BUGET SI TREZORERIE PUBLICA

CAP 1 BUGETUL PUBLIC

Definitie...Prin bugetul public se proiectează şi se desfăşoară activitatea privind finanţele publice.
Bugetul public poate fi privit ca:
Bugetul public – document;
Bugetul public – lege;
Bugetul public – sistem de fluxuri financiare;
Bugetul public – instrument de politică economică.

Bugetul public- document

Bugetul public este documentul prin care sunt prevăzute şi aprobate, în fiecare an, veniturile şi
cheltuielile publice.
Bugetul public – lege
Bugetul public este un act juridic în care se prevăd şi se aprobă, prin lege, veniturile şi cheltuielile
anuale ale statului sau ale instituţiilor publice.
Trăsăturile bugetului public – lege sunt următoarele:
 act de previziuni, indicând resursele băneşti ale statului şi destinaţiile acestora sub forma
cheltuielilor;
 act de autorizare, prin care puterea executivă este împuternicită de puterea legislativă să
cheltuiască şi să perceapă venituri, potrivit prevederilor legale;
 act anual, respectiv anul bugetar pentru care sunt aprobate veniturile şi cheltuielile bugetare,
precum şi perioada în care se realizează execuţia indicatorilor bugetari.
Bugetul public – sistem de fluxuri financiare
Bugetul public reflectă un sistem de fluxuri financiare legate de formarea resurselor financiare publice
(impozite, taxe, contribuţii, venituri nefiscale), pe de o parte, şi de repartizare a acestora, pe de altă
parte.
Bugetul public – instrument de politică economică
Bugetul public este un instrument de politică a statului în domeniul fiscalităţii şi cheltuielilor publice,
întrucât prin acest document sunt stabilite veniturile bugetare ce reflectă politica fiscală şi cheltuielile
bugetare, subvenţiile şi transferurile care au un rol important în plan economic şi social.

COMPONENTELE BUGETULUI PUBLIC

În cadrul sistemului unitar de bugete, se pot determina bugetul public naţional şi bugetul general
consolidat, formate astfel:
Bugetul public naţional:
 bugetul de stat;
 bugetul asigurărilor sociale de stat;
 bugetele locale.
Bugetul general consolidat:
 bugetul public naţional;
 bugetele fondurilor speciale;
 bugetul trezoreriei generale a statului;
 bugetele instituţiilor publice cu caracter autonom;
 bugetele instituţiilor publice finanţate integral sau parţial din bugetul de stat, bugetul
asigurărilor sociale de stat şi bugetele fondurilor speciale, după caz;
 bugetele instituţiilor publice finanţate integral din venituri proprii;
 bugetul fondurilor provenite din credite externe contractate sau garantate de stat şi a căror
rambursare, dobânzi şi alte costuri se asigură din fonduri publice;
 bugetul fondurilor externe nerambursabile.

Principiile bugetare sunt prevăzute explicit şi rezultă implicit din conţinutul Legii finanţelor
publice.
În practica bugetară se folosesc următoarele principii bugetare:

1. Principiul universalităţii: Veniturile şi cheltuielile publice să fie înscrise în bugetul de stat cu

sumele lor globale;
2. Principiul unităţii: Acest principiu presupune ca veniturile şi cheltuielile publice să fie înscrise
într-un singur document, pentru a asigura utilizarea eficientă şi monitorizarea fondurilor publice. În
literatura de specialitate şi în practica bugetară abaterile acceptate de la cerinţa unităţii bugetare sunt
denumite “derogări” precum finanţarea cheltuielilor excepţionale (militare, de război) în afara
regulilor tradiţionale ale contabilităţii publice;
3. Principiul neafectării veniturilor: presupune depersonalizarea veniturilor bugetare care serveşte
la acoperirea cheltuielilor publice privite în ansamblul său.
4. Principiul anualităţii bugetului public: este perioada de timp în care se execută bugetul public
5. Principiul specializării bugetare: principiu prevede ca veniturile bugetare să fie înscrise în buget
şi aprobate de Parlament pe surse de provenienţă, iar cheltuielile publice ce urmează să se efectueze
trebuie înscrise în buget pe categorii definite de destinaţie şi în funcţie de conţinutul lor economic.
6. Principiul unităţii monetare: prevede ca toate operaţiunile bugetare să se exprime în moneda
naţională.
7. Principiul echilibrului bugetar: principiu prevede ca veniturile publice să acopere cheltuielile
publice,
8. Principiul publicităţii: principiu presupune ca bugetul public să fie adus la cunoştinţa opiniei
publice prin mijloacele de publicitate, din faza lui de proiect până la încheierea execuției bugetare.
CAP 2 PROCEDURA BUGETARĂ

Procedura bugetară reprezintă ansamblul actelor şi operaţiunilor privind întocmirea proiectului de

buget, aprobarea lui, executarea bugetului, încheierea şi aprobarea contului general de execuţie
bugetară, precum şi controlul execuţiei bugetare.
Etapele procedurii bugetare
 Elaborarea proiectului bugetului
 Aprobarea bugetului
 Executarea bugetului (sau execuţia bugetară)
 Încheierea exerciţiului bugetar
ELABORAREA PROIECTULUI BUGETULUI PUBLIC: operaţiuni de estimare şi calcul a
veniturilor şi cheltuielilor bugetare de către toate instituţiile şi organele de stat care au relaţii cu
bugetul de stat;

APROBAREA BUGETULUI:
Parlamentul este dator a avea în vedere următoarele:
 programul cu privire la evoluţia previzibilă a economiei naţionale;
 asigurare drepturilor cetăţeneşti cu privire la învăţământ, sănătate, cultură, artă, ocrotire
socială, ordine publică, protecţia mediului înconjurător, etc.;
 stimularea prin mijloace fiscale a activităţii agenţilor economici care manifestă spirit
întreprinzător, concomitent cu retragerea subvenţiilor acordate pentru unele activităţi
economice ineficiente;
 cerinţa ca bugetul statului să reprezinte un factor stabilizator în economia naţională, capabil
să asigure corelarea necesităţilor interne cu resursele disponibile.

EXECUTIA BUGETARA:
Procedura execuţiei bugetare comportă următoarele faze:
 repartizare pe trimestre a veniturilor şi cheltuielilor bugetare;
 executarea de casă a bugetului (sau operaţiunile de trezorerie);
 realizarea veniturilor bugetare;
 efectuarea cheltuielilor bugetare.

ÎNCHEIEREA EXERCIȚIULUI BUGETAR: constă în elaborarea şi aprobarea contului general

anual de execuţie bugetară.
CAP 3: BUGETUL DE STAT
Bugetul de stat este documentul elaborat şi administrat de Guvern şi aprobat de Parlament, prin
lege, cuprinzând veniturile şi cheltuielile aprobate prin legea bugetară anuală.

STRUCTURA VENITURILOR BUGETULUI DE STAT

VENITURI CURENTE : Venituri ficale, nefiscale, contributii de asigurari
VENITURI DIN CAPITAL : venituri din valorificare unor bunuri, venituri din recuperarea garanțiilor
OPERAȚIUNI FINANCIARE : încasări din rambursarea împrumuturilor acordate, disponibilităţi din
venituri curente constituite în depozite/titluri de stat la bănci comerciale, împrumuturi de la bugetul
de stat
SUME PRIMITE DE LA UE
STRUCTURA CHELTUIELILOR BUGETULUI DE STAT
CHELTUIELI CURENTE : Cheltuieli de personal, bunuri si servicii, fonduri de rezerva, asistenta
sociala, transferuri intre unitati ale administratiei publice.
CHELTUIELI DE CAPITAL : Active nefinanciare, cercetare fundamentala si cercetare dezvoltare
OPERAȚIUNI FINANCIARE; Imprumuturi, rambursari de credite

Metode de dimensionare a veniturilor și cheltuielilor bugetare:

Metode clasice:
 metoda automată: pentru previzionarea veniturilor şi a cheltuielilor pentru anul următor
(t+1) se iau drept bază veniturile şi cheltuielile aferente anului (t-1) al cărui exerciţiu s-a
încheiat;
 metoda majorării /diminuării: se iau în considerare rezultatele exerciţiilor bugetare aferente
a cinci sau mai mulţi ani premergători celui pentru care se realizează previziunea,
 metoda evaluării directe: presupune efectuarea unor calcule pentru fiecare sursă de venit şi
pentru fiecare categorie de cheltuieli în strânsă corelaţie cu evoluţia PIB.

Metode moderne - Planned Programmed Budgeting System

 metodă de dimensionare a cheltuielilor aplicată iniţial în domeniul militar şi extinsă apoi la nivelul
bugetului federal al S.U.A.;
 se bazează pe criteriul cost-eficacitate;
 presupune identificarea obiectivelor pe termen lung, cuantificarea costurilor şi avantajelor
diferitelor programe ce pot fi finanţate de la buget şi stabilirea unui clasament al acestora în funcţie
de indicatorii de eficacitate;

Management by objectives
 metodă utilizată iniţial de mari companii private (General Motors), adoptată apoi de
ministerele federale;
 presupune identificarea finalităţilor, a ţintelor pentru fiecare domeniu de activitate în parte;
 spre deosebire de PPBS, în cazul metodei MBO, decidentul şi utilizatorul sunt diferiţi,
identificarea opţiunilor realizându-se pe orizontală;
CAP 4 BUGETUL LOCAL
Autonomia financiară a bugetului local este absolut necesară, deoarece autonomia administrativă nu
ar fi posibilă fără autonomia financiară, care-i asigură suportul material al funcţionării.

Principiile generale enumerate de Carta Europeană a Autonomiei locale

1. Colectivităţile locale au dreptul, în cadrul politicii economice naţionale, la resursele proprii
adecvate, de care să poată dispune liber, în vederea exercitării atribuţiilor lor.
2. Resursele financiare ale colectivităţilor locale trebuie să fie proporţionale cu responsabilităţile
stabilite pentru ele prin Constituţie sau lege.
3. Cel puţin o parte din resursele financiare ale colectivităţilor locale trebuie să provină din impozite
şi taxe locale, în proporţiile stabilite la nivelul autorităţilor locale, în limitele legii.
4. Sistemul financiar din care fac parte resursele de care dispun comunităţile locale trebuie să fie de
natură suficient de diversificată şi dinamică, încât să le permită să le urmărească, pe cât posibil,
evoluţia reală a costurilor exercitării competenţelor proprii.
5. Protecţia colectivităţilor locale mai slabe din punct de vedere financiar impune instituirea unor
proceduri de ajustare sau a altor măsuri echivalente care să corijeze efectele repartiţiei inegale a
potenţialelor surse de finanţare, cât şi sarcina financiară care le revine acestora. Asemenea
proceduri sau măsuri nu trebuie să reducă libertatea de opinie a colectivităţilor locale în cadrul
propriului lor domeniu de responsabilitate.
6. Colectivităţile locale trebuie să fie consultate, într-o manieră adecvată, asupra modalităţilor în
care le vor fi alocate resursele redistribuite.
7. Subvenţiile acordate colectivităţilor locale nu trebuie să fie destinate, în măsura în care este
posibil, finanţării unor proiecte expres specificate. Acordarea subvenţiilor nu trebuie să aducă
atingere libertăţii fundamentale a autorităţilor locale de a-şi stabili politici proprii în domeniul lor de
competenţă.
8. În scopul finanţării propriilor obiective de investiţii, colectivităţile locale trebuie să aibă acces,
conform legii, Ia piaţa mondială de capital.

Buget local = actul în care se înscriu veniturile şi cheltuielile colectivităţilor locale, pe o perioadă
de un an.

STRUCTURA BUGETELOR LOCALE

1. Bugetele proprii ale judeţelor şi al municipiului Bucureşti, administrate de Consiliile judeţene;
2. Bugetele proprii ale comunelor, oraşelor, municipiilor şi ale sectoarelor municipiului Bucureşti,
administrate de către primării.

VENITURILE BUGETULUI LOCAL – clasificația economică

1. Venituri curente (impozite, vărsăminte, diverse venituri);
2. Venituri de capital (încasări din valorificarea unor bunuri);
3. Venituri cu destinaţie specială (taxe speciale, venituri din vânzări de bunuri; din fondul pentru
intervenţie donaţii sponsorizări).
VENITURILE BUGETULUI LOCAL – clasificația funcțională
1.Veniturile proprii ale bugetelor locale, reglementate prin Legea privind finanţele publice şi prin
Legea privind finanţele publice locale. Acestea cuprind impozite şi taxe şi vărsăminte de venituri
curente la plătitori (agenţi economici şi instituţii publice) de importanţă locală şi din impozite şi taxe
locale (de la populaţie sau de la persoanele juridice). În mod normal, aceste venituri ar trebui să
reprezinte majoritatea in totalul veniturilor bugetelor locale.
2. Venituri atribuite, în care intră sumele defalcate din anumite venituri curente, potrivit legii,
bugetului de stat. În mod frecvent sunt folosite sumele defalcate din impozitul pe salariu sau chiar
atribuirea cel puţin temporară, a altor impozite pe veniturile persoanelor fizice.
3. Transferuri acordate de la bugetul de stat pentru finanţarea unor obiective de interes naţional dar
care pot fi mai eficient organizate şi controlate de către organele locale: acţiuni de protecţie socială,
unele investiţii.
4. Împrumuturile acordate pe piaţa financiară internă sau externă, fie direct, în numele organelor
administraţiei publice locale, fie garantate de Guvern.

CHELTUIELILE BUGETULUI LOCAL – clasificația economică

CHELTUIELI CURENTE
CHELTUIELI DE CAPITAL
OPERAȚIUNI FINANCIARE

CHELTUIELILE BUGETULUI LOCAL – clasificația funcțională

Autorităţile executive (serviciile publice generale)
Învăţământ, sănătate, cultură şi religie, ajutoare şi indemnizaţii
Servicii, dezvoltare publică şi locuinţe
Transporturi, agricultură, alte acţiuni economice
Alte acţiuni
Fondul pentru garantarea împrumuturilor externe, plata dobânzilor şi comisioanelor aferente
Rambursări de împrumuturi
Fonduri de rezervă
Cheltuieli cu destinaţie specială
CAP 5 BUGETUL ASIGURARILOR SOCIALE DE STAT

Bugetul asigurărilor sociale de stat cuprinde veniturile şi cheltuielile sistemului public de pensii şi
alte drepturi de asigurări sociale.

PRINCIPIILE BUGETULUI ASIGURĂRILOR SOCIALE DE STAT

Autonomia bugetului asigurărilor sociale de stat rezultă din faptul că, deşi acest buget este o
componentă a bugetului public naţional alături de bugetul de stat şi bugetele locale, el se întocmeşte
distinct de bugetul de stat şi se aprobă de Parlament odată cu acesta, printr-o lege distinctă.
Anualitatea bugetului asigurărilor sociale de stat rezultă din însăşi legea pentru adoptarea bugetului
de stat. Durata de execuţie a bugetului asigurărilor sociale de stat este strict limitată la un an.
Veniturile şi cheltuielile realizate după 31 decembrie se înregistrează în bugetul anului următor, chiar
dacă ele au fost prevăzute în bugetul pe anul expirat.
Universalitatea bugetului. Prin acest principiu se înţelege cuprinderea în buget a tuturor veniturilor
şi cheltuielilor stabilite prin actele normative ca aparţinând asigurărilor sociale de stat.
Unitatea bugetului. Principiul unităţii bugetului constă în faptul că veniturile şi cheltuielile din toate
planurile de venituri şi cheltuieli pentru asigurările sociale se concentrează, din treaptă în treaptă,
până la obţinerea unui singur plan financiar - bugetul asigurărilor sociale de stat.
Echilibrarea bugetului este un principiu care izvorăşte în primul rând din necesitatea unei juste
planificări bugetare. Echilibrarea bugetului asigurărilor sociale de stat se realizează nu numai prin
egalitatea dintre venituri şi cheltuieli, ci şi prin crearea unor rezerve de venituri. În realitate, bugetul
asigurărilor sociale ar să se încheie cu excedent.
Realitatea bugetului constă în elaborarea şi înfăptuirea lui pe baza unor date reale. Ea mai rezultă şi
din faptul că veniturile şi cheltuielile bugetare sunt determinate prin calcule temeinice, fiind asigurată
şi de certitudinea şi ritmicitatea veniturilor realizate în economie.
Publicitatea bugetului. Bugetul asigurărilor sociale de stat este dezbătut pe larg în Parlament, iar
după adoptare este publicat în Monitorul Oficial, în presa centrală şi locală, fiecare cetăţean putând
lua cunoştinţă de conţinutul lui.

VENITURILE BUGETULUI ASIGURĂRILOR SOCIALE DE STAT

 contribuţiile de asigurări sociale datorate de: angajatori; asiguraţi; şomeri.
 contribuţiile salariaţilor şi pensionarilor pentru trimiterile la odihnă şi tratament balnear;
 dobânzile bancare pentru disponibilităţile băneşti apărute în executarea bugetului asigurărilor
sociale de stat;
 majorările şi amenzile aplicate pentru neplata integrală şi la termen a contribuţiei de asigurări
sociale;
 sumele de bani obţinute din lichidarea unor debite restante din anii anteriori;
 restituirea pensiilor şi indemnizaţiilor acordate fără temei legal;
CHELTUIELILE BUGETULUI ASIGURĂRILOR SOCIALE DE STAT
 prestaţiile de asigurări sociale din sistemul public constând din: pensia pentru limită de
vârstă;
 cheltuieli privind organizarea şi funcţionarea sistemului public (cheltuieli materiale şi
servicii, cheltuieli de personal);
 transferuri;
 finanţarea unor investiţii proprii;
 rambursări de credite şi plăţi de dobânzi şi comisioane la credite; - cheltuieli ocazionate
de executarea silită a creanţelor bugetare;
 alte cheltuieli prevăzute de lege;
 fondul de rezervă.

BASS – Fondul de rezervă

Din veniturile bugetului asigurărilor sociale de stat se prelevă anual până la 3% pentru constituirea
unui fond de rezervă.
Acesta se utilizează pentru acoperirea prestaţiilor de asigurări sociale în situaţii temeinic motivate sau
a altor cheltuieli ale sistemului public, aprobate prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat.
Fondul de rezervă se reportează în anul următor şi se completează potrivit prevederilor legale.
Fondul de rezervă cumulat nu poate depăşi nivelul cheltuielilor prevăzute pentru anul bugetar
respectiv.

CAP 7- TREZORERIA FINANTELOR PUBLICE

trezorerie = "oficiu al unui stat unde se păstrează şi se administrează tezaurul public“
NECESITATEA ORGANIZĂRII ŞI FUNCŢIONĂRII TREZORERIEI FINANŢELOR PUBLICE
S-a creat necesitatea stabilirii acelui sistem de organizare a execuţiei care să asigure protejarea
finanţelor sectorului public de toate riscurile, inclusiv de cel al costului ridicat al cheltuielilor legate
de comisioanele bancare şi al costului dobânzilor aferente împrumuturilor ce s-ar lua pentru
acoperirea deficitului bugetar.

FUNCTIILE TREZORERIEI
Casier al sectorului public - prin care se asigură încasarea veniturilor, efectuarea plăţilor şi păstrarea
disponibilităţilor
Asigurarea execuţiei bugetului public naţional privind încasarea veniturilor şi efectuarea plăţilor
dispuse de ordonatori în limita creditelor acordate.
Exercitarea operativă a controlului financiar preventiv asupra încasării veniturilor cât şi a
încadrării cheltuielilor dispuse de ordonatorii de credite în prevederile şi destinaţia aprobată prin
bugetele de venituri şi cheltuieli.
Efectuarea operaţiunilor de decontare în contul instituţiilor publice şi păstrarea disponibilităţilor
acestora, în urma constituirii şi utilizării mijloacelor extrabugetare şi a fondurilor speciale.
Atragerea disponibilităţilor din economie (instituţii financiare, agenţi economici, populaţie) pe
calea constituirii de depozite cât şi prin împrumuturi de stat
Efectuarea de plasamente financiare pe termen scurt a disponibilităţilor statului temporar în
conturile trezoreriei.
Gestionarea datoriei publice, reflectată în primirea împrumuturilor interne şi externe
CAP 8 --CONTABILITATEA PUBLICA

Contabilitatea publică, în general, este formată dintr-un ansamblu de dispoziţii de ordin legislativ
sau reglementări care permit asigurarea executării cu fidelitate a bugetului şi a altor operaţiuni
financiare ale organismelor publice.

Contabilitatea publică cuprinde:

a) contabilitatea veniturilor și cheltuielilor bugetare, care trebuie să reflecte încasarea veniturilor și
plata cheltuielilor aferente exercițiului bugetar;
b) contabilitatea trezoreriei statului;
c) contabilitatea generală bazată pe principiul constatării drepturilor și obligațiilor, care să reflecte
evoluția situației financiare și patrimoniale, precum și excedentul sau deficitul patrimonial;
d) contabilitatea destinată analizării costului diverselor programe aprobate, ca ținte ferme ale
ansamblului bugetar național.
Contabilitatea statului este ; executarea încasărilor şi a cheltuielilor bugetare prin ordonatori şi
contabili

Ordonator de credite = persoana care, în numele statului, al unei colectivităţi sau al unui stabiliment
public, are calitatea de a contracta, constata, lichida o creanţă sau o datorie sau pentru a ordona fie
încasarea unei creanţe, fie plata unei datorii.
Rolul tradiţional al ordonatorului constă în pregătirea cheltuielilor de la "naşterea" lor până la
întocmirea ordinului de plată a sumelor datorate.
Tipuri:
Ordonatori principali – miniștrii și conducătorii organelor centrale; președinţii consiliilor judeţene,
primarul general al capitalei, primarii sectoarelor municipiului București; primarii municipiilor,
orașelor, comunelor
Ordonatori secundari - conducătorii instituţiilor publice cu personalitate juridică din subordinea
ordonatorilor principali de credite, care au în subordine alte instituţii cu personalitate juridică pentru
care repartizează credite bugetare
Ordonatori terțiari – conducătorii instituțiilor publice care utilizează creditele bugetare ce le-au fost
repartizate pentru nevoile proprii ale unităţii

Contabilii publici sunt însărcinaţi cu:

 încasarea ordinelor remise de ordonatori, a creanţelor constatate;
 conservarea sau păstrarea bazei materiale;
 organizarea evidenţei contabile a tuturor încasărilor cu care organismul public a fost abilitat;
 efectuarea cheltuielilor în baza unui ordin emis de ordonator, fie la vedere, în baza
documentelor prezentate de creditori, fie din proprie iniţiativă;
 păstrarea şi conservarea fondurilor şi valorilor încredinţate organismelor publice;
 mânuirea fondurilor şi mişcărilor din contabile de disponibil;
 păstrarea documentelor justificative ale operaţiunilor şi ale documentelor contabile.
În procesul execuţiei bugetare, cheltuielile bugetare parcurg următoarele faze:
Angajare faza care se referă la sumele aprobate la partea de cheltuieli
Lichidare faza în procesul execuţiei bugetare în care se verifică existenţa angajamentelor
Ordonanţare faza în care se confirmă existenţa creanţelor şi datoriilor şi verificarea acestora
Plată faza finală a execuţiei bugetare, prin care instituţia publică face plata efectivă a obligaţiilor
faţă de terţi-creditor
CAP 9 --BUGETUL UE

Bugetul UE este actul care autorizează în fiecare an finanțarea ansamblului activităților și

intervențiilor comunitare. În funcție de acesta pot fi observate în fiecare an prioritățile și orientările
politice comunitare.
Fiecare buget anual face parte dintr-un ciclu bugetar de șapte ani cunoscut sub numele de
„perspectivă financiară”.

Veniturile bugetului Uniunii Europene

Uniunea Europeană are „resurse proprii” pentru a-și finanța cheltuielile. Din punct de vedere juridic,
aceste resurse aparțin Uniunii. Statele membre le colectează în numele Uniunii Europene și le
transferă în bugetul Uniunii Europene.
Alături de resursele proprii, UE dispune și de alte surse de venit

Resursele proprii ale UE

 Resurse proprii tradiționale
 Resursa bazată pe taxa pe valoarea adăugată
 Resursa bazată pe venitul național brut

Cele trei surse principale de venit sunt:

** 0,7% din venitul naţional brut al fiecărui stat membru
** 0,3% din încasările din taxa pe valoarea adăugată armonizată ale fiecărui stat membru
** peste 90% din taxele la import percepute pentru produsele din afara UE

Programele de cadrul financiar multianual 2014-2020 se referă la:

Competitivitate pentru creștere economică și locuri de muncă
Coeziunea economică, socială și teritorială
Creștere durabilă: Resurse naturale
Securitate și cetățenie
Europa globală
CAP 11— BUGETUL UNEI UNITATI DE INVATAMANT
 Cuprinde: totalitatea veniturilor/fondurilor băneşti de care dispune şcoala pe o perioadă de un
an, pe surse de provenienţă;
 totalitatea cheltuielilor prevăzute a se efectua în aceeaşi perioadă, în conformitate cu nevoile
uităţii şi cu clasificaţia bugetară stabilită prin lege.
FINANŢARE DE BAZĂ FINANŢARE COMPLEMENTARĂ FINANŢARE SUPLIMENTARĂ

 cheltuielile de personal didactic,  cheltuieli de capital;  cheltuieli generate de

nedidactic şi auxiliar aferent cheltuieli pentru cofinanţarea şcolarizarea elevilor
desfăşurării în bune condiţii a  aparţinând minorităţilor
unor programe naţionale de
procesului de învăţământ; reabilitare a infrastructurii naţionale;

 cheltuielile pentru şcolare relizate cu finanţare  cheltuieli determinate de

perfecţionarea personalului
didactic;
cheltuielile pentru procurarea
 şcolară care manifestă
manualelor şcolare acordate în
mod gratuit elevilor din
învăţământul preuniversitar
obligatoriu;
 dotări cu mijloace de
învăţământ corespunzător
curricumul-ui şcolar;
cheltuieli pentru materiale şi
 capacităţi creative şi de
servicii curente;
 cheltuieli pentru asigurarea
unor facilităţi de transport pe
calea ferată acordate elevilor şi
cadrelor didactice
externă; necesitatea atragerii şi
menţinerii în învăţământ a
 cheltuielile pentru bursele
elevilor; copiilor şi tinerilor de vârstă
cheltuielile pentru
 tendinţe de abandon şcolar;
subvenţionarea activităţii
 cheltuieli generate de
cantinelor şi internatelor
şcolare; prezenţa în şcoală a unor
elevi cu probleme sociale
 cheltuielile pentru finanţarea deosebite;
unor programe naţionale de
 cheltuieli necesare pentru
sprijin al elevilor – programul
„Laptele şi cornul”, „Rechizite stimularea elevilor cu
şcolare”, etc.;
învăţare deosebite;
 cheltuieli pentru asigurarea
unor facilităţi acordate  cheltuieli determinate de
elevilor şi cadrelor didactice şcolarizarea elevilor cu
pentru transportul auto; dizabilităţi de învăţare

 cheltuieli pentru activităţi

cultural-educative şi sportive

CAP 12- FINANTAREA INVATAMANTULUI SUPERIOR

În prezent, finanțarea instituţională a universităților de stat din România se realizează pe 3

componente principale:
I.Finanţarea de bază (FB)
II.Finanţarea suplimentară (FS)
III. Dezvoltare instituţională (FDI)

Finanţarea de bază se referă la:

1)cheltuieli de personal: salarii pentru personalul didactic, auxiliar didactic și nedidactic,
2) cheltuieli materiale: cheltuieli de întreţinere şi gospodărie, cheltuieli pentru materiale şi prestări
de servicii cu caracter funcţional,
3) cheltuieli pentru sustinerea proiectelor educaționale și de dezvoltare a resursei umane;
4) cheltuieli cu regia instituțiilor de învățământ superior pentru desfășurarea unui program de studii.

Finanțarea suplimentară - se alocă pentru a stimula excelența instituțiilor și a programelor de

studii,