaza diferite tipuri de riscuri, cum sunt : erorile de
tranzactionare in diferite etape ale executiei si inregistrarilor operatiunilor, insuficiente
sau greseli de control intern sau ale sistemelor si servicilor, probleme juridice,
catastrofe naturale, etc ce prejudiciaza activitate economica.
Trebuie redus la minim serviciul datoriei publice si costul detinerii de active lichide, in
conditiile unui nivel de risc acceptabil si intr-un orizon de timp mediua sau lung. Nu poate
constitui, insa, un obiectiv reducerea costurilor fara a avea in vederea riscurile. Exista
tranzactii ce par ca reduce serviciul datoriei publice, insa, antreneaza riscuri semnificative
pentru stat si pot restrange capacitatea sa de a-si rambursa datoriile.
Statele dezvoltate, unde pietele de titluri de stat sunt foarte active si lichide, se
preocupa mai ales de riscul de piata, care se poate masura prin teste si modele performante.
De cealalta parte, tarile in curs de dezvoltare, care nu au acces pe pietele de capital straine si
ale caror piete ale datoriei interne sunt relativ subdezvoltate, trebuie sa acorde atentie, in
special, riscului de refinantare. Un obiectiv esential trebuie sa il constituie, acolo unde este
cazul, o politica de gestiune a datoriei vizand dezvoltarea pietei interne a datoriei. Aceasta
mai ales in tarile in care constrangerile pietei sunt de asa natura incat imprumuturile pe termen

33
scurt, cele la o rata variabila a dobanzii, si cele emise in valuta reprezinta singura alternativa
viabila de finantare.

CAPITOLUL VIII
SISTEMUL DE ORGANIZARE A TREZORERIEI STATULUI

Infiintarea Trezoreriei Statului

Masurile intreprinse, dupa anul 1989, pentru trecerea la economia de piata, au

determinat, in primul an, modificari esentiale in domeniul finantelor publice, fara de care nu
se putea asigura trecerea la noua economie.
La inceputul anului 1990, primele masuri cu caracter financiar au fost cu privire la
modificarea relatiilor dintre unitatile economice si stat, respectiv varsamintele din profit. Este
pentru prima data cand in Romania, se stabileste obligatia de a vira catre stat o parte din
profitul realizat, inlocuindu-se sistemul de regularizare totalitar cu bugetul de stat.
In continuare au fost perfectionate parghiile financiare de mobilizare la buget a unei
parti din produsul intern brut, astfel incat sa se realizeze o centralizare a repartizarii
resurselor. Sunt de mentionat actele normative care reglementeaza impozitul pe profit,
impozitul pe salarii, precum si renuntareav la impozitul pe circulatia marfurilor si inlocuirea
acestuia cu taxa pe valoare adaugata.
Au fost stabilite noi raporturi intre autoritatea centrala si locala pe linia sprijinului
financiar ce urmeaza a fi acordat bugetelor locale. Astfel, bugetele locale au fost echilibrate
cu sume din defalcate din impozitul pe venit, din TVA si s-au introdus subventiile cu
destinatie speciala si anume pentru investitii privind solutionarea problemelor de interes
public (apa, termoficarea, transport in comun, etc.) precum si pentru protectia sociala.
In noul cadru politic, economic, juridic edificat, dupa anul 1989, un rol deosebit de
important a revenit mecanismului financiar. Acesta trebuie sa asigure stabilitatea economica,
echilibrele materiale, financiare si valutare ale tarii, echilibrul general economic. O
componenta importanta a mecanismului financiar o reprezinta finantele publice.
Dupa anul 1989 a fost adoptata de urgenta Legea nr. 10/1991 a finantelor publice
publicata in MO nr. 23/1991, lege care a constituit o adevarata carte financiara a Romaniei
(modificata in anii 1996 si 2002). Cea mai mare parte este consacrata principiilor de
elaborare, aprobare si executie a bugetului public national. Legea insituie notiunea de buget
de stat in loc de buget unic national. Pentru prima data, legea confera o adevarata autonomie
bugetelor ce compun bugetul general.
In acelasi context, au fost perfectionate relatiile cu bugetul de stat in ceea ce priveste
asigurarea echilibrarii bugetelor locale.
Avandu-se in vedere perioada de tranzitie si faptul ca unele sectoare din sfera
administratiei centrale de stat nu dispun de surse bugetare suficiente, prin legea finantelor
publice s-a statuat infiintarea unor fonduri cu destinatie speciala, care incepand din anul 2000,
s-a trecut la desfiintarea lor prin includere in bugetul de stat, in scopul asigurarii unui control
mai riguros asupra modului in care se cheltuiesc banii publici.
In domebiul executiei financiare au fost aplicate masuri cu caracter de reforma prin
care sa se asigure conditii optime pentru administrarea resurselor financiare ale statului.
Pana in anul 1989 executia de casa bugetului de stat era efectuata de catre Banca
Nationala a Romaniei, Ministerul Finantelor ii revenea numai rolul de conducere a executiei
bugetare si de incheiere a contului general anual de executie bugetara.

34
 Datorita schimbarilor intervenite in organizarea si functionarea sistemului bancar in
Romania statul si-a revizuit, in functie de interesele pe care le urmareste, modul de organizare
si functionare a executiei bugetare.
Astfel, s-a trecut de la executia de casa prin Banca Nationala la executia de casa prin
sistemul trezoreriei statului integrat in activitatea Ministerului Finantelor.
Prin acest sistem au fost create conditiile necesare ca organele abilitate ale statului sa
supravegheze in mai bune conditii constituirea resurselor financiare publice si utilizare
acestora in scopul pentru care au fost alocate.

Premisele infiintarii Trezoreriei Statului

Premisele care au creat cadrul favorabil infiintarii trezoreriei, in Romania au fost :

reorganizarea bancilor si consecintele acesteia asupra finantelor publice ;
schimbarea conceptiilor privind aedministrarea si utilizarea resurselor financiare publice ;
cerintele si posibilitatile reale de asigurare a echilibrului finantelor publice, prin interventii
pornite in fazele de urmarire a executiei bugetare ;
autonomia bugetului asigurarilor sociale de stat, in contextul prevederilor Legii finantelor
publice ;
intarirea autonomiei finantelor locale, la nivelul bugetelor acestora din subdiviziunile
administratiei teritoriale, in cadrul judetelor, potrivit Legii administratiilor publice
locale ;
infiintarea si functionarea fondurilor speciale, prin autonomizarea bugetelor acestora ;
cresterea si diversificarea sistemului veniturilor proprii.

Pana in anul 1990, executia de casa a bugetului de stat se efectua prin Banca Nationala
a Romaniei, care avea stabilitate, prin lege, urmatoarele atributii:

 incasarea veniturilor bugetare si evidentierea acestora pe capitole, subcapitole,

platitori, efectuarea platilor de casa, pe capitole de cheltuieli, pe ministere si institutii
subordonate;

 exercitarea controlului asupra eliberarii fondurilor de la bugetul de stat in numerar si

in cont catre institutiile publice pentru acoperirea cheltuielilor aprobate, in limita
creditelor bugetare deschise pe destinatii de Ministerul Finantelor Publice ;

 pastrarea conturilor de disponilitati ale bugetelor locale, ale institutiilor publice, ale
agentilor economici ce au conturi deschise la trezorerie ;

 transmiterea informatiilor catre Ministerelor Finantelor Publice privind executia

bugetara.

In reorganizarea sistemului bancar, momentele importante sunt :

 crearea cadrului juridic pentru separarea activitatii Bancii Nationale ca banca centrala
cu un inalt grad de independenta ;
Astfel, incepand din anul 1991, Banca Nationala a Romaniei a devenit institutia unica
de emisiune monetara a statului, de stabilire a politicii monetare, de credit si valutara, de
gestionare a rezervelor valutare oficiale si de supraveghere a activitatii celorlalte banci.
 infiintarea Bancii Comerciale Romane, prin Legea nr. 31/16 nov. 1990 privind
societatile comerciale, care a preluat de la Banca Nationala conturile de disponibilitati

35
 si de credite pe termen scurt ale agentilor economici, conturile de venituri si de
cheltuieli ale bugetelor locale, precum si conturile institutiilor publice ;
 infiintarea Trezoreriei Statului, in anul 1992, care, prin sistemul trezoreriilor locale, a
preluat atributiile executiei de casa a bugetului public de la Banca Comerciala, la care
s-au adaugat noi atributii rezultate din reorganizarea finantelor publice.
Argumentele favorabile infiintarii Trezoreriei finantelor publice sunt ;
desfasurarea executiei bugetare prin mai multe banci creaza dificultati in ceea ce priveste
controlul asupra operatiilor, complica fluxurile monetare si prelungeste termenele de
raportare a datelor de executie, influentand negativ urmarirea executiei si a
echilibrului bugetar ;
in contextul prezentat, de ample modificari si de cerinta rezolvarii problemelor aparute, s-
a elaborat cadrul legislativ pentru exercitarea de catre Ministerul Finantelor Publice a
atributiilor ce-i revin in domeniul finantelor publice prin crearea unui sistem propriu
pentru urmarirea executiei bugetare, cu ajutorul caruia sa coordoneze problemele
politicii financiare de care raspunde ;
in conformitate cu prevederile Hotararii Guvernului nr. 78/1992, Ministerul Finantelor
Publice a fost autorizat sa infiinteze trezorerii in cadrul organelor financiare
subordonate, si anume : directii generale ale finantelor publice judetene si a
Municipiului Bucuresti, administratii financiare ;
prin Legea nr. 82/1991 s-a prevazut organizare contabilitatii trezoreriei finantelor publice
in cadrul Ministerului Finantelor Publice si a unitatilor sale subordonate;
potrivit prevederilor din Legea bancara, trezoreriile, la nivel de judet, au conturi deschise
la sucursalele judetene ale Bancii Nationale a Romaniei (conturi curente), prin care se
incaseaza veniturile bugetare, se efectueaza cheltuielile dispuse de catre titularii
conturilor deschise la trezorerii.

In tara noastra, incepand cu anul 1992, pe baza HG nr. 78/1992, privind organizarea si
functionarea Trezoreriei finantelor publice si a Legii Contabilitatii nr. 82/1991 a fost
organizata executia operatiunilor privind finantele publice prin Trezoreria Statului. Aceasta a
reprezentat una din coordonatele reformei sistemului financiar din Romania.
Prin trezoreria proprie statul isi mobilizeaza, direct sau indirect, disponibilitatile de
fonduri, asigurand totodata, exercitarea in bune conditii a atributiilor ministerului Finantelor
Publice si ale unitatilor sale teritoriale.
De asemenea, prin intermediul Trezoreriei Finantelor publice se asigura utilizarea
eficienta a resurselor statului de catre institutiile publice, respectarea destinatiei fondurilor
aprobate prin Legea bugetara, precum si intarirea raspunderii ordonatorilor de credite in
gestionarea banilor publici.

Importanta organizarii Trezoreriei Statului

Importanta organizarii sistemului Trezoreriei finantelor publice in Romania rezulta din

urmatoarele :
este considerat cel mai potrivit sistem de organizare a executiei finantelor publice,
protejandu-le de toate riscurile ;
permite solutionarea unor importante probleme financiare, prin mijlocirea operatiilor
specifice, si anume :
 gestionarea creditelor externe primite de catre Guvern pentru
sprijinirea programelor de reforma ;

36
  mobilizarea resurselor financiare din economie pentru
acoperirea deficitului bugetar si pentru serviciul datoriei publice
;
 finantarea obligatiilor statului asumate prin acorduri
guvernamentale cu decontare in conturile de clearing, barter si
cooperare economica, in vederea echilibrarii importurilor cu
exporturile;
 permite cunoasterea permanenta a resurselor publice si
previziunea nevoilor de imprumuturi pentru finantarea
deficitului bugetar.
Trezoreria publica cuprinde totalitatea resurselor de care dispune statul. Ea nu se limiteaza,
insa numai la executia bugetului de stat. Astfel, prin Trezorerie s-a realizat separarea
finantelor sectorului public de resursele private din conturile distincte la banci.
De asemenea, prin Trezorerie se realizeaza si politica de plasamente financiare din
disponibilitatile temporare aflate in conturile trezoreriei, asigurand pe de o parte, valorificarea
disponibilitatilor temporare (surplusul de incasari fata de plati), iar pe de alta parte, sprijinirea
prin mecanismele statului a procesului de tranzitie.
Infiintarea Trezoreriei finantelor publice in Romania a completat cadrul institutional
prin care statul si-a creat posibilitatea de a-si stabili si aplica politica de venituri si cheltuieli,
organizandu-si activitatea financiara atat la nivel central, cat si in teritoriu. Astfel, a devenit
posibila cresterea raspunderii utilizarii banilor publici, cat si asupra asigurarii finantarii
obiectivelor si actiunilor aprobate . Ca urmare, prin Trezorerie este posibila cunoasterea si
rezolvarea implicatiilor specifice gestiunii Ministerului Finantelor Publice, cu ocazia
intocmirii, aprobarii si executiei bugetului public, a instrumentelor de analiza fundamentala si
de supraveghere a realizarii echilibrului financiar, monetar, valutar, si a datoriei publice.

Organizarea Trezoreriei Statului

Reglemantarile legale pe baza carora s-a infiintat Trezoreria sunt : Legea contabilitatii
nr. 82/24.12.1991 si HGnr. 78/15.02.1992. Conform prevederilor acestor acte normative,
Ministerul Finantelor Publice a fost autorizat sa organizeze contabilitatea Trtezoreriei privind
executia de casa a bugetului de stat, a bugetelor locale, a bugetului asigurarilor sociale de stat;
constituirea si utilizarea veniturilor proprii ale institutiilor publice, precum si a fondurilor cu
destinatie speciala ; gestiunea datoriei publice, precum si alte operatii financiare efectuate in
contul institutiilor publice, precum si a fondurilor cu destinatie speciala ; gestiunea datoriei
publice, precum si alte operatii financiare efectuate in contul institutiilor publice, agentilor
economici.
Ministerul Finantelor Publice reprezinta organul de specialitate al administratiei
publice centrale, in subordinea Guvernului, cu personalitate juridica, care aplica strategia si
Programul de guvernare in domeniul finantelor publice.
Trezoreria Statului este organizata si functioneaza ca directie generala in cadrul
Ministerului Finantelor Publice ( Unitatea de Management a Trezoreriei Statului). Trezoreria
statului este sistemul unitar si intregat prin care statul asigura efectuarea de incasari si plati
privind fondurile publice, inclusiv cele privind datoria publica, si a altor operatiuni ale
statului, in conditii de siguranta si in conformitate cu dsipozitiile legale.
Trezoreria Statului este conceputa ca un sistem unitar atat la nivel central cat si la
nivelul unitatilor teritoriale ale Ministerului Finantelor Publice, in scopul realizarii
operatiunilor financiare ale sectorului public, astfel :
la nivel central : Directia Generala a Trezoreriei Statului ;

37
 la nivel judetean : Directii judetene ale Trezoreriei Statului in cadrul Directiilor generale
ale finantelor publice judetene ;
la nivel local : Trezorerii municipale organizate ca directii in cadrul Administratiilor
Financiare municipale; Trezorerii orasenesti ca servicii in cadrul Administratiilor
Financiare orasenesti; Trezorerii comunale oragnizate ca servicii in cadrul
Administratiilor Financiare comunale.
Directia Generala a Finantelor Publice reprezinta unitatea teritoriala a Ministerului
Finantelor publice, la nivelul fiecarui judet, ce realizeaza strategia si programul Guvernului in
domeniul finantelor publice si aplicarii politicii fiscale a statului. La nivelul sau, Directia
judeteana a Trezoreriei Statului are urmatoarele sarcini :
o realizeaza mecanismele privind administrarea finantelor publice in profil
teritorial;
o asigura executia de casa a bugetului de stat, bugetelor locale, bugetului
asigurarilor sociale de stat, bugetului Trezoreriei Statului, bugetele fondurilor
speciale si veniturilor proprii ale institutiilor publice, precum si efectuarea de
operatiuni rezultate din lansarea titlurilor de stat catre persoane fizice.

Structura organizatorica a Directiei judetene a Trezoreriei Statului :

DIRECTIA JUDETEANA A TREZORERIEI STATULUI :

1. Serviciul de indrumare si verificare a activitatii trezoreriilor locale

Problematici :
 derularea operatiunilor prin trezorerie;
 clasificatia indicatorilor privind finantele publice ;
 conturile de venituri ale bugetului de stat, bugetului asigurarilor
sociale de stat, fondurilor speciale si veniturilor proprii ale
institutiilor publice ;
 indrumarea metodologica a trezoreriilor teritoriale in conformitate
cu legislatia in vigoare .

2. Serviciul de administrare si contabilitate a contului curent al trezoreriei

Problematici :
realizeaza circuitul bancar al documentelor de decontare intre
trezoreriile operative, bancile comerciale, Ministerul Finantelor
Publice si Banca Nationala a Romaniei .

3. Serviciul de buget si contabilitate publica

Problematici:
relatii cu primariile in domeniul bugetelor locale si a executiei
bugetelor de venituri si cheltuieli ;
centralizarea raportarilor privind numarul de salariati si fondul de
salarii la institutiile publice .
4. Serviciul de urmarire a activitatii de vanzare si gestiune a titlurilor statului
Problematici :
 coordonarea activitatii de vanzare si rascumparare a
certificatelor de trezorerie ;
 informarea in mass-media a emisiunilor de certificate lansate ;

38
  asigurarea aplicarii dobanzilor acordate de catre Ministerul
Finantelor Publice.

Administratiile Financiare teritoriale desfasoara activitati operative pentru aplicarea

politicii fiscale a statului la nivelul municipiilor, oraselor si comunelor.
Directia municipala a Trezoreriei Statului din cadrul Administratiei Financiare
municipale are urmatoarele atributii :

 conduce evidenta veniturilor pe bugete componente si fonduri precum si evidenta

analitica pe platitori ;
 analizeaza si verifica documentele privind compensarea intre unele impozite si taxe,
aprobate si transmise, de organele fiscale, si inregistreaza operatiunile respective in
evidenta sintetica si analitica ;
 conduuce evidenta analitica a cheltuielilor pe categoriile bugetelor de stat, locale,
asigurarilor sociale de stat, fondurilor speciale, precum si a veniturilor proprii ale
institutiilor publice ;
 conduce evidenta analitica a conturilor de cheltuieli si disponibilitati, deschise pe
ministere si institutii publice sobordonate ;
 asigura pastrarea si utilizarea a certificatelor de trezorerie, cu ajutorul evidentei
specifice a documentelor cu regim special ;
 conduce contabilitatea certificatelor de trezorerie si a celor transformate in certificate
de depozit, vandute populatiei, a celor rascumparate pe emisiuni, termene, valori
nominale, beneficiari si surse de acoperire ;
 asigura contabilitatea sintetica si analitica privind executia de casa a bugetului de stat,
a bugetelor locale, a bugetului asigurarilor sociale de stat, veniturilor proprii ale
institutiilor publice s fondurilor cu destinatie speciala, prin inregistrarea in conturile
sintetice si analitice ;
 efectueaza operatiunile de incasari si plati in numerar;
 asigura preluarea dosarelor juridice in vederea deschiderii conturilor de incasari si
plati ale agentilor economici.

In structura organizatorica a Directiei municipale a Trezoreriei statului sunt cuprinse

urmatoarele servicii :

Serviciul de incasare si evisenta a veniturilor ;

Serviciul de verificare si decontare a cheltuielilor institutiilor publice ;
Serviciul de vanzare si gestiune a titlurilor de stat si certificatelor de trezorerie ;
Serviciul de administrare si contabilitate a contului curentb al trezoreriei;
Serviciul de casierie tezaur ;
Serviciul de administrare a conturilor persoane fizice si juridice (agenti economici, medici
de familie, etc.).

La nivelul oraselor, respectiv comunelor, Serviciile de trezorerie, din cadrul Administratiilor

Financiare orasenesti si comunale, asigura :

39
  incasarea si evidenta veniturilor bugetare si a veniturilor proprii ale institutiilor
publice;
 verificarea si decontarea cheltuielilor institutiilor publice ;
 vanzarea si gestiunea titlurilor de sata si certificatelor de trezorerie ;
 administrarea si contabilitatea contului curent al trezoreriei;
 administrarea conturilor persoanelor fizice si juridice (agenti economici, medici de
familie etc.);
 administrarea operatiunilor de incasari si plati prin casieriile proprii.

Functia de casier public

Trezoreria prezinta doua functii clasice, respectiv: functia de casier al statului si cea de
banca a statului.
Prin functia de casier public, Trezoreria efectueaza :
 toate operatiunile propiu-zise de incasari si plati privind fondurile publice, in numerar
sau prin decontari in cont ;
 controlul asupra cheltuielilor la eliberarea fondurilor de la buget si asigurarea
informatiei necesare privind executia de casa a bugetului in vederea intocmirii
conturilor de executie a bugetului si a elaborarii rapoartelor periodice asupra acestora ;
 gestiunea pozitiei de casa, zilnice, a bugetului ;
 asigurarea lichiditatilor necesarev prin cunoasterea fluxurilor de incasari si plati,
elaborarea de prognoze cu privire la cerintele de incasri si plati, elaborarea de
prognoze cu privire la cerintele de plata, la sincronizarea platilor si incasarilor,
inclusiv a acelora privind finantarea deficitului si serviciul datoriei publice.
Insarcinata cu executia efectiva a operatiunilor de incasari si plati prevazute prin legea
anuala a finantelor, Trezoreria este casierul statului. Miscarile de fonduri, in cadrul
Trezoreriei, rezulta din operatiunile permanente, vizand, pe de o parte resursele permanente
ale statului, in cadrul carora impozitele ocupa un rol esential, iar pe de alta parte, cheltuielile
ordinare, cheltuielile de capital, transferurile etc.
Permanenta acestor operatiuni (repetitivitatea acestora) poate fi inteleasa numai
pornind de la functiile permanente ale statului, justificand caracterul lor precis, riguros si
restrictive. Realizand aceste operatiuni, Trezoreria manifesta o atitudine pasiva, deoarece
aceste operatiuni sunt fixate prin legea finantelor si i se impun Trezoreriei.

Operatiunile de casa ale Trezoreriei statului sunt clasificate avand in vedere trei criterii :
 criteriul juridic : operatiuni privind bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat;
bugetele institutiilor publice; bugetele fondurilor speciale, disponibilitatile agentilor
economici titulari de conturideschise la trezorerii;
 caracterul financiar : operatiuni cu caracter definitiv (incasari fiscale si cheltuieli
bugetare), cu caracter temporar (care reclama o rambursare ulterioara a fondurilor);
 caracterul economic : cheltuieli ordinare (de functionare si de transfer); cheltuieli de
capital.

Functia de casa a trezoreriei implica doua aspecte :

1. Executia de casa a operatiilor de incasari si plati efectuate de stat ;
2. Vegherea la existenta disponibilitatilor pentru a face fata angajamentelor
statului.

40
1. Executia de casa a operatiilor de incasari si plati efectuate de stat. Obiectul executiei il
reprezinta operatiile autoritatilor publice (centrale si locale) si ale corespondentilor sai
(institutii publice, agenti economici).
Trezoreria efectueaza, ca si casier al statului, un numar mare de incasari si plati.
Acestea sunt operatiuni prevazute in Legea bugetara anuala.
Insa, Trezoeria este, totodata, si casierul corespondentilor sai, care, in baza
reglementarii generale a contabilitatii publice, depun cu titlu obligatoriu sau facultativ,
fondurile la Trezorerie sau sunt autorizati sa efectueze operatii de incasari si plati prin
intermediul conturilor trezoreriei. Acestia au conturi deschise la trezorerie, pentru care
Ministerul Finantelor Publice fixeaza conditiile de functionare si regimul dobanzilor.
Trezoreria este, astfel, casierul administratiilor autonome care intocmesc bugete anexe sau au
personalitate juridica distincta de cea a statului, cum sunt institutiile publice.
In calitate de casier al statului, Trezoreria are ca sarcina emisiunea titlurilor de
imprumut public si gestionarea datoriei publice. In acest scop, poate beneficia de concursul
bancilor care folosesc ghiseele lor pentru plasarea imprumuturilor. Pentru imprumuturile pe
termen scurt, trezoreria are un rol important in emisiunea titlurilor de stat, destinate onorarii
obligatiilor exigibile, precum si vegherii la existenta disponibilitatilor banesti.

2. Vegherea la existenta disponibilitatilor pentru a face fata angajamentelor statului

De fapt, sarcina fundamentala a trezoreriei este aceea de a veghea daca, in fiecare

moment, exista fonduri disponibile pentru a face fata cheltuielilor statului si ale
corespondentilor sai. Procurarea de bani, in casieria publica, este prima dintre operatiile
trezoreriei. Aceasta este legata de miscarea fondurilor in timp, determinata de termenele la
care devin exigibile incasarile si platile. Astfel, incasarile si platile sunt obiectul fluctuatilor in
cursul anului.
Pentru cheltuielile ordinare ale bugetului public exista o anumita regularitate in nivelul
lor lunar, cu exceptia lunii decembrie, in care se executa partial cheltuielile, serviciile publice
utilizand cae mai mare parte a creditelor lor inca neconsumate inainte de inchiderea
exercitiului, crditele riscand sa fie anulate in virtutea legii anualitatii.

Pentru veniturile bugetare, regularitatea este mai putin realizabila, deoarece depinde de
ritmicitatea vietii economice, mai ales in cazul impozitelor directe.
Aceste miscari ale veniturilor si cheltuielilor se combina cu alte miscari de fonduri
exceptionale (emisiunea de imprumuturi, rambursarea imprumuturilor contractate de pe piete
interne, plati de comisioane) si cu miscarile datorate operatiilor corespondentilor.
Prin analiza acestor miscari exceptionale se poate determina un trend in fluctuatia
lichidatilor Trezoreriei si succesiunea perioadelor de cresteri (lichidati abundente) si scaderi
(lipsa de lichiditati). Asemenea perioade pot fi identificate in cadrul trimestrelor, pe luni ale
acestora, intre trimestre, dar si in cazul lunilor.
Pentru echilibrarea Trezoreriei se poate apela la trei categorii de resurse : fondurile
corespondentilor, certificatele de trezorerie ; credite primite de la banca centrala.

Functia de banca a statului

Rolul Trezoreriei de banca a statului are doua forme :

 Trezoreria actioneaza ca o banca de depozit, banca de afaceri care furnizeaza capitaluri

unor intreprinderi pentru a le asigura dezvoltarea ;

41
 Trezoreria actioneaza ca o banca de emisiune si in acest fel intervine in domeniul
circulatiei monetare.
In aclitate de banca, Trezoreria asigura urmatoarele servicii :
 este banca la care institutiile publice, precum si agentii economici isi au deschise
conturi de disponibilitati prin care se efectueaza operatiuni de incasari si plati,
realizand, astfel, gestionarea disponibilitatilor banesti ale sectorului public si
integrarea acestorav in politica de lichiditati ;
 gestioneaza datoria publica, respectiv operatiunile de contractare a imprumuturilor de
catre Guvern pentru finantarea deficitului bugetar, precum si de refinantare a datoriei
publice ;
 efectueaza si operatinile in care statul apare in calitate de garant sau de coparticipant la
acordarea de imprumuri agentiilor guvernamentale, care la randul lor pot acorda
imprumuturi.

Functiile moderne ale Trezoreriei Statului

In plus, fata de functiile traditionale ale Trezoreriei, casierie si banca , trezoreria se

afla in stransa legatura cu piata financiara si, mai ales, cu piata monetara. Pe masura ce statul
a evoluat, a fost posibila exercitarea unui anumit control asupra acestor piete. Trezoreria
publica a fost insarcinata cu acest control. Astfel, ea joaca un rol de prim-plan in exercitarea
uneia dintre functiile esentiale ale finantelor publice moderne : mentinerea echilibrului
monedei si al economiei.
Rezultat al unei evolutii complexe si adesea contradictorii, mult mai diversificate decat
un plan apriorii, functiile actuale ale Trezoreriei nu sunt usor de delimitat. Totusi, se pot
regrupa intr-o aboradre generica, cinci functii principale :

- Administrator al banului public, in sensul de gardian al echilibrului bugetar si

casier al statului ;
- Intermediar financiar in sensul ca imprumuta pentru a acoperi diversele deficite si
acorda imprumuturi din disponibilitatile sale ;
- Mandatar al puterii publice intrucat exercita numeroase misiuni de autoritate,
specifice statului, in sectoarele economico-financiare ;
- Agent al interventiei financiare publice in economie in vederea reducerii costului
resurselor financiare furnizate (de exemplu : acordarea de garantii anumitor
solicitatori de imprumuturi in scopul reducerii costului resursei) ;
- Gardian al marilor echilibre ce pot fi definite ca raporturi de egalitate intre nevoile
si capacitatile de finantare, ele exprimand chiar obiectul politicii financiare,
inteleasa ca ajustare a capacitatilor de finantare la nevoile de finantare si plasarea
acestor finantari in serviciul actiunii economice.

42
 CAPITOLUL IX
MECANISMUL DE FUNCTIONARE A TREZORERIEI STATULUI

CONCEPTE CHEIE
 Trezorerie a statului  Cont corespondent
 Trezorerie operative  Agent al statului
 Agenti economici ce au conturi la  Administrator al contului curent al
trezorerii trezoreriei
 Institutii publice ce au conturi la  Sistem de plati
trezorerii  Compensare
 Cont escrow  Decontare
 Bilet la ordin  Decontare pe baza bruta
 Avalizare bilet la ordin  Decontare pe baza neta
 Certificate de trezorerie  Decontare multilaterala
 Certificate de depozit  Decontare bilaterala
 Operatiuni repo  DECONT- B.N.R.
 Cumparari reversibile repo  TransFonD
 Buget al trezoreriei statului  Unitati prezentatoare (initiatoare)
 Bilant general al trezoreriei statului  Unitati destinatare (primitoare)
 Cont de executie a bugetului  Instrumente de plata compensabile
Trezoreriei Statului de debit/credit
 Cont general al Trezoreriei Statului  Dispozitie centralizatoare de
 Cont curent incasare/plata
 Sedinta de compensare
 Sedinta de decontare finala

Trezoreria Statului este conceputa sa functioneze prin respectarea urmatoarelor reguli:

 Realitatea informatiei. Pana la organizarea Trezoreriei, informatia cu privire

la structura veniturilor public, ce era deformata din cauza greselilor de
inregistrare a incasarilor pe subdiviziunile clasificatiei bugetare, ca urmare a
controlului insuficient a documentului prin care se efectua varsamantul catre
buget. De asemenea, in cazul platilor de casa, neajunsul consta in aceea ca,
datorita inexistentei controlului, se efectuau plati de casa ce nu concordau cu
subdiviziunile clasificatiei bugetare pentru care erau aprobate creditele
bugetare; practice, se efectuau, in multe situatii, deturnari importante de
fonduri;

43
  Realizarea actului de control, respectiv un control fiscal, din punct de vedere
al incadrarii corecte a veniturilor bugetare pe subdiviziunile clasificatiei
bugetare si al altor criterii urmarite, si un control preventiv asupra tuturor
documentelor de plati, cu sauf ara numerar, privind executia componentelor
bugetului general consolidat ;
 Universalitatea. Se refera la faptul ca activitatea de trezorerie trebuie sa se
extinda la nivel national. In acelasi sens referindu-se la o universalitate, in plan
teritorial, aceasta institutie, prin organele sale operative, infaptuieste executia
bugetara atat la nivel judetean, cat si local ;
 Unicitatea. In sensul subiectului abordat obliga ca toate bugetele sa execute
numai prin Trezorerie ; institutiile publice au obligatia de a pastra
disponibilitatile numai in conturi deschise aici, fiind exclusa posibilitatea de a
avea conturi si la bancile comerciale. Exceptie fac numai disponibilitatile
virate pentru procurarea valutei, pastrarea acesteia, inclusiv a incasarilor in
aceasta moneda provenite din activitatea proprie, donatii sau sponsorizari.
Unicitatea se refera la metodologia de lucru si la mecanismele implementate, la
documentele care circula prin Trezorerie, la obiectivele de control, la tehnica
de prelucrare a datelor si de elaborare a situatiilor de sinteza, ceea ce
faciliteaza functionarea unitara a sistemului informational instituit ;
 Operativitatea informatiei. Asigurarea operativitatii informatiilor cu privire
la executia componentelor bugetului general consolidat, in plan judetean, cat si
national, se realizeaza prin sistemul informational propriu ;
 Corelatia totala a veniturilor si cheltuielilor cu bugetul din care acestea.
Impune ca veniturile incasate sa fie varsate in intregime bugetului din care fac
parte, iar cheltuielile, de asemenea, in totalitatea lor sa fie suportate din bugetul
unde au fost prevazute, regula generala fiind aceea ca o cheltuiala nu poate fi
finantata decat dintr-un singur buget. De asemenea, ordonatorii de credite sa nu
efectueze plati direct din incasari, pentru a nu elimina posibilitatea controlului
fiscal asupra colectarii veniturilor si celui preventiv asupra efectuarii
cheltuielilor, prin obligativitatea inregistrarii in totalitate a incasarilor si
platilor. Acest principiu nu functioneaza corespunzator si in cazul bugetelor
fondurilor speciale si veniturilor proprii ale institutiilor publice, putandu-se
efectua cheltuieli numai dupa ce s-au constituit, in prealabil, fondurile
necesare.
 Echilibrarea fluxurilor Trezoreriei. Obligativitatea Trezoreriei publice de as
echilibra intrarile de fluxuri financiare cu iesirile reprezinta regula de fier care
nu poate fi incalcata sub nici o forma, intrucat aceasta institutie nu poate
functiona cu cont descoperit. Fluxurile financiare de intrari trebuie sa acopere
in intregime, in orice moment al exercitiului financiar, platile. Daca nu se
colecteaza suficiente resurse proprii din impozite si taxe pentru acoperirea
platilor, se apeleaza la intregirea acestora prin imprumuturi.

FUNCTIONAREA TREZORERIEI STATULUI

Functionarea Directiei Generale a Trezoreriei Statului din cadrul Ministerului

Finantelor Publice vizeaza desfasurarea urmatoarelor activitati :

Elaborarea instructiunilor privind organizarea si functionarea Trezoreriilor teritoriale,

precum si a celor de indrumare a activitatii lor ;
Asigurarea evidentei contabile privind tranzactiile derulate din fondurile statului;

44
 Deschiderea creditelor bugetare pentru principalii ordonatori de credite;
Efectuarea operatiunilor de decontare intre trezoreriile judetene;
Administrarea fondurilor speciale;
Administrarea transferurilor de lichiditati legate de cooperarile economice, barter si
clearing;
Efectuarea de plasamente;
Contractarea, gestionarea si evidenta imprumuturilor pentru finantarea deficitului bugetar;
Asigurarea echilibrului dintre resursele contului current general al trezoreriei statului si
necesitatile de finantare prin utilizarea echivalentului in lei al unor sume vandute la
rezerva valutara a statului, din conturile de disponibilitati in valuta; atragerea de
depozite pe termen scurt de la banci sau alte institutii financiare, cu dobanzi stabilite in
conditiile cererii si ofertei pietei financiare; emisiunea de certificate de trezorerie;
operatiuni repo1) ;
Gestionarea datoriei publice ;
Elaborarea lucrarilor de executie bugetara si a contului trezoreriei in structurile si la
termenele stabilite ;
Elaborarea raportului public si a conturilor anuale de executie.

_________________________

1
Operatiunile repo sunt tranzactii reversibile in cadrul carora Ministerul Finantelor Publice cumpara titluri de valoarea cu risc
zero, in lei sau valuta, cu angajamentul partenerului de a rascumpara respectivele active la o data ulterioara si la un prêt
stabilit la data incheierii tranzactiei.

Directiile judetene si a municipiului Bucuresti ale Trezoreriei Statului, ca organe

de specialitate, exercita, in mod curent, controlul asupra eliberarii sumelor in numerar sau
prin virare din contul institutiilor publice ; verifica existenta bugetelor de venituri si
cheltuieli aprobate in conditiile legii, respectarea limitelor creditelor bugetare deschise si
repartizate, precum si a destinatiei acestora. Functionarea acestor directii se refera la :
 Organizarea si coordonarea activitatii unitatilor de trezorerie, inclusiv luarea de masuri
pentru imbunatatirea activitatii ;
 Organizarea executiei pe bugete, fonduri speciale si venituri proprii, pe baza conturilor
deschise potrivit normelor metodologice ;
 Administrarea conturilor curente ale trezoreriilor judetene si a municipiului Bucuresti
deschise la sucursalele judetene ale Bancii Nationale a Romaniei, prin intermediul
carora se asigura efectuarea operatiilor de decontare intre trezoreriile locale (inclusiv
ale sectoarelor municipiului Bucuresti) si bancile comerciale corespondente ;
 Gestionarea conturilor corespondente ale trezoreriilor din subordine ;
 Elaborarea bilantului trezoreriei si a altor lucrari de sinteza privind executia bugetara,
conturile de trezorerie, etc, pe care le raporteaza operativ si periodic Ministerului
Finantelor Publice;
 Asigurarea centralizarii operatiunilor derulate prin conturile bugetare, conturile
institutiilor publice si ale agentilor economici ;
 Organizarea la toate trezoreriilor din judet a activitati de lansare a emisiunilor de
certificate de trezorerie, asigurand functionarea casieriilor, instruirea personalului ;
 Asigurarea functionarii in bune conditii a sistemului informational la nivelul fiecarei
trezorerii, pe baza caruia are loc executia bugetara ;

45
  Colaborarea cu directiile de specialitate din cadrul Directiei generale, pe baza
programelor stabilite in acest scop pentru furnizarea datelor privind incasarea
veniturilor bugetare atat pe subdiviziunile clasificatiei bugetare, cat si pe persoanele
juridice ;
 Dispunerea masurilor pentru asigurarea incheierii exercitiului financiar in activitatea
de trezorerie a statului la nivelul judetului ;
 Analizarea activitatii trezoreriilor operative din subordine si elaborarea raportului de
analiza ;
 Coordonarea si organizarea activitatii compartimentelor casierie- tezaur in ceea ce
priveste asigurarea numeralului necesar efectuarii platilor, redistribuirea soldului de
casa si stabilirea plafoanelor de casa ;
 Verificarea activitatii trezoreriilor locale din subordine ;
 Analizarea periodica a activitatii fiecarei trezorerii. Principalele rapoarte se transmit
lunar Directiei Generale a Trezoreriei Statului;
 Examinarea functionarii sistemului informational, a bazei tehnice de dotare si
propunerea Directiei Generale a Trezoreriei Statului de masuri pentru eliminarea
neajunsurilor rezultate ;
 Propunerea Directiei Generale a Trezoreriei Statului de a incheia conventii cu Casa de
Economiii si Consemnatiuni pentru incasarea de venituri bugetare, precum si cu
bancile comerciale, dupa caz.

La nivelul municipiilor, oraselor, sectoarelor municipiului Bucuresti si comunelor

functioneaza Trezoreriile operative organizate ca servicii ce sunt in subordinea Directiilor
judetene ale Trezoreriei Statului. Prin aceste unitati teritoriale se deruleaza operatiuni privind :

 Bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat, bugetele locale, fondurile

speciale, prin conturile de venituri, cheltuieli, respectiv de disponibilitati ;
 Institutiile publice, prin conturile de disponibilitati ale acestora ;
 Regiile autonome, societatile sau companiile nationale, prin conturile deschise la
trezorerii ;
 Agentii economici, prin conturile de disponibilitati ale acestora ;
 Certificate de trezorerie si/sau depozit (plasare prin subscriptie publica,
rascumparare la scadenta, transformare certificate de trezorerie in certificate de
depozit).

Institutiile publice, indiferent de sistemul de finantare si de subordonare, sunt obligate

sa aiba conturi deschise la trezoreriile operative in scopul efectuarii operatiunilor de incasari
si plati prin conturile lor de disponibilitati. Deschiderea conturilor se face in functie de
domiciliul fiscal, respectiv la unitatile trezoreriei statului in a caror raza sunt inregistrate
fiscal.
De la aceasta regula exista urmatoarele exceptii :
 Institutiile publice ai caror conducatori au calitatea de ordonatori principali si
secundari de credite si bugetului de stat, bugetului asigurarilor sociale de stat si
bugetelor fondurilor speciale ;

 Institutiile publice autonome cu sediul in municipiul Bucuresti ;

46
  Consiliul General al Municipiului Bucuresti, care efectueaza operatiunile de
incasari si plati prin Trezoreria Municipiului Bucuresti.

In vederea efectuarii cheltuielilor institutiile publice, indifirent de sistemul de finantare

si de subordonare, au obligatia de a prezenta unitatilor trezoreriei statului la care au conturile
deschise bugetul de venituri si cheltuieli, aprobat si repartizat pe trimestre in conditiile legii.
La decontarea sumelor in numerar sau prin virament din conturile institutiilor publice pentru
efectuarea cheltuielilor, unitatile trezoreriei statului verifica existenta bugetelor de venituri si
cheltuieli ale institutiilor respective a listelor de investitii, aprobate in conditiile legii,
urmarind respectarea limitei creditelor bugetare deschise si repartizate sau a disponibilitatilor
de fonduri, dupa caz, si a destinatiei acestora, precum si alte obiective stabilite prin norme
metodologice de catre Ministerul Finantelor Publice.
Din conturile de cheltuieli sau de disponibilitati, dupa caz, ale institutiilor publice,
deschise la trezoreria statului, se pot elibera sume pentru efectuarea de plati in numerar,
reprezantand drepturi salariale, precum si pentru alte cheltuieli care nu se justifica a fi
efectuate prin virament.
Pentru operatiunile in numerar, institutiile publice organizeaza activitatea de casierie,
astfel incat incasarile si platile in numerar sa fie efectuate in conditii de siguranta, cu
respectarea dispozitiilor legale in vigoare si in limita plafonului de casa stabilit de catre
unitatile trezoreriei statului. Astfel, sumele achitate in numerar de catre contribuabili,
reprezentand venituri ale bugetului asigurarilor sociale de stat, bugetelor locare, bugetelor
fondurilor speciale si venituri proprii ale institutiilor publice, sunt incasate prin casieriile
proprii ale institutiilor care gestioneaza bugetele respective, dupa caz.
In plus, pentru operatiunile in valuta, institutiile publice pot deschide, cu avizul
Ministerului Finantelor Publice, conturi escrow2 la o banca agreata de institutiile finantatoare
externe sau interne, in care sa se colecteze veniturile sau alte disponibilitati incasate de catre
acestea in limita unor sume, in lei sau in valuta, in conditiile stabilite prin conventiile
incheiate intre parti. Deci, institutiile publice efectueaza operatiunile de incasari si plati in
valuta prin conturile deschise la banci selectate de catre acestea.
De asemenea, institutiile publice, indiferent de sistemul de finantare au dreptul sa
emita bilete la ordin3, in vederea garantarii platii anumitor sume la date fixe, acestea putand fi
avalizate4 de catre terti, cu exceptia trezoreriei statului.

In ceea ce priveste regiile autonome, societatile sau companiile nationale, acestea au

conturi deschise la unitatile trezoreriei statului, in a caror raza sunt inregistrate fiscal. Prin
aceste conturi se deruleaza :

 Operatiunile de incasari, reprezentand transferurile si subventiile alocate acestora de la

bugetul de stat, bugetele locale, bugetele fondurilor speciale si de la alte bugete ;
 Operatiuni ce vizeaza utilizarea lor potrivit destinatiilor aprobate prin lege.

2
contul escrow este deschis de catre institutiile publice la banci, in baza unei intelegeri intre doua sau mai multe parti, in care
sunt pastrate la dispozitia acestora anumite sume in lei sau in valuta, intr-o limita si in conditiile convenite.
3
Biletul la ordin este inscrisul prin care emitentul se obliga sa plateasca beneficiarului, la scadenta sau la ordinul acestuia, o
suma de bani.

47
4
Avalizarea biletului la ordin este procedura prin care se acorda o garantie suplimentara privind asigurarea platii la scadenta a
sumei inscrise in biletul la ordin.

Relatiile dintre institutiile publice si agentii economici legate de achizitionarea de bunuri,

prestarea de servicii sau executarea de lucrari au generat obligatia ca si agentii economici sa
deschida conturi la unitatile trezoreriei statului in a caror raza acestia sunt inregistrati fiscal.
Astfel, prin aceste conturi de disponibilitati ale agentilor economici se realizeaza incasarea
contravalorii bunurilor, serviciilor sau lucrarilor. Sumele existente in aceste conturi pot fi
utilizate pentru :
 Achitarea drepturilor de natura salariala, prin transferul sumelor aferente in conturile
deschise la banci, cu exceptia impozitelor si contributiilor aferente acestora ;
 Achitarea obligatiilor catre bugetul de stat si celelalte bugete ;
 Virarea sumelor ramase disponibile in conturile deschise la banci.

Prin intermediul unitatilor teritoriale ale Trezoreriei Statului se realizeaza si operatiunea

de plasare a emisiunilor de certificate de trezorerie prin vanzarea acestora populatiei.
Totodata, trezoreriile operative sunt cele care asigura si rambursrea acestora subscriitorilor,
precum si transformarea certificatelor de trezorerie in certificate de depozit, daca este
cazul5.

Pentru disponibilitatile existente in conturile institutiilor publice finantate integral din

venituri proprii, in conturile agentilor economici, Trezoreria Statului acorda dobanzi la un
nivel de rata a dobanzii stabilit de Ministerul Finantelor Publice. Aceasta rata a dobanzii este
fixata in corelatie cu obiectivele politicii monetare a Bancii Natioanle a Romaniei si a
Guvernului.
In cazul certificatelor de trezorerie si/sau depozit, dobanda este platita subscriitorilor de catre
trezoreriile operative, insa aceasta este suportata din bugetul de stat.

BUGETUL TREZORERIEI STATULUI

Bugetul Trezoreriei Statului este documentul ce evidentiaza veniturile si cheltuielile

sistemului trezoreriei, fiind elaborat, administrat si executat de catre Ministerul Finantelor
Publice. Continutul bugetului este prezentat in tabelul de mai jos.
Bugetul trezoreriei statului este aprobat de Guvern o data cu proiectul legii bugetului
de stat, in structura stabilita de Ministerul Finantelor Publice. De asemenea, in timpul anului,
bugetul trezoreriei statului poate fi modificat prin hotarare a Guvernului, la propunerea
Ministerului Finantelor Publice.
La sfarsitul anului bugetar se intocmesc bilantul general si contul de executie a
bugetului de venituri si cheltuieli ale Trezoreriei Statului. Contul de executie indica rezultatul
care poate fi deficit sau excedent, ce se raporteaza in anul urmator.
Bilantul general al trezoreriei statului impreuna cu contul anual de executie al
bugetului trezoreriei statului se prezinta pentru aprobare Guvernului, pana la data de 1 iulie a
anului urmator celui de executie.

5
Transformarea certificatelor de trezorerie subscrise in certificate de depozit se realizeaza doar daca detinatorul acestora nu
se prezinta cu inscrisurile la scadenta pentru rascumparare.

Bugetul Trezoreriei Statului

48
 Veniturile Trezoreriei Statului
 Dobanzile pentru : depozitele si
plasamentele financiare constituite din
imprumuturi externe guvernamentale ;
disponibilitatile contului curent
general al trezoreriei statului ;
disponibilitatile in valuta provenite
din imprumuturi externe pentru
finantarea deficitului bugetului de stat
si refinantarea datoriei publice,
pastrate in conturile deschise la Banca
Nationala a Romaniei si banci pe baza
de conventii ; imprumuturile acordate
din contul curent general al trezoreriei
statului ;
 Dobanzile pentru finantarea
temporara a deficitelor bugetare din
contul general al trezoreriei statului ;
 Dobanzile pentru intarzieri;
 Alte venituri.
Cheltuielile Trezoreriei Statului
 Dobanzile, comisioanele si alte speze
pentru imprumuturi externe
guvernamentale;
 Dobanzile la disponibilitati si depozite
pe termen ;
 Comisioanele cuvenite bancilor si
Casei de Economii si Consemnatiuni
C.E.C-S.A. pentru incasarea unor
venituri ale bugetului de stat si pentru
alte servicii prestate pentru trezoreria
statului ;
 Cheltuielile de functionare a unitatilor
trezoreriei statului, care cuprind :
cheltuieli materiale si servicii pentru
intretinerea si functionarea trezoreriei
statului si a sistemelor informatice ale
acesteie, taxe postale, cheltuieli cu
transportul si asigurarea numerarului
si valorilor, paza sediilor si chirii,
cheltuieli cu intretinerea, functionarea
si asigurarea mijloacelor de transport
al numerarului si valorilor, cheltuieli
de publicitate ;
 Cheltuieli de capital pentru unitatile
trezoreriei statului ;
 Alte cheltuieli ;

RELATIA DINTRE TREZORERIA STATULUI SI BANCA NATIONALA A

ROMANIEI

Trezoreria Statului (inclusiv unitatile sale teritoriale), in calitate de banca a statului,

are cont deschis la Banca Nationala a Romaniei, astfel :

 Directia Generala a Trezoreriei Statului este titulara contului curent general al

Trezoreriei Statului deschis la centrala B.N.R. ;
 Directiile judetene si a municipiului Bucuresti ale Trezoreriei Statului au conturi
curente deschise la sucursalele judetene la B.N.R.

Trezoreriile operative (municipale, orasenesti, comunale, inlcusiv ale sectoarelor

municipiului Bucuresti) au conturi de corespondent deschise la trezoreriile judetene si a
municipiului Bucuresti.
Contul curent general al trezoreriei statului functioneaza la Banca Nationala a Romaniei,
care are rolul de :

 Agent pentru efectuarea de plasamente din disponibilitatile aflate in contul curent

general al Trezoreriei Statului ;

49
  Administrator al contului curent general al Trezoreriei Statului, asigurand
evidenta tranzactiilor statului care se deruleaza prin acest cont, precum si
informarea periodica a titularului contului (Directia Generala, Directiile judetene si
a municipiului Bucuresti ale Trezoreriei Statului).

Deci, conturile curente sunt deschise pe seama Ministerului Finantelor Publice si a unitatilor
trezoreriei statului din cadrul directiilor generale ale finantelor publice judetene, a
municipiului Bucuresti si administratiilor finantelor publice ale sectoarelor municipiului
Bucuresti.
Prin aceste conturi ale trezoreriei statului, se deruleaza operatiuni de incasari si plati in limita
disponibilitatilor existente in cont.
Contul curent general al trezoreriei statului, se consolideaza zilnic la nivelul Centralei Banci
Nationale a Romaniei.
Disponibilitatile contului curent general al trezoreriei statului se pot utiliza pentru finantarea
temporara a deficitelor :
 Bugetului de stat din anii precedenti, nefinantate prin imprumuri de stat ;
 Bugetului asigurarilor sociale de stat, din anii precedenti, pana la alocarea de sume cu
aceasta destinatie ;
 Bugetului de stat, bugetului asigurarilor sociale de stat si bugetului trezoreriei statului
din exercitiul curent.

Disponibilitatile din contul curent general al trezoreriei statului ramase dupa finantarea
deficitelor bugetare sunt utilizate pentru :
 Acordarea de imprumuturi pentru rascumpararea la scadenta sau inainte de scadenta,
dupa caz, a titlurilor de stat emise pentru finantarea sau refinantarea datoriei publice,
cu conditia asigurarii disponibilitatilor necesare pentru efectuarea cheltuielilor
aprobate potrivit legii ;
 Acordarea de imprumuturi pentru acoperirea golurilor temporare de casa, ca urmare a
decalajului dintre veniturile si cheltuielile bugetelor locale, precum si ale bugetelor
fondurilor speciale, cu termen de rambursare in cursul aceluiasi exercitiu bugetar ;
 Efectuarea de plasamente prin operatiuni specifice la banci si institutii financiare
autorizate sa efectueze astfel de operatiuni, garantate cu titluri de stat detinute de
acestea sau prin soldul creditor al depozitelor in valuta liber convertibila ;
 Acordarea altor imprumuturi pe baza de hotarare a Guvernului ;
 Efectuarea de cumparari reversibile repo6 ;
 Efectuarea de plasamente in titluri de valoare cu risc zero, in conditiile pietei.

Pentru disponibilitatile ramase in contul curent general al trezoreriei statului la sfarsitul

fiecarei zile, Banca Nationala a Romaniei acorda o dobanda al carei nivel este situat cel putin
la nivelul mediu al ratei dobanzilor la depozitele atrase (BUBID), valabil in ziua respectiva.
Dobanda incasata reprezinta venit la bugetul trezoreriei statului.

6
Cumpararile reversibile repo sunt tranzactii reversibile in cadrul carora Ministerul Finantelor Publice cumpara titluri de stat
pentru tranzactionarea de la intermediarii autorizatii conform prevederilor legale, cu angajamentul acestora de a le
rascumpara la o data ulterioara si la un prêt stabilit la data incheierii tranzactiei.

50
 CAPITOLUL X
BUGETUL UNIUNII EUROPENE

Bugetul Uniunii Europene reprezinta documentul de programare financiara al Uniunii

Europene, document ce asigura independenta financiara a Uniunii. Conceperea si executia
acestuia permite Uniunii sa-si implementeze politicile pe care le urmareste.

10.1. Principalele tipuri de venituri si cheltuieli

A.VENITURI

1. Resurse proprii traditionale :

prelevari agricole : import produse agricole din state nemembre UE + cotizatii
piata zaharului
taxe vamale : din relatiile cu statele nemembre UE

2. Celelalte resurse proprii :

TVA : se aplica o cota procentuala asupra bazei impozabile din fiecare tara.
2004 : 0,5%. Baza impozabila < 50% PIB
Resursa PNB : resursa reziduala utilizata pentru echilibrarea bugetului. Se
aplica o cota asupra PNB al statelor membre
Alte venituri : dobanzi si penalitati

B.CHELTUIELI

Sunt organizate pe sectiuni :

Parlamentul European : cheltuieli de functionare
Consiliul Uniunii Europene : cheltuieli de functionare
Comisia Europeana : cheltuieli de functionare ;cheltuieli operationale : politica gricola,
politica de coeziune, fondurile structurale, politica interna, actiuni externe,
cheltuieli cu extinderea.
Curtea de Justitie : cheltuieli de functionare.
Curtea de Conturi : cheltuieli de functionare.
Comitetul Economic si Social si Comitetul Regiunilor :cheltuieli de functionare

10.2 Principii bugetare

Principiile bugetare ce trebuie respectate in intocmirea bugetului UE sunt prezentate in

Regulamentul Consiliului nr. 1605/2002 din 25 iunie privind Regulamentul financiar aplicabil
bugetului general al Comunitatilor Europene. Astfel, principiile bugetare utilizate la
intocmirea bugetului European sunt: principiile unitatii, exactitatii bugetare, anualitatii,

51
echilibrului, unitatii monetare, universalitatii, specializarii, bunei gestionari financiare si
transparentei.

Principiul unitatii bugetare

Bugetul este un instrument care, pentru fiecare exercitiu financiar, prevede si
autorizeaza toate veniturile si cheltuielile considerate necesare pentru Comunitatea Europeana
si pentru Comunitatea Europeana a Energiei Atomice.
Principiul exactitatii bugetare

Conform principiului exactitatii bugetare nu se pot colecta venituri si nu se pot efectua

cheltuieli decat daca sunt inregistrate intr-o linie din buget, cu exceptiile expres prevazute de
Regulament. De asemenea, nu se poate angaja sau ordonanta nici o cheltuiala in plus fata de
creditele autorizate, iar o alocatie nu poate fi inregistrata in buget daca nu corespunde unei
cheltuieli considerate necesara.

Principiul anualitatii

Principiul anualitatii are doua acceptiuni :

perioada pentru care se aproba veniturile si cheltuielile ;
perioada pe care se executa veniturile si cheltuielile

In prima acceptiune, exercitiul financiar pentru care se autorizeaza creditele

inregistrate in buget incepe la 1 ianuarie si se incheie la 31 decembrie.
Bugetul contine credite diferentiate, formate din credite de angajament si credite pentru plata,
si credite nediferentiate. Creditele de angajament acopera costurile totale ale angajamentelor
juridice asumate in cursul financiar curent. Creditele pentru plata acopera plati efectuate
pentru onorarea angajamentelor juridice asumate in cursul exercitiului financiar curent si/sau
al exercitiilor financiare anterioare.
In a doua acceptiune a principiului anualitatii veniturile unui exercitiu financiar se
inregistreaza in contabilitate pentru exercitiul financiar pe baza sumelor incasate in cursul
exercitiului financiar. Totusi, resursele proprii ale lunii ianuarie a urmatorului exercitiu
financiar pot fi platite in avans, conform Regulamentului Consiliului de punere in aplicare a
Deciziei privind sistemul resurselor proprii ale Comunitatilor. Creditele autorizate pentru un
anumit exercitiu financiar pot fi utilizate numai pentru acoperirea cheltuielilor angajate si
platite in exercitiul financiar in cauza si pentru acoperirea sumelor datorate pentru
angajamente din exercitiile financiare anterioare. Angajamentele se inregistreaza in
contabilitate pe baza angajamentelor juridice asumate pana la 31 decembrie, sub rezerva
angajamentelor globale si a acordurilor de finantare, care se inregistreaza in contabilitate pe
baza angajamentelor bugetare asumate pana la 31 decembrie.
Platile se inregistreaza in contabilitatea unui exercitiu financiar pe baza platilor
efectuate de contabilul sef pana cel tarziu la data de 31 decembrie a exercitiului in cauza.
Creditele care nu au fost utilizate pana la sfarsitul exercitiului financiar pentru care au fost
inregistrate se anuleaza.
Totusi, ele pot fi reportate, numai pentru exercitiul financiar urmator, printr-o decizie
adoptata de institutia in cauza pana cel tarziu la 15 februarie, sau pot fi reportate in mod
automat.
Pentru creditele de angajament ale creditelor diferentiate si pentru creditele nediferentiate inca
neangajate la inchiderea exercitiului financiar se pot reporta :
a) sumele corespunzatoare creditelor de angajament pentru care au fost
finalizate pana la 31 decembrie cea mai mare parte a etapelor pregatitoare

52
 din procedura de angajare. Sumele in cauza pot fi apoi angajate pana la
data de 31 martie a exercitiului urmator ;
b) sumele care sunt necesare in cazul in care autoritatea legislativa a adoptat
un act de baza il ultimul trimestru al exercitiului financiar, iar Comisia nu a
putut angaja pana la 31 decembrie creditele prevazute in acest scop in
buget

Pentru creditele de plata a creditelor diferentiate se pot reporta sumele necesare pentru
acoperirea angajamentelor existente sau a angajamentelor legate de creditele de angajament
reportate, daca creditele prevazute pentru liniile relevante din bugetul pentru exercitiul
financiar urmator nu acopera nevoile. Institutia in cauza utilizeaza mai intai creditele
autorizate pentru exercitiul financiar in curs si nu utilizeaza creditele reportate inainte de
epuizare primelor credite.
Creditele nediferentiate care corespund unor obligatii contractate in mod
corespunzator la inchiderea exercitiului financiar se reporteaza automat numai pentru
exercitiul financiar urmator.
Institutia in cauza informeaza Parlamentul European si Consiliul (denumite in
continuare « autoritatea bugetara ») pana cel tarziu la 15 martie cu privire la decizia de
reportare luata si precizeaza, pentru fiecare linie bugetara, modul in care criteriile prevazute
mai sus au fost aplicate pentru fiecare reportare.
Creditele plasate in rezerva, precum si creditele pentru cheltuieli cu personalul nu se
pot reporta.
Creditele inregistrate in buget pot fi angajate cu efect de la 1 ianuarie, de indata ce
bugetul a fost adoptat in forma finala, in afara cazului in care se prevede altfel.
In cazul in care bugetul nu a fost adoptat in forma sa finala la deschiderea exercitiului
financiar, art. 273 primul paragraf din Tratatul CE si art. 178 primul paragraf din Tratatul
Euratom se aplica angajarii si platii cheltuielilor care au putut fi inregistrate intr-o anumita
linie din buget in cadrul executarii ultimului buget adoptat in mod corespunzator.
Se pot asuma angajamente pe capitole pana la maximum un sfert din creditele totale
autorizate in capitolul respectiv pentru exercitiul financiar anterior. Nu se poate depasi limita
creditelor prevazute in proiectul de buget aflat in pregatire.
In cazul in care continuitatea actiunii Comunitatilor si nevoile de gestionare necesita
acest lucru :
Consiliul, hotarand cu majoritate calificata la cererea Comisiei si dupa consultarea
Parlamentului European, poate autoriza simultan doua sau mai multe douasprezecimi
provizorii atat pentru agajamente, cat si pentru plati, in plus fata de cele puse in mod automat
la dispozitie.
Douasprezecimile suplimentare se autorizeaza integral si nu sunt divizibile. Daca, pentru un
anumit capitol, autorizarea a doua sau mai multe douasprezecimi provizorii nu este suficienta
pentru acoperirea cheltuielilor necesare in vederea evitarii unei discontinuitati in activitatea
Comunitatilor in domeniul acoperit de capitolul in cauza, se poate autoriza in mod exceptional
depasirea sumelor creditelor inscrise in capitolul corespunzator din bugetul exercitiul
precedent. Totusi, suma globala a creditelor disponibile in bugetul exercitiului financiar
precedent nu poate fi depasita in nici un caz.

Principiul echilibrului

Veniturile si creditele pentru plata din buget trebuie sa se afle in echilibru.

Soldul fiecarui exercitiu financiar se inscrie in bugetul exercitiului urmator ca venit, in cazul
unui excedent, sau ca alocatie pentru plata, in cazul unui deficit.

53
Estimarile acestor venituri sau credite pentru plata se inregistreaza in buget in cursul
procedurii bugetare si printr-o scrisoare rectificativa.
Dupa prezentarea conturilor pentru fiecare exercitiu financiar, diferentele fata de estimarile
facute se inregistreaza in bugetul exercitiului urmator cu ajutorul unui buget rectificativ
consacrat exclusiv acestor diferente. In acest caz, proiectul preliminar al bugetului rectificativ
trebuie prezentat de Comisie in termen de 15 zile de la prezentarea conturilor provizorii.

Principiul unitatii monetare

Bugetul se intocmeste si se executa in euro, iar conturile se prezinta in euro. Orice propunere
inaintata autoritatii bugetare care poate avea un efect asupra bugetului, inclusiv modificari in
numarul de posturi, trebuie sa fie insotita de o situatie financiara si de evaluare prevazuta mai
sus.
In timpul procedurii bugetare, Comisia furnizeaza informatiile necesare pentru o comparatie
intre evolutia nevoilor de credite si estimarile initiale facute in situatiile financiare. Aceste
informatii includ progresele inregistrate si stadiul atins de autoritatea legislativa in eforturile
sale de evaluare a propunerilor prezentate. Nevoile de credite sunt revizuite, daca este cazul,
in functia de evolutia deliberarilor cu privire la actul de baza.
Pentru a preveni riscurile de frauda sau neregularitatile, Comisia inregistreaza in situatia
financiara orice informatii cu privire la masurile existente sau planificate de prevenire a
fraudei si protectie impotriva ei.

Principiul transparentei

Bugetul se intocmeste si se executa si conturile se prezinta in conformitate cu principiul

transparentei.
La ordinul presedintelui Parlamentului European, bugetul si bugetele rectificative se publica,
in forma finala in care au fost adoptate, in Jurnalul Oficial al Comunitatilor Europene.
Bugetul se publica in termen de doua luni de la data la care bugetul este declarat adoptat
definitiv.
Situatiile financiare consolidate se publica in Jurnalul Oficial al Comunitatilor Europene.
Rapoartele de gestiune financiara intocmite de fiecare institutie se publica, de asemenea, in
Jurnalul Oficial al Comunitatilor Europene.

10.3. Elaborarea si aprobarea bugetului

Calendarul elaborarii bugetului Uniunii Europene trebuie sa respecte etapele :

1) Pana la data de 1 aprilie a fiecarui an, Parlamentul European,
Consiliul, Curtea de Justitie a Comunitatilor Europene, Curtea de
Conturi, Comitetul Economic si Social, Comitetul Regiunilor,
Mediatorul si Supervizorul European pentru Protejarea Datelor
transmit Comisiei, in conformitate cu actul sau constitutiv, o
estimare a veniturilor si cheltuielilor sale, inclusiv un plan de
incadrare si programul sau de lucru. Comisia transmite aceste
documente autoritatii bugetare pentru informare
2) Parlamentul European, Consiliul, Curtea de Justitie a
Comunitatilor Europene, Curtea de Conturi, Comitetul Economic
si Social, Comitetul Regiunilor, Meidatorul si Supervizorul
European pentru Protejarea Datelor intocmesc o noua estimare a

54
 veniturilor si cheltuielilor lor, pe care o transmit Comisiei inainte
de data de 1 iulie a fiecarui an.
De asemenea, aceste institutii transmit estimarile repective
autoritatii bugetare pentru informare pana cel tarziu la data de 1
iulie a fiecarui an. Comisia intocmeste propriile sale estimari, pe
care le transmite, de asemenea, autoritatii bugetare pana la aceeasi
data. Pentru intocmirea propriilor sale estimari, Comisia utilizeaza
informatiile primite in etapa 1…

3) Comisia inainteaza Consiliului un proiect preliminar de buget

pana cel tarziu la data de 1 septembrie a fiecarui an. In acelasi
timp, prezinta proiectul preliminar de buget si Parlamentului
European. Proiectul preliminar de buget contine o situatie
generala rezumativa a cheltuielilor si veniturilor Comunitatilor si
consolideaza estimarile din etapele anterioare.
Comisia anexeaza proiectului preliminar de buget :
a) o analiza a gestiunii financiare din anul precedent si
angajamentele restante ;
b) daca este cazul, un aviz privind estimarile celorlalte
institutii, care pot contine previziuni diferite, si justificarea
acestora ;
c) orice document de lucru considerat util in legaturile cu
planurile de incadrare ale institutiilor si cu subventiile
acordate de Comisie organismelor mentionate in etapa 1 si
scoliilor europene ;
d) informatii privind realizarea tuturor obiectivelor stabilite
anterior pentru diversele activitati, precum si noi obiective
masurate prin indicatori. Rezultatele evaluarilor sunt
consultate si utilizate pentru a demonstra eventualele
avantaje ale unei rectificari bugetare propuse.

4) Din initativa proprie sau la cererea altor institutii, fiecare cu

privire la propria sa sectiune de buget, Comisia poate prezenta
Consiliului o scrisoare rectificativa la proiectul preliminar de
buget pe baza unor noi informatii care nu erau disponibile in
momentul intocmirii proiectului preliminar de buget. Totusi, cu
exceptia cazului in care se convine altfel intre institutii sau in
conditii exceptionale, Comisia prezinta Consiliului o astfel de
scrisoare rectificativa cu cel putin 30 de zile inainte de prima
lectura a proiectului de buget de catre Parlamentul European.
Consiliul transmite scrisoarea rectificativa Parlamentului
European cu cel putin cu 15 zile de prima lectura mentionata.
5) Consiliul intocmeste proiectul de buget si il inainteaza
Parlamentului European pana cel tarziu la data de 5 octombrie a
anului care precede anul de executie a bugetului. Consiliul
anexeaza proiectului de buget un proces-verbal explicativ in care
isi jusifica indepartarea de la proiectul preliminar de buget.
6) In 45 de zile de la primirea proiectului de buget de la Consiliu,
Parlamentul poate propune amendamente la acest proiect. Daca
Parlamentul nu propune amendamente se considera ca proiectul

55
 poate fi adoptat in aceasta forma. Daca Parlamentul propune
amendamente in perioada de timp specificata, proiectul impreuna
cu amendamente propuse vor fi trimise din nou Consiliului spre
aprobare.
7) In 15 zile de la primirea proiectului impreuna cu amendamente
aduse de Parlament, Consiliul trebuie sa decida daca va accepta
amendamentele propuse de Parlament. Daca in aceasta perioada
Consiliul nu modifica amendamentele propuse de Parlament se
consider ca proiectul de buget, asa cum a fost amendat de
Parlament, poate fi aprobat. Daca Consiliul modifica
amendamentele aduse de Parlament, proiectul de buget impreuna
cu amendamentele modificate trebuie retrimise la Parlament.
8) In 15 zile de la reprimirea proiectului de buget de la Consiliu.
Parlamentul trebuie sa decida asupra acceptarii sau nu a
modificarii amendamentelor de catre Consiliu. Daca in termen
legal de 15 zile Parlamentul nu s-a pronuntat in nici un fel, se
considera ca proiectul de buget poate fi adoptat cu
amendamentele propuse, asa cum au fost ele modificate de catre
Consiliu.
9) La sfarsitul acestei proceduri, Presedintele Parlamentului
semneaza proiectul de buget ceea ce este echivalent cu aprobarea
acestuia.

10.4. Executia bugetara

Executia bugetara revine Comisiei, statele membre, cooperand cu aceasta, astfel incat sa se
respecte principiul bunei gestionari financiare.
Se impune adoptarea unui act de baza inaintea utilizarii creditelor inscrise in buget pentru
orice actiune comunitara. Un « act de baza » este un act de legislatie secundara care
furnizeaza un temei legal pentru actiunile comunitare sau actiunile Uniunii si pentru
executarea cheltuielilor corespunzatoare inregistrate in buget. Recomandarile si avizele nu
constituie acte de baza in sensul prezentului articol, si nici rezolutiile, concluziile, declaratiile
sau alte acte care nu au efecte juridice. In normele de aplicare, Comisia include o lista cu
formele pe care le pot lua actele de baza.
Totusi, Regulamentul Financiar prevede ca pot fi executate anumite cheltuieli fara un act de
baza, cu conditia ca actiunile finantate sa fie de competenta Comunitatii sau a Uniunii.
Comisia confera celorlalte institutii competentele necesare executarii sectiunii din buget care
le este destinata.
Comisia poate executa bugetul prin mai multe modalitati :
in mod centralizat
prin gestionare repartizata sau descentralizata ; sau
prin gestionare in comun cu organizatiile internationale.

10.5. Controlul executiei si descarcarea de gestiune

Controlul executiei bugetare revine Curtii de Conturi si Comisiei de Control Bugetar.

In indeplinirea functiei sale, Curtea de Conturi poate consulta toate documentele si
informatiile privind gestiunea financiara a departamentelor sau organismelor in ceea ce

56
priveste operatiunile finantate sau cofinantate de Comunitati. Curtea de Conturi are
competenta de a audia orice functionar responsabil de o operatiune de venituri sau de
cheltuieli si de a utiliza oricare dintre procedurile de audit adecvate departamentelor sau
organismelor mentionate anterior. In statele membre, auditul se efectueaza in cooperare cu
institutiile nationale de control sau, daca acestea nu dispun de competente necesare, in
cooperare cu departamentele nationale competente. Curtea de Conturi si organismele
nationale de audit coopereaza intr-o atmosfera de incredere, respectandu-si reciproc
independenta.
Pentru obtinerea tuturor informatiilor necesare indeplinirii sarcinilor care i-au fost atribuite de
Tratate sau de actele adoptate in temeiul acestora, Curtea de Conturi poate fi prezenta, la
cererea sa, la operatiunile de audit efectuate in cadrul executiei bugetare de catre sau in
numele oricarei institutii comunitare.
La cererea Curtii de Conturi, fiecare institutie autorizeaza organismele financiare detinatoare
de depozite comunitare pentru a permite Curtii de Conturi sa se asigure de faptul ca datele
externe corespund situatiei contabile.

Pana cel tarziu la 15 iunie, Curtea de Conturi transmite Comisiei si institutiilor in cauza orice
observatii care, dupa parerea sa, sunt de natura sa figureze in raportul anual. Aceste observatii
trebuie sa ramana confidentiale. Fiecare institutie adreseaza propriul raspuns Curtii de Conturi
pana cel tarziu la 30 septembrie. Raspunsurile altor institutii decat Comisia se trimit in acelasi
timp si Comisiei.
Raportul anual contine o evaluare a bunei gestionari financiare. Raportul annual contine o
sectiune pentru fiecare institutie. Curtea de Conturi poate adauga orice alt raport rezumativ
sau observatii generale pe care le considera necesare. Curtea de Conturi ia toate masurile
necesare pentru a asigura publicarea raspunsurilor fiecarei institutii la observatiile sale
immediate dupa observatiiloe la care se refera.
Curtea de Conturi transmite autoritatilor responsabile cu aprobarea descarcarii de gestiune si
celorlalte institutii, pana cel tarziu la 31 octombrie, raportul sau annual insotit de raspunsurile
institutiilor si asigura publicarea acestora in Jurnalul Oficial al Comunitatilor Europene.
Indata ce Curtea de Conturi a transmis raportul anual, Comisia informeaza statele membre in
cauza cu privire la detaliile acestui raport referitoare la gestionarea fondurilor de care sunt
responsabile conform normelor aplicabile. Dupa primirea acestor informatii, statele membre
adreseaza Comisiei raspunsurile lor in termen de 60 de zile. Comisia transmite Curtii de
Conturi, Consiliului si Parlamentului European un rezumat al acestora pana la 15 februarie.
Daca prin raportul anual Curtea de Conturi constata o buna executie a bugetului, Parlamentul
poate acorda descarcarea de gestiune Comisiei.

57
 BIBLIOGRAFIE

.Beclean Pavel, Metode si proceduri ale contabilitatii si controlului Trezoreriei Statului ,

Editura Vasile Goldis, Arad, 2000;

Dragan Gabriel, Uniunea Europeana intre federalism si interguvernamentalism. Politici

comune ale UE, Bucuresti, 2001 ;

Mosteanu Tatiana (coordonator), Delia Catarama, Lucian Tatu, Emilia Campeanu – Politici
fiscale si bugetare, Editura Universitara, Editia II, Bucuresti, 2006 ;

Mosteanu Tatiana (coordonator), Buget si trezorerie publica, Editura universitara, Bucuresti

2004 ;

Teodor Stolojan, Raluca Tatarcan – Integrare si politica fiscala Europeana, editura

Informarket, Brasov ;

Acad. Iulian Vacarel, Acad. Romana – Grupul de reflectie, Evaluarea starii economice
nationale – Sistemul impozitelor si taxelor in UE si in Romania, Bucuresti.

Legea nr. 500/2002, privind finantele publice, publicata in MO nr. 597/13.08.2002 ;

Legea nr.313/28.06.2004, privind datoria publica publicata in MO nr.577/29.06.2004 ;
HG nr. 1574/2003, privind organizarea si functionarea Ministerului Finantelor Publice si a
ANAF publicata in MO nr. 2/05.01.2004, cu modificarile si completarile ulterioare ;

www.europa.eu.int
www.infoeuropa.ro
www.euroactiv.ro
www.ase.ro
www.mfp.ro

58