Sunteți pe pagina 1din 74

BUGET SI TREZORERIE

1. BUGETUL DE STAT – PLANUL FINANCIAR DE BAZA AL STATULUI


1.1. Originea si trasaturile bugetului de stat
1.2. Structura si rolul bugetului de stat
1.3. Principiile bugetare

2. PROCESUL BUGETAR
2.1. Continutul si caracteristicile procesului bugetar
2.2. Decizia bugetara
2.3. Etapele procesului bugetar

3. APROBAREA, EXECUTIA SI CONTROLUL BUGETULUI DE STAT


3.1. Legea bugetului de stat
3.2. Veniturile si cheltuielile bugetare si executia acestora
3.3. Controlul executiei bugetului de stat

4. ROLUL SI IMPORTANTA TREZORERIEI STATULUI


4.1. Necesitatea Trezoreriei Statului
4.2. Rolul si importanta Trezoreriei Statului
4.3. Obiectivele Trezoreriei Statului
4.4. Functiile Trezoreriei Statului
4.4.1. Casier al banului public – Titlurile de Stat
4.4.2. Gestionar al disponibilitatilor Statului
4.4.3. Bancher al Statului
4.4.4. Alte functii ale Trezoreriei

BIBLIOGRAFIE

1
1. BUGETUL DE STAT – PLANUL FINANCIAR DE BAZA AL
STATULUI

1.1. Originea si trasaturile bugetului de stat

Cuvântul buget îsi are originea în limba franceza si anume în expresiile „bouge" si
„bougette" care desemnau o punga de piele sau o punga de bani 1 .
În Anglia, notiunea de buget a patruns odata cu invazia normanzilor si de acolo s-a
raspândit din nou în Europa cu semnificatia franceza pe care o are si în prezent. Englezii au
intercalat un „d” în mijlocul cuvântului alcatuind expresia „budget" pe care mai apoi chiar si
francezii au adoptat-o.
Proiectul se gasea într-o mapa de piele, pe care cancelarul tezaurului o deschidea, când
facea expunerea.Aceasta operatiune se numea deschiderea pungii de bani, sau deschiderea
bugetului iar hârtia sau pergamentul din mapa reprezenta în mod simbolic punga tezaurului si
tezaurul coroanei engleze.
Cuvântul buget era cunoscut în limba curenta franceza mai înainte de 1789, dar
întrebuintat oficial mai târziu.
Primele documente franceze în care întâlnim notiunea de buget, ca termen oficial, sunt
o circulara din 28 iulie 1802, legea cu privire la finante din 24 aprilie 1806 si proiectul de
Constitutie din anul 1815. Desi a lipsit din textul constitutiilor din anii 1848, 1852 si 1875,
conceptul de buget este implementat în terminologia franceza, de unde s-a raspândit si în
celelalte tari din Europa.
În România, cuvântul buget apare pentru prima oara în “Regulamentul Organic al
Moldovei si Munteniei”, pus în aplicare în anul 1831-1832. Capitolul 3 al Regulamentului
Organic se refera la finantele publice unde întâlnim termenul „biudje" si expresia „închipuirea
cheltuielilor anului viitor" (art. 117 Regulamentul Organic al Moldovei).
În dictionarul de specialitate cuvântul buget este definit „Plan financiar care cuprinde
veniturile si cheltuielile statului, unei organizatii sociale sau economice, calculate pentru o
perioada determinata de timp”2 .
Bugetul este o categorie economica din domeniul stiintei finantelor a carei
existenta este strâns legata de existenta statului. Prin buget în forma clasica, se
mobilizeaza, la nivelul statului, fondurile de care acesta are nevoie pentru exercitarea

1
Vacarel Iulian (coord.) - Finante publice, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 2004
2
Bistriceanu Ghe. – Mica enciclopedie de finante, moneda, asigurari, Editura Universitara, Bucuresti, 2006
2
functiilor sale. Nivelul acestor fonduri denumite veniturile bugetului de stat precum si
destinatia acestora, denumite cheltuielile bugetului de stat, depind de mai multi factori, cum ar
fi: forma de orânduire sociala, conceptiile politice, economice si sociale specifice fiecarei
perioade si nu în ultimul rând de interesele grupurilor politice care exercita puterea politica.
În literatura de specialitate bugetul este abordat sub doua aspecte: juridic si economic.
Sub aspect juridic bugetul reprezinta un act prin care sunt prevazute si autorizate
veniturile si cheltuielile anuale ale statului. Rezulta ca indicatorii bugetari necesita aprobarea
parlamentului a puterii legislative si deci bugetul are caracter obligatoriu.
Bugetul este un act de previziune a resurselor publice si modul de utilizare a acestor
resurse.
Bugetul de stat se elaboreaza pe o perioada de un an. Întrucât în procesul de executie a
bugetului pot sa apara neconcordante între veniturile si cheltuielile prevazute si cele efective
se impun rectificari bugetare în cadrul aceluiasi exercitiu bugetar.
Sub aspect economic bugetul prezinta corelatiile macroeconomice în special legatura
cu nivelul si evolutia produsului intern brut. Teoria economica moderna considera bugetul ca
o variabila esentiala în determinarea produsului intern brut si a nivelului folosirii resurselor.
Bugetul de stat exprima relatiile economice în forma baneasca ce iau nastere în
procesul repartitiei produsului intern brut, în conformitate cu obiectivele de politica
economica, sociala si financiara ale fiecarei perioade. Aceste relatii se manifesta sub dublu
sens:
- pe de o parte, ca relatii prin intermediul carora se mobilizeaza resurse banesti la
dispozitia statului – sub forma veniturilor bugetare;
- pe de alta parte, ca relatii prin care se repartizeaza aceste resurse.

3
Societati Veniturile statului Servicii publice generale
comerciale

Aparare, ordine publica


si siguranta nationala
Destinatia
Regii publice venitur ilor Cheltuieli
Cheltuielile social-culturale
bugetului de stat
Alte categorii de
agenti economici Servicii de dezvoltare
publica, locuinte,
mediu si ape
Institutii publice
Actiuni economice

Alte actiuni
Populatie
Transferuri din bugetul
de stat

Strainatate Împrumuturi acordate

Figura 1 – Bugetul de stat 3

Dupa cum rezulta din figura 1, în prima etapa apar relatii de repartitie a produsului
intern brut în favoarea statului sub forma impozitelor, taxelor, contributiilor a prelevarii din
venituri. Insuficienta resurselor determina aparitia unor relatii de natura împrumuturilor de
stat interne prin care se mobilizeaza, la dispozitia statului, disponibilitatile temporar libere,
din economie (ale populatiei si agentilor economici). Exemplu titlurile de stat prin care

3
Vacarel Iulian (coord.) - Finante publice, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 2004

4
populatia si agentii economici împrumuta statul cu sume de bani, sume care sunt purtatoare de
dobânda. În aceste situatii statul se situeaza pe pozitia de debitor fata de persoanele care detin
titluri de stat. În practica bugetara aceste împrumuturi poarta denumirea de datorie publica
interna.
În unele situatii insuficienta resurselor generata de repartitia PIB determina relatii ale
statului cu strainatatea, concretizate în diferite tipuri de finantari externe.
Resursele mobilizate prin buget la dispozitia statului se depersonalizeaza, fiind
utilizate pentru finantarea actiunilor întreprinse de puterea legislativa în exercitarea functiilor
statului. Prin intermediul bugetului de stat se realizeaza redistribuirea produsului intern brut
sub forma cheltuielilor bugetului catre servicii publice, aparare, ordine publica, domeniu
social-cultural, sanatate, dezvoltare economica, etc.
În economia moderna, bugetul nu constituie un simplu document în care se
înscriu veniturile si cheltuielile probabile ale statului pe un an bugetar, ci joaca rolul
unui plan financiar la nivel macroeconomic, un instrument de previziune pe o perioada
mai scurta sau mai lunga a dimensionarii veniturilor si cheltuielilor publice.2
Tarile cu economie dezvoltata utilizeaza mai multe variante de buget:
- bugetul de stat în forma sa clasica cuprinzând veniturile si cheltuielile publice pe o
perioada de 12 luni
- „buget al economiei nationale” (în Franta) sau „buget economic” (în Marea
Britanie si SUA) – ca document estimativ cuprinzând toate resursele societatii
(natiunii) si destinatia lor precum si informatii previzionale privind productia,
repartitia si consumul produsului intern brut pe o perioada mai lunga.
Forma si structura acestui buget difera de la o tara la alta.
În SUA îmbraca forma unui document care prezinta cifric veniturile banesti
disponibile, cheltuielile si soldul dintre venituri si cheltuieli pe principalele sectoare ale
economiei nationa le: întreprinderile private, institutii publice, populatie, relatii cu strainatatea.
Indicatorii cuprinsi în acest document nu devin obligatoriu de realizat în viitor, ci au rolul sa
evidentieze modificarile ce vor surveni în economie.
În Marea Britanie „bugetul economic” se prezinta sub forma asa-numitelor „carti
albe”, care evidentiaza veniturile si cheltuielile natiunii pe anul anterior celui în curs,
previziunile privind productia, consumul, comertului exterior în anul urmator si defalcarea
resurselor provenind din venitul national si împrumuturi.

2
Vacarel Iulian (coord.) - Finante publice, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 2004

5
Bugetul economic este publicat o data cu bugetul de stat.
În Franta „bugetul economiei nationale” se prezinta sub forma unor conturi
previzionale pe anul în curs.
Acestea împreuna cu conturile natiunii si cu unele ipoteze pentru viitor, însotesc
proiectul legii bugetului de stat. Bugetul economiei nationale cuprinde, în mod sintetic,
resursele provenind din PIB si din import pe de o parte si utilizarea resurselor pe de alta parte.
Elaborarea acestui buget se face cu ajutorul unui model economico- matematic care permite
aprecierea evolutiei viitoare a economiei, în functie de diverse ipoteze. Acest model ofera
informatii pe termen scurt si mediu (2-3 ani) cu privire la evolutia productiei, a consumului, a
investitiilor, la repartitia activitatilor financiare, raportul salarii-profituri.
Bugetul economiei nationale nu are caracter de lege, este un instrument de lucru si de
informare a situatiei si tendintelor evolutive ale economiei cum ar fi: consecinta diferitelor
masuri luate sau preconizate a fi luate de guvern.
În concluzie, putem spune ca trasaturile fundamentale ale bugetului de stat sunt:
• act cu caracter previzional, prin care sunt stabilite si evaluate veniturile pe care statul
urmeaza sa le realizeze si che ltuielile pe care urmeaza sa le efectueze. Prin bugetul de stat
nu se instituie noi venitul si cheltuieli publice, ci se prevede si se evalueaza cuantumul
sumelor la care se vor ridica veniturile si cheltuielile deja reglementate.Bugetul de stat din
punct de vedere tehnic si contabil se prezinta ca un cont în care sunt pe de o parte suma
totala si pe destinatii a cheltuielilor stabilite a se efectua. Prin aceasta trasatura bugetul de
stat se deosebeste de contul de incheiere a executarii bugetului prin care se constata atât
cuantumul total si pe categorii a veniturilor publice realizate, cât si cuantumul total si pe
destinatii a cheltuielilor publice efectuate;
• act cu valabilitate limitata în timp si periodicitate determinata,unde veniturile si
cheltuielile publice înscrise în bugetul de stat sunt prevazute a se realiza, respectiv efectua,
pe o perioada determinata(de regula un an) urmând ca, pentru fiecare an sa se
întocmeasca, sa se aprobe si sa se execute un alt buget de stat;
• act prin care organul de stat cu atributii legislative în administrarea finantelor publice
autorizeaza organele cu atributii executive in acest domeniu sa realizeze veniturile
publice prevazute si sa efectueze cheltuielile publice stabilite;
• act prin care se da posibilitatea organului de stat care îl aproba,adica Parlamentului, sa
exercite controlul general asupra finantelor publice.

6
1.2. Structura si rolul bugetului de stat

În doctrina juridica a statelor cu economie de piata s-au afirmat conceptii diferite,


potrivit carora bugetul de stat nu este niciodata o lege, ca este o lege sau lege si act
administrativ4 .
A. Prima teorie care sustine ca bugetul de stat nu este niciodata lege apartine lui
Gaston Jese care aduce urmatoarele argumente în sustinerea acesteia : Bugetul de stat
cuprinde doua parti, una referitoare la venituri si alta la cheltuieli.Studiind natura juridica a
veniturilor, Jeze face distinctie între veniturile provenite din impozite si taxe si veniturile
provenite din alte surse.
Referitor la veniturile din impozite si taxe, titlurile juridice sunt actele juridice ale
caror prevederi sunt puse în aplicare de agenti administrativi, pe baza actelor
normative de instituire a impozitelor.
Referitor la cheltuieli se opineaza ca bugetul anual al statului este conditia obtinerii din
tezaurul public a sumelor de bani destinate cheltuielilor bugetare programate a se efectua.
B. A doua teorie sustine ca bugetul de stat este o lege propriu- zisa si constituie un
program de administrare pentru exercitiul apropiat, o dispozitie statutara pentru durata
exercitiului pe care îl reglementeaza .
C. A treia teorie sustine ca bugetul de stat are natura juridica atât de lege cât si de act
administrativ, porneste de la deosebirea dintre legea formala si legea materiala, statuând ca
bugetul este o lege în partile lui creatoare de dispozitii generale, adica privind veniturile ce
urmeaza a se realiza si totodata, este un act de administratie în partile lui creatoare de acte
individuale si concrete, adica cheltuielile ce trebuie efectuate.
Bugetul de stat este un instrument utilizat pentru a previziona resursele si alocarea lor
cu scopul realizarii unor decizii sau politici urmarite de stat la un moment dat. La nivelul
statului,bugetul este un cont care reflecta cât de mult cheltuieste guvernul (statul) si cum sunt
finantate cheltuielile publice.Însa,bugetul de stat nu este numai un instrument contabil si
financiar, el este în acelasi timp un act juridic si unul politic, deoarece este în mod esential un
act de autorizare (de catre Parlament), precum si o transpunere financiara a unei viziuni
politice.
Bugetul de stat cuprinde veniturile, pe surse si cheltuielile, pe destinatii prevazute pe o
perioada de 12 luni (an bugetar).

4
Costas Cosmin Flavius, Minea Mircea Stefan – Dreptul finantelor publice, vol. I si II, Ed. Sfera Juridica,
Bucuresti, 2006
7
Volumul si structura veniturilor si cheltuielilor bugetare difera de la un stat la altul în
functie de nivelul de dezvoltare a tarii respective. În interiorul fiecarui stat nivelul si structura
veniturilor si cheltuielilor difera în functie de conditiile social-politice interne si
internationale, de politica economica si sociala a formatiunii politice care conduce tara.
Veniturile si cheltuielile publice prevazute în buget cu rolul de pârghii folosite de stat
pentru stimularea dezvoltarii sau restrângerii unor activitati a productiei si consumului
anumitor produse pentru influentarea anumitor categorii sociale în realizarea actiunilor în care
statul este direct interesat. Exemple, finantarea de la buget a unor investitii în zonele
defavorizate sau diminuarea impozitului pe profit la întreprinderile mici cu scopul încurajarii
dezvoltarii acestora.
Pe linia cheltuielilor se înscriu ajutoarele, sub forme si denumiri diferite, acordate de
la buget persoanelor fizice cu venituri foarte mici.
În functie de tipul de stat si de structura administrativ-teritoriala în fiecare tara se
elaboreaza mai multe categorii de bugete corelate între ele care alcatuiesc un sistem –
sistemul bugetar.
Din punct de vedere al structurii organizatorice pot fi state de tip unitar si de tip
federal.
Statele de tip unitar sunt organizate în unitati administrativ-teritoriale la nivelul carora
functioneaza organe ale puterii si administratiei de stat locale. Structura sistemului bugetar
cuprinde un buget al autoritatilor publice centrale si bugetele locale, care corespunde
unitatilor administrativ-teritoriale.
Repartizarea veniturilor si cheltuielilor între verigile sistemului bugetar difera în
functie de modul în care sunt distribuite sarcinile între organele centrale si locale ale puterii si
administratiei de stat.
În România Legea privind finantele publice stabileste componenta sistemului unitar de
bugete 5 . Acesta cuprinde:
- bugetul de stat
- bugetul asigurarilor sociale de stat
- bugetele locale
- bugetele fondurilor speciale
- bugetul trezoreriei statului
- bugetul altor institutii cu caracter autonom.
Acest sistem unitar si corelat de fonduri formeaza bugetul general consolidat.

5
Vacarel Iulian (coord.) - Finante publice, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 2004
8
Prin bugetul general consolidat se dimensioneaza si se compara, la nivelul unui an
veniturile si cheltuielile statului si ale celorlalte institutii publice. El reflecta fluxurile
financiare publice de formare a veniturilor fiscale si nefiscale si de repartizare a acestora pe
destinatii în conformitate cu nevoie sociala si cu obiectivele de politica financiara specifice
anului la care se refera.
Bugetul de stat reflecta modalitatile de mobilizare la dispozitia statului a unei
parti din produsul intern brut prin impozite; accize, etc. si repartizarea acestora în
principal pentru realizarea actiunilor social-culturale, apararea tarii, asigurarea ordinii-
publice, pentru finantarea unor investitii si activitati de interes strategic, asigurarea
protectiei si refacerea mediului înconjurator, asigurarea masurilor de protectie sociala a
populatiei.
Rolul bugetului de stat este subliniat de modalitatile de exercitare a functiilor
finantelor publice 6 .
Bugetul este un instrument prin care se realizeaza alocarea si redistribuirea resurselor
si care prezinta utilitate în procesul reglarii activitatii economice si sociale.
Rolul alocativ al bugetului decurge din natura statului care în mod traditio nal îsi
asuma sarcina finantarii serviciilor publice. Partea de cheltuieli a bugetului de stat reflecta
politica statului respectiv, concret clasa politica orienteaza cheltuielile bugetului în functie de
politica social economica.
Statul poate desfasura si activitati economice aparând ca agent economic. Bugetele
acestor unitati sunt prezentate ca anexa la bugetul de stat.
Rolul redistributiv al bugetului consta în caractersitica de baza a acestuia:
mobilizarea resurselor si redistribuirea lor prin finantarea actiunilor specifice. În exercitarea
rolului distributiv bugetul contribuie la aplicarea în practica a politicii guvernului, astfel prin
politica fiscala guvernul poate mobiliza resurse diferentiat de la populatie si de la agentii
economici prin cotele stabilite pot mobiliza o cota mai mare de la persoanele cu venituri mai
mari si redistribuirea lor pentru satisfacerea unor nevoi sociale ale persoanelor cu venituri mai
mici.
Rolul de reglare a vietii economice decurge din importanta bugetului de stat ca
instrument cu putere de lege, prin care se reflecta politica economica promovata de Guvern.
Prin intermediul bugetului se poate stimula sau frâna o anumita activitate.
Cheltuielile publice sunt utilizate ca o pârghie de care dispune puterea politica pentru a
favoriza relansarea economiei globala sau sectoriala sau invers. De exemplu:
6
Anghelache Gabriela, Belean P. – Bugetul public si trezoreria publica în România, Ed. Economica, Bucuresti,
2007
9
- finantarea totala sau partiala a unor activitati economice (construirea
infrastructurii, întreprinderi mici, mijlocii) determina cresterea masei salariale cu
consecinta directa asupra cresterii cererii de consum:
- cresterea cheltuielilor administrativo-gospodaresti influenteaza negativ cresterea
economica.
Resursele publice utilizate ca instrument de politica conjuncturala în doua directii
opuse: frânarea activitatii economice sau prin sporirea fiscalitatii, reducerea veniturilor si deci
reducerea consumului. De exemplu, practicarea unei politici fiscale cu impozite si taxe de la
populatie ridicate, diminueaza puterea de cumparare a populatiei cu influenta negativa asupra
consumului si indirect asupra diminuarii productiei.

1.3. Principiile bugetare

Evolutia finantelor publice moderne în secolul nostru a dus la importante modificari în


formularea si aplicarea acestor principii, iar reglementarea acestora este diferita de la un stat
la altul si chiar de la o perioada la alta în cadrul aceluiasi stat. Respectarea stricta a acestor
principii a devenit totusi foarte dificila în prezent. Natura cheltuielilor publice a evoluat în
mod considerabil, finantele publice s-au diversificat, iar necesitatile de a actiona pe termen
lung nu mai pot respecta exigenta unui orizont de timp limitat (anualitatea). Deoarece aceste
reguli sunt partial neadaptate exigentelor contemporane, ele si-au pierdut partial sensul si
utilitatea.
În sistemul bugetar actual din România, la baza elaborarii si executarii bugetului
public national stau principiile 7 :
• unitatii,
• universalitatii,
• anualitatii,
• specializarii,
• echilibrului,
• realitatii,
• publicitatii.

7
Anghelache Gabriela, Belean P. – Finantele publice ale României, Ed. Economica, Bucuresti, 2005
10
A.Principiul unitatii bugetare

Acest principiu obliga ca „veniturile si cheltuielile bugetare sa se înscrie într- un singur


document,pentru a asegura utilizarea eficiente si monitorizarea fondurilor publice
cheltuite”.Regula unitatii are drept scop evitarea dispersiei operatiilor financiare ale statului în
documente multiple pentru a se facilita pe aceasta cale controlul exercitat de Parlament.Toate
veniturile si cheltuielile de stat trebuie sa figureze într-un singur document „bugetar”,pentru
garantarea sinceritatii si pentru asigurarea claritatii bugetizarii.
Principiul clasic al unitatii a fost pus în discutie în statul liberal care pe lânga sarcinile
traditionale si-a asumat si sarcini economico-sociale. Interventionismul statului a angrenat o
serie de structuri statale sa preia noile sarcini economico-sociale. Astfel, pe lânga bugetul
ordinar al statului, se întocmesc bugete extraordinare, bugete autonome, bugete anexa si
conturi speciale de trezorerie. De asemenea, bugetele locale au o existenta de sine statatoare
fata de bugetul general al statului.
a) Bugetele extraordinare. Cheltuielile antrenate de fenomenele de criza, militarizarea
economiei nationale, razboaie etc. considerate ca având caracter exceptional si trecator, se
înscriu într-un buget distinct si se acopera, de regula, pe seama impozitelor special instituite în
acest scop, a împrumuturilor de stat sau prin emisiune de moneda.Necesitatea întocmirii
bugetelor extraordinare este justificata de unii economisti prin aceea ca cheltuielile
extraordinare s-ar efectua în folosul mai multor generatii si ca n-ar fi echitabil ca acesta sa fie
suportate de o singura generatie prin cuprinderea lor în bugetul ordinar al statului.
b) Bugetele anexa. Întocmirea de bugete anexa este justificata prin faptul ca acestea ar
da posibilitatea cunoasterii exacte a cheltuielilor aprobate si reclamate de întretinerea
anumitor servicii publice si a stabilirii rezultatelor activitatii agentilor economici de stat.
c) Bugetele autonome. În sensul cel mai strict al cuvântului acestea sunt bugetele
persoanelor publice distincte de stat.Este vorba de serviciile publice descentralizate care
beneficiaza de autonomie bugetara, care nu constituie, în definitiv, decât un mod de
organizare a statului. Bugetele autonome se discuta si se aproba numai de catre consiliile de
administratie ale organismelor publice la care se refera si în acest fel unele dintre veniturile si
cheltuielile publice scapa controlului parlamentar.
d) Conturile speciale de trezorerie. Aceste conturi se deschid pentru: cautiunile depuse
de mânuitorii de bani si alte valori publice; avansurile acordate de stat unor întreprinzatori
particulari pentru diferite comenzi; platile pe care le face statul pentru reconstructia tarii dupa
situatiile de razboi; resursele cu destinatie speciala; conturile pentru operatiuni monetare etc.

11
B.Principiul universalitatii bugetare

Acesta consta in aceea ca „veniturile si cheltuielile se includ în buget în totalitate,în


sume brute,veniturile nu pot fi afectate direct unei anume cheltuieli bugetare,cu exceptia
donatiilor si sponsorizarilor,care au stabilite destinatii distincte.
Universalitatea bugetara comporta traditional doua aspecte:
• regula produsului brut
• regula neafectarii unui venit, unei cheltuieli.
Regula produsului brut consta în obligatia de înscriere în documentul bugetar a
veniturilor si cheltuielilor în marime bruta.
Regula neafectarii veniturilor nu trebuie confundata cu regula universalitatii
bugetare,chiar daca cele doua principii pot avea consecinte similare.Acesta regula de “fier”
presupune ca ansamblul veniturilor publice sa acopere ansamblul cheltuielilor publice,deci nu
este admis,potrivit acestui principiu ca un anume venit sa fie destinat unei anumite
cheltuieli,cum se întâmpla în cazul bugetelor anexe si al bugetelor din
extrabugetare.Nerespectarea acestei reguli poate duce la risipa,asigurându-se venituri pentru
finantarea unor cheltuieli,chiar daca acestea nu sunt strict necesare în acel moment.

C. Principiul anualitatii bugetare

Presupune ca „veniturile si cheltuielile bugetare sa fie aprobate pe o perioada de un


an,perioada care corespunde si exercitiului bugetar”.Acest principiu a fost adoptat în
majoritatea tarilor lumii,din necesitati care tin mai degraba de posibilitatea exercitarii
controlului parlamentar asupra activitatii executivului,referitor la bugetul public,prin
aprobarile si rectificarile de buget care se impun în cursul anului,deci pe perioade relativ
scurte, care permit un control mai eficient din partea forului legislativ.
Anualitatea bugetara în executia bugetului public îmbraca de obicei doua forme.Cea
de „gestiune” obliga ca creditele bugetare care nu au fost folosite pâna la încheierea
exercitiului sa-si piarda valabilitatea,iar veniturile prognozate neîncasate pâna la finele acelui
exercitiu sa se contabilizeze în anul în care se încaseaza efectiv,deci în perioadele viitoare.
Data începerii si încheierii exercitiului bugetar poate sa coincida cu anul calendaristic
(ex. Belgia, Franta, Germania, Austria etc.) sau poate sa difere de anul calendaristic (ex.
Anglia, Japonia, Irak - începe la 1 aprilie si se încheie la 31 martie; SUA, Italia, Suedia -
începe la 1 iulie si se încheie la 30 iunie.

12
În România, începând din anul 1924 si pâna în anul 1929, anul bugetar începea la 1
ianuarie si se încheia la data de 30 iunie a anului urmator. În prezent, exercitiul bugetar este
anual si coincide cu anul calendaristic.Toate drepturile dobândite, operatiunile efectuate în
cursul unui an, inclusiv drepturile si obligatiile ce- i revin, direct sau indirect unui buget în
cursul unui an, apartin exercitiului corespunzator de executie a bugetului respectiv. Mai mult
si pentru cheltuielile de investitii prevazute în bugetul de stat, bugetele locale si bugetele
institutiilor publice, creditele bugetare sunt anuale.
O exceptie de la regula anualitatii sunt fondurile speciale echilibrate prin subventii de
la bugetul de stat si bugetul asigurarilor sociale de stat. Soldurile rezultate din executarea
fondurilor speciale si neutilizate pâna la încheierea exercitiului bugetar, se regularizeaza cu
bugetul de stat, respectiv bugetul asigurarilor sociale de stat în limita subventiilor aprobate.
Diferenta se reporteaza în anul urmator cu aceeasi destinatie.

D. Principiul specializarii bugetare

Principiul specializarii bugetare a rezultat din trasatura bugetului de stat de a fi un act


prin care Parlamentul prevede si autorizeaza veniturile si cheltuielile bugetare si pe baza
caruia controleaza ceea ce s-a prevazut si s-a autorizat.
Realizarea în concret a principiului specializarii este asigurata de gr uparea veniturilor
si cheltuielilor pe baza unor criterii specifice, într-o sinteza unitara denumita „clasificatie
bugetara", care consta în „gruparea, numerotarea si denumirea legala a veniturilor si
cheltuielilor bugetului statului, obligatorie pentru cuprinsul acestui buget si pentru evidenta
contabila bugetara de stat".
Actele normative prin care se constituie venituri si cheltuieli publice au valoare
limitata în timp, sunt în vigoare înainte de adoptarea bugetului de stat, iar prin legile de
adoptare a bugetului de stat, de regula, nu se instituie si nu se abroga asemenea acte, ci se
autorizeaza executarea lor în noul an bugetar.
Aplicarea principiului specializarii implica în mod necesar elaborarea unui act prin
care se stabilesc clasele pe care sunt elaborate, autorizate si executate prevederile de venituri
si cheltuieli înscrise în bugetele publice. În tara noastra, acest document se elaboreaza de
Ministerul Finantelor Publice si poarta denumirea de clasificatie bugetara.
Clasificatia bugetara cuprinde:
• la venituri - capitole si subcapitole,
• la cheltuieli - parti, capitole, subcapitole , titluri si articole, precum si alineate, dupa caz.

13
În cadrul clasificatiei bugetare vor fi cuprinse cheltuielile de personal si cheltuieli
materiale, care vor fi prezentate distinct.
Clasificatia bugetara are urmatoarele componente care corespund categoriilor de
bugete publice reglementate în prezent în tara noastra:
Clasificatia indicatorilor privind finantele publice, ce corespunde necesitatii elaborarii
bugetului public national în care sunt înscrise si centralizate toate veniturile si cheltuielile
înscrise în celelalte bugete publice;
Clasificatia veniturilor si cheltuielilor bugetului de stat, prin care se asigura si se
determina echilibrarea celorlalte bugete publice;
Clasificatia veniturilor si cheltuielilor bugetare locale,elaborate la nivelul consiliilor
locale si judetene;
Clasificatia veniturilor si cheltuielilor bugetului asigurarilor sociale de stat;
Clasificatia veniturilor si cheltuielilor institutiilor publice si activitatilor autofinantate;
Clasificatia veniturilor si cheltuielilor fiecarui fond special constituit în afara
bugetului de stat si a bugetului asigurarilor sociale de stat;
Clasificatia în profil departamental; aceasta clasificatie stabileste titularii cheltuielilor
înscrise în bugetul de stat.
O clasificatie trebuie sa îndeplineasca cumulativ conditiile:
- sa faca posibila analiza economica a veniturilor si cheltuielilor bugetare;
- sa evidentieze sursele de venituri ale bugetului, cum se repartizeaza impozitele,
taxele si celelalte venituri pe categorii de platitori care este destinatia si natura cheltuielilor;
-sa precizeze prin ce institutii ale statului se realizeaza veniturile si se efectueaza cheltuielile;
-sa fie cât se poate de simpla si clara.
Legea bugetului de stat prezinta o sinteza care cuprinde clasificatia veniturilor si
cheltuielilor bugetului de stat, alcatuita din clase, subcapitole, capitole etc, de venituri si
cheltuieli bugetare:
Astfel, în clasa veniturilor bugetare se disting: veniturile curente; veniturile din
capital; donatii si sponsorizari; încasari din rambursarea împrumuturilor acordate de la
bugetul de stat.
a) în clasa veniturilor curente sunt cuprinse veniturile fiscale si veniturile nefiscale.
Veniturile fiscale includ impozitele directe, printre care impozitul pe profit, impozitul
pe salarii, impozitul pe venit si alte impozite directe si impozitele indirecte, printre care se
numara taxa pe valoarea adaugata, taxele vamale, accizele si alte impozite indirecte.

14
Veniturile nefiscale cuprind varsamintele din profitul net al regiilor autonome si
varsaminte de la institutiile publice.
b) în clasa veniturilor de capital sunt incluse veniturile din valorificarea unor bunuri
ale statului si anume: venituri din valorificarea unor bunuri ale institutiilor publice; venituri
din valorificarea stocurilor de la rezervele materiale si de mobilizare.
In cadrul clasificatiei cheltuielilor bugetare se disting:
a) clasa cheltuielilor curente, care cuprinde: cheltuieli de personal; cheltuieli materiale
si servicii; subventii; prime; transferuri; dobânzi aferente datoriei publice si rezerve;
b) clasa cheltuielilor de capital, cuprinzând .cheltuielile pentru investitii si cheltuielile
pentru rezerva de stat;
c) rambursari de credite, plati de dobânzi si comisioane la credite externe.
Clasificatia cheltuielilor bugetare grupeaza de asemenea, cheltuielile bugetare în
functie de caracterul si destinatia acestora pe subclase si articole de cheltuieli, astfel:
- cheltuieli social-culturale pentru: învatamânt, sanatate, cultura si arta, asistenta sociala,
alocatii si alte ajutoare pentru copii, pensii si alte cheltuieli social-culturale;
- cheltuieli pentru gospodarire comunala si locuinte;
- cheltuieli pentru aparare nationala;
- cheltuieli pentru ordine publica;
- cheltuieli pentru autoritatile publice si anume: administratia prezidentiala, organele
autoritatii legislative, judecatoresti si executive;
- cheltuieli pentru actiuni economice;
-cheltuieli pentru alte actiuni.

E.Principiul echilibrului bugetar

Reprezinta odata o cerinta de baza în teoria finantelor publice clasice.El functiona în


majoritatea tarilor lumii,aceasta pâna aproximativ în perioada crizei economice din 1923-
1933,când,pentru a iesi din criza economica si pentru a preîntâmpina altele, majoritatea tarilor
au încercat practica „bugetelor ciclice”,elaborate pe un numar mai mare de ani,în variante de
genul:
• crearea unui fond de rezerva;
• crearea fondului de egalizare
• tehnica amortizarii alternative.

15
În prezent,majoritatea tarilor lumii îsi construiesc bugetele cu deficit,care variaza ca
pondere în produsul intern brut în functie de politicile bugetare pe care le aplica partidele
aflate la guvernare în acea perioada.

F. Principiul realitatii bugetare

În timpul executiilor bugetare apar nenumarate situatii care fac necesara


reconsiderarea situatiei veniturilor si cheltuielilor bugetare aprobate, în sensul majorarii lor la
unele pozitii si al reducerii la altele. De aceea, a aparut necesitatea evitarii detalierii exagerate
a veniturilor si cheltuielilor bugetare, permitându-se în conditiile legii, a se opera de catre
Guvern, unele modificari ale acestora în timpul exercitiului bugetar, prezentandu-se
Parlamentului spre aprobare un proiect de rectificare a bugetului de stat.

G. . Principiul publicitatii bugetare

Stabileste ca „sistemul bugetar este deschis si transparent”,acest lucru realizându-se


prin:
• Dezbaterea publica a proiectelor de buget,cu prilejul aprobarii acestora;
• Publicarea actelor normative prin care au fost aprobate bugetele,precum si a
conturiloranuale de executie a acestora;
• Mijloacele de informare în masa au acces la difuzarea tuturor informatiilor cu privire
la continutul bugetului de stat,exceptând informatiile si documentele
nepublicate,prevazute de lege.

16
2. PROCESUL BUGETAR

2.1. Continutul si caracteristicile procesului bugetar

Procesul prin care sunt alocate resursele limitate care implica alegerea între obiective
si cheltuieli publice potentiale constituie ceea ce se denumeste bugetare. Bugetarea este deci
procesul care prescrie cum, când si de catre cine se solicita cheltuielile publice si sunt
alocate resursele disponibile 8 .
Bugetarea cuprinde trei componente esentiale si anume:
• generarea resurselor bugetare (venituri bugetare);
• solicitarea de cheltuieli publice din aceste resurse;
• alocarea resurselor care se preconizeaza a fi obtinute.
Capacitatea bugetara este importanta deoarece de ea depinde capacitatea de a
guverna.Guvernele folosesc bugetul pentru stabilirea si urmarirea unor obiective
nationale,pentru promovarea unor conditii economice favorabile,pentru a gestiona activitatile
lor,pentru a aprecia performantele precedente si a le planifica pe cele viitoare.
Capacitatea bugetara include:
a) Planificarea. Aceasta reprezinta capacitatea de a raspunde la dezvoltarile pe
termen lung si de a face adaptarile corespunzatoare, în lumina proiectelor curente, în privinta
deciziilor prezente având în vedere implicatiile viitoare;
b) Flexibilitatea, adica capacitatea de a face fata fluctuatiilor economice pe termen
scurt, incluzând capacitatea de a face proiectii ale variabilelor economice, predictii corecte
despre realizarea bugetului, de a urmari îndeaproape tendintele veniturilor fiscale si pe cele
ale che ltuielilor publice si de a întreprinde actiuni corespunzatoare;
c) Conducerea economica si anume capacitatea de a mentine stabilitatea economica
prin maximizarea cresterii economice si minimizarea inflatiei si a somajului;
d) Integrarea, adica capacitatea de a controla totalitatea bugetelor si de a lua decizii
bugetare individuale în contextul acestora, urmarind o fiscalitate viabila si realizarea politicii
economice;
e) Evaluarea, si anume capacitatea de a evalua si controla activitatile foarte
dispersate, multe din acestea fiind conduse din exterior din dorinta birocratiei.

8
Costas Cosmin Flavius, Minea Mircea Stefan – Dreptul finantelor publice, vol. I si II, Ed. Sfera Juridica,
Bucuresti, 2006
17
Cetatenii (contribuabilii) sunt interesati de bugetare, deoarece doresc sa cunoasca cum
sunt cheltuiti banii publici proveniti din impozite si taxe. Ei sunt îndreptatiti în aceasta
preocupare, deoarece bugetul de stat reprezinta optiuni facute în prezent care vor influenta
deciziile ce se vor lua în viitor.
Literatura de specialitate cunoaste cel putin cinci moduri principale privind politica
bugetului9 , astfel:
a) Reformismul, care argumenteaza ca politica si bugetarea trebuie sa fie opuse, ca
bugetarea trebuie sa fie în principal sau exclusiv tehnica. Politica, în sensul opiniilor si
prioritatilor oficialilor alesi si gruparilor de interes, este o ingerinta nedorita care reduce
eficienta si face ca luarea deciziei sa fie mai putin rationala.
b) Negocierea cresterii,vede bugetarea ca fiind negocieri intr-un grup de actori care
au la baza rutina-birocratii, guvernul si legislativul, care se întalnesc în fiecare an si negociaza
pentru o decizie.Acestora li se adauga grupuri de interes,iar procesul este deschis,oricine
putând iesi învingator.
c) Determinismul grupurilor de interes, considera ca aceste grupu sunt actorii
dominanti în procesul bugetar.
In aceasta forma extrema se sustine ca gruparile de interes mai bogate si mai puternice
determina bugetul.
d) Procesul bugetar este el însusi central si focalizat pe politica bugetului. Cei cu
obiective bugetare speciale încearca sa schimbe procesul bugetar în favoarea obiectivelor lor.
Ministerele se lupta între ele pentru putere bugetara prin intermediul procesului bugetar;
procesul bugetar devine instrumentul prin care se obtine sau se refuza separarea si echilibrul
dintre ministere.
e) Punctul de vedere al construirii politicii considera ca politica bugetara se
focalizeaza pe dezbaterea politicii, incluzând dezbaterile despre rolul bugetului. Pe parcursul
deliberarilor în legatura cu bugetul, trebuie rezolvate probleme precum: nivelurile cheltuielilor
publice, politica fiscala,disponibilitatea de a împrumuta pentru sustinerea cheltuielilor publice
pe perioadele de recesiune etc. Conform acestui model, negocierile au un rol important, în
special cele care au loc între ariile majore ale bugetului, cu ar fi serviciile sociale, învatamânt,
aparare.
Procesul bugetar reprezinta ansamblul actiunilor si masurilor întreprinse de institutiile
competente ale statului în scopul concretizarii politicii financiare aplicate de autoritatea

9
Drosu Saguna Dan - Tratat de drept financiar si fiscal, Ed. All Beck, Bucuresti, 2001
18
guvernamentala.8 Îndeplinirea functiilor statului presupune, între altele, asigurarea unor
servicii publice indispensabile unei societati cum ar fi: educatie, îngrijirea sanatatii, cultura,
aparare, ordine publica.
Procesul bugetar presupune existenta unor resurse financiare, precum si alocarea lor în
scopul furnizarii catre cetateni a bunurilor si serviciilor publice.
Instrumentul în care îsi gasesc reflectarea toate resursele financiare publice îl
constituie bugetul general consolidat . El cuprinde ansamblul bugetelor care reflecta fluxurile
de venituri si cheltuieli ale sectorului public si anume:
- bugetul de stat bugetul public
- bugetul asigurarilor sociale de stat national
- bugetele locale
- bugetele fondurilor speciale (extrabugetare)
- bugetul trezoreriei statului
- bugetul altor institutii publice cu caracter national.
Pentru ca acest complex sistem de bugete sa devina operational este necesara
elaborarea politicii financiare a guvernului pe o anumita perioada; concret stabilirea cadrului
juridic care sa reglementeze, pe de o parte, categoriile si nivelurile impozitelor, taxelor si altor
contributii percepute de la persoanele fizice si juridice, iar pe de alta parte structura si nivelul
cheltuielilor pentru furnizarea de bunuri si servicii publice.
Cadrul legislativ trebuie sa fie în concordanta cu obiectivele programului de guvernare
aprobat de Parlament.
Trasaturile procesului bugetar se refera la:
- caracter decizional – bugetul presupune alocarea unor resurse bugetare limitate în
raport cu nevoile societatii pentru bunuri si servicii publice;
- caracter democratic – pe parcursul derularii etapelor procesului bugetar se
manifesta atât atributele statului de drept cât si interesele economico-sociale ale
diferitelor grupuri de cetateni care detin majoritatea politica de decizie;
- caracter preponderent politic – optiunea pentru un anumit tip de politica
economica, politica financiara si monetara se reflecta în continutul bugetului.
Elaborarea si aprobarea bugetului este un act de optiune politica a fortelor
majoritare în Parlament;
- caracter de continuitate ciclica – etapele procesului bugetar sunt stabilite prin
legile specifice, cu precizarea termenelor concrete de derulare si finalizare;

8
Vacarel Iulian (coord.) - Finante publice, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 2004
19
- caracter public, cu implicatii la nivel macro si micro-economic care se manifesta
în plan economic si social. Atât pe linia mobilizarii resurselor cât si a destinatiei
cheltuielilor prin procesul bugetar este influentata dezvoltarea sau stagnarea
economica, nivelul preturilor, evolutia somajului, evolutia ratei dobânzii si soldul
contului curent al balantei de plati.

2.2. Decizia bugetara

Procesul bugetar consta în repartizarea luarii deciziei bugetare pe nivelurile sau


partile implicate în elaborarea bugetului, stabilindu- i fiecarui actor institutional
competentele si termenele pentru a asigura întocmirea bugetului în termenul prevazut de lege.
Procesul bugetar este definit ca fiind „un ansamblu de operatiuni care se succeda anual
si privesc elaborarea aprobarea proiectului legii bugetare anuale, executia curenta a
bugetului,încheierea si aprobarea contului de executie bugetara, precum si control bugetar".
Procesul bugetar prezinta urmatoarele caracteristici :
• concurarea actorilor multipli, cu obiective (scopuri) diferite, la reliefarea etapelor
procedurii bugetare;
• vulnerabilitatea procesului la mediul înconjurator (o economie mai dezvoltata sau mai
putin dezvoltata, atitudinile cetatenilor fata de cheltuielile publice, fiscalitate si deficitul
bugetar);
• separarea platitorului de impozite de decidentul bugetar; procesul bugetar determina atât
nivelul de explicitare pentru contribuabili a documentului buget, cât si mecanismele de
asigurarea a acestei explicitari;
• constrângeri legate în special de nivelul deficitului bugetar, procesul bugetar stabilind
limite ale cheltuielilor publice si veniturilor fiscale, astfel încât luarea deciziei sa aiba loc în
conditiile unor astfel de constrângeri.
Obiectivele procesului bugetar sunt:
• cresterea sau reducerea cheltuielilor publice;
• echilibrul sau deficitul bugetar;
• schimbul (negocierea) dintre programe si obiective;
• concurenta sau minimalizarea concurentei;
• controlul financiar si managerial (privind depasirea cheltuielilor publice aprobate si a altor
forme de pierderi).

20
Principalele decizii bugetare sunt:
• deciziile referitoure la modul de derulare a procesului bugetar;
• deciziile referitoare la veniturile fiscale;
• deciziile privind cheltuielile publice;
• deciziile-referitoare la echilibrul bugetar;
• deciziile care privesc implementarea bugetului.
Deciziile privitoare la modul de derulare a procesului bugetar au în vedere modul
cum se iau deciziile bugetare si includ urmatoarele aspecte: participantii la discutiile despre
buget; întinderea competentelor ordonatorilor de credite bugetare; influenta grupurilor de
interes si momentul luarii deciziilor.
Deciziile referitoare la veniturile fiscale includ estimarile tehnice ale veniturilor care
vor fi disponibile în anul urmator, încercând sa se clarifice problema vizând cresterea sau
scaderea impozitelor si gradul de fiscalitate, presiunea fiscala pe categorii de contribuabili etc.
Deciziile referitoare la veniturile fiscale accentueaza lipsa resurselor, element
esential în bugetare si ilustreaza tensiunea dintre responsabilitate publica si acceptabilitate
publica, care este o caracteristica a bugetelor publice.
Deciziile privind cheltuielile publice includ anumite estimari tehnice ale acestora
pentru anul viitor. Multe dintre aceste decizii reprezinta politici semnificative cum ar fi: care
programe vor fi finantate si la ce nivel, beneficiarii programelor publice, reducerile de
cheltuieli si interese protejate.
Un rol important în luarea acestor decizii îl au ordonatorii de credite bugetare
(conducatorii de institutii publice la diferite niveluri) care sunt mai implicati decât în deciziile
privind derularea procesului bugetar si cele legate de veniturile fiscale.
Deciziile referitoare la echilibrul bugetar se refera la problema bugetara
fundamentala si anume daca bugetul de stat este echilibrat sau în caz de deficit bugetar
planificat prin legea bugetara anuala, care este întinderea deficitului si modalitatile de
acoperire ale acestuia.
Deciziile care privesc implementarea bugetului vizeaza probleme ca: întinderea
cheltuielilor efective planificate. în buget, motivatia privind variatia cheltuielilor fata de
nivelurile prevazute în buget si posibilitatea rectificarii bugetului în cursul exercitiului
bugetar.
Realizarea sistemului bugetar se înfaptuieste prin sistemul institutiilor publice
specifice statului de drept.

21
Caracteristica fundamentala a acestui sistem este pe de o parte separarea pe orizontala
a subsistemelor institutionale ale celor trei puteri în stat: legislativa, executiva si
judecatoreasca, iar pe de alta parte, subordonarea, pe verticala, a institutiilor în cadrul
fiecaruia din aceste subsisteme.
Astfel, fundamentarea bugetului se face de catre Guvern, iar aprobarea lui de catre
Parlament.
La elaborarea proiectului si executia bugetului participa organele centrale si locale ale
administratiei de stat, ordonatorii de credite si alte institutii publice (Trezoreria) Controlul
financiar privind executia concreta, în practica a bugetului revine unei institutii specializate –
Curtea de Conturi, care este subordonata direct Parlamentului.

2.3. Etapele procesului bugetar

Procesul bugetar urmeaza sase etape, prezentate în continuare:

1. Elaborarea proiectului de buget


2. Aprobarea bugetului
3. Executia bugetului
4. Încheierea executiei bugetului
5. Controlul executiei bugetului
6. Aprobarea executiei bugetului.

1. Elaborarea proiectului de buget

Elaborarea proiectului de buget este o activitate complexa la care participa Guvernul


prin Ministerul Finantelor Publice ca institutie cu responsabilitatii esentiale în procesul
bugetar, ordonatorii de credite, organele locale ale puterii si administratiei de stat.
Procesul de elaborare a bugetului are la baza programe privind principalii parametrii
macroeconomici care conditioneaza fundamentarea proiectului de buget în corelatie cu
evolutiile din economie pentru a se asigura în mod durabil, atât echilibrul financiar cât si cel
economic general. Principalii indicatori care trebuie sa stea la baza fundamentarii bugetului
sunt: evolutia produsului intern brut (crestere sau recesiune economica), rata inflatiei, gradul
de fiscalitate, evolutia creditului intern, volumul finantarii externe, datoriile scadente.

22
Ordonatorii principali de credite au obligatia ca, pâna la data de 1 mai a fiecarui an, sa
comunice Ministerului Finantelor Publice propunerile de modificare a veniturilor si
cheltuielilor pentru bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat si bugetele fondurilor
speciale pentru anul viitor, fata de anul în curs în conformitate cu metodologia Ministerului
Finantelor Publice. Ordonatorii vor motiva si fundamenta cauzele care determina aceste
modificari.
Consiliile locale si judetene au aceleasi obligatii privind solicitarea cotelor sau
sumelor defalcate din unele venituri ale bugetului de stat fata de anul în curs.
Ordonatorii principali de credite vor depune la Ministerul Finantelor, cel mai târziu
pâna la data de 1 iunie a fiecarui an, propunerile pentru bugetul de stat, bugetul asigurarilor
sociale de stat si bugetele fondurilor speciale.
Ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale prezinta propunerile pentru
proiectele bugetelor locale la directiile generale ale finantelor publice locale si controlul
financiar de stat pâna la data de 15 mai a fiecarui an. Directiile generale ale finantelor publice
întocmesc proiectele bugetelor locale pe ansamblu judetului si a municipiului Bucuresti cel
mai târziu pâna la data de 1 iunie.
Ministerul Finantelor Publice examineaza proiectele de buget si poarta discutii cu
ordonatorii principali de credite asupra nivelului maxim al cheltuielilor bugetare. Pâna la data
de 1 iulie Ministerul Finantelor Publice, cu acordul primului- ministru, comunica ordonatorilor
principali de credite limitele de cheltuieli stabilite pe baza politicii financiare a Guvernului în
vederea definitivarii proiectelor de buget.
Proiectele de buget definitivate însotite de documentatii si fundamentari detaliate
pentru venituri si che ltuieli, se depun la Ministerul Finantelor Publice pâna la data de 1
august.
Între limitele de cheltuieli impuse de Ministerul Finantelor Publice ca institutie
responsabila cu elaborarea proiectului de bugete si cererile de fonduri solicitate de minister
apar, în foarte multe cazuri neconcordante: solicitarile fiind superioare limitelor stabilite.
Rezolvarea neconcordantelor presupune mai multe etape:
- prima treapta: la nivelul directiilor de specialitate din ministerele respective cu
directiile din cadrul Ministerului Finantelor Publice
- treapta II – Ministerul Finantelor Publice si conducatorii celorlalte institutii
publice centrale
- divergentele nesolutionate se transeaza în cadrul guvernului.

23
Criteriile care stau la baza procesului de conciliere privesc prioritatile stabilite în
programul de guvernare pentru diferitele sectoare de activitate finantate de la buget, precum si
necesitatea asigurarii stabilitatii macroeconomice.
Ministerul Finantelor Publice pe baza proiectelor de buget si a bugetului propriu,
întocmeste proiectul bugetului de stat, proiectul bugetului asigurarilor sociale de stat si
proiectele bugetelor fondurilor speciale, pe care le depune la Guvern pâna la data de 25
septembrie.
Proiectele se prezinta în Guvern, iar dupa însusirea acestora de catre Guvern, se supun
spre aprobare Parlamentului cel mai târziu pâna la data de 10 octombrie.

Proiectul de buget este însotit de un pachet de documente care constau în:

1. Expunerea de motive si proiectul legii bugetului de stat; expunerea de motive


cuprinde informatii privind evolutiile economice din anul curent în plan mondial si national,
principalele coordonate si prevederi ale politicii financiare, monetare, valutare si comerciale,
reflectate în proiectul de buget: Proiectul legii pentru aprobarea bugetului de stat cuprinde:
- volumul veniturilor cu detaliere pe tipuri de surse
- nivelul cheltuielilor cu defalcare pe destinatii
- propuneri de amendare temporara a cadrului legislativ în materie fiscala:
modificarea unor cote de impozitare, regimul de facilitati fiscale, restrictii privind
cheltuielile publice.

2. Anexele la proiectul de lege bugetara cuprind structura veniturilor pe diferite


categorii impozite, taxe si surse de natura nefiscala si structura cheltuielilor pe agentii
guvernamentale, iar în cadrul acestora în raport cu continutul economic al cheltuielilor
(curente: personal si materiale; capital- investitii).
Anexele mai cuprind bugetele unor fonduri speciale extrabugetare (venituri si
cheltuieli).

3. Informatii documentare privind modul de fundamentare a bugetului necesare


fondului legislativ în etapa de analiza si dezbatere a datelor din buget în vederea aprobarii
proiectului de lege privind bugetul de stat.
Proiectul de buget însotit de documentele enumerate se transmite Parlamentului pentru
aprobare.

24
În spiritul solidaritatii guvernamentale, membrii Executivului au obligatia, ca alaturi
de Ministrul Finantelor, sa sustina, în cadrul dezbaterilor parlamentare, proiectul de buget în
forma însusita de Guvern.

2. Aprobarea bugetului

Caracterul preponderent politic si democratic al proiectului de buget, impactul asupra


situatiei economice, financiare si sociale al prevederilor bugetare impune ca acesta sa fie
aprobat de Parlament. Parlamentul este organul legislativ, iar membrii acestuia reprezinta
interesele tuturor cetatenilor.
Fondurile publice reprezentând sume virate la buget de persoane fizice si juridice sub
forma de impozite si taxe au la baza legi aprobate în Parlament. Regimul de constituire si
utilizare a fondurilor publice trebuie sa cada sub incidenta forului legislativ, care exprima
interesele cetatenilor.
Proiectul de buget depus de guvern la parlament parcurge, pâna la aprobare, mai multe
etape:
a) prezentare de catre primul- ministru sau ministrul finantelor a raportului pe marginea
proiectului de buget în plenul Parlamentului;
b) examinarea proiectului de buget în comisiile permanente ale Parlamentului
c) analiza si aprobarea acestuia în comisia de specialitate a legislativului: comisia
buget-finante
d) dezbaterea si aprobarea proiectului de buget în Parlament
e) promulgarea de catre Presedintele Republicii a legii bugetului.
Derularea acestor etape este influentata de modul de organizare a Parlamentului
(unicameral sau bicameral) si de prerogativele fiecarei camere privind formularea de
amendamente la proiectul de buget.
Comisiile permanente ale parlamentului sunt structurate pe domenii: educatie, cultura,
ocrotirea sanatatii, amenajarea teritoriului si protectia mediului, aparare si situatie materiala,
agricultura, industrie si transporturi. Acestea examineaza proiectul de buget fiecare pe
domeniul specific si formuleaza amendamentele pe care le depun la comisia de specialitate a
legislativului – Comisia buget – finante –banci.
Dezbaterea si aprobarea proiectului de buget în parlament este o actiune complexa
între responsabilitate si imagine electorala. Membrii parlamentului, grupati în formatiuni

25
politice, propun amendamente la proiectul de buget, prin acestea încercând sa satisfaca cât
mai multe din solicitarile cetatenilor pe care- i reprezinta si care le-au acordat votul.
Fundamentarea, ierarhizarea, selectarea si aprobarea amendamentelor la proiectul de
buget este un proces extrem de complex, deoarece, pe de o parte resursele bugetului sunt
limitate în raport cu cerintele societatii. Pe de alta parte, chiar în cadrul aceluiasi partid politic,
amendamentele unor parlamentari pot intra în contradictie cu amendamentele formulate de
alti parlamentari.
Pentru a se evita discutiile neprincipiale sau partizane se procedeaza în trepte: se
stabilesc amendamentele în cadrul fiecarui partid si apoi, se încearca, aprobarea lor în
Parlament. Prin amendamentele propuse de partidul de guvernamânt se încearca mentinerea
politicii economice a Guvernului. Prin amendamentele formulate de partidele din opozitie se
încearca, uneori, modificarea acestei politici.
În acceptarea sau respingerea amendamentelor trebuie sa se urmareasca asigurarea
unor efecte favorabile din punct de vedere social si economic pentru o masa cât mai mare de
cetateni. Se va evita satisfacerea unor interese de grup, care datorita pozitiei din societate fac
lobby (cercurile oamenilor de afaceri, reprezentantii mass- media etc.).
Odata adoptat pachetul de amendamente al unui partid trebuie sustinut de toti
parlamentarii acestuia respectându-se principiul disciplinei de partid, fara care o formatiune
politica nu poate functiona.
Fiecare partid încearca sa-si impuna, în cadrul dezbaterilor din parlament propriile
amendamente.
Transarea setului de amendamente care sunt aprobate în parlame nt se face prin
negocieri politice între partidele parlamentare, cu respectarea principiului majoritatii.
Posibilitatile parlamentului de a modifica substantial datele din proiectul de buget sunt
limitate. Aceasta deoarece echilibrul financiar stabilit prin proiectul de buget are la baza o
multitudine de parametrii macroeconomici si de restrictii care vizeaza echilibru monetar si cel
valutar.
Exemplu: majorarea cheltuielilor bugetare, fara asigurarea corespunzatoare a
veniturilor sau reducerea veniturilor fara diminuarea adecvata a cheltuielilor publice poate
avea efecte imprevizibile: scaparea de sub control a inflatiei, deprecierea accentuata a
monedei nationale, afectarea capacitatii de plata externe, polarizarea accentuata a societatii.
Dupa aprobarea de catre Parlament, legea bugetara trebuie semnata de presedinte,
dupa care urmeaza publicarea ei în Monitorul Oficial.

26
Daca presedintele are obiectiuni, ele sunt formulate în scris si se poate cere
reexaminarea proiectului de buget de catre Parlament.

3. Executia bugetului

Dupa promulgarea de catre Presedinte legea privind bugetul se publica în Monitorul


Oficial si respectarea ei devine obligatorie pentru institutii, agenti economici si populatie.
Executia bugetului se realizeaza pe durata anului bugetar.
Executia bugetara este activitatea de încasare a veniturilor bugetare si efectuare a
cheltuielilor aprobate prin buget.
Executia de casa a bugetului reprezinta un complex de operatiuni privind încasarea,
pastrarea si eliberarea de resurse financiare pentru efectuarea cheltuielilor publice.
La baza executiei de casa a bugetului stau urmatoarele principii:
- delimitarea atributiilor persoanelor care dispun de utilizarea resurselor financiare de
atributiile celor care executa încasarea acestora si unitatea de casa.
- Pentru fiecare buget (central, local) se deschide câte un cont de unde se elibereaza
resursele financiare pentru efectuarea cheltuielilor.
- Este interzisa efectuarea de plati direct din încasari.
Executia bugetara este un proces amplu si complex la care sunt antrenati un numar
foarte mare de operatori bugetari:
- aparatul fiscal cu toate structurile sale centrale si teritoriale
- institutiile bugetare: ministere si alte agentii guvernamentale – ordonatori
principali de credite –
- institutiile publice operative: scoli, spitale, muzee, teatre, unitati militare, instante
judecatoresti – ordonatori tertiari
- unitati administrativ – teritoriale si alte entitati publice care primesc transferuri de
la bugetul de stat.
Responsabilitatea executiei bugetare revine Guvernului care prin institutiile sale
componente trebuie sa-si dovedeasca capacitatea de administrare atât a procesului de
colectare a veniturilor la un nivel cât mai înalt, cât si procesul de utilizare eficienta a
alocatiilor bugetare.
Prevederile bugetare privind veniturile reprezinta limite minime de realizat; exceptie
fac veniturile din împrumuturi, care constituie limite maxime de atins.

27
Cheltuielile bugetare aprobate prin lege reprezinta limite maxime, ce nu pot fi
depasite. Institutiile publice care executa bugetul au stabilite limitele de cheltuieli pe destinatii
si este interzisa schimbarea destinatiilor. O astfel de actiune poarta denumirea de deturnare de
fonduri si se sanctioneaza prin lege.
Ministerul Finantelor Publice realizeaza monitorizarea operativa a executiei bugetare
urmarind mentinerea, pe parcursul executiei bugetare, a raportului dintre venituri si cheltuieli
în limitele aprobate prin legea bugetara asigurându-se echilibrul financiar si cel monetar.
Veniturile si cheltuielile aprobate prin bugetul de stat, prin bugetul asigurarilor sociale
de stat se repartizeaza pe trimestre, în functie de termenele legale de încasarea veniturilor si
de perioada în care este necesara efectuarea cheltuielilor.
Încasarea veniturilor cuvenite bugetului si efectuarea platilor de la buget se efectueaza
printr-o institutie specializata Trezoreria statului. În localitatile în care aceasta nu are sedii
operatiunile sunt efectuate de o Banca Comerciala printr-o conventie privind prestarea de
servicii încheiata între Ministerul Finantelor Publice si conducerea bancii respective.
Executia veniturilor bugetare se realizeaza prin aparatul fiscal al Ministerului
Finantelor Publice: Directiile Finantelor Publice la nivel de judet, Administratia Financiara la
nivel de municipiu. Circumscriptie financiara la nivelul oraselor, perceptii rurale si agenti
fiscale la nivelul comunelor.
Prin legea bugetara anuala se aproba creditele bugetare pentru cheltuielile fiecarui
exercitiu bugetar.
Creditele bugetare aprobate prin bugetul de stat pot fi folosite, la cererea ordonatorilor
principali de credite, numai dupa deschiderea de credite sau alimentarea cu fondurile de catre
Ministerul Finantelor Publice a conturilor deschise pe seama acestora la trezoreria statului.
Restrictii privind dispunerea sau efectuarea cheltuielilor aprobate prin buget:
- ordonatori principali, tertiari si secundari finantati din bugetul central nu pot dispune
plati decât dupa deschiderea de credite bugetare pe baza dispozitiei de deschidere de credite;
la nivelul bugetelor locale ordonatorii principali de gradul I si cei tertiari (gradul III) nu pot
dispune plati pâna nu le sunt alimentate conturile curente deschise la Trezorerie;
- alocatiile pentru cheltuielile de personal si de capital, aprobate pe ordonatori de
credite si în cadrul acestora, pe capitole, nu pot fi majorate si nu pot fi utilizate la alte articole
de cheltuieli.
- creditele bugetare, aprobate unui ordonator principal de credite prin legea bugetara
anuala, nu pot fi utilizate pentru finantarea cheltuielilor altui ordonator principal de credite.

28
- cheltuielile aprobate la un capitol nu pot fi utilizate pentru finantarea cheltuielilor
altui capitol.
Ordonatorii principali de credite ai bugetului de stat, bugetului asigurarilor sociale de
stat si bugetelor fondurilor speciale sunt conducatorii autoritatilor publice, ministrii si
conducatorii celorlalte organe de specialitate ale administratiei publice centrale.
La Camera Deputatilor si la Senat, ordonatorii principali de credite sunt secretarii
generali ai acestora.
Ordonatorii secundari sau tertiari de credite sunt conducatorii institutiilor publice cu
personalitate juridica, finantate din bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat si din
bugetele fondurilor speciale.
Ordonatorii principali de credite repartizeaza creditele bugetare aprobate prin buget pe
unitatile ierarhic inferioare, în raport cu bugetul acestora si aproba efectuarea cheltuielilor din
bugetul propriu.
Ordonatorii secundari de credite aproba efectuarea cheltuielilor din bugetele propriu si
repartizeaza creditele bugetare aprobate pe unitatile ierarhic inferioare, ai caror conducatori
sunt ordonatori tertiari de credite.
Ordonatorii tertiari de credite utilizeaza creditele ce le-au fost repartizate numai pentru
nevoile unitatilor pe care le conduc în conformitate cu bugetul propriu aprobat.
Ordonatorii principali de credite pot delega dreptul de a aproba folosirea si
repartizarea creditelor bugetare înlocuitorilor lor de drept.
Angajarea si efectuarea de cheltuieli din sumele aprobate prin bugetul de stat, bugetul
asigurarilor sociale de stat sau bugetele fondurilor speciale se aproba de ordonatorul de credite
si se efectueaza numai cu viza prealabila de control financiar preventiv- intern.
Operatiunile de angajare a cheltuielilor supuse controlului preventiv exercitat de
Curtea de Conturi se efectueaza cu viza acesteia.

4. Încheierea executiei bugetare

Modul de gestionare a bugetului se concretizeaza prin întocmirea la finele anului


bugetar, a contului de executie bugetara.
Continutul contului de executie bugetara difera în functie de metoda de evidenta
bugetara adoptata: sistemul de exercitiu sau sistemul de gestiune.
În sistemul de exercitiu contul de executie bugetara cuprinde totalitatea operatiunilor
care privesc anul bugetar, respectiv, chiar daca încasarea unor venituri si/sau efectuarea unor

29
cheltuieli se realizeaza dupa încheierea anului bugetar. În aceasta situatie pentru o perioada de
câteva luni, în cursul unui an bugetar se conduce o evidenta paralela, concretizata în conturi
de venituri si respectiv de cheltuieli, corespunzatoare atât anului curent, cât si anului bugetar
precedent.
În sistemul de gestiune, contul de executie bugetara cuprinde numai operatiunile de
încasari a veniturilor si plati în contul cheltuielilor realizate efectiv în anul bugetar respectiv.
Dupa încheierea anului ordonatorii de credite întocmesc si înainteaza pe verticala dari
de seama privind executia bugetului, documente care se centralizeaza si pe baza lor
ordonatorii principali întocmesc dari de seama pentru sectorul de care raspund si le înainteaza
Ministerului Finantelor Publice. Acesta primeste situatii privind executia bugetului de la
Trezorerie si de la celelalte organizatii centrale care raspund de executia bugetului asigurarilor
sociale de stat si a bugetelor fondurilor speciale. În baza darilor de seama primite de
Ministerul Finantelor Publice elaboreaza lucrarile privind contul general anual de executie a
bugetului de stat, a bugetului asigurarilor sociale de stat si conturile anuale de executie ale
bugetelor fondurilor speciale pe care le prezinta Guvernului.
Contul general anual de executie a bugetului de stat, bugetului asigurarilor sociale de
stat precum si conturile anuale de executie ale bugetelor fondurilor speciale se întocmesc în
structura bugetelor aprobate.
Acestea vor cuprinde:

A. La venituri:
1. prevederi bugetare aprobate initial
2. prevederi bugetare definitive
3. încasari realizate

B. La cheltuieli:
1. credite aprobate initial
2. credite definitive
3. plati efectuate

Excedentul sau deficitul bugetului de stat, al bugetului asigurarilor sociale de stat si al


bugetelor fondurilor speciale se stabileste ca diferenta între veniturile încasate pâna la
închiderea exercitiului bugetar si platile efectuate pâna la aceeasi data.

30
Contul general de executie bugetara, întocmit de Ministerul Finantelor Publice se
prezinta Guvernului, care dupa discutare, îl supune Parlamentului pentru dezbatere si
aprobare.

5. Controlul executiei bugetului

Controlul asupra modului de gestionare a fondurilor cuprinse în buget revine unui


organism specializat, denumit în majoritatea tarilor, Curtea de Conturi.
Curtea de Conturi este o institutie independenta, exterioara Guvernului care raporteaza
Parlamentului constatarile rezultate, în urma controalelor efectuate ea propune masuri de
îmbunatatire a unor dispozitii legale în vederea cresterii eficientei utilizarii banului public.
Curtea de conturi efectueaza control preventiv asupra unor activitati. În privinta
contului de executie bugetara, Curtea de conturi efectueaza la fiecare institutie publica
controlul ulterior, vizând legalitatea si realitatea datelor cuprinse în acest document. Curtea de
conturi verifica eficienta, eficacitatea si economicitatea executiei bugetare, pronuntându-se
asupra modului cum am fost gestionati banii publici la nivelul fiecarei institutii si pe
ansamblul bugetului.
La încheierea verificarilor efectuate prin structurile sale functionale, daca nu se
constata ilegalitati si prejudicii aduse fondurilor publice, Curtea de Conturi emite actul de
descarcare de gestiune a conducatorului (ordonator de credite) fiecarei institutii publice. Daca
se constata operatiuni ilegale, generatoare de pagube materiale acestea se recupereaza prin
organele de jurisdictie ale Curtii de conturi (daca în organizarea curtii de conturi exista astfel
de organe) sau prin organele de profil din sfera puterii judecatoresti.
Dupa efectuarea verificarilor Curtea de conturi prezinta Parlamentului raportul privind
controlul contului de executie bugetara în vederea dezbaterii si aprobarii acestui cont.
Guvernul îsi are organizat propriul sau organ de control financiar preventiv si ulterior.
Acesta functioneaza la nivelul Secretariatului general al Guvernului, la nivelul fiecarei agentii
guvernamentale, un loc aparte revenind Ministerului Finantelor Publice care poate verifica
oricare din celelalte institutii bugetare asupra legalitatii si eficientei gestionarii fondurilor
publice.
Organizarea si functionarea controlului financiar asupra executiei bugetare prezinta
particularitati de la o tara la alta. Important este ca, prin formele concrete de organizare si
functionare a controlului financiar, sa se evite manifestarea conflictului de interese si sa se
realizeze controlul reciproc al puterilor în stat.

31
În afara controlului financiar functioneaza controlul politic executat de Parlament.
Acest tip de control se manifesta atât cu prilejul examinarii si aprobarii proiectului de buget,
cât si la aprobarea contului de executie bugetara.

6. Aprobarea executiei bugetare

Aprobarea executiei bugetare presupune aprobarea de catre Parlament a contului de


executie bugetara.
În acest scop Comisiile reunite de buget- finante ale parlamentului analizeaza contul de
executie bugetara, dupa care urmeaza dezbaterea, de catre Parlament, a proiectului de Lege
privind aprobarea contului de executie bugetara.
În acest sens, Executivul prezinta în fata Parlamentului sinteza evolutiilor economico-
financiare din anul la care se refera executia bugetara si factorii care au influentat evolutia
acesteia. Formatiunile politice, prin reprezentantii ei, fac aprecieri privind calitatea gestiunii
bugetare comparativ cu prevederile bugetului aprobat. Se pot avansa propuneri privind
modificarea unor legi în vederea cresterii eficientei utilizarii banilor publici. Se trece la
discutarea pe articole a proiectului legii privind aprobarea contului de executie bugetara.
Parlamentul poate solicita continuarea verificarilor de catre Curtea de Conturi a anumitor
aspecte ale executiei bugetare si raportarea catre Parlament a constatarilor rezultate si a
masurilor legale aplicate.
Votul fiind favorabil asupra proiectului de lege privind aprobarea contului de executie
bugetara marcheaza încheierea etapelor procesului bugetar.

32
3. APROBAREA, EXECUTIA SI CONTROLUL BUGETULUI DE STAT

3.1. Legea bugetului de stat

Elaborarea proiectului de stat10 - reprezinta prima etapa a procesului bugetar la


nivelul acestui buget, care consta în formularea propunerilor privind veniturile si cheltuielile
bugetare de catre ordonatorii de credite, comunicarea acestora Ministerul Finantelor Publice
la nivelul caruia are loc centralizarea într- un document numit proiect al legii bugetului de stat;
- este documentul elaborat de catre Guvern Ministerul Finantelor Publice, pe baza proiectelor
bugetelorordonatorilor principali de credite ai acestui buget, precum si a proiectelor bugetelor
locale.
Elaborarea proiectului de buget se bazeaza pe:
• prognozele indicatorilor macroeconomici si sociali din anul bugetar pentru care se
întocmeste buge tul si ale celor pentru urmatorii trei ani;
• politici fiscale si bugetare;
• prevederile memorandumurilor de finantare, de întelegere sau ale altor acorduri
internationale cu organisme si institutii financiare internationale, semnate si/sau ratificate;
• politicile si strategiile sectoriale, prioritatile stabilite în formularea propunerilor de buget,
prezentate de ordonatorii principali de credite;
• propuneri de cheltuieli detaliate ale ordonatorilor principali de credite;
• programele întocmite de catre ordonatorii principali de credite în scopul finantarii unor
actiuni de ansamblu, programe ce sunt însotite de estimarea anuala a performantelor
fiecarui program;
• propunerile de sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, precum si de
transferuri consolidabile pentru autoritatile administratiei publice locale;
• posibilitatile de finantare a deficitului bugetar.
Acesti indicatori sunt elaborati de organele abilitate, pâna la data de 31 martie a anului
curent, urmând a fi actualizati pe parcursul desfasurarii procesului bugetar.
Procesul elaborarii proiectului de buget se desfasoara pe baza unui calendar ce
stabileste termenele limita pentru fiecare subetapa a acestuia.
Calendarul procesului bugetar este prezentat astfel:

10
Popescu Nicolae – Finante publice, Ed. Economica, Bucuresti, 2005
33
1. Ministerul Finantelor Publice înainteaza Guvernului, pâna la data de 1 mai,
obiectivele politicii fiscale si bugetare pentru anul bugetar pentrucare se elaboreaza proiectul
de buget si urmatorii ani, împreuna cu limitele de cheltuieli stabilite pe ordonatorii principali
de credite;
2. Guvernul aproba obiectivele politicii fiscale si bugetare, precum si limitele de
cheltuieli pâna la data de 15 mai, dupa care informeaza comisiile pentru buget, finante si
banci ale Parlamentului asupra principalelor orientari ale politicii sale macroeconomice si ale
finantelor publice;
3. Ministerul Finantelor Publice transmise ordonatorilor principali de credite, pâna la
data de 1 iunie a fiecarui an, o scrisoare cadru care specifica contextul macroeconomic pe
baza caruia se întocmesc proiectele de buget, metodologiile de elaborare a acestora, precum si
limitele de cheltuieli aprobate de Guvern;
4. Ministerul Finantelor Publice formuleaza propuneri pentru modificarea limitelor de
cheltuieli datorita schimbarii cadrului macroeconomic, ce sunt adoptate de catre Guvern si
apoi trasmise ordonatorilor principali de credite, în vederea definitivarii proiectelor de buget;
5. Ordonatorii principali de credite au obligatia ca, pâna la data de 15 iulie a fiecarui
an, sa depuna la Ministerul Finantelor Publice propunerile pentru proiectul de buget si anexele
la acesta, pentru anul urmator, cu încadrarea în limitele de cheltuieli si estimarile pentru
urmatorii 3 ani, însotite de documentatii si fundamentari detaliate;
6. Camera Deputatilor si Senatul, cu consultarea Guvernului, îsi aproba bugetele
proprii si le înainteaza Guvernului în vederea includerii lor în proiectul bugetului de stat;
7. Autoritatile administratiei publice locale au obligatia de a transmite propunerile de
transferuri consolidabile si de sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat;
8. Ministerul Finantelor Publice examineaza proiectele de buget si poarta discutii cu
ordonatorii principali de credite, urmând ca proiectele de buget si anexele la acestea,
definitivate sa fie depuse la Ministerul Finantelor Publice, pâna la data de 1 august a fiecarui
an. În caz de divergenta, hotareste Guvernul;
9. Ministerul Finanatelor Publice, pe baza proiectelor de buget ale ordonatorilor
principali de credite si a bugetului propriu, întocmeste proiectele legilor bugetare si
proiectelor bugetare, pe care le depune Guvernului, pâna la data de 30 septembrie a fiecarui
an. Proiectul legii bugetului de stat este însotit de un suport privind situatia macroeconomica
pentru anul bugetar pentru care se elaboreaza proiectul de buget si proiectia acestuia în
urmatorii trei ani. Raportul si proiectele legilor bugetare anuale exprima politica fiscal-
bugetara a Guvernului, precum si informatii relevante în domeniu.

34
10. Dupa însusirea de catre Guvern a proiectelor legilor bugetare si de buget, acesta le
supune spre adoptare Parlamentului, cel târziu pâna la data de 15 octombrie a fiecarui an.
Totodata, în bugetul de stat se include Fondul de rezerva bugetara la dispozitia
Guvernului si Fondul de interventie la dispozitia Guvernului.
Fondul de rezerva bugetara la dispozitia Guvernului se repartizeaza unor ordonatori
principali de credite ai bugetului de stat si ai bugetelor locale, pe baza de hotarâri ale
Guvernului, pentru finantarea unor cheltuieli urgente sau neprevazute aparute în timpul
exercitiului bugetar. Alocarea de sume pentru bugetele locale se face prin majorarea sumelor
defalcate din unele venituri ale bugetului de stat sau a transferurilor de la bugetul de stat catre
bugetele locale pentru investitii finantate partial din împrumuturi externe, dupa caz.
Fondul de rezerva bugetara la dispozitia Guvernului se poate majora în cursul anului
bugetar cu creditele bugetare anuale (aferente sarcinilor care au fost desfiintate sau amânate)
ale ordonatorilor principali de credite bugetare, finantati din bugetul de stat.
Fondul de interventie la dispozitia Guvernului se repartizeaza unor ordonatori
principali de credite ai bugetului de stat si ai bugetelor locale, pe baza de hotarâri ale
Guvernului, pentru finantarea unor actiuni urgente în vederea înlaturarii efectelor unor
calamitati naturale si sprijinirii persoanelor fizice sinistrate. În cursul exercitiului bugetar
acest fond poate fi majorat de Guvern din Fondul de rezerva bugetara la dispozitia
Guvernului, în functie de necesitatile privind asigurarea sumelor pentru înlaturarea efectelor
calamitatilor naturale.
Întocmirea proiectului legii bugetului de stat constituie rezultatul primei etape a
procesului bugetar, respectiv elaborarea bugetului de stat.
Examinarea si aprobarea proiectului buget de stat
Dupa întocmire, proiectul de buget este supus dezbaterii si aprobarii Parlamentului. În
cadrul celei de a doua etape a procesului bugetar distingem urmatoarele faze:
• dezbaterea la nivelul comisiilor de specialitate, la care are loc avizarea proiectului;
• întocmirea Raportului comun;
• dezbaterea generala în sedinta comuna a celor doua camere ale Parlamentului;
• votarea legii bugetului de stat;
• promulgarea legii bugetului de stat de catre Presedintele tarii;
• publicarea legii bugetului de stat în Monitorul Oficial.
Etapele examinarii si aprobarii proiectului bugetului de stat sunt:
1.Proiectul bugetului de stat, la care este anexat bugetul fondului de asigurari sociale
de sanatate, este depus la Parlament de catre Guvern împreuna cu Raportul privind situatia

35
economica si financiara a tarii si protectia acesteia în viitor si cu proiectul legii bugetare
anuale.
2.Aceste documente sunt examinate de catre comisiile permanente ale fiecarei Camere
(Comisia de buget si finante si alte comisii interesate), care îsi dau avizul. Totodata,
examinarea este realizata si de catre Compartimentul tehnic- legislativ al fiecarei Camere.
La nivelul acestor comisii, unde are lor examinarea, sunt formulate si amendamente.
Daca acestea maresc deficitul bugetar sunt necesare analize si discutii cu reprezentantii
Guvernului pentru gasirea de solutii optime.
Comisiile permanente, precum si Compartimentul tehnic-legislativ comunica avizul
adoptat si amendamentele propuse reunite într-un raport comun.
3. În sedinta comuna a celor doua camere ale Parlamentului are loc dezbaterea atât a
proiectului bugetului de stat cât si a raportului comun privind amendamentele.dezbaterea
proiectului de buget se realizeaza pe ansamblu, pe parti, capitole, subcapitole, titluri articole,
si alineate, dupa caz, si pe ordonatorii principali de credite, pentru anul bugetar, precum si
creditele de angajament pentru actiuni multianuale.
La aceasta dezbatere generala participa si primul- ministru, care expune motivele ce au
condus la elaborarea proiectului bugetului de stat, a proiectului legii bugetare anuale si a
Raportului privind proiectul legii bugetului de stat.
4. Adoptarea Legii Bugetului de stat se efectueaza pe baza votului de ansamblu a legii,
care poate fi deschis sau secret.
5.Legea Bugetului de stat este supusa promulgarii de catre presedintele tarii, dupa care
este publicata în Monitorul Oficial. Legea bugetului de stat intra în vigoare de la data
publicarii.
Legile bugetare cuprind:
• la venituri, estimarile anului bugetar;
• la cheltuieli, creditele bugetare determinate de autorizarile continute în legi
specifice, în structura functionala si economica a acestora;
• deficitul sau excedentul bugetar, dupa caz;
• reglementari specifice exercitiului bugetar.
Anexele legilor bugetare cuprind:
• sintezele bugetului de stat, bugetului Fondului national unic de asigurari sociale de
sanatate;
• bugetele ordonatorilor principali de credite si anexele la acestea;

36
• sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat si criteriile de repartizare a
acestora;
• alte anexe specifice.
Daca legile bugetare nu au fost adoptate cu cel putin 3 zile înainte de expirarea
exercitiului bugetar. Guvernul îndeplineste sarcinile prevazute în bugetul anului precedent,
limitele lunare de cheltuieli neputând depasi, de regula, 1/12 din prevederile bugetelor anului
precedent, cu exceptia cazurilor deosebite, temeinic justificate de catre ordonatorii principali
de credite, sau, dupa caz, 1/12 din sumele propuse în proiectul de buget, în situatia în care
acestea sunt mai mici decât cele din anul precedent. Institutiile publice si actiunile noi,
aprobate în anul curent, dar care încep cu data de 1 ianuarie a anului bugetar urmator, vor fi
finantate, pâna la aprobarea legii bugetare, în limita a 1/12 din prevederile acestora cuprinse
în proiectul de buget.
Legile bugetare anuale pot fi modificate în cursul exercitiului bugetar prin legi de
rectificare elaborate cel mai târziu pâna la data de 30 noiembrie. Acestor legi rectificative li
se aplica aceleasi proceduri ca si legilor bugetare anuale initiale.
Potrivit practicii internationale, insitutia specializata in elaborarea proiectului de buget
este fie Ministerul Finantelor, in Europa, fie biroul bugetar care functioneaza pe langa
presedintele executivului, situatie specifica S.U.A.
In statele europene, lucrarile privind elaborarea bugetului sunt pregatite de aparatul
Ministerului Finantelor, care intocmeste un anteproiect ce are la baza evaluarea veniturilor si
cheltuielilor bugetare dupa metode care difera de la o tara la alta si de la o etapa la alta si
anume: metoda automata sau a penultimei, metoda majorarii sau a diminuarii si metoda
evaluarii directe.
Legea anuala a bugetului de stat constituie actul prin care Parlamentul
autorizeaza realizarea veniturilor si efectuarea cheltuielilor prevazute în bugetul de stat.
Neconcordantele ce pot aparea intre propunerile formulate de ministere si evaluarile
Ministerului Finantelor sunt transate de primul ministru, iar in cazul in care aceste divergente
nu sunt solutionate, in unele tari discutiile sunt supuse
arbitrajului presedintelui republicii.
Criteriile care stau la baza procesului de conciliere vizeaza prioritatile stabilite in
programul de guvernare pentru diferitele sectoare de activitate finantate de la buget, precum si
eficienta, eficacitatea si economicitatea apreciate in raport cu indicatorii de performanta
specifici fiecarui domeniu bugetar.

37
Finalizarea proiectului de buget se materializeaza intr-o serie de documente si anume:
expunerea de motive si proiectul legii bugetului de stat, anexele la proiectul de lege bugetara,
precum si informatii documentare cu privire la modul de fundamentare a bugetului, informatii
ce sunt utile parlamentului cu ocazia analizei si dezbaterilor in vederea aprobarii proiectului
de lege privind bugetul de stat.
Proiectul de buget, una dintre cele mai importante decizii ale puterii executive, este
insusit de Guvern in ansamblul sau, dar si de membrii acestuia care au obligatia, in virtutea
solidaritatii guvernamentale, sa- l sustina, alaturi de ministrul finantelor, in cadrul dezbaterilor
parlamentare.
Aprobarea bugetului de stat este una din atributiile Parlamentului pe care acesta nu o
poate exercita decât în sedinta comuna a celor doua camere. în sedintele comune, lucrarile se
desfasoara potrivit unui regulament cu votul majoritatii deputatilor si senatorilor.
Acesta este actul normativ care completeaza si circumstantiaza reglementarile din
Constitutie privind procedura parlamentara în general si procedura bugetara speciala
parlamentara.
În Capitolul II intitulat „Proceduri speciale", Sectiunea I, art. 44-53, se reglementeaza
principiile procedurii având ca obiect „Aprobarea bugetului de stat si a bugetului asigurarilor
sociale de stat" si anume:
Proiectele legilor bugetare se trimit de catre Guvern birourilor permanente ale celor
doua camere vor asigura difuzarea acestora catre deputati si senatori;
Proioctele legilor bugetare se trimit si comisiilor pentru buget, finante, banci din cele
doua camere, pentru dezbatere si avizare. Celelalte comisii permanente avizeaza aceste
proiecte în legatura cu acele capitole care intra sub incidenta obiectului lor de activitate;
Amendamentele la cele doua proiecte se pot prezenta în scris la cele doua comisii
parlamentare pentru buget, finante, banci, de catre grupurile parlamentare, deputati si senatori,
în termen de 5 zile de la primirea proiectelor;
Comisiile sesizate în fond pentru examinarea celor doua proiecte de buget întocmesc
câte un raport comun fiecarui proiect, în cel mult 30 de zile de la sesizare, în care prezinta
amendamentele admise si cele respinse, precum si o motivare a solutiei adoptate;
Sedinta comuna a celor doua camere având ca obiect aprobarea celor doua proiecte de
buget parcurge urmatoarele faze procedurale:
- expunerea continutului celor doua proiecte, prin prezentarea de catre initiator a elementelor
de fundamentare a acestora;

38
- prezentarea raportului comun al celor doua comisii permanente de catre unul din presedintii
comisiilor sesizate în fond sau de catre un raportor desemnat de acestia;
- dezbaterea generala a proiectelor de buget în sedinta comuna la care iau cuvântul numai câte
un reprezentant al grupurilor parlamentare si parlamentarii care nu fac parte din aceste
grupuri. Reprezentantul Guvernului are dreptul sa ia cuvântul înainte de încheierea dezbaterii
generale.
În faza dezbaterii generale nu pot fi propuse amendamente;
- dezbaterea pe articole a fiecarui proiect de buget. Se supun la vot cu prioritate
amendamentele propuse în raportul comun. La discutarea fiecarui articol pot lua cuvântul toti
deputatii si senatorii. în cursul luarilor de cuvânt pot fi prezentate numai amendamente
privind probleme de redactare sau care nu aduc atingere fondului problemei discutate;
Amendamentele si articolele dezbatute sunt adoptate daca întrunesc majoritatea de
voturi a deputatilor si senatorilor prezenti la lucrarile sedintei comune;
În faza finala a lucrarilor sedintei comune, dupa terminarea dezbaterii pe articole,
proiectele de lege se supun în întregime votului final al deputatilor si senatorilor.

3.2. Veniturile si cheltuielile bugetare si executia acestora

Executia veniturilor se face în cadrul a doua faze:o faza administrativa si o faza de


executie contabila.
Faza executiei administrative a veniturilor este cea în cursul careia suni efectuate
operatiunile indispensabile încasarii ulterioare. În principiu,faza administrativa este atribuita
ordonatorilor. Totusi, numai emiterea titlurilor de percepere este în competenta exclusiva a
acestora. Operatiunile de constatare si de lichidare pot fi facute în realitate de functionari sau
de agenti publici care nu au calitatea de ordonatori. Operatiunile ce se deruleaza în cadrul
fazei administrative a executiei veniturilor bugetare sunt urmatoarele:
- Stabilirea veniturilor care cuprinde doua operatiuni: constatarea, operatiunea
prealabila si fundamentala prin care creanta bugetara este fixata si consta în determinarea
din punct de vedere material si juridic a bazei impozabile; lichidarea, urmarea logica a
operatiunii de constatare si consta în determinarea creantei bugetare ca suma, adica calcularea
impozitului datorat;
- Emiterea titlului de percepere, ce tine de competenta exclusiva a ordonatorilor.
Titlurile de percepere a veniturilor sunt de forme variate: rol, pentru impozite directe (rolurile

39
sunt titluri colective cuprinzând lista contribuabililor în care se mentioneaza pentru fiecare
contrib uabil datoria fiscala), avizul de urmarire (percepere) pentru impozitele indirecte etc.
Aceste titluri de creanta sunt prin ele însele executorii (pentru creantele fiscale) sau pot
fi pronuntate ca executorii (pentru creantele nefiscale).
Faza executiei contabile (încasarea) cade în sarcina contribuabilului care trebuie sa-si
puna semnatura pe titlul de percepere care îi este transmis de ordonator.
Executia veniturilor bugetului de stat este activitatea de încasare a impozitelor,
taxelor, contributiilor si a altor venituri cuvenite acestui buget. Principiile ce stau la baza
executiei veniturilor bugetare sunt:
• nici un impozit, taxa sau alte obligatii de natura acestora nu pot fi înscrise în buget
si încasate, daca acestea nu au fost stabilite prin lege;
• legea bugetara anuala aproba, pentru fiecare an, lipsa impozitelor, taxelor si a
cotelor acestora, precum si a celorlalte venituri ale statului care urmeaza sa se
perceapa;
• este interzisa perceperea sub orice titlu si sub orice denumire de contributii directe
sau indirecte în afara celor stabilite prin lege.
Executia bugetara se încadreaza strict în anul financiar, care are aceeasi durata ca si
exercitiul bugetar, atât pentru stat, cât si pentru agentii economici.
Colectarea creantelor bugetare
Ministerul Finantelor Publice adminsitreaza veniturile statului, ceea ce presupune
administrarea impozitelor, taxelor, contributiilor sociale si a altor venituri bugetare potrivit
legii, prin intermediul procedurilor de gestiune, colectare, control fiscal, solutionare a
contestatiilor si de dezvoltare a unor relatii de parteneriat cu contribuabilii, inclusiv prin
acordarea de servicii de asistenta, conform competentelor.
Un rol însemnat îl are Agentia Nationala de Administrare Fiscala, aceasta având
printre obiectivele principale colectarea veniturilor bugetului de stat (impozite, taxesi alte
venituri ale bugetului de stat,conform competentelor), precum si a veniturilor bugetului
asigurarilor sociale de stat (contributia de asigurari sociale), bugetului asigurarilor pentru
somaj (contributia de asigurari sociale), bugetului asigurarilor pentru somaj (contributia de
asigurari pentru somaj), bugetului, Fondului national unic de asigurari sociale de sanatate
(contributia pentru asigurari sociale de sanatate, contributia de asigurare pentru accidente de
munca si boli profesionale) datorate de platitori, persoane juridice si persoane fizice. Agentia
Nationala de Administrare Fiscala este autorizata sa aplice, prin organele abilitate,

40
modalitatile de executare si masurile asiguratorii, în conditiile legii, pentru a caror colectare
este competenta potrivit legii.
Stingerea creantelor fiscale
Plata – Platile catre organele fiscale se efectueaza prin intermediul bancilor,
trezoreriilor si al altor institutii autorizate sa deruleze operatiuni de plata.
Plata obligatiilor fiscale se efectueaza de catre debitori, distinct, pe fiecare impozit,
taxa, contributie si alte sume datorate bugetului general consolidat, inclusiv dobânzi si
penalitati de întârziere.
În cazul stingerii prin plata a obligatiilor fiscale, momentul platii este:
• în cazul platilor în numerar, data înscrisa în documentul de plata eliberat de
organele sau persoanele abilitate de organul fiscal;
• în cazul platilor efectuate prin mandat postal, data postei, înscrisa pe mandatul
postal;
• în cazul platilor efectuate prin decontare bancara, data la care bâncile debiteaza
contul platitorului pe baza instrumentelor de decontare specifice, confirmate prin
stampila si semnatura autorizata a acestora;
• pentru obligatiile fiscale care se sting prin anulare de timbre fiscale mobile, data
înregistrarii la organul competent a documentului sau a actului pentru care s-au
depus si anual timbrele datorate potrivit legii.
Compensare – Prin compensare se sting creantele administrate de Ministerul
Finantelor Publice cu creantele debitorului reprezentând sume de rambursat sau de restituit de
la buget, pâna la concurenta celei mai mici sume, când ambele parti dobândesc reciproc atât
calitatea de creditor, cât si pe cea de debitor, daca legea prevede altfel.
Creantele fiscale administrate de unitatile administrativ- teritoriale se sting prin
compensarea cu creantele debitorului reprezentând sume de restituit de la bugetele locale,
pâna la concurenta celei mai mici sume, când ambele parti dobândesc reciproc atât calitatea
de creditor, cât si pe cea de debitor, daca legea nu prevede altfel.
Compensarea se face de organul fiscal competent la cererea debitorului sau înainte de
restituirea ori rambursarea sumelor cuvenite acestuia, dupa caz.
Organul fiscal poate efectua compensare din oficiu ori de câte ori constata existenta
unor creante reciproce.
Compensarea creantelor debitorului se va efectua cu obligatiidatorate aceluiasi buget,
urmând ca din diferenta ramasa sa fie compensate obligatiile datorate altor bugete, în
urmatoarea ordine:

41
• bugetul de stat;
• fondul de risc pentru garantii de stat, pentru împrumuturi externe;
• bugetul asigurarilor sociale de stat;
• bugetul Fondului national unic de asigurari sociale de sanatate;
• bugetul asigurarilor pentru somaj.
Compensarea nu se aplica în cazul bugetelor locale.
Restituire – Se restituie, la cerere, debitorului urmatoarele sume:
• cele platite fara existenta unui titlu de creanta;
• cele platite în plus fata de obligatia fiscala;
• cele platite ca urmare a unei erori de calcul;
• cele platite ca urmare a aplicarii eronate a prevederilor legale;
• cele de rambursat de la bugetul de stat;
• cele stabilite prin hotarâri ale organelor judiciare sau altor organe competente
potrivit legii;
• cele ramase dupa efectuarea distribuirii;
• cele rezultate din valorificarea bunurilor sechestrate sau din retinerile prin poprie,
dupa caz, în temeiul hotarârii judecatoresti prin care se dispune desfiintarea
executarii silite.
Prin exceptie, sumele de restituit reprezentând diferente de impozite rezultate de
regularizarea anuala a impozitului pe venit datorat de persoanele fizice se restituie din oficiul
de organele fiscale competente, în termen de cel mult 60 de zile de la data comunicarii
deciziei de impunere.
În cazul restituirii sumelor în valuta confiscate, aceasta se realizeaza conform legii, în
lei la cursul de referinta al pietei valutare pentru euro, comunicat de Banca Nationala a
României, de la data rîmânerii definitive si irevocabile a hotarârii judecatoresti prin care se
dispune restituirea.
Data debitorului înregistreaza obligatii fiscale restante restituirea se face numai dupa
efectuarea compensarii.
În cazul în care suma de rambursat sau de restituit este mai mica decât obligatiile
fiscale restante ale debitorului, se va efectua compensarea pâna la concurenta sumei de
rambursat sau de restituit.
În cazul în care suma de rambursat sau de restituit este mai mare decât suma
reprezentând obligatii fiscale restante ale debitorului, se va efectua compensarea pâna la
concurenta obligatiilor fiscale restante, diferenta rezultata restituindu-se debitorului.
42
Executare silita – În cazul în care debitorul nu-si plateste de bunavoie obligatiile
fiscale datorate, organele fiscale competente, pentru stingerea acestora, vor proceda la actiuni
de executare silita. Organele fiscale care administreaza creante fiscale sunt abilitate sa duca la
îndeplinire masurile asiguratorii si sa efectueze procedura de executare silita.
Creantele bugetare care se încaseaza, seadministreaza, se contabilizeaza si se
utilizeaza de institutiile publice, provenite din venituri proprii, precum si cele rezultate din
raporturi juridice contractuale se executa prin organe proprii acestea fiind abilitate sa duca la
îndeplinire masurile asiguratorii si sa efectueze procedura de executare silita.
Pentru efectuarea procedurii de executare silita este competent organul de executare în
a carui raza teritoriala se gasesc bunurile urmaribile, coordonarea întregii executari revenind
organului de executare în a carui raza teritoriala îsi are domiciliul fiscal debitorul. În cazul în
care executarea silita se face prin poprire, organul de executare coordonator poate proceda la
aplicarea acestei masuri de executare asupra tertului poprit, indiferent de locul unde îsi are
domiciliul fiscal.
Atunci când se constata ca exista pericolul evident de înstrainare, substituire sau de
sustragere de la executare silita a bunurilor si veniturilor urmaribile ale debitorului, organul de
executare în a carui raza teritoriala se afla domiciliul fiscal al debitorului poate proceda la
indisponibilizarea si executarea silita a acestora, indiferent de locul în care se gasesc bunurile.
Organul de executare coordonator, în cazul debitorilor solidari, este cel în a carui raza
teritoriala îsi are domiciliul fiscal debitorul despre care exista indicii ca detine mai multe
venituri.
Anularea creantelor fiscale – În cazuri exceptionale, pentru motive temeinice,
Guvernul respectiv autoritatile deliberative la nivel local, prin hotarâre pot aproba anularea
unor creante fiscale.
În situatiile în care cheltuielile de executare, exclusiv cele privind comunicarea prin
posta, sunt maimari decât creantele fiscale supuse executarii silite, conducatorul organului de
executare poate aproba anularea debitelor respective. Cheltuielile generate de comunicarea
somatiei prin posta sunt suportate de organul fiscal.
Colectarea veniturilor bugetare se realizeaza în cadrul unitatilor finantelor publice.
Aplicatia care reuneste resursele informatice necesare activitatii de executare a creantelor
bugetare este GOTICA (Gestiunea Obligatiilor din Taxe, Impozite, Contributii si Amenzi).
Functiile de prelucrare automata sunt grupate în cinci domenii care permit
desfasurarea activitatii de colectare a veniturilor bugetare:
• Gestiunea actelor de colectare venituri si operatiuni de stingere a obligatiilor fiscale

43
• Functii pentru lucru cu publicul contribuabil, privind colectarea veniturilor bugetare
• Editarea rapoartelor de evidenta fiscala
• Închiderea soldurilor conturilot fiscale personale
• Executarea silita a obligatiilor fiscale.
Obligatiile fiscale sunt stabilite de catre personalul de specialitate al unitatilor de
colectare, de catre contribuabil sau de alte organe abilitate.
Evidenta creantelor si platilor efectuate se face pe platitori. În cazul persoanelor fizice,
platitori români sunt evidentiati dupa codul numeric personal (CNP), iar cei straini dupa NIF.
Persoanele juridice sunt identificate dupa codul unic de identificare (CUI).
Conducerea evidentei pe platitori se face distinct pe fiecare impozit, taxa, contributie
pentru care exista obligatia declararii si pentru obligatiile stabilite de organele competente.
Începând cu 2005 se preconizeaza întroducerea unui nou sistem de evidenta si colectare a
creantelor bugetare atât la nivel national, cât si la nivelul fiecarei entitati fiscale numit
SIROCO.
Toate drepturile dobândite de stat referitoare la încasarea veniturilor, drepturi cei revin
direct sau îndirect bugetului, în perioada anului bugetar respectiv, apartin exercitiului bugetar
corespunzator acestuia. Deci, orice venit neîncasat pâna la 31 decembrie a anului se va încasa
în contul bugetului pe anul urmator.
Încasarea veniturilor la bugetul de stat se poate realiza prin urmatoarele procedee:
• calcularea si plata directa de catre subiectii impozitelor
• calcularea, retinerea si varsarea la bugetul de stat a impozitului datorat de catre o terta
persoana
• impunerea si debitarea de catre organele fiscale
• utilizarea timbrelor fiscale. Încasarea veniturilor bugetare/procedee.
Calcularea si plata directa de catre subiectii impozitelor Platitorilor de impozite au
obligatia, stabilita prin legea instituitoare a impozitului, sa evalueze obiectul impozabil, sa
calculeze impozitul si sa- l verse la organul fiscal, în contul bugetului de stat, la termenele
legale, conform exigibilitatii platii. De exemblu: impozitul pe profit; TVA; accize; etc.
Calcularea, retinerea si varsarea la bugetul de stat a impozitului datorat de catre
o terta persoana. Metoda se numeste stopaj de sursa. de exemplu: în cazul impozitului pe
venit, angajatorul calculeaza lunar pe baza statelor de plata, impozitele datorate de salariatii
sai si vireaza sumele respective la organul fiscal, în contul bugetului de stat ca, plati
anticipate.
Impunerea si debitarea de catre organele fiscale. Organele fiscale dispun de datele

44
necesare evaluarii obiectului impozabil pe care le detine în evidenta sa, calculeaza impozitele
si obligatiile de plata în cadrul exigibilitatii. de exemplu: calcularea impozitului pentru venitul
anual impozabil de catre înspectorii Administratiei Finantelor Publice.
Utilizarea timbrelor fiscale. Imprimat emis de stat sau de o înstitutie special
autorizata, care se lipeste pe acte oficiale si care reprezinta o taxa ce este platita direct
Admînistratiei Finantelor Publice.
Etapele executiei veniturilor bugetare. Operatiile implicate la nivelul organelor
fiscale în legatura cu executia veniturilor pot fi grupate în urmatoarele etape: asezarea;
lichidarea: emiterea titlului de percepere; încasarea propriu- zisa.
Etapele exectutiei veniturilor bugetare
Asezarea veniturilor bugetare = reprezinta prima etapa în cadrul executiei
veniturilor bugetare ce consta în identificarea materiei impozabile care constituie baza pentru
perceperea de venituri la bugetul de stat si determinarea marimii acesteia.
Lichidarea veniturilor bugetare = se refera la stabilirea cuantumului impozitului
aferent materiei impozabile, pe baza cotelor si a altor elemente prevazute de lege.
Emitere a titlului de percepere = consta în înscrierea cuantumului venitului bugetar
într- un act pe baza caruia se autorizeaza organul fiscal pentru perceperea unui anumit nivel în
contul bugetului.
Perceperea veniturilor bugetare = reprezinta activitatea de încasare efectiva a
impozitelor, taxelor si a altor venituri prevazute în bugetul de stat.
În executia veniturilor, nerespectarea obligatiilor ce revin platitorilor poate îmbraca
forma:
• nerespectarii termenelor de plata;
• sustragerii de la plata impozitului a unei parti dîn obiectul impozabil sau prin
calcularea gresita a impozitului, fenomen purtând denumirea de evaziune fiscala.
Pentru nerespectarea termenelor de plata a sumelor datorate bugetului de stat, se aplica
sanctiuni, sub forma calcularii si încasarii dobânzilor pentru întarziere prevazute de lege.
Executia cheltuielilor bugetare este alcatuita de asemenea, din doua faze: faza
administrativa si faza executiei contabile.
Faza administrativa cuprinde trei categorii de operatiuni:angajarea,lichidarea si
ordonantarea, care reprezinta tot atâtea etape ale procesului de decizie bugetara.
Faza executiei contabile. Toate documentele stabilite sau adunate de ordonator
(borderoul jurnal de mandate emise, ordonante sau mandate,documente justificative etc.) sunt
transmise contabilului public care are sarcina de a dispune plata.

45
Aceasta faza nu este numai faza platii de fonduri. înainte de a face plati, contabilul
trebuie sa controleze conformitatea cu prevederile legale a ordinului de plata si a
documentelor justificative prevazute de lege, ce-l însotesc (semnatura si numele ordonatorului
competent, disponibilitatea creditelor,etc).
Executia cheltuielilor bugetului de stat reprezinta activitatea de efectuare a
cheltuielilor prevazute si aprobate prin acest buge t.
În legile bugetare sunt stabilite si aprobate creditele bugetare pentru cheltuielile
fiecarui exercitiu bugetar, dupa clasificarea economica, functionala si pe surse de finantare.
Creditul bugetar este suma aprobata prîn buget, reprezentând limita maxima pâna la care se
pot ordonanta si efectua plati în cursul anului bugetar pentru angajamente contractate în cursul
exercitiului bugetar si/sau din exercitii anterioare pentru actiuni multianuale.
Deci, sumele aprobate, la partea de cheltuieli, în bugetul de stat, sunt limite maxime ce
nu pot fi depasite. Totodata, pentru actiunile multianuale, în bugetul de stat, se înscriu distinct
credite de angajament si credite bugetare.
Creditele bugetare aferente actiunilor multianuale reprezinta limita superioara a
cheltuielilor care urmeaza a fi ordonantate si platite în cursul fiecarui exercitiu bugetar.
Platile respective sunt aferente angajamentelor legale efectuate în limita creditelor de
angajament aprobate în exercitiul bugetar curent sau în exercitiile anterioare.
Spre deosebire de creditul bugetar, creditul de angajament este limita maxima a
cheltuielilor ce pot fi angajate, în cursul exercitiului bugetar, în limitele aprobate prin legea
bugetara anuala.
Pentru angajamentele multianuale, termenul de credit destinat actiunilor mutianuale
evidentiaza sumele alocate unor programe, proiecte, subproiecte, obiective si altele asemenea,
care se desfasoara pe o perioada mai mare de un an si dau loc la credite de angajament si
credite bugetare.
Executia cheltuielilor bugetare se bazeaza pe urmatoarele principii:
• creditele bugetare sunt nerambursabile si nepurtatoare de dobânda, ele vizând
finantarea bugetara definitiva si gratuita;
• creditele bugetare aprobate sunt autorizate pentru tot anul bugetar;
• creditele bugetare aprobate nu pot fi majorate fara a se preciza sursele de finantare;
exceptie fac alocattile pentru cheltuielile de personal, pe capitole, ce nu pot fi
majorate, de asemenea, aceste alocatii pot fi virate si utilizate la alte articole de
cheltuieli;
• creditele bugetare aprobate pentru un ordonator principal de credite nu pot fi virate si

46
utilizate pentru fînantarea altui ordonator principal de credite ;
• creditele bugetare aprobate pentru un capitol nu pot fi utilizate pentru finantarea altui
capitol;
• virarile de credite bugetare între subdiviziuni clasificatiei bugetare sunt în competenta
ordonatorilor principali de credite, pentru bugetul propriu si bugetele institutiilor
subordonate, si se pot efectua începând cu trimestrul al III- lea al anului bugetar, în
limita a 10% din prevederile capitolului bugetar la nivelul ordonatorului principal de
credite, care urmeaza, însa, a se suplimenta cu cel putin o luna înainte de angajarea
cheltuielilor;
• virarile justificate de credite bugetare de la un capitol la altul al clasificatiei bugetare,
precum si între programe sunt în competenta ordonatorilor principali de credite, pentru
bugetul propriu si bugetele înstituttilor subordonate, si se pot efectua cu acordul
Ministerului Finantelor Publice, începând cu trimestrul al III- lea al anului bugetar, în
limita a 10% dîn prevederile capitolului bugetar, la nivelul ordonatorului principal de
credite si respectiv, 5% dîn prevederile programului, care urmeaza, însa a se
suplimenta cu cel putin o luna înainte de angajarea cheltuielilor;
• nu se pot realiza virari de credite bugetare de la capitole care au fost majorate dîn
fondurile de rezerva bugetara si de înterventie la dispozitia Guvernului;
• situatia virarilor de credite bugetare este transmisa lunar Ministerului Finantelor de
catre ordonatorii principali de credite bugetare, în termen de 5 zile de la sfârsitul lunii;
• mentinerea unor credite bugetare este analizata lunar de catre ordonatorii principali de
credite care pot formula propuneri de anulare a acestora daca se constata ca nu sunt
necesare. Creditele bugetare anuale la ordonatorii prîncipali de credite, finantati din
bugetul de stat. majoreaza Fondul de rezerva bugetara la dispozitia Guvernului
prevazut în bugetul de stat.
• creditele bugetare aprobate si care nu au fost utilizate pâna la sfârsitul exercitiului
bugetar sunt anulate.
În vederea executiei cheltuielilor publice por apare unele situatii deosebite, care se
solutioneaza prin intermediul Ministerului Finantelor Publice, respectiv:
• când au loc treceri de unitati, sarcini sau actiuni de la un ordonator principal de credite
la altul se introduc modificarile corespunzatoare în bugetele acestora si în structura
bugetului de stat, fara a fi afectate echilibrul si rezerva bugetara;
• când se desfiinteaza sau se amâna unele sarcini ale trimestrului sau ale anului bugetar,
ordonatorii principali analizeaza necesitatea mentinerii creditelor bugetare aferente

47
acestora, propunând Ministerului Finantelor Publice anularea creditelor bugetare.
Etapele intermediare executiei cheltuielilor bugetare
Repartizarea trimestriala a creditelor bugetare - Este operatiunea de distribuire
trimestriala a sumelor aprobate prin buget atât pentru cheltuieli proprii, cât si pentru
înstitutiile din subordine (ordonatori secundari si tertiari de credite). Repartizarea creditelor
bugetare este aprobata de Ministerul Finantelor Publice (pe capitole de cheltuieli, si în cadrul
acestora pe titluri; pentru transferuri dîn bugetul de stat catre bugetele locale la propunerea
ordonatorilor principali de credite); ordonatorii principali de credite); ordonatorii principali de
credite sau secundari, atât pentru bugetele proprii cât si pentru bugetele ordonatorilor din
subordine.
Deschiderea creditelor bugetare - Este opreatiunea efectuata la cererea ordonatorilor
de credite ce consta în alimentarea cu fonduri de catre Ministerul Finantelor Publice a
conturilor deschise pe seama ordonatorilor de credite la trezoreriile publice. Acordarea
fondurilor se efectueaza în limita creditelor bugetare aprobate, potrivit destinatiei si în raport
cu gradul de folosire a resurselor puse la dispozitie anterior, în conformitate cu prevederile
dispozitiile legale care reglementeaza efectuarea cheltuielilor respective. deschiderea
creditelor bugetare declanseaza procesul de folo sire a acestora pentru realizarea obiectivelor
aprobate.
Etapele executiei cheltuielilor bugetare. Operatiunile implicate la nivelul înstitutilor
publice, în legatura cu executia cheltuielilor sunt grupate în urmatoarele etape: angajarea,
lichidarea, ordonantarea si plata.
Primele trei operatii: angajarea, lichidarea si ordonantarea - sunt efectuate de catre
conducatorii institutiilor publice (ordonatorii de credite bugetare) sau de catre împuternicitii
acestora.
Etapele executiei cheltuielilor bugetare
Anagajarea = actul care genereaza obligatia unei institutii publice de a plati o suma
de bani unui tert pe baza unui act juridic (lege, contract, decizie mînisteriala, hotarâre
judecatoreasca). Angajarea este, deci, consecinta deciziei luate în mod deliberat de un organ
al administratiei de stat.
Lichidarea cheltuielilor bugetare = faza în procesul executiei bugetare ce consta în
verificarea existentei angajamentelor, a sumelor datorate, a conditiilor de exigibilitate ale
angajamentului, pe baza documentelor justificative care sa ateste operatiunea respectiva.
Ordonantarea cheltuielilor bugetare = se confirma ca livrarile de bunuri si servicii
au fost efectuate sau alte creante au fost verificate si ca plata poate fi realizata.

48
Plata cheltuielilor bugetare = reprezinta actul final prin care institutia publica achita
obligatiile sale fata de terti.
A patra operatie - plata - se efectueaza de catre gestionarii de bani publici (casieri sau
contabili publici).
Ordonatorii de credite au obligatia de a angaja si de utiliza creditele bugetare numai în
limita prevederilor si potrivit destinatiilor aprobate, pentru cheltuieli strict legate de activitatea
institutiilor publice.
1. Angajarea cheltuielilor bugetare îmbraca doua forme:
• angajamentul legal;
• angajamentul bugetar individual si global.
Anagajarea cheltuielilor trebuie sa se faca întotdeauna în limita disponibilului de
credite bugetare.
Angajamentele legale pot fi, la rândul lor, provizorii si individuale. Angajamentele
provizorii se refera la cheltuielile curente de natura administrativa ce se efectueaza în mod
repetat în cursul unui exercitiu bugetar, materializate în bugete previzionale ordonatorul de
credite având obligatia sa verifice ca acestea sa nu fie depasite de valoarea angajamentelor
legale individuale. În cazul angajamentelor legale individuale aprobate pâna la sfârsitul
anului, acoperite de aceste angajamente legale provizorii, nu trebuie avizate de persoana
împuternicita sa exercite controlul financiar preventiv; viza de control financiar preventiv este
necesara doar pentru angajamentele legale individuale ce depasesc valoarea angajamentelor
legale provizorii.
Angajarea cheltuielilor bugetare - forme
Angajamentul legal = Faza în procesul executiei bugetare reprezentând orice act
juridic din care rezulta sau ar putea rezulta o obligatie pe seama fondurilor publice.
Caracteristicile angajamentului legal:
• trebuie sa se prezinte sub forma scrisa si sa fie semnate de ordonatorul de credite;
• ia forma unui contract de achizitie publica, comanda conventie, contract de munca,
acte de control, acord de împrumut, etc., ce reprezinta proiecte de angajamente legale,
care sunt aprobate de catre ordonatorul de credite doar dupa ce acestea au primit viza
de control fînanciar preventiv propriu sau delegat. În vederea primirii vizei de control
preventiv, proiectul de angajamente legal este însotit de o propunere de angajare a
unei cheltuieli bugetare.
• trebuie sa respecte principiile unei bune gestiuni financiare, ale economicitatii si
eficientei cheltuielilor bugetare;

49
• se efectueaza în tot cursul anului bugetar astfel încât sa existe certitudinea ca bunurile
si serviciile, ce fac obiectul angajamentelor, vor fi livrate si se vor plati în exercitiul
bugetar respectiv;
• se semneaza de catre ordonatorul de credite si transmis compartimentului de
contabilitate pentru înregistrare.
Anagajamentul bugetar = orice act prin care o autoritate competenta afecteaza
fonduri publice unor anumite destinatii în limita creditelor bugetare aprobate.
Caracteristicile angajamentului bugetar:
• este necesara punerea în rezerva a creditelor bugetare angajate, astfel încât toate
angajamentele legale încheiate în cursul unui exercitiu bugetar sau în exercitiile
precedente de ordonatorul de credite sau de alte persoane împuternicite sa poata fi
platite în cursul exercitiului bugetar respectiv, în limita creditelor bugetare aprobate;
pentru respectarea acestei cerinte, angajamentul bugetar prin care au fost rezervate
fonduri publice unei anumite destinatii, în limita creditelor bugetare aprobate, preceda
angajamentul legal;
• ordonatorii de credite nu pot aproba angajamentele legale fara a verifica daca au fost
rezervate fonduri publice necesare platii acestora în exercitiul bugetar, cu exceptia
actiunilor multianuale;
• valoarea angajamentelor bugetare nu trebuie sa fie depasita de valoarea
angajamentelor legale si nu trebuie sa fie mai mare decât creditele bugetare aprobate,
cu exceptia actiunilor multianuale.
Individual = Angajamentul specific unei anumite operatiuni noi care urmeaza sa se
efectueze.
Caracteristicile angajamentului bugetar individual:
• se prezinta la viza persoanei împuternicite sa exercite controlul financiar preventiv în
acelasi timp cu proiectul angajamentului legal individual.
Global = Angajamentul bugetar aferent angajamentului legal provizoriu care priveste
cheltuielile curente de natura administrativa (exemplu: cheltuielile de deplasare, protocol, de
întretinere si gospodaroire, cu asigurarile, cu chiriile, cu abonamentele la reviste, buletine
lunare, etc.) ce se efectueaza în mod repetat pe parcursul aceluiasi exercitiu bugetar.
Caracteristicile angajamentului bugetar global:
• se prezinta la viza persoanei împuternicite sa exercite controlul financiar preventiv în
acelasi timp cu proiectul angajamentului legal provizoriu.

50
1. Angajamentele bugetare se realizeaza prin emiterea unui document scris privind
angajamentul bugetar individual si global, prin care se certifica existenta unor credite bugetare
disponibile si se pun în rezerva (se blocheaza) creditele aferente unei cheltuieli, respectându-
se destinatia stabilita în buget.
Propunerile de angajamente însotite de toate documentele justificative aferente se
înainteaza dîn timp persoanei împuternicite cu exercitarea controlului financiar preventiv în
vederea acordarii vizei, urmând ca la obiectul angajamentelor bugetare globale, precum si
daca totalul angajamentelor legale individuale aferente acestora este la nivelul angajamentelor
legale provizorii. Astfel, daca nu se constata diferente semnificative între cheltuielile
previzionate si cele definitive, este avizat (semnat, stampilat) angajamentul bugetar global ce
devine defînitiv. În cazul în care se observa diferente semnificative, atunci se hotareste
includerea în viitor a cheltuielilor ce au facut obiectul angajamentelor bugetare globale în
categoria angajamentelor bugetare îndividuale. Dupa vizarea angajamentului bugetar de catre
persoana împuternicita sa exercite controlul fînanciar preventiv, acesta este semnat de catre
ordonatorul de credite si transmis compartiment ului contabilitate pentru înregistrare.
2. A doua etapa a executiei cheltuielilor bugetare este lichidarea, în cadrul careia se
verifica existenta angajamentelor si realitatea sumei datorate pe baza documentelor care atesta
bunurile livrate, lucrarile executate si serviciile prestate (factura fiscala; factura; state de plata
în cazul salariilor etc.). Aceste documente sunt analizate de persoana împuternicita de
ordonatorul de credite sa efectueze lichidarea cheltuielilor.
3. Ordonantarea platii cheltuielilor bugetare este documentul intern prin care
ordonatorul de credite da dispozitie conducatorului compartimentului financiar (financiar-
contabil) sa întocmeasca înstrumentele de plata a cheltuielilor. Modelul formularului
"Ordonantare de Plata".
Primele trei faze ale procesului executiei cheltuielilor bugetare se realizeaza în cadrul
înstitutiei publice, raspunderea pentru angajarea, lichidarea si ordonantarea cheltuielilor
revenindu- i ordonatorului de credite bugetare sau persoanelor delegate sa exercite aceasta
calitate.
4. Plata cheltuielilor bugetare este efectuata de persoanele autorizate numite
contabil, în limita creditelor bugetare si a destinatiilor aprobate, prin unitatile de trezorerie la
care au conturi deschise, cu exceptia platilor în valuta, care se efectueaza prin banci.
Înstrumentele de plata folosite de catre înstitutiile publice sunt cecul numerar si ordinul de
plata pentru trezoreria statului (OPHT) semnate de conducatorul compartimentului financiar
(financiar/contabil) si de catre persoana cu atributii în efectuarea platii.

51
3.3. Controlul executiei bugetului de stat

Controlul executiei bugetare este determinat atat de ratiuni de ordin politic, in sensul
ca parlamentul este interesat ca guvernul, in realizarea programului sau, sa nu depaseasca
limitele autorizatiei parlamentare ce -i a fost acordata, cat si de ratiuni de ordin financiar,
guvernul fiind interesat de buna gestionare a fondurilor publice, evitarea risipei, prevenirea
deturnarilor si a delapidarilor.
Controlul executarii bugetului de stat are ca obiect pe de o parte, verificarea respectarii
legalitatii bugetare,adica conformitatea executarii administrative si contabile cu regulile de
drept si,pe de alta parte, respectarea autorizatiei date de Parlament.
Controlului bugetar i se aduga o activitate complementara,aceea de valuare a calitatii
gestiunii financiare publice care este realizata simultan sau în mod distinct în cadrul
mecanismelor de control.
Corespunzator importantei pe care o are realizarea prevederilor bugetare în
dezvoltarea economico-sociaia, controlul executarii bugetului de stat se realizeaza în forme
distincte, de catre organele legislative,jurisdictionale si administrative pe baza unor
reglementari cuprinse în acte normative cu putere de lege sau în Constitutie.
Fiecare tip de control, participând la aceeasi finalitate de ansamblu,are o functie
proprie care este asigurata prin modalitati specifice.
Controlul parlamentar asupra executarii bugetului de stat se realizeaza dupa cum
urmeaza:
• în contextul activitatii de examinare si aprobare a documentelor bugetare (legea bugetului
de stat si conturile generale anuale de executie bugetara), precum si pe parcursul
executarii bugetului de stat;
• prin intermediul comisiilor permanente pentru buget, finante, banci, constituite în cadrul
celor doua camere ale Parlamentului;
• prin comisiile parlamentare de ancheta sau de control financiar asupra unuia din aspectele
dorite sau impuse;
• prin audierea unor membri ai Guvernului,.a unor ordonatori principali de credite sau a
oricaror alte persoane cu atributii privind executarea bugetului de stat.
În cazul unui control,Curtea de Conturi verifica, pe parcursul executarii bugetului de
stat si la sfârsitul exercitiului bugetar, urmatoarele:
• conturile gestiunilor publice de bani, alte valori de bunuri materiale publice;
• conturile executiei de casa a bugetelor publice;
52
• conturile de executie ale subventiilor si alocatiilor bugetare pentru investitiile acordate
altor beneficiari decât institutiile publice;
• bilanturile si conturile de executie ale ordonatorilor de credite bugetare si ale
administratorilor care gestioneaza fonduri ce se supun regimului bugetului public;
• conturile operatiunilor referitoare la datoria publica.
Curtea de Conturi este singura competenta, în urma verificarii conturilor, sa hotarasca
asupra descarcarii de gestiune.
Controlul iurisdictional se desfasoara prin intermediul Curtii de Conturi si al
camerelor de conturi judetene.
Obiectul controlului îl constituie legalitatea actelor justificative si a activitatii privind
gestiunea bugetara.
Curtea de Conturi functioneaza atât ca organ cu atributii jurisdictionale, de solutionare
ca instanta de cel mai înalt nivel, a litigiilor privind gestiunea bugetara, cât si ca organ de
control si informare asupra modului de administrare si întrebuintare a resurselor financiare ale
statului, inclusiv asupra conturilor de gestiune ale bugetului de stat, bugetului asigurarilor
sociale de stat si bugetelor fondurilor speciale, din exercitiul bugetar expirat.
În cadrul controlului ulterior, Curtea de Conturi verifica, pe parcursul executarii
bugetului de stat si la sfârsitul exercitiului bugetar, urmatoarele:
a) conturile gestiunilor publice de bani, alte valori de bunuri materiale publice;
b) conturile executiei de casa a bugetelor publice;
c) conturile de executie ale subventiilor si alocatiilor bugetare pentru investitiile acordate altor
beneficiari decât institutiile publice;
d)bilanturile si conturile de executie ale ordonatorilor de credite bugetare si ale
administratorilor care gestioneaza fonduri ce se supun regimului bugetului public;
e) conturile operatiunilor referitoare la datoria publica. Curtea de Conturi este singura
competenta, în urma verificarii conturilor, sa hotarasca asupra descarcarii de gestiune.
Controlul administrativ asupra executarii bugetului de stat constituie una
din componentele controlului financiar,are o sfera cuprinzatoare si se exercita asupra
modului de constituire si utilizare a resurselor financiare ale statului, unitatilor administrativ-
teritoriale si ale institutiilor publice, precum si pastrarea si întrebuintarea mijloacelor
materiale si banesti ale sectorului public.
Controlul administrativ paote fi a priori daca are ca obiect principal un control al
coformitatii cu legea si a posteriori , în cayul în care este axat mai ales pe evaluarea gestiunii
serviciilor ( organismelor publice).

53
4. ROLUL SI IMPORTANTA TREZORERIEI STATULUI

4.1. Necesitatea Trezoreriei Statului

Trezoreria finantelor publice este conceputa ca o institutie financiara prin care sectorul
public îsi efectueaza operatiunile de încasari si plati asupra carora Ministerul Finantelor
Publice exercita controlul fiscal si financiar preventiv, in baza legilor si a normelor
metodologice emise de acesta. In baza legii contabilitatii Ministerul Finantelor Publice este
autorizat sa organizeze contabilitatea trezoreriei finantelor publice privind executia de casa a
bugetului de stat, bugetelor locale, bugetului asigurarilor sociale de stat,bugetul fondului
national de sanatate, bugetul fondului de somaj, constituirea si utilizarea mijloacelor
extrabugetare si a fondurilor cu destinatie speciala, gestiunea datoriei publice interne si
externe precum si alte operatiuni financiare efectuate in contul institutiilor pub lice.
In tara noastra, începând cu anul 1992, pe baza Hotarârii Guvernului nr. 78/1992
privind organizarea si functionarea Trezoreriei Finantelor Publice si a Legii contabilitatii a
fost organizata executia operatiunilor privind finantele publice prin Trezoreria Statului.
Aceasta a reprezentat una din coordonatele reformei sistemului financiar în România 11 .
Prin trezoreria proprie, statul îsi mobilizeaza in mod direct sau indirect
disponibilitatile de fonduri, asigurându-se totodata exercitarea in bune conditii a atributiilor
Ministerului Finantelor Publice si a unitatilor sale teritoriale. De asemenea prin intermediul
Trezoreriei Finantelor Publice se asigura utilizarea eficienta a resurselor Statului de catre
institutiile publice aflate sub controlul permanent al organelor financiare, respectarea
destinatiei fondurilor aprobate prin Legea bugetara, precum si întarirea raspunderii
ordonatorilor de credite in gestionarea banilor publici.
Trezoreria se prezinta ca o banca a finantelor publice 12 . Ea reprezinta un mecanism
al Ministerului Finantelor Publice prin care se efectueaza operatiunile de încasari si plati
privind bugetul public cu toate componentele sistemului de bugete astfel încât sa se reflecte
echilibrul financiar. Prin trezorerie, se exercita si controlul fiscal asupra încasarii la termen a
veniturilor, controlul asupra finantarii cheltuielilor institutiilor publice.
Totodata Trezoreria finantelor publice este institutia prin care se gestioneaza datoria
publica, asigurându-se refinantarea deficitului bugetar, lansarea împrumuturilor de stat si

11
Mosteanu Tatiana, Buget si trezorerie publica, Editura Tribuna Economica, 2002
12
Ungureanu M.A., Organizarea si conducerea Trezoreriei Finantelor Publice în conditiile economiei de piata în
România, Ed. Conphys, Râmnicu-Vâlcea, 1996
54
plasarea disponibilitatilor sectorului public si rambursarea ratelor exigibile în contul
serviciului datoriei publice.
Infiintarea Trezoreriei finantelor publice într-o tara cu economie de piata este inerenta.
Premisele care au necesitat sau au creat cadrul favorabil înfaptuirii Trezoreriei publice în
România au fost: reorganizarea bancilor si consecintele acesteia asupra executiei finantelor
publice; schimbarea conceptiilor privind administrarea si utilizarea resurselor financiare
publice; cerintele si posibilitatile reale de asigurare a echilibrului finantelor publice, prin
interventii pornite în fazele de urmarire a executiei bugetului public, în cadrul fiecarei
componente a sistemului acestuia; autonomia bugetului asigurarilor sociale de stat, în
contextul prevederilor Legii finantelor publice; întarirea autonomiei finantelor locale, la
nivelul bugetelor acestora din subdiviziunile administratiei teritoriale în cadrul judetelor
potrivit Legii administratiei publice locale, înfiintarea si functionarea fondurilor speciale, prin
autonomizarea bugetelor acestora; cresterea si diversificarea fondurilor extrabugetare.
Pâna în 1990, executia de casa a bugetului de stat se efectua prin Banca Nationala,
care avea stabilite prin lege atributiile: încasarea veniturilor bugetare si evidenta acestora pe
capitole, subcapitole, platitori, plati de casa, pe capitole de cheltuieli, pe ministere si institutii
subordonate acestora; exercitarea controlului asupra eliberarii fondurilor de la bugetul de stat
în numerar si din cont catre institutiile publice pentru acoperirea cheltuielilor aprobate, în
limita creditelor bugetare deschise pe destinatii de Ministerul Finantelor; pastrarea conturilor
de disponibilitati ale bugetelor locale, ale institutiilor publice pentru mijloacele extrabugetare
si fondurile cu destinatie speciala; transmiterea informatiilor catre Ministerul Finantelor
privind executia bugetului de stat 13 .
In reorganizarea sistemului bancar un moment important l-a constituit crearea cadrului
juridic pentru separarea activitatii Bancii Nationale ca banca centrala, cu un înalt grad de
independenta prin exercitarea unor atributii clare si precise sub controlul direct al corpului
legislativ al tarii.
Dintre atributiile pe linia executiei de casa a bugetului de stat, se prevad doar cele
privind deschiderea conturilor de trezorerie ale Statului, pentru evidentierea disponibilitatilor
trezoreriei.
Un alt moment important este crearea Bancii Comerciale Române care a luat fiinta pe
baza legii 31/1990 privind societatile comerciale. Aceasta a preluat de la Banca Nationala
conturile de disponibilitati si de credite pe termen scurt ale agentilor economici, dar si
conturile de venituri si conturile de cheltuieli ale bugetului de stat, ale bugetului asigurarilor
13
Belean P., Tre zoreria Statului în România – evolutie, structura organizatorica, coordinate ale contabilitatii, Ed.
Vasile Goldis – University Press, Arad, 2000
55
sociale, ale bugetelor locale, precum si conturile institutiilor publice. Atributiile de executie a
veniturilor si cheltuielilor au inclus si controlul bancar asupra acestora.
In 1992 a avut loc înfiintarea trezoreriei publice care prin sistemul trezoreriilor locale
a preluat atributiile executiei de casa a bugetului public de la Banca Comerciala la care s-au
adaugat alte atributii ce rezulta din reorganizarea finantelor publice. Pe baza Legii finantelor
publice, sistemul bugetar a fo st reorganizat atât în ceea ce priveste eliminarea centralizarii
excesive prin administrarea printr-un singur buget, cât si în ceea ce priveste executia propriu
zisa a bugetului. Astfel, conducerea generala a executiei bugetului public este de competenta
Guvernului României, iar raspunderea privind executia bugetului de stat revine Ministerului
Finantelor Publice, ca organ de specialitate, cea privind executia bugetului asigurarilor sociale
de stat revine Ministerului Muncii si Protectiei Sociale, iar executia bugetelor locale revine
organelor de specialitate ale administratiei publice locale. In vederea îndeplinirii atributiilor
sale Ministerul Finantelor Publice si-a organizat aparatul propriu teritorial prin trecerea
acestuia în structura ministerului. Aparatul financiar-fiscal constituit conform cerintelor
impuse de reorganizarea acestuia în conditiile economiei de piata cuprinde:
• Directiile Generale ale Finantelor Publice si Controlului Financiar de Stat la
nivelul judetelor si municipiului Bucuresti.
• Administratiile Finantelor Publice si Trezoreriile la nivelul municipiilor si
respectiv ale sectoarelor municipiului Bucuresti.
• Circumscriptiile Financiare si Trezorerii în orase
• Perceptii Fiscale Rurale în comune, unele având si activitate proprie de trezorerie.

4.2. Rolul si importanta Trezoreriei Statului

Prevederile Constitutiei României privind bugetul public national au fost dezvoltate


prin Legea nr. 72/1996 privind finantele publice care a stabilit normele pentru formarea,
administrarea, întrebuintarea si controlul veniturilor financiare ale Statului, ale unitatilor
administrativ-teritoriale si ale institutiilor publice. Resursele financiare publice si cheltuielile
se constituie si se gestioneaza printr-un sistem unitar de bugete din care fac parte: bugetul de
stat, bugetul asigurarilor sociale de stat, bugetele locale, bugetul fondului national de asigurari
de sanatate, bugetul fondului de somaj, bugetul trezoreriei Statului, bugetul institutiilor
publice autonome.
O data cu înfiintarea atât la nivel central cât si în teritoriu, a trezoreriilor finantelor
publice, activitatea aparatului financiar teritorial a capatat noi valente. Rolul trezoreriilor
56
publice este semnificativ, acesta reiesind din principalele operatii derulate în cadrul serviciilor
de la nivelul acestora14 :
- stabilirea impozitelor si taxelor datorate bugetului de stat si bugetelor locale de catre
toti contribuabilii, persoane fizice si juridice;
- urmarirea încasarii la termen a impozitelor si taxelor pentru care sunt deschise la
trezorerie conturi de venituri;
- asigurarea executiei bugetului de stat, a bugetului asigurarilor sociale de stat si a
bugetelor locale prin unitatile de trezorerie, prin încasarea veniturilor din impozite ti taxe de la
platitori si efectuarea platilor dispus e de catre ordonatorii de credite în limita creditelor
bugetare aprobate;
- contabilitatea încasarii veniturilor bugetare pe subdiviziuni, platitori si pe
bugete;
- contabilitatea alimentarii cu fonduri a ordonatorilor finantati din bugetele
locale;
- contabilitatea operatiilor efectuate din conturile institutiilor publice;
- exercitarea controlului fiscal si financiar preventiv;
- raportarea catre Ministerul Finantelor Publice a încasarii veniturilor bugetului de stat
si executiei bugetelor locale, buge tului asigurarilor sociale de stat, bugetul fondului de somaj,
bugetul fondului national de sanatate, pe baza darilor de seama contabile trimestriale si
anuale.
Importanta organizarii sistemului Trezoreriei finantelor publice în România este
evidenta. Acest sistem este considerat cel mai potrivit sistem de organizare a executiei
finantelor publice, protejându- le de toate riscurile. Astfel permite solutionarea unor
importante probleme financiare prin mijlocirea unor operatii specifice ce constau în
gestionarea creditelor externe primite de catre Guvern pentru sprijinirea programelor de
reforma, mobilizarea resurselor financiare din economie pentru acoperirea deficitului bugetar
si pentru plata dobânzilor la datoria publica, finantarea obligatiilor Statului asumate prin
acorduri guvernamentale cu decontare în conturile de clearing, barter si cooperare economica,
în vederea echilibrarii importurilor cu exporturile pe relatiile respective. Sistemul Trezoreriei
Finantelor Publice permite cunoasterea permanenta a resurselor publice si previziunea
nevoilor de împrumuturi pentru finantarea deficitului bugetar.

14
Anghelache Gabriela, Pavel Belean, Trezoreria Statului – Organizarea, functionarea si sistemul contabil,
Editura Economica 2004

57
Trezoreria publica cuprinde totalitatea resurselor de care dispune statul. In finantele
moderne rolul Trezoreriei este mult mai mare. Pe lânga functiile sale de casa si de banca se
adauga o actiune de control asupra ansamblului de activitati financiare ale natiunii tinzând sa
devina unul dintre instrumentele prin care statul îsi procura resurse, alaturi de resursele
bugetare si de împrumut. Se vorbeste în mod curent alaturi de resursele monetare, de
rezervele de trezorerie ce se formeaza în cadrul activitatii specifice a acestei institutii, care are
rolul de agent judiciar, actionând pe piata financiara sau pe piata schimburilor valutare.
Trezoreria este „ fata mo netara” a finantelor publice, în timp ce bugetul este „ fata financiara a
administratiei Statului”. Rolul trezoreriei este sa ajusteze în timp încasarile cu cheltuielile
publice, împrumutând pe termen foarte scurt, în asteptarea intrarilor încasarilor prevazute în
buget.
Unul din argumentele favorabile înfiintarii Trezoreriei finantelor publice a fost
dificultatea în ceea ce priveste controlul operatiilor desfasurate prin mai multe banci. Acest
lucru încetinea realizarea executiei bugetare, complica fluxurile monetare si prelungea
termenele de raportare a datelor de executie, influentând negativ urmarirea executiei si a
echilibrului bugetar15 .
In acest context de ample modificari si de cerinta rezolvarii unor noi probleme aparute
într-o economie de piata s-a elaborat cadrul legislativ pentru exercitarea de catre Ministerul
Finantelor Publice a atributiilor ce- i revin în domeniul finantelor publice, în sensul crearii
unui sistem propriu pentru urmarirea executiei bugetare, cu ajutorul caruia sa coordoneze
problemele politicii financiare. Astfel prin HG nr. 78/1992 Ministerul Finantelor Publice a
fost autorizat sa înfiinteze trezorerii în cadrul organelor financiare subordonate iar prin Legea
nr. 82/1991 s-a prevazut organizarea contabilitatii trezoreriei finantelor publice. In baza
cadrului legal constituit s-a conceput un sistem unitar de organizare si functionare a
trezoreriilor finantelor publice, care prezinta avantaje vizibile.
Astfel, în ceea ce priveste organizarea controlului prin organele proprii ale
Ministerului Finantelor Publice exista avantajul urmaririi îndeplinirii obligatiilor catre buget
de catre toti agentii economici si contribuabili, prin organizarea evidentei pe platitori,
asigurându-se la nivelul fiecarei trezorerii posibilitati sporite de a actiona operativ pentru
respectarea termenelor de plata si reducerea ramasitelor de încasat. La nivelul fiecarei
trezorerii se asigura datele privind stabilirea debitelor si a încasarilor pe fiecare platitor,
evidenta impozitelor si taxelor încasate la buget ,evidenta cheltuielilor, înregistrarea

15
Belean P., Trezoreria Statului în România – evolutie, structura organizatorica, coordinate ale contabilitatii, Ed.
Vasile Goldis – University Press, Arad, 2000

58
deficitului, disponibilitatile din conturile trezoreriei. Acestea sunt baza eficienta în luarea
deciziilor.
Ministerul Finantelor dispune astfel de instrumentul necesar pentru stabilirea strategiei
pe termen scur t si lung în domeniul finantelor publice, dispunând de ansamblul informatiilor
privind derularea executiei financiare publice prin trezorerie.
Activitatea desfasurata prin trezorerie presupune costuri mai reduse întrucât potrivit
conventiei încheiate între Ministerul Finantelor Publice si Banca Nationala, pentru operatiile
de executie bugetara nu se solicita comisioane, în schimb unitatile bancilor utilizeaza
disponibilitatile bugetului – excedentele si cele ale institutiilor publice, ca surse de creditare,
fara sa se acorde dobânzi. In vederea acoperirii deficitului bugetar, în existenta unor sume
importante în contul curent al trezoreriilor, sunt avute în vedere si disponibilitatile institutiilor,
care nu se mai pastreaza la banci ci în conturi la trezorerie.
Prin înfiintarea trezoreriilor cu costuri de altfel infime s-a ajuns la o gestionare mai
eficienta a resurselor Statului dar si la un control mai atent a cheltuielilor dispuse de
institutiile publice prin contul curent al trezoreriei, deschis la Banca Nationala. Eficienta s-a
concretizat în localizarea operativa a întârzierilor de plata, a railor platnici sau a nerespectarii
cuantumului de impozit datorat bugetului Statului. Totodata au fost respinse la plata
institutiilor publice acele plati care nu se încadrau în creditele bugetare aprobate pe
subdiviziunile clasificatiei bugetare ca volum si categorii de cheltuieli.
Asupra consecintelor organizarii si functionarii Trezoreriei sunt opinii diferite.
In primul rând, referindu-se la atributul sau de casier al Statului, se apreciaza ca
organizarea si functionarea Trezoreriei are drept consecinta realizarea retelei de fluxuri
monetare la nivelul Ministerului Finantelor Publice si în unitatile sale teritoriale, prin care se
realizeaza în permanenta legatura între încasari si plati, asigurându-se disponibilitatile
temporare aflate în contul Trezoreriei Statului. Exista astfel posibilitatea efectuarii de
plasamente financiare cu scopul de a sprijini procesul de tranzitie si restructurarea economica,
asigurând, în acelasi timp, fructificarea disponibilitatilor temporare ale sectorului public.
In al doilea rând, organizarea si functionarea Trezoreriei are consecinte pozitive
asupra modului de organizare a Ministerului Finantelor Publice, unitatilor sale
teritoriale si aparatului financiar fiscal, asigurându-se exercitarea în conditii mai bune a
atributiilor ce-i revin.
In al treilea rând, retinem ca o consecinta deosebit de importanta a functionarii
Trezoreriei, crearea posibilitatii organizarii în conditii foarte bune a exercitarii
controlului prin organele proprii ale Ministerului Finantelor Publice asupra

59
documentelor de încasare a obligatiilor cuvenite bugetului public national pentru respectarea
termenelor de plata, dar si asupra efectuarii cheltuielilor de catre institutiile publice din
creditele bugetare aprobate. Efectul imediat al activitatii de control se materializeaza în
cresterea volumului de venituri atrase la bugetul public national, precum si în ritmicitatea
încasarilor.
Totodata, se creeaza posibilitatea organizarii si exercitarii controlului prin organele
proprii ale Trezoreriei asupra efectuarii cheltuielilor de catre institutiile publice din creditele
bugetare aprobate, mijloacele speciale extrabugetare si fondurile speciale, asigurându-se
încadrarea platilor în destinatiile stabilite pe subdiviziunile aprobate prin legea bugetara
anuala – cheltuieli curente: salarii, materiale subventii, transferuri, cheltuieli de capital,
respectarea dispozitiilor legale în vigoare care privesc: plata salariilor si a altor sporuri si
drepturi de personal, procurari de bunuri, obiecte de inventar, materiale, alimente,
medicamente, investitii precum si întarirea raspunderii ordonatorilor de credite în cheltuirea
banului public. Acestea toate, în conditiile executiei bugetare prin unitatile Bancii Comerciale
Române nu se asigura nici un fel de control asupra cheltuielilor institutiilor publice, ci numai
evidenta platilor pe capitole si ordonatori de credite.
In al patrulea rând, se considera ca organizarea si functionarea Trezoreriei are
drept consecinta perfectionarea sistemului informational în domeniul finantelor,
folosindu-se sisteme de prelucrare automata a datelor, obtinându-se informatii operative în
legatura cu executia bugetara. In acest sens, a fost necesar a se realiza un program informatic
unitar, eficient, care sa cupleze cele doua interfete ce functioneaza în conditiile actuale, si
anume: VENIS si TREZOR. Un prim pas în acest sens a fost crearea sistemului electronic de
plati, SEP. Astfel, devine posibila realizarea retelei judetene care poate fi conectata în viitor la
o retea proprie a Ministerului Finantelor Publice si Banca Nationala, aceasta efectuând
operatiunile de executie bugetara fara sa solicite comisioane. In schimb, Banca Nationala
utiliza disponibilitatile bugetului – excedente mari si cele ale institutiilor publice ca resursa de
creditare, fara sa acorde dobânda.
Prin înfiintarea trezoreriilor, disponibilitatile sectorului public s-au preluat de la banci
în contul curent al Trezoreriei Statului, iar excedentul care se înregistreaza poate fi plasat cu
dobânda negociata inclusiv societatilor bancare. Prin plasarea cu dobânda a disponibilitatilor
din sectorul public s-ar fi putut asigura recuperarea integrala a cheltuielilor de organizare si
functionare a trezoreriilor teritoriale, ramânând si un surplus însemnat de venituri, acesta
putându-se folosi în alte scopuri – dotarea cu tehnica de calcul, însa pentru realizarea acestui

60
deziderat este necesara elaborarea prevederilor legale adecvate, fapt de care se poate tine
seama în viitor.
Prin trezorerie se realizeaza perfectionarea sistemului informational si decizional în ce
priveste rapiditatea, relevanta si acuratetea raportarilor în legatura cu urmarirea executiei
bugetare si a altor operatiuni de trezorerie. In acest context se asigura informatii zilnice în
legatura cu încasarea veniturilor, efectuarea cheltuielilor, înregistrarea deficitului,
disponibilitatile din conturile Trezoreriei si altele, ceea ce asigura o baza eficienta de date în
vederea luarii deciziilor. Astfel, Ministerul Finantelor Publice dispune de instrumentul pentru
stabilirea strategiei pe termen scurt si lung în domeniul finantelor publice, cunoscând
ansamblul informatiilor privind derularea executiei financiare prin sistemul trezoreriei. De
asemenea, trezoreria a creat posibilitatea unei foarte bune contabilitati, iar prin raportarea
operativa a rezultatelor se pot lua decizii la nivel macroeconomic pentru acoperirea deficitului
contului general al Trezoreriei Statului.

4.3. Obiectivele Trezoreriei Statului

Trezoreria este organizata si functioneaza ca un sistem unitar atât la nivel central, în


cadrul Ministerului Finantelor Publice, cât si la nivelul unitatilor teritoriale ale Ministerului
Finantelor Publice, în cadrul directiilor generale ale finantelor publice.
Prin sistemul de trezorerie se asigura realizarea concomitenta de operatiuni specific
bancare, operatiuni de evidenta bugetara, precum si operatiuni de control operativ.
Operatiunile derulate prin trezorerie se refera în special la executia bugetara,
asigurându-se astfel efectuarea operatiunilor de încasari si plati pentru:
- Bugetul de stat;
- Bugetul asigurarilor sociale de stat;
- Bugetele locale;
- Fondul pentru plata ajutorului de somaj;
- Bugetul asigurarilor sociale de sanatate;
- Fonduri speciale;
- Alte disponibilitati ale institutiilor publice.
Institut iile publice, indiferent de sistemul de finantare si de subordonare, efectueaza
operatiunile de încasari si plati prin unitatile Trezoreriei Statului în a caror raza sunt
înregistrate fiscal, cu exceptia institutiilor publice ai caror conducatori au calitatea de
ordonatori principali si secundari de credite ai bugetului de stat, bugetului asigurarilor sociale
61
de stat si bugetelor fondurilor speciale si institutiilor publice autonome cu sediul în municipiul
Bucuresti, precum si a Consiliului General al Municipiului Bucuresti, care efectueaza
operatiunile de încasari si plati prin Trezoreria Municipiului Bucuresti.
La judete si la municipiul Bucuresti, trezoreria este organizata ca directie în cadrul
Directiei Generale a Finantelor Publice si a Controlului Financiar de Stat, iar în cadrul
obiectivelor acesteia se includ:
-coordonarea activitatii de trezorerie la organele financiare teritoriale;
-gestionarea contului corespondent al trezoreriei judetene deschis la sucursala
judeteana a Bancii Nationale, asigurând efectuarea operatiilor de decontare între trezoreriile
locale si institut iile bancare corespondente;
-deschiderea creditelor bugetare dispuse de ordonatorii de credite secundari finantati
din bugetul de stat si bugetul asigurarilor sociale de stat în toate trezoreriile locale;
-asigurarea încheierii exercitiului financiar la nivelul judetului si al municipiului
Bucuresti;
-întocmirea bilantului centralizat al Trezoreriei, analiza si elaborarea raportului de
analiza;
-elaborarea lucrarilor de sinteza privind executia bugetara, conturile de trezorerie, pe
care le înainteaza periodic Ministerului Finantelor Publice.
Incasarea impozitelor si taxelor achitate de contribuabili se înregistreaza la unitatile de
trezorerie, în conturi analitice deschise pe categorii de bugete, contribuabili sau entitati
specializate de administrare, astfel:
-pentru bugetul de stat: pe tipur i de impozite si contribuabili;
-pentru bugetele locale si bugetul asigurarilor sociale de stat: pe tipuri de impozite si
entitatile specializate de administrare (autoritatile administratiei publice locale si respectiv
casele teritoriale de pensii din subordinea Ministerului Muncii si Solidaritatii Sociale);
-pentru fonduri speciale: pe institutiile publice care gestioneaza fondurile respective;
-pentru alte disponibilitati ale institut iilor publice: pe institut iile publice titulare de
cont.
Rezultatele obtinute pâna acum dovedesc beneficiile pe care le ofera sistemul
trezoreriei în procesul executiei bugetare:
• în ceea ce priveste organizarea controlului prin organele proprii ale Ministerului Finantelor
Publice, acesta se exercita asupra:
- urmaririi îndeplinirii obligatiilor catre buget de catre toti contribuabilii, prin organizarea
evidentei pe platitori, asigurându-se la nivelul fiecarei trezorerii posibilitati sporite de a

62
actiona operativ pentru respectarea termenelor de plata si reducerea ramasitelor de încasat; la
nivelul fiecarei trezorerii se asigura datele privind stabilirea debitelor si încasarilor pe fiecare
platitor;
- efectuarii cheltuielilor de catre institut iile publice din creditele bugetare aprobate, mijloacele
extrabugetare si fondurile speciale.
• perfectionarea sistemului informational si decizional în ceea ce priveste rapiditatea,
relevanta si acuratetea raportarilor privind urmarirea executiei bugetare si a operatiunilor de
trezorerie. Ministerul Finantelor Publice dispune astfel, de instrumentele necesare pentru
stabilirea strategiei pe termen scurt si lung în domeniul finant elor publice.
• desfasurarea activitatii de trezorerie cu costuri mai reduse, comparativ cu cele înregistrate
pâna la înfiintarea Trezoreriei, în cazul executiei bugetare prin intermediul sistemului bancar.
Pentru acoperirea deficitului bugetului de stat sunt folosite direct disponibilitatile aflate în
conturile trezoreriei, inclusiv disponibilitatile institutiilor publice care sunt pastrate în
conturile sale în conformitate cu prevederile legale. Eficienta se realizeaza prin localizarea
operativa a întârzierilor de plati, identificarea nerespectarii legii în procesul de încasare a
veniturilor bugetare, neplata lor la termen si actionarea în consecinta. Totodata, eficienta
creste si pe seama controlului efectuarii cheltuielilor, prin verificarea încadrarii acestora în
limita creditelor bugetare aprobate pe subdiviziunile clasificatiei bugetare.
Trebuie sa atragem atentia asupra faptului ca Trezoreria nu trebuie implicata în
politicile si prioritatile ministerelor, neputând sa înlocuiasca responsabilitatile manageriale ale
acestora; Trezoreria doar va pune la dispozitia conducatorilor acestor institutii informatii
financiare ce vor permite cresterea eficientei procesului de gestionare a resurselor si de luare a
deciziilor.

4.4. Functiile Trezoreriei Statului

Functiile originare ale Trezoreriei, conform finantelor clasice sunt : casierie, unde sunt
depuse fondurile Statului si banca cu activitate de credit pe termen scurt însarcinata sa
echilibreze în orice moment încasarile si iesirile de fonduri.
In finantele moderne, la functiile sale de casa si banca se adauga si functia de control
asupra ansamblului de activitati financiare ale natiunii. In prezent, Trezoreria tinde sa devina
unul dintre instrumentele prin care statul îsi procura resursele, alaturi de resursele bugetare si
de împrumut.

63
Intre cele doua definitii exista o legatura în sensul ca : Trezoreria – administratie este
serviciul public însarcinat cu gestiunea Trezoreriei – casa. Evolutia finantelor publice a
permis largirea din ce în ce mai mult a celei de-a doua definitii în raport cu prima, datorita
cresterii considerabile a rolului pe care îl are gestiunea Trezoreriei – casa. In practica, ea este
cea care participa la una din functiile esentiale pe care stiinta moderna o recunoaste finantelor
publice: asigurarea echilibrului general al monedei si al economiei. Aceasta functie este
îndeplinita datorita unei puteri noi, foarte importanta, care a fost în prezent recunoscuta
Statului si care este încredintata administratiei Trezoreriei : cotrolul pietei monetare si al
pietei financiare.

4.4.1. Casier al banului public – Titlurile de Stat

Trezoreria în calitate de casier public asigura centralizarea fondurilor publice


implicând executia de casa centralizarii operatiilor de încasari si plati efectuate de stat si
vegherea la existenta disponibilitatilor pentru a face fata angajamentelor Statului.
Mecanismul centralizarii fondurilor a constat în crearea unei administratii speciale,
însarcinata sa primeasca veniturile si sa efectueze platile – institutia Trezoreriei publice. Inca
de la început aceasta institutie fiind axata mai mult pe functii contabile, a presupus separarea
sa în raport cu administratiile, respectiv cu autoritatile care iau decizii privind executia
bugetului.
In contextul functiilor originare, înfiintarea Trezoreriei publice a prezentat importanta
în special din punct de vedere al independentei în raport cu puterea financiara privata, dar si
tratarea sa sub forma centralizarii politice si administrative. Instituirea Trezoreriei publice
centralizate a fost una dintre etapele importante pe planul separarii între finantele publice si
cele private. Stabilirea unitatii casieriei în favoarea serviciului public al Trezoreriei a fost
însotita de atribuirea agentilor sai a dreptului de control asupra ansamblului operatiilor de
executie a bugetului ceea ce a întarit centralizarea politica si administrativa 16 .
Executia de casa a operatiilor de încasari si plati efectuate de stat reprezinta de fapt
executia operatiilor Statului si ale corespondentilor. Trezoreria efectueaza prin functia de
casier al Statului, un numar mare de încasari si plati. Acestea sunt, mai întâi, operatii
prezazute în Legea bugetara, adica venituri si cheltuieli bugetare propriu- zise, precum si
operatii ale conturilor speciale ale trezoreriei.

16
Belean P., Trezoreria Statului în România – evolutie, structura organizatorica, coordonate ale contabilitatii,
Ed. Vasile Goldis – University Press, Arad, 2000

64
Insa Trezoreria este totodata si casierul corespondentilor sai, care, în virtutea
reglementarilor generale a contabilitatii publice, depun cu titlu obligatoriu sau facultativ
fondurile la Trezorerie sau sunt autorizati sa efectueze operatii de încasari si plati prin
intermediul conturilor Trezoreriei. Acestea au conturi deschise la trezorerie pentru care
Ministerul Finantelor Publice fixeaza conditiile de functionare si regimul dobânzilor.
Trezoreria este astfel casierul administratiilor autonome care întocmesc bugete anexe sau au
personalitate juridica distincta de cea a Statului, cum sunt institutiile publice.
In calitate de casier al Statului, Trezoreria are ca sarcina emisiunile titlurilor de
împrumut public si gestionarea datoriei publice. In acest scop, poate beneficia de
concursul bancilor care folosesc ghiseele lor pentru plasarea împrumuturilor. Pentru
împrumuturile pe termen scurt, trezoreria are un rol important în emisiunea bonurilor de
tezaur. Aceste bonuri au misiunea de a- i permite onorarea obligatiilor exigibile, precum si
vegherea disponibilitatilor banesti.
Procurarea de bani în casieria publica este prima dintre operatiile trezoreriei. Aceasta
este legata de miscarea fondurilor în timp determinata de termenele la care devin exigibile
încasarile si platile.
Problema Trezoreriei, aceea de procurare de bani pentru asigurarea permanenta a
disponibilitatilor necesare platilor, este specifica atât trezoreriei finantelor private, cât si
finantelor publice. Astfel, încasarile si platile sunt obiectul fluctuatilor în cursul anului.
Pentru cheltuielile ordinare ale bugetului public exista o anumita regularitate în nivelul
lor lunar, cu exceptia lunii decembrie, în care se executa partial cheltuieli, serviciile publice
utilizând cea mai mare parte a creditelor lor înca neconsumate înainte de încheierea
exercitiului, creditele riscând sa fie anulate în virtutea legii anualitatii.
Pentru venituri regularitatea este mai putin realizabila, deoarece aceasta depinde de
ritmicitatea vietii economice, mai ales în cazul impozitelor directe.
Aceste miscari ale veniturilor si cheltuielilor se combina cu alte miscari de fonduri
exceptionale – emisiunea de împrumuturi, rambursarea împrumuturilor contractate de pe piete
externe, plati de comisioane si cu miscarile datorate operatiilor corespondentilor. Aceste
miscari exceptionale imprima lichiditatii Trezoreriei mari variatii si prin intermediul lor se
poate determina un trend în fluctuatia lichiditatilor Trezoreriei si succesiunea perioadelor de
cresteri – lichiditati abundente si scaderi – lipsa de lichiditati. Asemenea perioade pot fi
identificate în cadrul trimestrelor, pe luni ale acestora, între trimestre, dar si în cazul lunilor,
între decadele acestora.
Pentru echilibrarea trezoreriei se poate apela la trei categorii de resurse:

65
a) utilizarea fondurilor corespondentilor
b) emisiunea bonurilor de tezaur
c) avansuri acordate de banca de emisiune
a) Solutia prin care Trezoreria întelege sa rezolve problema procurarii de resurse
pentru asigurarea disponibilitatilor în orice moment în casieriile publice consta mai întâi în a
drena în casieriile sale o masa de resurse, care fara îndoiala, nu fac decât sa le tranziteze, însa
care contribuie la alimentarea casieriei sale.
Fondurile cele mai mari provin din depozitele corespondentilor:autoritatilor publice
locale, institutii publice, întreprinderi publice si altele. Trezoreria are posibilitate sa dispuna
de aceste fonduri în intervalul pâna când acesti corespondenti, la rândul lor, dau ordine de
eliberare de fonduri din aceste conturi în vederea efectuarii platilor proprii.
In ciuda centralizarii fondurilor, diponibilitatile astfel procurate de Trezorerie pot fi
insuficiente pentru asigurarea lichiditatilor necesare. Aceasta insuficienta poate fi cauzata de
un deficit bugetar important, precum si de faptul ca acesta creeaza un gol în casieria
trezoreriei. De asemenea, aceasta insuficienta poate sa tina de deciziile luate de corespondenti
privind retragerea fondurilor din conturi. Aspecte ale dezechilibrului monetar, deficitul
balantei conturilor pot de asemenea, sa restrânga lichiditatile bancare si prin acesta sa
diminueze solvabilitatea Trezoreriei. In acest caz, trebuie ca trezoreria sa procedeze la
alimentarea casierie sale prin alte mijloace, deoarece disponibilitatile corespondentilor sai nu
sunt suficiente. Astfel se apeleaza la emisiunea bonurilor de tezaur si la avansurile acordate de
Banca Centrala.
b) Bonurile de tezaur sunt împrumuturi pe termen scurt si mediu, destinate publicului
si bancilor sau organismelor financiare.
Categoriile de bonuri de tezaur ce pot fi emise sunt:
a) bonuri în formular
b) bonuri în cont curent
Bonurile în formular sunt plasate la ghiseul deschis. Acestea constituie unul dintre
elementele esentiale ale politicii de economisire. De asemenea, regimul lor de emisiune
variaza în functie de obiectivele cantitative sau calitative ale acestei politici. Astfel,
caracteristicile bonurilor în formular sunt modificate frecvent în scopul schimbarii volumului
sau stabilitatii resurselor colectate de la public.
Trezoreria are posibilitatea de a face sa varieze nivelul bonurilor în circulatie si de a
spori subscriptiile procedând la asa-numita „campanie a bonurilor”. Prin ridicarea ratei
dobânzii, prin cresterea anumitor avantaje ale detinatorilor îndeosebi fiscale, prin recurgerea

66
la publicitate, prin sporirea comisioanelor acordate organismelor de plasare, este posibil sa se
mareasca emisiunea bonurilor. Este posibil si fenomenul invers, procedându-se la o diminuare
a ratei dobânzii bonurilor.
Bonurile în cont curent sunt bonurile cumparate de diferite institutii financiare, banci
care doresc sa-si înscrie valoarea lor într-un cont curent girat de Banca Centrala. Acest sistem
este mai eficient, econo misind cheltuielile de confectionare, de paza si de manipulare a
formularelor.
Politica de emisiune a bonurilor de tezaur se refera la alternativele operatiunilor
trezoreriei posibile de folosit pentru a influenta masa subscriptiilor. Acestea sunt:
• Mecanismul plafonului (proportia), care consta în proportia
stabilita de autoritatea monetara, ca procentaj din disponibilitatile bancilor, care poate
sa fie plasata în bonuri de tezaur. Acest mecanism reprezinta in împrumut fortat prin care
bancile trebuie sa asigure, prin bonuri de tezaur, o anumita masa a subscriptiilor.
• Mecanismul coeficientului de trezorerie, stabilit ca raport între activele lichide
ale bancilor, inclusiv bonurile de tezaur si ansamblul resurselor, Insa, în acest sistem,
trezoreria nu este singurul beneficiar al blocarii activelor bancare ca în mecanismul
plafonului, deoarece efectele de comert mobilizate se pot substitui bonurilor în calculul
coeficientului. De fapt, stabilirea coeficientului de trezorerie poate permite reducerea, putin
câte putin, a proportiei plafonului.
• Mecanismul rezervelor obligatorii, prin care bancile sunt constrânse sa
conserve, într- un cont creditor neremunerat de la Banca Centrala, active reprezentând o
anumita fractiune a depozitelor astfel încât partea respectiva din creditele potentiale sa fie
considerata ca economie. Cresterea acestui proncentaj restrânge expansiunea creditelor si
reprezinta o forma concreta de lupta contra inflatiei.
Desi aceste mecanisme au dus la reducerea rolului bonurilor de tezaur în sis temul
bancar, totusi bancile continua sa subscrie la bonuri de tezaur pentru plasarea
disponibilitatilor.
• Mecanismul emisiunii de bonuri în raport cu nivelul resurselor bugetare.
Aceasta presupune stabilirea unui anumit procentaj al valorii bonurilor emise în raport cu
nivelul total al resurselor bugetare Bonurile de tezaur reprezinta forma curenta, obisnuita sau
normala de recurgere la împrumut ca mijloc de procurare de resurse publice. Imprumuturile
propriu- zise sunt relativ rare, dar mai ales neregulate. Imprumuturile prin bonuri de tezaur se
fac regulat si de o maniera permanenta. Ele genereaza o datorie pe termen scurt, cunoscuta
sub denumirea de „datorie flotanta”.

67
Datoria flotanta prezinta unele dezavantaje:
1.Reînnoirea bonurilor de tezaur de la o scadenta la alta, transformându- le, din
împrumuturi pe termen scurt sau mediu, în împrumuturi indefinit reânnoite. Este o situatie cu
riscuri, deoarece ar fi suficient ca reânnoirea sa nu fie acceptata, pentru ca statul sa „plonjeze
în grave dificultati financiare”. Ar putea fi vorba de solicitarea rambursarii în perioade dificile
pentru trezoreria publica, ceea ce ar conduce la agravarea crizei.
2.Pericolul politic apare atunci când detinatorii de bonuri îsi retrag încrederea în
Guvern, aruncându-l într-o criza grava.
Remediul clasic folosit pentru protectia contra pericolelor datoriei flotante este
consolidarea acesteia, mergându-se, în prezent, spre o alta directie: controlul creditului.
c) Cel mai important ajutor pe care Banca de Emisiune îl acorda Statului rezulta din
avansurile pe care i le transmite. Avansurile se acorda pe baza unei conventii încheiate între
Ministerul Finantelor Publice si Banca Nationala a României prin care banca consimte
voluntar un avans si îi fixeaza conditiile. Un bon de tezaur reprezentând un avans este remis
de Banca în contrapartida. Conventia se aproba prin lege. Recurgerea la lege denota vointa de
a restrânge si de a controla utilizarea avansurilor.
Banca Centrala efectueaza pentru Trezorerie urmatoarele operatii:
a) asigura miscarea fondurilor în spatiul dintre diferitele sucursale si detinatorii de conturi.
b) asigura gestiunea contului curent general al Trezoreriei, a bonurilor de tezaur.
c) pune la dispozitia Trezoreriei, în mod gratuit, ghiseele pentru plasarea bonurilor si asigura
gratuit serviciul sau.
d) varsa o redeventa Statului în contrapartida privilegiului emisiunii.
e) ia în pastrare bonuri si alte valori publice
f) sconteaza bonuri de tezaur si colaboreaza cu Trezoreria în politica monetara. Aceasta
operatiune înseamna creatie monetara.
Din punct de vedere financiar, recurgerea la avansuri la Banca Centrala semnaleaza o
situatie critica a finantelor publice, manifesta dezechilibrul bugetului Statului si al Trezoreriei.
Se apreciaza astfel ca apelul la avansuri catre banca compromite creditul public, denuntându- i
deteriorarea sa din punct de vedere monetar, avansurile de la Banca Centrala conduc la
emisiune monetara, ceea ce creeaza puternice presiuni inflationiste.
Insarcinata cu executia efectiva a operatiunilor de încasari si plati prevazute prin legea
anuala a finantelor, Trezoreria este casierul Statului. Miscarile de fonduri în cadrul Trezoreriei
rezulta din operatiunile permanente, vizând pe de o parte resursele permanente ale Statului, în

68
cadrul carora impozitele ocupa un rol esential, iar pe de alta parte, cheltuielile permanente,
care cuprind cheltuielile ordinare, cheltuieli de capital, transferuri.
Permanenta acestor operatiuni, adica repetitivitatea acestora, poate fi înteleasa numai
referitor la functiile permanente ale Statului, justificând caracterul lor precis, riguros si
restrictiv. Realizând aceste operatiuni Trezoreria manifesta o atitudine pasiva deoarece aceste
operatiuni sunt fixate prin legea finantelor publice si i se impun Trezoreriei, deoarece în acest
caz ea nu exercita direct functia de casier, în esenta, asigurând numai derularea corecta în
timp si spatiu a acestor operatiuni.
Operatiunile de casa ale Trezoreriei Statului sunt clasificate conform a trei criterii:
• dupa criteriul juridic se disting:
a) bugetul de stat; bugetele locale; bugetul asigurarilor sociale de stat
b) bugetele anexe
c) conturile speciale de trezorerie
• dupa criteriul financiar se disting:
a) operatiuni cu caracter definitiv (încasari fiscale si cheltuieli)
b) operatiuni cu caracter temporar (care reclama o rambursare ulterioara a fondurilor)
• dupa caracterul economic, cheltuielile de trezorerie cuprind:
a) cheltuieli ordinare, de functionare si de transfer
b) cheltuieli de capital: de investitii
Prin functia de casierie, Trezoreria efectueaza:
a) toate operatiunile propriu- zise de încasare a veniturilor bugetare si de plati de la buget, în
numerar sau prin decontari în cont.
b) controlul asupra cheltuielilor la eliberarea fondurilor de la buget si asigurarea informatiei
necesare privind executia de casa a bugetului în vederea întocmirii conturilor de executie a
bugetului si a elaborarii rapoartelor periodice asupra acesteia.
c) gestioneaza pozitia zilnica de casa a bugetului si asigura lichiditatile necesare prin
cunoasterea fluxurilor de încasari si plati, elaborarea de prognoze cu privire la cerintele de
plata, la sincronizarea platilor si încasarilor, inclusiv a acelora privind finantarea
deficitului si serviciul datoriei publice.
Incepând cu 1 ianuarie 1997, finantarea investitiilor institutiilor publice se face prin
Trezoreria finantelor publice pentru care acestea trebuie sa depuna la unitatile Trezoreriei lista
de lucrari, utilaje, mobilier si alte obiecte.

69
4.4.2. Gestionar al disponibilitatilor Statului

Rolul de bancher al Trezoreriei prezinta doua forme:


• In primul rând Trezoreria actioneaza ca o banca de depozit, banca de afaceri care
furnizeaza capitaluri unor întreprinderi pentru a le asigura dezvoltarea.
• In al doilea rând Trezoreria actioneaza ca o banca de emisiune si în acest fel
intervine în domeniul circulatiei monetare.
Gestionarea fondurilor publice este activitatea Trezoreriei ce se realizeaza datorita
unitatii casieriei si a unitatii de gestiune a acesteia, casieria poate asigura gospodarirea
fondurilor atât în timp, cât si în spatiu.
Gestionarea în spatiu presupune compensatiile, adica compensarea deficitului cu
excedentul înregistrat, precum si transferul de numerar pentru centralizare la Trezoreria din
Ministerul Finantelor, denumita „Casieria Trezorierului Platitor General”, care asigura
compensarea între casieriilor locale componente ale unitatii administrativ- teritoriale.
Compensarea se efectueaza numai pe baza ordinului trezorierului platitor general cu
conditia existentei disponibilitatilor banesti în Casieria Generala. Astfel, Casieria centrala
trebuia sa se aprovizioneze cu lichiditati banesti.
In prezent, operatiile s-au simplificat ca urmare a dezvoltarii reglementarilor prin
înscrisuri (documente de decontare), prin operatii în conturi.
Gestionarea fondurilor în timp înseamna planificarea si efectuarea operatiilor de
încasari si plati bugetare atât în cadrul anului financiar, cât si pe mai multi ani prin conturile
speciale ale Trezoreriei, al carui rol consta în ajustarea acestor operatii în timp.
Administrarea Trezoreriei Statului presupune, de asemenea, realizarea distinctiei între
echilibrul bugetar si echilibrul Trezoreriei. Se constata ca si într-un buget echilibrat exista
decalaje sezoniere, Trezoreria trebuind sa asigure sudura între secventele fluxurilor bugetare.
Cu atât mai mult, în perioade de deficit bugetar, functia Trezoreriei este aceea de a
asigura acoperirea nevoilor de finantare ale Statului, mobilizând resurse pe pietele de
capitaluri.
In fine, Trezoreria trebuie, atunci când volumul datoriei sale a atins un anumit nivel si
când structura acesteia s-a diversificat, sa duca o politica eficienta de gestiune a îndatorarii,
intervenind pe piata titlurilor sale pentru a obtine profit din oportunitatile reducerii sau
extinderii costurilor datoriei.

70
4.4.3. Bancher al Statului

In calitatea sa de banca, Trezoreria asigura urmatoarele servicii:


a) este banca la care institutiile publice îsi au deschise conturile de încasari si plati,
realizând astfel gestionarea disponibilitatilor banesti ale sectorului public si integrarea
acestora în politica de lichiditati a bugetului.
b) gestioneaza datoria publica interna si externa, asigurand evidenta si plata serviciului
datoriei publice;
c) asigura contabilitatea privind executia de casa pentru operatiunile de incasari si plati
privind veniturile si cheltuielile sectorului public;
d) efectueaza si operatiunile în care statul apare în calitate de garant sau de coparticipant
la coordonarea de împrumuturi diferitelor agentii guvernamentale, care la rândul lor pot
acorda împrumuturi;
e) exercita un control fiscal asupra incasarii veniturilor bugetare si unul financiar
preventiv asupra efectuarii platilor privind respectarea limitelor si destinatiei creditelor
bugetare asa cum acestea au fost aprobate, deschise si repartizate.
In România, conform prevederilor Legii finantelor publice, se interzice acoperirea
cheltuielilor bugetului de stat prin recurgerea la emisiune monetara si prin finantarea directa
de catre banci.
Refinantarea datoriei publice interne, finantarea deficitului bugetar si echilibrul
balantei de plati externe se efectueaza prin contractarea si garantarea de catre Ministerul
Finantelor Publice pe piata financiara interna si externa de împrumuturi în limitele aprobate
anual de catre Parlament.
Acoperirea golurilor temporare de casa si a deficitului înregistrate pe parcursul
executiei bugetului de stat se efectueaza prin:
a) folosirea resurselor disponibile aflate în conturile trezoreriei Statului. Legea prevede ca
asemenea resurse se pot folosi pentru finantarea temporara de pâna la 20% din deficitul
înregistrat pe parcurs.
b) emisiunea, în primele zece luni ale fiecarui an, de bonuri de tezaur sau alte instrumente
specifice purtatoare de dobânda si cu scadenta pâna la sfârsitul anului financiar. Valoarea
totala a acestor înscrisuri aflate în circulatie nu poate depasi 8% din volumul total al
cheltuielilor Statului.
c) împrumuturi fara dobânda acordate de Banca Nationala pe seama resurselor de creditare
ale acesteia. Termenul de rambursare este de maxim 6 luni si nu poate depasi sfârsitul

71
anului financiar. Rambursarea se efectueaza pe seama veniturilor bugetare sau a unui
împrumut de stat contractat prin respectarea conditiilor legii. Valoarea împrumutului
acordat de banci nu poate depasi într-un an financiar 10% din totalul cheltuielilor bugetare
aprobate, precum si dublul capitalului BNR si fondului de rezerva constituit.
Suplimentarea unor credite bugetare aprobate prin Legea bugetului de stat în vederea
finantarii unor actiuni si sarcini noi aparute pe parcursul anului, respectiv pentru înlaturarea
efectelor unor calamitati naturale, se efectueaza pe seama fondului de rezerva bugetara si a
fondului de interventie la dispozitia Guvernului care se utilizeaza pe baza de hotarâri ale
acestuia.

4.4.4. Alte functii ale Trezoreriei

In plus fata de functiile traditionale ale Trezoreriei, casierie si banca,trezoreria se afla


in stransa legatura cu piata financiara si, mai ales, cu piata monetara. Pe masura ce statul a
evoluat, a fost posibila exercitarea unui anumit control asupra acestor piete. Trezoreria
publica a fost insarcinata cu acest control. Astfel, ea joaca un rol prim-plan in exercitarea unei
dintre functiile esentiale ale finantelor publice moderne:mentinerea echilibrului monedei si al
economiei.
Rezultat al unei evolutii complexe si adesea contradictorii, mult mai diversificate
decat un plan a-priorii,functiile actuale ale Trezoreriei nu sunt usor de delimitat. Totusi, se pot
regrupa intr-o abordare generica, cinc i functii principale:
1.Administrator al banului public, in sensul de gardian al echilibrului bugetar si
casier al Statului;
2.Intermediar financiar in sensul ca imprumuta pentru a acoperi diversele deficite si
acorda imprumuturi din disponibilitatile sale ;
3.Mandatar al puterii publice intrucat exercita numeroase misiuni de autoritate
,specifice Statului,in sectoarele economico- financiare;
4.Agent al interventiei financiare publice in economie in vederea reducerii costului
resurselor financiare furnizate(de exemplu:acordarea de garantii anumitori solicitatori de
imprumuturi in scopul reducerii costului resursei)
5.Gardian al marilor echilibre ce pot fi definite ca raporturi de egalitate intre nevoile
si capacitatile de finantare,ele exprimind chiar obiectul politicii financiare,ele exprimind chiar
obiectivul politicii financiare ,inteleasa ca ajustare a capacitatilor de finantare la nevoile de
finantare si plasarea acestor finantari in serviciul actiunii economice.

72
Finantistii clasici nu considerau decât un singur echilibru financiar: cel dintre
veniturile si cheltuielile publice.
Finantistii moderni estimeaza ca sunt doua forme de echilibru pe care statul nu le
poate ignora si anume:
a) echilibrul ofertelor si cererilor de capital
b) echilibrul intrarilor si iesirilor de devize straine
Interventia Statului, din acest punct de vedere, se face prin intermediul Trezoreriei.

73
BIBLIOGRAFIE

1. Anghelache Gabriela, Belean P. – Finantele publice ale României, Ed. Economica,


Bucuresti, 2005
2. Anghelache Gabriela, Belean P. – Bugetul public si trezoreria publica în România, Ed.
Economica, Bucuresti, 2007
3. Bistriceanu Ghe., Popescu Ghe. – Bugetul de stat al României, Ed. Universitara, Bucuresti,
2007
4. Bistriceanu Ghe. – Mica encic lopedie de finante, moneda, asigurari, Editura Universitara,
Bucuresti, 2006
5. Costas Cosmin Flavius, Minea Mircea Stefan – Dreptul finantelor publice, vol. I si II, Ed.
Sfera Juridica, Bucuresti, 2006
6. Drosu Saguna Dan - Tratat de drept financiar si fiscal, Ed. All Beck, Bucuresti, 2001
7. Mosteanu T., Dinu S. – Reforma sistemului fiscal în România, Editura Didactica si
Pedagogica, Bucuresti, 1999
8. Mosteanu T. - Finante Publice, Editura Universitara, Bucuresti, 2004
9. Mosteanu T. si colectiv - Finante publice. Note de curs si aplicatii pentru seminar, Ed.
Universitara, Bucuresti, 2005
10. Mosteanu Tatiana – Buget si trezorerie publica, Ed. Universitara, Bucuresti, 2004
11. Mosteanu T. - Finante publice. Sinteze si aplicatii practice, Ed.Lucman, Bucuresti, 2002
12. Popescu Nicolae – Finante publice, Ed. Economica, Bucuresti, 2005
13. Vacarel Iulian (coord.) - Finante publice, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 2004
14. * * * www.mfinante.ro
15. * * * Legea bugetului 2006 si 2007 – www.mfinante.ro

74