Continutul actual al globalizarii

economice
-Referat-

Marin Luca Andrei

-Referat Strategii investitionale in afaceri -

Marin Luca Andrei
AA AN 3 Grupa 2
Zi regim ID

Contents
1.Globalizarea economica...........................................................................................................................3
1.1Globalizarea limitata a pietei..............................................................................................................3
1.2 Globalizarea extinsa a pietei..............................................................................................................4
1.3 Globalizarea productiei si a serviciilor...............................................................................................4
2. Definirea Corporaţiilor Transnaţionale....................................................................................................5
2.1 Expansiunea si motivatiile corporatiilor multinationale....................................................................5
2.1.1 Motivatia corporatiilor transnationale........................................................................................6
2.2 Tipologie si modele CTN....................................................................................................................7
2.3 Definirea specializarii functionale......................................................................................................7
3. Strategiile de adaptare, agregare si arbitraj practicate de CTN...............................................................8
4. Outsourcing si Offshoring........................................................................................................................8

2
Marin Luca Andrei
AA AN 3 Grupa 2
Zi regim ID

1.Globalizarea economica

Ce înseamnă globalizarea?
A folosi cuvântul globalizare înseamnă în esență a afirma că statul-națiune nu mai este
important, atât ca actor, cât și ca loc de acumulare economică.
Termenul de rețea „internă” și „internațională” a fost astfel înlocuit cu rețele „transnaționale” de
interacțiuni economice.
Se poate spune că globalizarea economică a început în vremurile preindustriale prin extinderea
spațiului de dezvoltare a activităților economice.
Eminentul economist britanic John Dunnd definește globalizarea astfel:„procesul prin care
evenimentele, deciziile și activitățile dintr-o parte a lumii au un impact semnificativ asupra
indivizilor și comunităților aflate la distanță una de cealaltă.
Acum este stabilit printre statele lumii ca o componentă a economiei globale.
Globalizarea este un proces cu o istorie lungă, ale cărui prime forme au fost asociate cu
înființarea rețelelor comerciale încă din Evul Mediu. Aprovizionarea orașului, forțată de
manifestarea nevoilor pe termen lung ale populației locale, a subliniat mandatul de export al
multor târguri regionale. De-a lungul timpului, comerțul a devenit din ce în ce mai complex și
organizat, impactul asupra economiilor naționale a fost clar pozitiv, ducând la fluxul de bani,
resurse umane și concurență. Prin urmare, globalizarea[1] este înrădăcinată în mod inerent în
nevoia de a comunica, conecta, crea. rețele și transfrontaliere, nu numai pentru a satisface mai
bine nevoile, ci și pentru a câștiga mai mult.
1.1Globalizarea limitata a pietei

Globalizarea pieței este definită ca un set de strategii ale CTN care urmăresc în primul rând să
exploateze asemănările dintre națiuni ca sursă de valoare adăugată. Aceste strategii tratează
diferențele culturale, administrative, geografice sau economice dintre țări ca pe un set de
constrângeri care trebuie depășite.
“Distantele” dintre tari se pot grupa in 4 categorii:

- distanta culturala

3
Marin Luca Andrei
AA AN 3 Grupa 2
Zi regim ID

- distanta administrativa

- distanta geografica

- distanta economica

1.2 Globalizarea extinsa a pietei

Pe măsură ce țările din întreaga lume devin tot mai dependente de bunurile și serviciile pe care le
produc, producătorii sunt interesați să-și extindă activitățile la nivel internațional. Importanța
piețelor externe crește pe măsură ce piața internă se maturizează și se micșorează, deoarece
majoritatea companiilor sunt angajate într-un proces de dezvoltare care le obligă să caute noi
oportunități de afaceri în alte țări.
Globalizarea extinsă a piețelor, situație caracterizată printr-o reducere a „distanței” dintre țări, o
strategie de agregare care permite companiilor să realizeze economii de scară semnificative,
bazate pe standardizarea internațională a produselor lor.
Prin urmare, în timpul „globalizării pieței”, la nivelul CMN predomină strategiile de tipul
mixului adaptare, agregare. CMN sunt acum ghidate de strategii care vizează eliminarea
restricțiilor cauzate de „distanța” dintre țări.
1.3 Globalizarea productiei si a serviciilor

Globalizarea producției și a serviciilor reprezintă în esență o strategie a firmelor care profită de

diferențele dintre țări și văd aceste caracteristici naționale mai degrabă ca oportunități de valoare
adăugată decât ca limitări de depășit.
Prin urmare, dacă o strategie de globalizare a piețelor presupune că produsele vor fi fabricate în
alte Strategia de transformare este strategia de producție și producție. Serviciile realizează
structurarea internațională a lanțurilor valorice în funcție de detaliile ofertei de factori de
producție pe piețele internaționale.
Inerentă globalizării producției și serviciilor este implementarea strategiilor de arbitraj legate de
unul sau mai multe elemente de producție și implicit pentru „producția” de servicii, precum:
Forța de muncă, capitalul, inovația, costul „funcțiilor” care decurg din „modularizarea”
procesului, costul asamblarii mai multor „trăsături” negociabile.
Cu toate acestea, forța motrică a globalizării este încă societatea transnațională. Conform datelor
actuale de 10 ani, o medie de 45% din cifra de afaceri totală a unei companii multinaționale este

4
Marin Luca Andrei
AA AN 3 Grupa 2
Zi regim ID

din export. Aceste companii au control aproape complet asupra comerțului internațional cu
mărfuri de bază. De asemenea, piața produselor industriale finite este în mare parte globală,
electronica fiind cea mai importantă industrie motrică în sistemul de producție actual.
De peste doua decenii, o cota substantiala din exporturile tarilor dezvoltate (peste 50% din
exporturile americane, aproape 80% din cele britanice) si ale noilor state industrializate (peste
90% pentru Singapore, peste 40% pentru Brazilia) sunt generate de societatile transnationale.
Astfel spus, economia mondiala se formeaza prin procesul globalizarii pietelor.

2. Definirea Corporaţiilor Transnaţionale

CTN (corporaţii multinaţionale, întreprinderi multinaţionale) se poate defini ca o firmă care

exercită control managerial asupra operaţiunilor efectuate în mai mult de o piaţă naţională. Ca şi
firmele cu activitate de comerţ exterior, CTN întreprind tranzacţiipeste frontierele ţărilor lor de
origine dar, diferit de acestea, ele deţin proprietatea şi controlul facilitaţilor lor de
producţie din străinătate.
Pe de altă parte, CTN operează cu doua sau mai multe unităţi de producţie şi intermediază
tranzacţii între aceste unităţi, dintre care cel puţin una din aceste unităţi de producţie e situată
intr-o ţară străină, iar pieţele sunt mai degrabă transnaţionale decât interne.Dezvoltarea CTN
reprezintă o formă calitativ nouă a expansiunii externe a monopolurilor, prin natura
organizării lor, prin investiţii directe sau de portofoliu, prin zonele de comerţ liber care sunt,
totodată, zone investiţionale, CTN desfăşurându-şi activitatea pe mari spaţii, intensificând
procesul de internaţionalizare a capitalurilorşi sporind gradul de concentrări şi centralizare a
acestora.CTN constituie unul dintre factorii importanţi ai dezvoltării actuale a economiei
mondiale, devenind o putere capabilă să provoace, conform propriilor interese, schimbări
deosebite, atât în cadrul relaţiilor internaţionale, cat şi în majoritatea sferelor vieţii politice şi
sociale.
2.1 Expansiunea si motivatiile corporatiilor multinationale

Expansiunea corporațiilor multinaționale este motivată de ceea ce ei percep a fi interesele

partenerilor lor de afaceri, acționarilor si în special managerilor și angajaților, mai degrabă decât
interesele comunității mai largi din care fac parte.
Literatura de specialitate evidenţiază faptul ca orice venit rezidual obţinut de o firma peste costul
de oportunitate al resurselor puse la dispoziţia sa de membrii organizaţiei va fi regăsit sub forma
de profituri la proprietarii firmei, iar forţa fundamentala a întreprinderii capitaliste moderne este
data de maximizarea acestor profituri comparativ cu capitalul investit.

5
Marin Luca Andrei
AA AN 3 Grupa 2
Zi regim ID

La fel ca întreprinderile de stat, CTN-urile sunt motivate în primul rând de ceea ce ei consideră
că este în interesul beneficiarilor nereziduali (angajați, manageri și acționari), nu neapărat in
interesul comunității mai largi de care aparțin. Scopul fiind să maximizezi profiturile față de
capitalul utilizat sau să maximizezi activele companiei, in cazul in care ii proiectezi companiei o
imagine similara unei colecții de active.
2.1.1 Motivatia corporatiilor transnationale
.
Motivatiile traditionale ale expansiunii CTN

Motivaţiile CTN pornesc de la maximizarea vânzărilor companiei sau creşterea cotei ei de piaţă până la
scoaterea din afaceri a concurenţilor, întreprinderea de investiţii riscante care altfel nu s-ar putea face şi
depăşirea bunăstării altor pretendenţi nereziduali. În prezent, multe din CTN urmăresc obiective
pluraliste, şi multe se angajează în investiţii ce combină caracteristicile tipurilor de activitate pe care
le putem identifica. Putem identifica patru tipuri de activităţi ale CTN, acestea fiind:

1.căutarea de resurse

2.căutarea de pieţe

3.căutarea de eficienţă

4.căutarea de active strategice sau de abilităţi

Există şi alte motive pentru activitatea CTN care nu se încadrează în cele patru categorii descrise până
acum. Pe acestea le putem clasifica în trei grupe vizând:

a) investiţii de scăpare

b) investiţii de sprijin

c) investiţii pasive

investiţiile de scăpare

Unele investiții străine directe sunt făcute pentru a evita legile restrictive și măsurile macro-
sistematice ale guvernelor de origine. Investițiile în aviație provin din țări în care guvernele
urmăresc politici macro-organizaționale extrem de intervenționiste și tind să se concentreze pe
sectoarele cele mai reglementate, in mare parte cele de servicii.
investiţiile de sprijin
Scopul acestor investiţii este de a sprijini activităţile restului organizaţiei din care face
parte. Activităţile lor creează costuri, dar restul CTN are beneficii majore. Principalele investiţii
de sprijin sunt cele legate de comerţul CTN, fiind îndreptate spre bunuri şi servicii de la
compania investitoare (sau altele) şi/sau facilitarea debunuri şi servicii străine de la compania
investitoare (sau altele).

6
Marin Luca Andrei
AA AN 3 Grupa 2
Zi regim ID

investiţiile passive
O investitie în strainatate este considerata directa daca emitentul investitiei detine o cota suficienta din
capitalul firmei receptoare pentru a- i asigura un control sau influenta asupra acesteia. De asemenea,
ISD au la baza motivatii diferite fata de investitiile de portofoliu. Acestea din urma sunt o expresie a
credintei în managementul si organizarea existenta a unei firme si sunt realizate cu scopul de a obtine
profituri sau marirea capitalului investit.

2.2 Tipologie si modele CTN

Există diferite modele de organizare a sistemelor interne ale corporaţiilor transnaţionale,
începând de la cel mai simplu, până la cele considerate mai complexe, fiecare avînd avantajele şi
dezavantajele sale, cu condiţii diferite de apariţie a structurilor date. Se consideră că în
funcţie de modelul de organizare a sistemului intern se pot distinge următoareletipuride
structuri de organizare a corporaţiilor transnaţionale:
a) Structura bazată pe filiale naţionale;
b) Structura diviziei internaţionale;
c) Structura funcţională;
d) Structura regională;
e) Structura diviziilor de produse;
f) Structuri combinate şi structuri paralele.
Structura functionala
Acest tip de organizare se caracterizează prin împărţirea pe funcţii coordonate de un cartier general.
Astfel, fiecare divizie a corporaţiei transnaţionale îndeplineşte o funcţie precisă (funcţiile
deproducţie, marketing şi finanţe, dar pot fi şi altele), iar această divizie funcţională are
responsabilitatea exercitării acestei funcţii oriunde în lume este implantată corporaţia.Principalul
avantaj al acestei structuri organizatorice este concentrarea atenţiei managementului asupra funcţiilor
interne ale corporaţiei, ceea ce duce la o standardizare în efectuarea operaţiilorcaracteristice ale

acestor funcţii. Un mare dezavantaj al acestei structuri este faptul că fiecare divizie implantată
într-o anumită ţară are nevoie de specialişti în acel mediu naţional; astfel, în cadrul unei filiale pot apare
mai mulţi oameni care fac acelaşi lucru -ceea ce duce la cheltuieli inutile.

2.3 Definirea specializarii functionale

Dincolo insa de terminologie, prezinta interes amplificarea acestor procese economice odata cu aparitia
si proliferarea specializarii functionale.

Un aspect conceptual important legat de noul tip de specializare, respectiv specializarea “functionala”,
se refera la necesitatea redefinirii “produsului”, ca element central al noii specializari si obiect al
tranzactionarii.

7
Marin Luca Andrei
AA AN 3 Grupa 2
Zi regim ID

Specializarea “functionala” ne demonstreaza ca produse si servicii de mare valoare pot fi create efectiv
in fiecare punct al lantului de functii, iar diferentierea intre companii nu mai rezida preponderent in
abilitatile lor productive, ci mai degraba in functiile pe care le retin din lantul global al valorii si in care se
specializeaza.

Produsul specializarii poate fi o anumita functie sau o suma de functii din lantul global al valorii specific
sectorului manufacturier sau al serviciilor, iar “produsul” final rezulta din suma tuturor functiilor
realizate in cadrul “afacerii integrate global”.

Singura apropiere care s-ar putea face intre produsul-marfa al specializarilor anterioare si produsul-
functie al specializarii “functionale” ar fi in cazul specializarii unui integrator de functii doar pe functia de
productie. Oricum intre “productie”, asa cum o cunoastem, si “functia de productie”, ca obiect al noii
specializari, este o deosebire substantiala.

3. Strategiile de adaptare, agregare si arbitraj practicate de CTN

Ce inseamna strategiile de adaptare, agregare si arbitraj practicate de CTN?

Din punctul de vedere al implementarii categoriilor mari de strategii, respectiv adaptarea (ajustarea la
diferentele dintre piete), agregarea (surmontarea diferentelor la nivelul unor grupuri de tari sau grupari
de alta factura) si arbitrajul (exploatarea diferentelor), globalizarea pietelor presupune aplecarea cu
preponderenta a companiilor, asupra strategiilor de adaptare si agregare, strategii mai apropiate de
satisfacerea cererii, spre deosebire de strategiile de arbitraj, pe care le regasim in special in zona
globalizarii “productiei”.

In acest context, se poate constata ca strategiile din categoria mai “veche” a globalizarii “pietelor”
(bazate pe mixul adaptare-agregare) au suferit mai putine alterari, comparativ cu strategiile din
categoria mai “noua” a globalizarii “productiei” (bazata pe conceptul de arbitrajare a factorilor din
oferta diverselor natiuni).

Acesta este motivul pentru care este dezirabila abordarea strategiilor de globalizare a “productiei” atat
prin arbitrajarea factorilor de productie “clasici” (forta de munca, resurse naturale, capital, inovatie), cat
mai ales prin arbitrajarea factorilor noi, reprezentati de chiar “functiile” lantului valorii globale
(conceptia produsului, cercetare-dezvoltare, productie, marketing, logistica-distributie, vanzare, servicii
post-vanzare).

Strategiile de arbitraj capata o importanta crescuta, dar ele se particularizeaza intr-un mod aparte in
cazul arbitrajului ofertei de factori de productie “clasici” si al arbitrajului ofertei de functii.

4. Outsourcing si Offshoring

8
Marin Luca Andrei
AA AN 3 Grupa 2
Zi regim ID

Externalizarea sau externalizarea activităților, cum ar fi achiziționarea de inputuri și servicii externe, nu

este nouă. Pot fi luate în considerare activități precum cele dîn industria auto. Externalizarea se dezvoltă
atât în sectorul de producție, cât și în cel al serviciilor. Poate fi atât intern, cât și internațional.

Oursourcing-ul international include, atat outsourcing-ul international intrafirma (in care furnizorul
extern este in proprietatea firmei ce realizeaza input-ul), cat si outsourcing-ul international extrafirma
(cand furnizorul extern al input-ului este independent). Trebuie mentionat ca ambele forme sunt o
componenta a statisticii importurilor de bunuri si servicii ale unei tari.

Termenul de outsourcing a aparut in vocabularul economic legat de outsourcing-ul international de

servicii, in speta de contractarea de catre industria auto britanica a unor activitati de proiectare
tehnologica in Germania. Conform dictionarului “Oxford”, termenul a aparut intr-un articol din “Journal
of Royal Society of Arts” din anul 1979.

Un sinonim al outsourcing-ului international este offshoring-ul, termen a carui etimologie, conform

aceluiasi dictionar, poate fi detectata cel putin din anul 1895, dar nu in sensul economic despre care
vorbim in prezent.

Reversul outsourcing-ului este insourcing-ul, termen utilizat in doua sensuri. Primul se refera la
asimilarea, in productia proprie a unei firme, a unor componente care, pana atunci, erau contractate de
catre terti (articol din Wall Street Journal din anul 1984). Al doilea inteles este mai uzitat in prezent, fiind
asociat fluxurilor comerciale internationale si semnificand un outsourcing in sens invers, dinspre firmele
localizate in alte tari catre firmele nationale. Desigur, la fel ca si outsourcing-ul, insourcing-ul poate fi
international (extern) sau intern.