INTRODUCERE

Sectorul public reprezintă acea parte a economiei în care se regăseşte proprietatea

publică. Când spunem proprietate publică ne referim la: societăţile publice sub forma regiilor
autonome şi patrimoniul administraţiei publice centrale, locale şi de securitate socială, precum şi
o parte considerabilă a fondului funciar. În general, sectorul public este legat de intervenţia
statului în economie şi de activitatea guvernului.

Criza financiară, economică şi bugetară prin care trec o mare parte din statele Europei şi
nu numai, a făcut din bugetele statelor şi implicit, din bugetele comunităţilor locale o problemă
de mare actualitate.

Protejarea şi întărirea autonomiei locale în Europa, prin intermediul unui document care
să explice principiile adoptate de toate statele democratice europene, constituie un obiectiv al
organelor locale de guvernare, care recunosc că un asemenea text asigură adeziunea celor care
sunt implicaţi în apărarea şi susţinerea autonomiei locale. Carta obligă semnatarii să aplice
regulile de bază ce garantează independenţa politică, administrativă şi financiară a autorităţilor
locale. Principalul instrument al autonomiei financiare locale este reprezentat de bugetul local.

Bugetul, în înţeles practic, este documentul care prezintă previziunea pentru o anumită
perioadă de timp (an, semestru, trimestru, lună), atât a veniturilor, cât şi a cheltuielilor unei ţări, a
unei unităţi administrativ-teritoriale, a unui agent economic, a unei organizaţii obşteşti sau a unei
familii. Deşi prin buget se înţelege o expunere concomitentă a veniturilor şi cheltuielilor
proiectate pentru o perioadă şi o entitate prestabilită, în limbajul curent şi chiar în unele acte
normative, se foloseşte şi denumirea de buget de venituri şi cheltuieli, formă evident pleonastică,
dacă se are în vedere faptul că prezentarea separată a veniturilor sau a cheltuielilor nu se
încadrează în conceptul de buget. O altă subliniere necesară, este aceea că bugetul unei anumite
perioade, se întocmeşte înainte de începutul acesteia, el având rolul de a pregăti un anume
comportament viitor pentru obţinerea veniturilor şi şi efectuarea cheltuielilor.

1
 Una dintre temele prioritare ale actualei guvernări continuă să fie reforma administraţiei
publice, un accent important fiind pus pe componenta financiară a aceste.Date fiind condiţiile de
austeritate în care funcţionează autorităţile locale în acest moment în România, echilibrarea
bugetelor locale este un subiect actual şi care face obiectul a numeroase dezbateri. Sistemul
financiar de care depind resursele financiare trebuie să fie suficient de diversificat şi evolutiv
pentru a permite colectivităţilor locale să realizeze în mod corect obiectivele pe care şi le
stabilesc. Funcţionarea eficace a finanţelor şi serviciilor publice locale reprezintă condiţia unei
dezvoltări socio-economice moderne. Experienţa multor ţări a demonstrat că autorităţile locale
sunt în măsură să mobilizeze şi să administreze mai eficient resursele stabilind priorităţi, niveluri
şi criterii pentru producerea şi distribuirea bunurilor şi serviciilor publice mai apropiate de
nevoile şi standardele comunităţii, faţă de care răspund în mod nemijlocit şi cu care sunt în
contact permanent.

Date fiind importanţa şi complexitatea temei, mi-am propus să încerc o prezentare care să
ofere o imagine de ansamblu asupra a ceea ce înseamnă bugetul local, fără a avea pretenţia ca
abordez toate aspectele legate de acesta, pentru a mă concentra apoi, prin intermediul aplicaţiei,
asupra bugetului local al oraşului Şimleu-Silvaniei.

Apreciez că o astfel de analiză este relevantă dat fiind faptul că, în raport direct cu nivelul
de dezvoltare al oraşului Şimleu-Silvaniei, precum şi cu perspectivele şi potenţialul zonei,
resursele financiare sunt suficient de diversificate şi evolutive pentru a permite administraţiei
locale să realizeze în mod corect obiectivele pe care le are în vedere.

2
 CAPITOLUL 1

ELEMENTE TEORETICO-METODOLOGICE

Bugetul statului este un element al finanţelor, de o importanţă deosebită, cu o mulţime de

semnificaţii, dintre care, vom aminti următoarele: este un element component al finanţelor
publice; cea mai importantă lege dezbătută anual de către forul legislativ; se prezintă ca o sinteză
a diferitelor opţiuni economico sociale şi politice; este considerat instrument de negociere cu
diversele organisme financiare şi nu în ultimul rând, bugetul poate fi înţeles ca fiind un mijloc de
manifestare a constrângerii financiare.

Cuvântul “buget” provine din vechea latină, unde termenul “bulga” desemna un sac sau o
pungă cu bani. În limbile europene clasice, termenul a apărut ca “bouge” sau “bougette” în limba
franceză, respectiv “budget” în limba engleză. În România, termenul de buget a apărut pentru
prima oară în Regulamentul Organic al Moldovei, în Capitolul III, care se ocupa cu finanţele
publice. Astfel, întâlnim cuvântul “biudje” sau expresia “închipuirea cheltuielilor anului viitor”1.

Cadrul legal care reglementează funcţionarea administraţiei locale pe tema bugetelor

locale, include următoarele legi:

 Constituţia României;
 Legea administraţiei publice locale (Legea nr. 215 din 23 aprilie 2001,
republicată);
 Legea finanţelor publice (Legea nr. 500 din 11 iulie 2002, cu modificările
ulterioare);
 Legea finanţelor publice locale (Legea nr. 273 din 21 iunie 2006);
 Legea privind contenciosul administrativ (Legea nr.554 din 2 decembrie 2004);
 Legea privind taxele şi impozitele locale (Legea nr.571 din 22 decembrie 2003,
republicată);
 Legea anuală a bugetului de stat.

1
Inceu A.M. & Lazăr D.T (2006), Finanţe si bugete publice, Editura Accent, Cluj-Napoca

3
 Pe lângă acestea, se mai pot regăsi ordine ale ministerelor şi prefecturilor, ordonanţe şi
hotărâri ale guvernului, hotărâri ale consiliilor judeţene, respectiv ale consiliilor locale, dispoziţii
ale primarului sau ale preşedintelui consiliului judeţean.

1.1 Conceptul de buget al statului

În viziunea clasică, conform lui Paul Leroy Braulieu (1877), semnificaţia bugetului era
următoarea: “bugetul este o listă de prevedere a veniturilor de realizat, al cheltuielilor de
efectuat”. Conform lui Gaston Jeze (1910), “a întocmi bugetul înseamnă a enumera, a evalua şi a
compara periodic, cu anticipaţie şi pentru o perioadă de timp viitoare, cheltuielile de efectuat şi
veniturile de încasat”. În esenţă, semnificaţia bugetului este aceiaşi: bugetul reprezintă o listă a
veniturilor şi a cheltuielilor probabile ale unui stat sau ale unui oraş, dacă vorbim despre un
buget local, care necesită o comparare în ideea balansării lor şi care sunt supuse autorizării
Parlamentului (în cazul bugetului de stat).

În perioada capitalismului liberal, statul se implica foarte puţin în problemele economice,

doctrina economică putând fi rezumată prin principiul “laissez-faire, laissez passer”, iar prin
politicile bugetare, pe calea facilităţilor fiscale şi a subvenţiilor, se stimula într-o oarecare măsură
dezvoltarea industriei naţionale.

Odată cu anii Marii Crize Economice (1929-1933), sectorul public a început să se

dezvolte, statul a adăugat la cheltuielile clasice de consum şi cheltuieli de capital, definindu-se
astfel rolul său intervenţionist. Tot în acea perioadă, s-a efectuat trecerea de la bugetul de
mijloace (resurse necesare susţinerii activităţilor statului), la bugetul de mijloace şi obiective
(resurse şi acţiuni la care statul se angajează). Cu trecerea timpului bugetul şi-a mărit sfera în
timp şi spaţiu. Astfel, au apărut bugete plurianuale şi bugetul public naţional. Bugetul a avut un
rol intervenţionist tot mai accentuat, nemaifiind considerat doar un document aprobat prin lege
de planificare şi alocare a resurselor financiare anuale ale statului spre destinaţii conforme cu
programul de guvernare al puterii politice.

În concepţia modernă, în condiţiile unei vieţi economice tot mai complexe, doctrina
economică a mărit puţin sfera de cuprindere a bugetului, legând de existenţa acestuia mersul şi

4
starea întregii economii naţionale. În ţările dezvoltate, noţiunea de buget se referă la două
structuri diferite:
1. Bugetul economiei naţionale;
2. Bugetul de stat (bugetul propriu-zis al autorităţii publice).

Bugetul economiei naţionale reprezintă un document estimativ, care reflectă toate

resursele naţiunii şi destinaţiile lor, cuprinzând informaţii previzionale în legătură cu producţia,
repartiţia, consumul produsului intern brut, precum şi cu privire la formarea şi utilizarea
resurselor bugetului de stat. Este conceput ca un ansamblu de conturi ale naţiunii, care reflectă
pentru anul în curs şi pentru anul următor previziunile asupra tuturor agenţilor economici din ţara
respectivă. Acest buget al economiei naţionale este considerat ca fiind mai mult un buget
orientativ, informativ, care nu se supune aprobării legislative2.

Bugetul de stat se elaborează pornind de la bugetul economiei naţionale, acesta conţinând

doar resursele şi cheltuielile autorităţii publice. Spre deosebire de bugetul economiei naţionale,
bugetul de stat se supune în mod obligatoriu dezbaterii amănunţite a Parlamentului şi, ulterior,
aprobării acestuia. În urma aprobării de către Parlament, bugetul de stat dobandeşte forţa
juridică, devenind lege. Astfel, se permite încasarea tuturor veniturilor şi efectuarea tuturor
cheltuielilor publice.

1.2 Structura sistemului bugetar

Sistemul bugetar poate fi definit ca fiind forma organizatorică prin care se încasează
veniturile bugetare, respectiv modul în care se efectuează cheltuielile bugetare. În cadrul acestui
sistem, sunt incluse3: bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale,
bugetele fondurilor speciale, bugetul trezoreriei statului, bugetul instituţiilor publice autonome,
bugetele instituţiilor publice finanţate integral sau parţial din bugetul de stat, bugetul asigurărilor
sociale de stat, bugetele locale şi bugetele fondurilor speciale, după caz, bugetele instituţiilor
publice finanţate integral din venituri proprii, bugetul fondurilor provenind din credite externe

2
I.Talpoş, “Finanţele României”, vol 1. Editura Sedona, Timişoara, 1996, pag 119

3
Cosma, D., Buget şi trezorerie publică, Editura Universităţii de Vest, Timişoara, 2009, pag 20

5
contractate sau garantate de stat şi a căror rambursare, dobânzi şi alte costuri se asigură din
fonduri publice şi în ultimul rând, bugetul fondurilor externe nerabursabile.

Structura sistemului bugetar depinde de organizarea administrativă a statului în cauză. În

cazul unui stat unitar (România, de exemplu) sistemul bugetar se prezintă în două trepte:

 Bugetul administraţiei centrale de stat (BACS);

 Bugetele administraţiilor locale (există la nivelul judeţelor, sectoarelor,
municipiilor, oraşelor, comunelor).

Aceasta este o strucurare simplificată a sistemului bugetar care însă, în România, aşa cum
precizează legea finanţelor publice, este reprezentat de un sistem unitar de bugete: "resursele
financiare publice se constituie şi se gestionează printr-un sistem unitar de bugete, şi anume:
bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale, bugetele fondurilor speciale,
bugetul trezoreriei statului şi bugetele altor instituţii publice cu caracter autonom, în condiţiile
asigurării echilibrului financiar”.

Noţiunea de buget poate fi abordată din mai multe puncte de vedere4, astfel:

 din punct de vedere formal, se poate spune că bugetul de stat se prezintă ca un act
în care se înscriu veniturile şi cheltuielile posibile a se realiza într-un anumit interval de timp.
Această definiţie prezintă doar latura formală a bugetului, adică, ţine cont doar de veniturile şi
cheltuielile publice şi durata de timp pentru care se elaborează bugetul.

 din punct de vedere juridic, bugetul este un act de previziune, prin care se prevăd
şi se autorizează veniturile şi cheltuielile anuale ale statului şi a altor entităţi de drept public.
Veniturile şi cheltuielile înscrise în bugetul de stat au atât un carcter obligatoriu deoarece înainte
de a se trece la execuţie trebuie primită autorizarea parlamentară, cât şi un caracter previzibil,
deoarce prin buget se cuantifică nivelul veniturilor ce vor fi încasate şi al cheltuielilor de efectuat
pe durata de timp pentru care se întocmeşte bugetul.

4
Antonescu, M., Finanţe publice-teorie şi practică, Editura Sitech, Craiova, 2006, pag 29

6
  din punct de vedere economic, bugetul exprimă relaţiile economice băneşti care
iau naştere în procesul repartiţiei produsului intern brut în legătură cu îndeplinirea funcţiilor şi
sarcinilor statului.

 din punct de vedere politic, bugetul exprimă până la un punct concepţia fiscală al
unui stat, coerenţa legislaţiei în domeniu şi eficienţa acesteia. Un stat cu o politică fiscală proastă
poate afecta atât propria sa dezvoltare economică, puterea de cumpărare a cetăţeanului,
capacitatea contributivă a acestuia şi poate impieta asupra armoniei relaţiilor sociale şi umane.

Bugetul este important şi ”pentru temeiul judecăţilor privind transformările ce se impun

pe viitor, ţinând seama de necesităţile crescânde ale vieţii publice şi sporirea capacităţii naţiunii
de a produce, pe de altă parte.”5

Bugetul este totodată important şi pentru viaţa parlamentară care deoarce parlamentarii
participând la aprobarea lui prin dezbateri, îşi creează o imagine mai corectă asupra valorii
bunurilor materiale şi nemateriale create într-o societate şi asupra stării unei naţiuni.

Rolul fundamental al bugetului de stat în cadrul finanţelor publice şi al relaţiilor social-

economice poate sumarizat astfel6:
 bugetul participă în mod direct la îndeplinirea funcţiilor şi sarcinilor statului;
 bugetul asigură autonomia reală a colectivităţilor locale constituite în cadrul
unităţilor administrativ-teritoriale;
 bugetul garantează realizarea efectivă a protecţiei sociale a unor categorii
importante în rândul populaţiei;
 bugetul asigură echilibrul financiar, monetar şi valutar al statului;
 bugetul are un însemnat rol stabilizator al economiei naţionale.

Repartizarea veniturilor şi cheltuielilor între diferitele nivele ale sistemului bugetar

reprezintă o problemă esenţială în cadrul procesului bugetar. Această repartizare se face în raport
cu atribuţiile ce revin la fiecare nivel în realizarea acţiunilor publice. Ca regulă generală, toate
impozitele indirecte sunt venituri ale administraţiei centrale de stat, iar impozitul pe avere se face

5
Roman, D. P., Dreptul Finanţelor Publice, Editura Tribuna, 2004, Sibiu, pag 54

6
Inceu, A.M., Lazăr, D.T., Mara, E.R., Finanţe şi bugete publice, Editura Accent, Cluj-Napoca, 2008, pag 67

7
venit la bugetele locale. Impozitele pe venituri se repartizează între organele administraţiei
centrale şi locale, în funcţie de sarcinile ce revin fiecarui nivel organizatoric al statului.

Se poate conclziona că, ” bugetul de stat este singurul plan financiar cu caracter de lege
care exprimă fluxurile financiare care iau naştere în procesul repartizării produsului intern brut
(PIB), ocazionate de formarea resurselor şi efectuarea cheltuielilor publice în concordanţă cu
obiectivele de politică economică, socială şi de altă natură ale fiecărei perioade.”7

1.3 Noţiunea de buget local

Statul modern, fiind o instituţie publică extrem de dinamică, cu o complexitate vastă şi cu

numeroase funcţii, este “dependent” de manifestarea unor fenomene şi procese financiare, atât
pentru existenţa sa, cât şi pentru buna sa funcţionare. Un alt aspect important poate fi considerat
faptul că un stat modern trebuie să îi asigure cetăţeanului toate căile respectiv mijloacele
necesare pentru ca acesta să poată participa la luarea deciziilor care privesc colectivitatea spaţial-
teritorială în care îşi desfăşoară munca şi viaţa. Autonomia locală reală nu poate funcţiona cu
rezultate bune fără asigurarea resurselor financiare necesare autorităţilor administrative,
instituţiilor şi serviciilor de interes local8.

Resursele financiare ale unităţilor administrativ-teritoriale se constituie din impozite, taxe

şi alte venituri fiscale, venituri nefiscale, venituri din capital, cote şi sume defalcate din unele
venituri ale bugetului de stat, cote adiţionale la unele venituri ale bugetului de stat şi ale
bugetelor locale, transferuri cu destinaţie specială de la bugetul de stat şi venituri cu destinaţie
specială9.

Necesitatea satisfacerii nevoilor pe plan local (procurarea fondurilor băneşti pentru

instituţiile şi serviciile publice locale) a condus la apariţia unui cadru instituţional exprimat prin

7
Antonescu, M., Finanţe publice-teorie şi practică, Editura Sitech, Craiova, 2006, pag 30

8
Inceu A.M.& Lazăr D.T (2006), Finanţe si bugete publice, Editura Accent, Cluj-Napoca
9
Legea nr 189 privind finanţele publice locale, publicată în Monitorul Oficial nr.404/22 octombrie 1998

8
sistemul bugetelor locale. Bugetul local este un document prin care sunt prevăzute şi aprobate, în
fiecare an, veniturile şi cheltuielile unităţilor administrativ-teritoriale10.

Bugetul local reprezintă actul în care se înscriu toate veniturile şi cheltuielile

colectivităţilor locale, pe o perioadă de un an. Bugetele locale sunt instrumente de planificare şi
conducere a activităţii financiare a unităţilor administrativ-teritoriale care au personalitate
juridică (comună, oraş, municipiu, sector al municipiului Bucureşti, judeţ, municipiul Bucureşti).

Bugetele locale reflectă fluxurile formării veniturilor şi efectuării cheltuielilor

administraţiei locale, modalitatea de finanţare a cheltuielilor pe destinaţii şi de acoperire a
deficitelor. Bugetul local este o componentă a sistemului de bugete definit, conform
reglementărilor legale, ca o verigă a acestuia, în contextul autonomiei în raport cu celelalte
componente (bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale,
bugetele instituţiilor publice autonome, bugetul trezoreriei statului, etc)11 .

Structura bugetelor locale evidenţiază :

 gradul de autonomie al administraţiei locale faţă de puterea centrală şi legăturile
existente între diferitele administraţii teritoriale;
 fluxurile formării veniturilor şi efectuării cheltuielilor administraţiilor locale;
 modalitatea de finanţare a cheltuielilor pe destinaţii şi de acoperire a deficitelor.

1.4 Principiile bugetelor locale

Bugetul de stat trebuie sa reflecte în mod real veniturile statului posibil de realizat şi
cheltuielile aferente perioadei pentru care se întocmeşte. El este construit ţinând seama de
anumite principii, care diferă atât de la o perioadă la alta, cât şi de la o ţară la alta în funcţie de
implicarea statului în viaţa economico-socială, de stadiul de democratizare, de gradul de
dezvoltare a economiei şi nu în ultimul rând şi de tradiţiile sociale şi culturale.

10
Legea Finanţelor publice locale, publicată în Monitorul Oficial nr 618 din 18 iulie 2006
11
Văcărel I. et al , “Finanţe Publice”, 2001, Editura didactică si pedagogică, Bucureşti

9
 Principiile bugetare reprezintă ”o sinteză a experienţei practicii bugetare, dar şi a
cerinţelor şi exigenţelor propuse de procesul elaborării şi execuţiei bugetului de stat.”12

a). Principiul anualităţii bugetului.

Anualitatea bugetului presupune obligaţia Guvenului de a întocmi şi prezent

Parlamentului proiectul de buget anual, precum şi efectuarea prelevărilor veniturilor statului şi
realizarea cheltuielilor bugetare în perioada de 1 an. Acest principiu constituie din punct de
vedere istoric, prima regulă bugetară pusă în practică, la vaza sa stând atât raţiuni de ordin politic
cât şi raţiuni tehnice.

Legea face referire la acest principiu, prin intermendiul art.11, care prevede
următoarele13:

 veniturile şi cheltuielile bugetare sunt aprobate prin lege pe o perioadă de un an,

care corespunde exerciţiului bugetar;
 toate operaţiunile de încasări şi plăţi efectuate în cursul unui an bugetar în contul
unui buget, aparţin exerciţiului corespunzător de execuţie a bugetului respectiv.

Acest principiu conturează dimensiunea în timp a bugetului de stat. El face referire la

două probleme majore14, şi anume:
 anul bugetar – în acest caz, anualitatea buetară pretinde că documentul bugetar să fie
întocmit în fiecare an şi pe o perioadă de un an. El trebuie dezbătut şi aprobat anual şi
pentru un an de zile, de către Parlament.
 exerciţiul bugetar – se referă la perioada de timp în care executivul trebuie să asigure
încasarea veniturilor şi să efectueze cheltuieli autorizate de către Parlament, pentru
fiecare an bugetar, într-o perioadă de un an de zile.

Anul bugetar poate sau nu să coincidă cu anul calendaristic. În România, anul bugetar
coincide cu anul calendaristic. ”Execuţia bugetară se încheie la 31 decembrie, iar orice venit
neîncasat şi orice cheltuială neefectuată până la această dată se va încasa sau se va plăti în contul
12
Berea, A.O., Pană,C., Finante publice.Buget si trezorerie publica, Editura Bren, Bucureşti, 2007, pag 193

13
Conform Legii finanţelor publice locale actualizată, 273/2006, articolul 11
14
Inceu, A.M., Lazăr, D.T., Mara, E.R., Finanţe şi bugete publice, Editura Accent, Cluj-Napoca, 2008, pag 74

10
bugetului anului următor. Creditele bugetare neutilizate până la închiderea anului sunt anulate de
drept.”15

b). Principiul universalităţii bugetare

Acest principiu stabileşte modul de înscriere a veniturilor şi cheltuielilor statului în

bugetul său. Totodată, el stipulează trecerea în buget a tuturor cheltuielilor şi veniturilor, fără a
exista însă vreo excepţie, sub forma unor sume brute şi nu a unor solduri rezultate în urma unor
eventuale compensări. Legea 500/2002 face referire la acest principiu în art.8 şi preciează
următoarele: ”veniturile şi cheltuielile se includ în buget în totalitate, în sume brute. Veniturile
bugetare nu pot fi afectate direct unei cheluieli bugetare anume, cu excepţia donaţiilor şi
sponsorizărilor, care au stabilite destinaţii distincte.”

În practică, acest principiu se aplică numai parţial, deoarece veniturile şi cheltuielile unor
instituţii publice sunt înscrise în bugetul de stat cu toate veniturile şi cheltuielile lor, în timp ce
altele numai cu soldul dintre acestea.

c). Principiul unităţii bugetare

Conform acestui principiu, toate veniturile şi cheltuielile statului, trebuie înscrise într-un
singur document şi după o schemă unică. Astfel, sensul iniţial al acestui principiu poate fi ilustrat
prin existenţa unui buget unic, rezultând astfel unitatea bugetară.

Unitatea bugetară ”presupune ca bugetul de stat să fie un document unic, care să

reprezinte o sinteză a ansamblului relaţiilor financiare publice.”16
Principiul unităţii, nu este respectat întocmai, înregistrându-se următoarele excepţii:
 Bugete anexe – ele sunt întocmite de diferite instituţii sau servicii publice ale
statului care prestează servicii publice şi care se bucură de o autonomie financiară relativă, fără a
dispune de personalitate juridică.
 Bugetele autonome – ele sunt întocmite de unităţile productive ale statului, au
autonomie funcţională şi personalitate juridică. Ele funcţionează după regulile codului financir şi
dispun de autonomie financiară deplină. Aceste unităţi realizaează venituri, înregistrează
15
Berea, A.O., Pană,C., Finanţe publice.Buget si trezorerie publica, Editura Bren, Bucureşti, 2007, pag 194

16
Berea, A.O., Pană,C., Finanţe publice.Buget si trezorerie publica, Editura Bren, Bucureşti, 2007, pag 196

11
cheltuieli, obţin profit, plătesc impozite şi dividende, se pot autofinanţa şi pot contracta
împrumuturi.
 Bugetele extraordinare – se întocmesc cu ocazia unor cheltuieli publice
excepţionale, în cazuri speciale de criză economică, calamităţi naturale, război, etc. Acestea se
mai întocmesc şi pentru evidenţierea cheltuielilor de investiţii civile finanţate din împrumuturi
contractate de stat.
 Conturile speciale de trezorerie – cuprind încasările şi plăţile care nu au un
caracter definitiv pentru bugetul de stat şi care, în condiţiile executării angajamentului care le-a
generat, se soldează.

 Taxele parafiscale – acestea sunt contribuţii obligatorii către diferite instituţii

publice şi private, dar care nu figurează în buget. Au caracter particular prin aceea că aceste
sume sunt venituri ale statului, dar care au o afectare specială, având ca destinaţie realizarea
anumitor activităţi, bine definite şi precizate.

d). Principiul neafectării veniturilor bugetare

Acest principiu reprezintă depersonalizarea veniturilor, adică faptul de a nu cunoaşte

destinaţia expresă/punctuală ce li se rezervă nici la restituirea lor. Potrivit lui, un venit odată
încasat la buget se administrează global fiind destinat acoperirii cheltuielilor privite în ansamblul
lor; în principiu se admite ca pentru o anumită cheltuială bugetară să se instituie, încaseze şi
folosească un anumit venit. În condiţiile actuale nici acest principiu nu mai este respectat,
existând numeroase abateri.

e).Principiul echilibrului bugetar

Acest principiu se referă la grija pe care trebuie să o aibă statul în protejarea

contribuabililor locali împotriva risipei sau inconsecvenţei vreunui ales local. Respectarea
principiului este foarte importantă deoarece dacă, spre exemplu, bugetul local este în
dezechilibru (nu işi mai poate procura resursele necesare pentru acoperirea cheltuielilor sale), în
mod cert va apela la un împrumut de la stat, pentru a putea depăşi acel dezechilibru. De aceea,
statul obligă la respectarea principiului anualităţii.

12
 f). Principiul publicităţii (transparenţei) bugetului

Conform acestui principiu, prevederile bugetare trebuie aduse la cunoţtinţa opiniei

publice prin publicarea în Monitorul Oficial şi culegeri de legi, după dezbaterea şi aprobarea în
Parlament. De asemenea, populaţia trebuie să fie informată despre execuţia acestor prevederi.

g). Principiul anteriorităţii

Acest principiu se referă la faptul că votarea şi autorizarea bugetului trebuie să intervină

înainte de intrarea sa în vigoare. Argumentul care stă la baza acestui principiu este că, o
autorizare bugetară nu are semnificaţie reală, decât în măsura în care, precede operaţiunile
financiare pe care le autorizează.17 Respectarea acestui principiu ridică probleme de aplicare la
nivelul bugetelor locale şi de aceea practica bugetară a încercat să remedieze aceste probleme,
soluţia numindu-se “a douăsprezecea provizorie” (această metodă presupune că în perioada în
care nu a intrat în vigoare noua autorizaţie bugetară, bugetul va funcţiona pe baza cifrelor
bugetare din anul bugetar anterior).

h). Principiul realităţii

Principiul realităţii bugetare ”impune ca odată cu elaborarea proiectelor de buget să fie

elaborate şi variantele cele mai apropiate de realitate, pentru a se prevedea unele cifre de venituri
ce se vor putea realiza efectiv, respectiv a unor cheltuieli a căror acoperire este posibil a fi
acoperită în anul fiscal.”18 Respectarea acestui principiu depinde de temeinicia calculelor de
fundamentare, de veridicitatea informaţiei preluate şi de acurateţea metodelor folosite. Se
folosesc două metode şi anume: metoda automată sau a penultimei şi metoda evaluării directe.

i). Principiul specializării bugetare

17
Inceu, A.M., Lazăr, D.T., Mara, E.R., Finanţe şi bugete publice, Editura Accent, Cluj-Napoca, 2008, pag78

18
Neguriţă, O., Buget şi trezorerie publică –abordare economică şi financiară, Editura Terra Nostra, Iaşi, 2008, pag
32

13
 Conform acestui principiu, ”veniturile şi cheltuielile bugetare se înscriu şi se aprobă în
buget pe surse de provenienţă şi, respectiv pe categorii de cheltuieli, grupate după natura lor
economică şi destinaţia acestora, potrivit clasificaţiei bugetare”19.

1.5 Procesul bugetar local

Procesul bugetar poate fi definit ca fiind ansamblul de operaţiuni care se succed anual
privind întocmirea, aprobarea, executarea şi încheierea proiectului de buget, aprobarea contului
general de execuţie bugetară şi controlul execuţiei bugetare.
Procesul bugetar prezintă următoarele trăsături20:
 Este un proces decizional care constă în alocarea unor resurse bugetare în raport
vu nevoile societăţii, pentru bunuri şi servicii publice;
 Este un proces complex care antrenează, în etape şi proporţii diferie şi pe paliere
diferite ale procesului bugetar, toate puterile statului: legislativă, executivă şi judecătorească.
 Este un proces preponderent politic, deoarece opţiunea pentru un anumit tip de
politică economică, în general, de politică financiară şi monetară, în particular, reprezintă un act
de decizie politică a majorităţii parlamentare;
 Este un proces cu implicaţii sociale şi economice, bugetul influenţând evoluţia
creşterii economice, nivelul preţurilor, rata şomajului, evoluţia ratei dobânzii, etc.
 Este un proces ciclic, în baza principiului anualităţii, cu termene concrete de
derulare şi finalizare, stabilite prin legi speciale.

Sistemul bugetelor locale cuprinde:

 bugetele locale ale comunelor, oraşelor, municipiilor, sectoarelor municipiului
Bucureşti, judeţelor şi municipiului Bucureşti;
 bugetele locale ale instituţiilor publice, finanţate integral sau parţial din bugetele
locale, după caz;
 bugetele instituţiilor publice finanţate integral din veniturile proprii;
 bugetul împrumuturilor externe şi interne, pentru care rambursarea, plata dobânzilor,
comisioanelor spezelor şi altor costuri se asigură din bugetele locale şi care provin din:

Conform Legii finanţelor publice, art 112, 2006

19

20
Neguriţă, O., Buget şi trezorerie publică –abordare economică şi financiară, Editura Terra Nostra, Iaşi, 2008, pag
117

14
împrumuturi externe contractate de stat şi subîmprumutate autorităţilor administraţiei externe,
contractate de autorităţile administraţiei publice locale şi garantate de stat; împrumuturi externe
şi interne contractate sau garantate de autorităţile administraţiei publice locale;
 bugetul fondurilor externe nerambursabile.21

1.5.1 Elaborarea proiectului de buget

Reprezintă o fază destul de laborioasă, care constă în determinarea veniturilor şi a

cheltuielilor la nivelul unităţilor administrativ teritoriale cu personalitate juridică (comună, oraş,
municipiu, judeţ, municipiul Bucureşti sau sector al acestuia), urmate de o prognoză a bugetului
respectiv pe următorii trei ani, precum şi programul de investiţii publice, detaliat pe obiective şi
pe ani de execuţie.

Prima etapă în elaborarea proiectului de buget o constituie o scrisoare cadru prin care
Ministerul Finanţelor Publice transmite direcţiilor generale ale finanţelor publice, consiliilor
judeţene, până la data de 1 iunie a fiecărui ani, caracteristicile contextului macroeconomic în care
vor fi elaborate respectivele proiecte de buget, metodologiile utilizate în elaborarea acestuia,
precum şi limitele sumelor defalcate din unele venituri ale bugetului de stat şi ale transferurilor
consolidabile (investiţii finanţate din împrumuturi externe la a căror realizare contribuie şi
Guvernul)22.

Proiectele bugetelor locale sunt elaborate de către ordonatorii principali de credite,

avându-se în vedere următoarele aspecte:
 politicile bugetare, naţionale şi locale;
 propunerile de cheltuieli detaliate ale orodonatorilor de credite din subordine;
 prognozele principalilor indicatori macroeconomici şi sociali pentru anul bugetar
pentru care se elaborează proiectul de buget, precum şi pentru următorii trei ani, elaborate de
organele abilitate;

21
Berea, A.O., Pană,C., Finante publice.Buget si trezorerie publica, Editura Bren, București, 2007, pag 223

22
Inceu A.M, Lazăr D.T, Moldovan B., “Finanţe şi bugete publice”, Editura Accent, 2009, Cluj-Napoca

15
  prevederile acordurilor de împrumuturi interne sau externe încheiate, ale
memorandumurilor de finanţare sau ale altor acorduri internaţionale semnate şi/sau ratificate;
 politicile şi strategiile sectoriale şi locale, precum şi priorităţile stabilite în
formularea propunerilor de buget;
 programele de dezvoltare economico-socială în perspectivă ale unităţii
administrativ-teritoriale, în concordanţă cu politicile de dezvoltare la nivel naţional, regional,
judeţean, zonal sau local;
 programele întocmite de către ordonatorii principali de credite în scopul finanţării
unor acţiuni, cărora le sunt asociate obiective precise şi indicatori de rezultate şi de eficienţă;
programele sunt insoţite de estimarea anuală a performanţelor fiecărui program care trebuie să
precizeze: acţiunile, costurile associate, obiectivele urmărite, rezultatele obţinute şi estimate
pentru anii următori, măsurate prin indicatori precişi, a căror alegere este justificată.

Ordonatorii principali de credite în cazul bugetelor locale sunt: preşedinţii Consiliilor

judeţene, primarul general al municipiului Bucureşti şi primarii celorlalte unităţi administrativ-
teritoriale (municipii, oraşe, comune)23. Aceştia, în limitele sumelor primite, elaborează şi depun
la Ministerul Finanţelor Publice, până la data de 1 iunie a fiecărui an, proiectele bugetelor locale
echilibrate şi anexele la acestea pentru anul bugetar următor, precum şi estimările pentru
următorii trei ani, urmând ca acestea să transmită proiectele bugetelor locale pe ansamblul
judeţului şi municipiului Bucureşti la Ministerul Finanţelor Publice, până la data de 15 iulie a
fiecărui an. În cazul în care proiectul de buget necesită transferuri din bugetul administraţiei
centrale de stat, definitivarea proiectului se realizează după consultarea şi aprobarea Ministerului
de Finanţe.

Proiectele de buget definitivate se depun la Ministerul Finanţelor Publice până la data de

1 august a fiecărui an24.

1.5.2 Aprobarea bugetelor locale

23
Conform art. 24, alin. 1, din Legea nr. 189/1998 privind finanţele publice locale
24
Conform art. 34, alin 5, din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice

16
 În această fază, proiectele de bugete locale sunt prezentate de către principalii ordonatori
de credite spre aprobare, consiliilor locale, consiliilor judeţene şi Consiliului General al
Municipiului Bucureşti. Proiectul de buget local se publică în presa locală sau se afişează la
sediul primăriei, după care, în termen de 15 zile, este supus aprobării consiliului local, judeţean
şi Consiliului General al Municipiul Bucureşti. Proiectul bugetului local va fi însoţit de raportul
primarului, al preşedintelui consiliului judeţean sau al primarului general al municipiului
Bucureşti, după caz, precum şi de eventualele contestaţii depuse de locuitori, în termenul de 15
zile de la publicarea/ afişarea proiectului. Consiliul local, judeţean şi Consiliul General al
Muncipiului Bucureşti se pronunţă asupra contestaţiilor, după care adoptă proiectul bugetului
local. Veniturile şi cheltuielile prevăzute în bugetele locale se repartizează pe trimestre, în
funcţie de termenele legale de încasare a veniturilor şi de perioada în care este necesară
efectuarea cheltuielilor, şi se aprobă, pentru sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de
stat şi pentru transferuri de la acest buget, de către Ministerul Finanţelor Publice, în termen de 20
de zile de la intrarea în vigoare a legii bugetului de stat. Aprobarea pentru aceste sume se face pe
baza propunerilor ordonatorilor principali de credite ai bugetelor locale, transmise la Ministerul
Finanţelor Publice de către direcţiile generale ale finanţelor publice şi controlului financiar de
stat.

Aprobarea bugetelor locale şi a bugetelor instituţiilor şi serviciilor publice de interes

local, se realizează astfel:
 bugetele locale, de către consiliile locale, consiliile judeţene şi consiliul general al
municipiului Bucureşti, după caz;
 bugetele instituţiilor şi serviciilor publice, finanţate integral din venituri
extrabugetare se aprobă de către consiliile de administraţie ale acestora împreună cu avizul
ordonatorului principal de credite;
 bugetele instituţiilor şi serviciilor publice, finanţate integral sau parţial din
bugetele locale, de către consiliile locale, iar, în funcţie de subordonarea acestora, e necesar
avizul ordonatorilor superiori25.

25
Inceu A.M, Lazăr D.T, “ Finanţe şi bugete publice”, Editura Accent, 2006, Cluj-Napoca

17
 Se va adopta proiectul bugetului local numai după ce acesta a fost votat pe capitole,
subcapitole, articole şi anexe26.

Proiectele de buget se aprobă de către consiliile locale într-un termen de maximum 45 de

zile de la data publicării legii bugetului de stat. În cazul în care autorităţile deliberate nu aprobă
proiectele bugetelor locale în termenul prevăzut, direcţiile generale ale finanţelor publice dispun
sistarea alimentării cu cote, respectiv sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat şi cu
transferuri consolidabile, până la aprobarea acestora de către autorităţile deliberative. În această
situaţie din bugetele locale se pot efectua plăţi numai în limita celorlalte venituri încasate.

Ordonatorii principali de credite sunt obligaţi să transmită direcţiilor generale ale

finanţelor publice bugetele locale aprobate, în termen de 5 zile de la aprobarea acestora.

Dacă legea bugetului de stat nu a fost adoptată cu cel puţin 3 zile înainte de expirarea
exerciţiului bugetar, se aplică în continuare bugetele anului precedent, până la aprobarea noilor
bugete, limitele lunare de c heltuieli neputând depăşi, de regulă, 1/12 din prevederile bugetelor
anului precedent, cu excepţia cazurilor deosebite, temeinic justificate de către ordonatorii de
credite sau, după caz, 1/12 din sumele propuse în proiectul de buget, în situaţia în care acestea
sunt mai mici decât cele din anul precedent.

1.5.3 Execuţia bugetelor locale

Execuţia bugetului reprezintă totalitatea operaţiunilor referitoare la încasarea veniturilor

şi efectuarea propriu-zisă a cheltuielilor aprobate de către Parlament. De asemenea, cuprinde
toate operaţiunile de realizare a veniturilor de la contribuabili, agenţi economici şi persoane
fizice ce au obligaţia de a achita la termenele stabilite contravaloarea taxelor şi impozitelor
datorate administraţiilor locale, precum şi efectuarea cheltuielilor prevăzute şi autorizate prin
bugetul local.

Execuţia bugetului cade în sarcina Guvernului şi a ordonatorilor de credite bugetare, după

caz. Sumele înscrise la partea de venituri sunt considerate sarcini minime, iar sumele înscrise la
26
Văcărel I., “Finante publice”, Editura Didactică şi Pedagogică, 2001, Bucureşti

18
partea de cheltuieli constituie limite maxime ce nu pot fi depăşite, insituţiile publice care execută
bugetul fiind obligate să respecte întocmai destinaţiile stabilite pentru fiecare alocaţie bugetară.

Repartizarea pe trimestre a veniturilor şi cheltuielilor bugetare se aprobă de către:

 Ministerul Finanţelor Publice pentru sumele defalcate din unele venituri ale
bugetului de stat şi pentru transferurile de la acest buget, pe baza propunerilor ordonatorilor de
credite ai bugetelor locale, în termen de 20 zile de la data publicării legii bugetului de stat în
Monitorul Oficial al României, Partea I.
 Ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale, pentru bugetele locale şi ale
instituţiilor publice în termen de 15 zile de la aprobarea repartizării sumelor defalcate din unele
venituri ale bugetului de stat şi a transferurilor de la acest buget.

În practică se constată o separare a activiăţii de execuţie a veniturilor de cea de execuţie a

cheltuielilor, deoarece fiecare dintre ele folosesc instrumente şi proceduri spcifice.

În procesul execuţiei bugetare cheltuielile bugetare parcurg următoarele faze:

angajament, lichidare, ordonanţare şi plată.

Angajamentul – reprezintă asumarea obligaţiei unui organism public de a plăti o sumă de

bani unui terţ, obligaţie ce rezultă dintr-un contract, hotărâre judecătorească sau orice alt act
legal, ca urmare a unor livrări de mărfuri, prestări de servicii, executări de lucrări, etc.
Lichidarea – este operaţiunea prin care se verifică realizarea serviciului în favoarea
instituţiei publice şi se stabileşte mărimea sumei datorate furnizorilor care urmează a fi efectuată
şi are la bază acte justificative. Este, prin urmare operaţiunea care are loc după ce au fost
efectuate serviciile şi livrările de bunuri în favoarea statului.
Ordonanţarea – este operaţiunea de emitere a unui ordin de plată a sumei de bani din
bugetul local, în favoarea celui îndreptăţit de acesta.
Plata – este operaţiunea prin care se stinge obligaţia instituţiei publice faţă de persoanele
fizice sau juridice (debitori sau creditori), faţă de care acesta este dator cu o anumită sumă de
bani.

19
 În concluzie, putem afirma că27:

 excuţia bugetară se face, de regulă, de către ministere şi instituţii coordonate de

Ministerul Finanţelor Publice, Banca de Emisiune şi Trezoreria statului. Acestea se sprijină pe
aparatul financiar-bancar, a cărui organizare diferă de la o ţară la alta;
 execuţia bugetară presupune încasarea propriu-zisă a veniturilor şi efectuarea
cheltuielilor, activitate ce implică mobilizarea resurselor financiare pentru finanţarea deficitului
bugetar.

1.5.4. Încheierea exerciţiului bugetar

Următoarea etapă în cadrul procesului bugetar, este reprezentată de întocmirea

documentelor de încheierea a exerciţiului bugetar, prin care se concretizează modul de gestionare
a bugetului.

Această operaţiune este reflectată în contul de execuţie bugetară, care exprimă la sfârşitul
anului bugetar, excedentul sau deficitul cu care se confruntă instituţia publică. Contul de execuţie
al exerciţiului bugetar este documentul care prezintă veniturile şi cheltuielile bugetului pentru
anul anterior ca şi rezultatul definitiv pentru acea perioadă. Acest document se supune dezbaterii
şi aprobării Parlamentului odată cu proiectul de buget pentru anul următor celui în curs.

Conturile anuale de execuţie a bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale de stat şi

bugetelor fondurilor speciale şi ale ordonatorilor de credite curpind:28

 la venituri – prevederi bugetare aprobate iniţial, prevederi bugetare definitive,

încasări realizate;
 la cheltuieli – credite aprobate iniţial, credite definitive şi plăţi efectuate.

Excedentul sau deficitul bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale de stat şi

bugetelor fondurilor speciale, se stabilşte ca diferenţă între veniturile încasate până la încheierea
exerciţiului bugetar şi plăţile efectuate până la aceeaşi dată.

27
Antonescu, M., Finanţe publice-teorie şi practică, Editura Sitech, Craiova, 2006, pag61
28
Antonescu, M., Finanţe publice-teorie şi practică, Editura Sitech, Craiova, 2006, pag65

20
 2.6. Controlul bugetar

Controlul bugetar poate fi prezentat ca fiind o fază distinctă a procestului bugetar, dar de
asemenea, poate fi suprapus cu celelalte etape, aceasta realizându-se în funcţie de fiecare autor.
Acesta se poate clasifica în funcţie de natura organelor împuternicite de control şi în funcţie de
momentul de exercitare a controlului, conform următoarei scheme:

Controlul politic, se exercită de către Parlament cu prilejul examinării şi aprobării

proiectului bugetului şi contului de execuţie bugetară, precum şi pe parcursul execuţiei bugetului
aprobat. Prin acest tip de control, se urmăreşte, în principal, respectarea de către Guvern a
prevederilor autorizaţiei parlamentare în materie de buget şi a modului în care au fost gestionate
fondurile bugetare.

Controlul jurisdicţional, este efectuat de organisme specializate, cunoscute sub denumirea

de Cameră sau Curte de Conturi, care are principala sarcină controlul complet al execuţiei
bugetului. Acest organism, confirmă legalitatea actelor justificative şi dă anual descărcarea de
gestiune pentru conturile contabile, atunci când acestea sunt în regulă.

Controlul administrativ, poate fi privit din două puncte de vedere. Pe de o parte, se referă
la controlul realizat de organele specializate ale Ministerului Finanţelor, iar pe de altă parte, la
controlul ierarhic efectuat de către ordonatorii principali de credite asupra modului de consumare
a creditelor bugetare de către subordonaţii acestora.

Controlul preventiv, se exercită înainte de angajarea sau efectuarea operaţiunilor

respective. Această formă de control se exercită, de regulă, cu ocazia autorizării sau aprobării
tranzacţiilor sau a altor operaţiuni, fiind şi cea mai eficientă formă a controlului bugetar,
deoarece odată înfaptuit poate stopa operaţiile nelegale sau neeficiente.

Controlul concomitent, se exercită în acelaşi timp cu desfăşurarea operaţiunilor

controlate, având o valoare limitată deoarece se concentrează asupra legalităţii plăţii. În cazul
acestei forme a controlului, cheltuiala, odată angajată, nu mai poate fi oprită dacă se constată că
este, neoportună, nelegală sau neeficientă.

21
 Controlul posterior, se exercită după ce operaţiunile au avut loc, prin intermediul unor
organe specializate de control, pentru a descoperi cazurile de nerespectare a legilor, a
neregularităţilor în execuţia bugetară, stabilirea persoanelor vinovate şi sancţionarea acestora,
precum şi prevenirea producerii în viitor a abaterilor de natura celor constatate.

Organizarea si executarea controlului diferă de la ţară la alta. În România, ”controlul

politic se execută de către Parlament, controlul juridicţional se realizează de către Curtea de
Conturi, iar controlul administrativ se efectuează de către Ministerul Finanţelor Publice şi
celelalte ministere.”29

CAPITOLUL 2. VENITURILE ŞI CHELTUIELILE BUGETULUI

LOCAL

Bugetul local este format din venituri şi cheltuieli, grupate pe baza clasificaţiei bugetare
aprobate de Ministerul Finanţelor Publice. Veniturile şi cheltuielile bugetelor, precum şi celelalte
venituri şi cheltuieli evidenţiate în afara bugetului local, cumulate la nivelul unităţii administrativ
teritorială, alcătuiesc bugetul general al unităţii administrativ - teritoriale, care, după consolidare,
prin eliminarea transferurilor dintre bugete, va reflecta dimensiunea efortului financiar public în
unitatea administrativ-teritorială pe anul respectiv, starea de echilibru sau dezechilibru, după caz.

Veniturile sunt structurate pe capitole şi subcapitole, iar cheltuielile sunt structurate pe

părţi, capitole, subcapitole, titluri, articole, precum şi alineate şi paragrafe.

29
Antonescu, M., Finanţe publice-teorie şi practică, Editura Sitech, Craiova, 2006, pag67

22
 2.1 Veniturile bugetului local

Reprezintă resurse băneşti care revin bugetelor locale, bugetelor instituţiilor şi serviciilor
publice de interes local, bugetelor activităţilor finanţate integral din venituri extrabugetare, în
baza unor prevederi legale, venituri formate, în principal, din impozite, taxe şi alte vărsăminte.

Bugetele locale se constituie în principal din venituri realizate pe plan local şi venituri
primite de la nivel central. În afară de acestea o altă sursă importantă care poate creşte venitul
realizat pe plan local o reprezintă împrumuturile.

Veniturile proprii sunt veniturile pe care autorităţile le realizează pe plan local. Nivelul şi
sursele acestor venituri sunt controlate, decise de către autorităţile locale, în limitele legale
prevăzute.

În structura veniturilor proprii regăsim 30: impozite şi taxe, ca veniturile fiscale, venituri
nefiscale din administrarea domeniului local sau funcţionarea unor întreprinderi de subordonare
locală. Impozitele pot avea o existenţă de sine stătătoare, ca impozite locale de sine stătătoare sau
sa fie comune cu cele ale statului. Partea ce revine bugetului local, se stabileşte ca şi cote
adiţionale sau ca şi cote defalcate. În cazul cotelor adiţionale, la unele impozite se adaugă o cotă
suplimentară şi încasările aferente rămân la dispoziţia bugetelor locale. În cazul cotelor defalcate,
există două variante: dintr-un impozit general se defalcă pe baza unei cote, o parte ce rămâne la
dispoziţia bugetelor locale, iar alta bugetului general sau invers.

Subvenţiile de echilibrare, sunt regăsite sub forma transferurilor stabilite din bugetul
administraţiei centrale către cele judeţene, şi apoi continuă pâmă la nivelul comunelor. Acestea
se acordă atât pentru investiţii, cât şi pentru cheltuielile de funcţionare.

Împrumuturile locale, sunt contracte de împrumuturi de la instituţiile publice de credit, cu

o dobândă mică, uneori simbolică doar, sau pot fi împrumuturi de la alte bănci, cu o dobândă
negociabilă, de data aceasta.

30
Inceu, A.M., Lazăr, D.T., Mara, E.R., Finanţe şi bugete publice, Editura Accent, Cluj-Napoca, 2008, pag91

23
 Veniturile proprii ale bugetelor locale, conform clasificaţiei elaborată de Ministerul
Finanţelor şi Legii Finanţelor Publice Locale sunt:
 venituri fiscale formate din impozite şi taxe;
 vărsăminte din profitul net al regiilor autonome de sub autoritatea consiliilor locale şi
vărsăminte de la instituţiile publice;
 diverse venituri formate din venituri din concesiuni, din amenzi, şi imputaţii,
despăgubiri şi recuperarea cheltuielilor de judecată;
 venituri din capital sunt acelea ce se obţin din valorificarea unor bunuri ale
institutelor publice şi din vânzarea locuinţelor construite din fonduri băneşti ale statului.

Veniturile bugetului de stat sunt structurate după cum urmează:

A.Venituri curente
A.1. Venituri fiscale
A.1.1 Impozit pe venit, profit şi câştiguri de capital de la persoane juridice;
A.1.2 Impozit pe venit, profit şi câştiguri de capital de la persoane fizice;
A.1.3 Impozite şi taxe pe bunuri şi servicii;
A.1.4 Impozit pe comerţul exerior şi tranzacţiile internaţionale;
A.2. Contribuţii de asigurări
A.3. Venituri nefiscale
B. Venituri din capital
C. Venituri din rambursarea împrumuturilor acordate

2.2. Cheltuielile bugetului local

Legea Finanţelor Publice defineşte cheltuiala bugetară ca fiind o cheltuială aprobată prin
bugetul local, bugetul unei instituţii sau al unui serviciu public, bugetul unei activităţi finanţate
integral din venituri extrabugetare şi efectuată în limita resurselor acestor bugete, cu respectarea
prevederilor legale. Cheltuielile din bugetele locale se concretizează în cumpărarea de bunuri şi
servicii, efectută de autorităţile locale pentru cetăţeni, în plăţile efectuate cetăţenilor sub forma
transferurilor (pensii, subvenţii, ajutor de şomaj, etc) precum şi în plata împrumuturilor
contractate de ordonatorii principali de credite.

24
 Fiecare categorie de cheltuieli are particularităţile ei, iar mărimea cheltuielilor alocate
pentru o activitate sau alta depinde de o serie de factori politici, economici, sociali.Sumele
cheltuite diferă de la o localitate la alta şi de la un an la altul în funcţie de capacitatea economică
de a produce şi de a distribui, precum şi de presiuni politice sau sociale cu care se confruntă
comunităţile locale.

Există două clasificări a cheltuielilor cuprinse în bugetele locale româneşti. Prima dintre
ele vizeză aspecte tehnice (tipul de cheltuieli care vor fi făcute pentru diferitele domenii - de
capital, materiale şi servicii, etc.) iar cea de-a doua are în vedere cheltuielile globale în aceste
domenii.

Urmând clasificaţia funcţională a cheltuielilor putem spune că din bugetul statului sunt
finanţate următoarele domenii:
A. Serviciile publice generale. Această categorie de cheltuieli cuprinde cheltuielile
legate de întreţinerea şi funcţionarea organelor de administraţie propriu-zise.
B. Apărare, ordine publică şi siguranţă naţională. În această categorie intră acele
cheltuieli legate de întreţinerea şi funcţionarea organelor însărcinate cu menţinerea ordinii
publice şi siguranţei naţionale, precum şi cele privind întreţinerea şi funcţionarea armatei,
cercetare ştiinţifică în acest domeniu, participarea la blocuri militare şi războaie precum şi
înlăturarea efectelor şi urmărilor războaielor.
C. Cheltuielile socio-culturale. În această categorie sunt cuprinse: cheltuielile
pentru învăţământ, sănătate, cultură, asistenţă socială, ajutoare, alocaţii, etc.
Cheltuielile cu învăţământul, la rândul lor, sunt defalcate pe forme de învăţământ :
cheltuieli cu învăţământul preşcolar, primar, gimnazial, liceal, profesional, post-liceal şi special,
precum şi internate, cămine, case de copii şi cantine pentru elevi.
Cheltuielile pentru sănătate, privesc spitale, sanatoria, dispensare, centre de sănătate,
diagnostic şi tratament, precum şi case, leagăne de copii, servicii de ambulanţă, etc.
Cheltuielile pentru cultură sunt formate din: biblioteci publice, muzeee, teatre, case de
cultură, cămine culturale, şcoli populare de artă, alte instituţii şi acţiuni privind cultura, religia şi
activitatea sportivă şi de tineret.

25
Cheltuielile de asistenţă social fac referire la căminele de bătrâni şi pensionari, cămine pentru
copii, cămine spital pentru invalizi şi bolnavi cronici, cantine de ajutor social, centre de primire a
minorilor, ajutor social, plasament familiar, indemnizaţii de naştere, alocaţii, pensii, ajutoare, etc.
D. Acţiuni economice. Aceste cheltuieli sunt grupate, de regulă, în funcţie de
destinaţia pe care o au, astfel: industrie, agricultură şi silvicultură, transporturi şi comunicaţii şi
alte acţiuni economice.

CAPITOLUL 3.

STUDIU DE CAZ PRIVIND BUGETUL LOCAL AL ORAŞULUI

ŞIMLEU-SILVANIEI

26
 3.1 Scurt istoric al oraşului Şimleu-Silvaniei

Situat în partea de vest a judeţului Salaj,la o distanţă de 29 km faţă de municipiul

Zalău,oraşul Şimleu-Silvaniei cu localitaţile rurale componente:Bic,Cehei,Pusta,se întinde pe o
suprafaţă de 62,26 km,în depresiunea Şimleului,sub Măgura Şimleului,în bazinul hidrografic al
Crasnei.

Prima ataşare documentară a oraşului dateaza din anul 1215,când,într-un document emis
la Alba Iulia,se aminteşte de Vathasomlyowa,prima denumire cunoscută a localitaţii.Până la
denumirea actual,oraşul era cunoscut în anul 1429 sub denumirea de Oppidum Somllyo,iar la
1854 e cunoscut ca Szilogy-Somlyo.

Localitatea Cehei apărută în anul 1259 sub denumirea de Terra Chechy,iar în anul 1854
sub denumirea de Somlyo Csehi.Celelalte localitaţi sunt atestate mult mai tarziu,respective

27
Pustă în anul 1913 sub denumirea de Csehipuszta iar la 3 km se afla Mănastirea Bic,care e un
loc de pelerinaj şi un atractiv punct turistic,unic in regiune.

Descoperirile arheologice făcute pe teriroriul administrative al oraşului,au scos la lumină

un bogat material ce a aparţinut civilizaţiei dacice.Două teraure formate din piese de aur
descoperite la Şimleu,datate din secolul al V-lea,se află în prezent expuse la Muzeele de Istorie
din Viena şi Budapesta.

În epoca dacica a existat cetatea Dacidava,zonă fiind locuită de dacii liberi.Pe acelaşi
amplasament,în evul mediu a fost construită o fortificaţie din lemn şi pămant.Ruinele vizibile şi
azi,aparţin ultimei faze de piatra a cetaţii,datate între 1315-1317.
Istoria medievală a Şimleuluieste strâns legata de familia Bathory,familie princiară care a jucat
roluri importante în istoria transilvaneană.Cetatea Şimleu intra în posesia familiei mai sus
amintite,in urma casatoriei lui Bathory Laszlo cu Medgyesaljai Anna în anul 1351.

Cetatea Şimleului a fost de-a lungul istoriei reşedinţa principilor ardeleni din familia
Bathory,fiind teatru de război pentru armatele turceşti care în anul 1660 au incendiat
oraşul.Aceasta e alcătuita din două incinte fortificate,construita în oua etape.Se mai păstreaza
doua turnuri,un bastion şi o parte din zidurile de aparare.A fost şi un centru important vizat de
răsculaţii curuţi şi locul de unde generalul Iosif Bem a pornit în anul 1848 acţiunile militare
pentru ocuparea oraşelor de pe Someş:Jibou,Dej,Cluj.

Dupa 1817,Şimleul devine şi un puternic centru al intelectualitaţii româneşti găzduind un

gimnaziu românesc,vicariatul greco-catolic,departamentul sălăjean al Astrei,tipografia
românească Victoria,aflându-se sub semnul marelui cărturar Simion Bărnuţiu.
Cu evoluţiile fundamentale de-a lungul timpului,populaţia oraşului Şimleu-Silvaniei numara la
ultimul recesământ 13,972 de locuitori.

28
 Alaturi de municipiul Zalău,oraşul Şimleu e un important centru economic al judeţului
Sălaj.Industria prelucrarii lemnului ,industria textilă şi industria alimentară sunt bine
reprezentate în oraş,iar activitatea sectorului teţiar au căpătat în ultimii ani ponderi din ce în ce
mai însemnate.

Oraşul e cunoscut şi prin celebra fabrica de şampanie (chmpagne),ale cărei galerii

subterane se întind pe 3,5 km.

Potenţialul touristic al oraşului e stâns legat de fondul touristic natural şi elementele

fondului touristic antropic,aflate într-o deplină armonie.Valoarea panoramei peisagistice ce se
deprinde de pe înaălţimile Măgurii Şimleului,spre depresiune,e una de excepţie,iar lacul Cehei e
una dintre cele mai frumoase rezervări natural ale judeţului Sălaj.

Dintre cele zece monumente de arhitectură catalogate,cele mai importante obiective

din punct de vedere touristic sunt:Ansamblul Cetaţii Bathory (1532-cu modificările
ulterioare),Biserica Reformata (1730),Biserica Romano-Catolica(1532-cu modificările ulterioare)
şi Biserica Ortodoxă ,,Sfinţii Apostoli,, din Cehei (1765).

3.2 Analiza veniturilor

În analiza veniturilor bugetului oraşului Şimleu-Silvaniei, voi porni de la analiza de

ansamblu a veniturilor în perioada 2007-2011, iar apoi voi efectua o analiză a structurii
veniturilor bugetului local, a componentelor, a dinamicii acestora, a unora din cauzele care au
determinat evoluţia respectivă.

29
 Grafic nr. 1 Evoluţia veniturilor totale, sume absolute Veniturile totale. Veniturile
TOTAL VENITURI totale ale bugetelor locale sunt
1.40

1.20
formate din: venituri curente,
1.00
venituri din capital şi subvenţii.
0.80

0.60
Analizând datele,putem observa
0.40
faptul că veniturile totale ale
0.20

0.00
bugetului local al oraşului Şimleu-
2008/2007 2009/2008 2010/2009 2011/2010

Silvaniei flucuează pe întreaga

Grafic nr. 2 Venituri totale, indici cu bază in lanţ perioadă analizată.Din anul 2007
30,000,000 până în 2008 acestea au o evoluţie
25,000,000
20,000,000
15,000,000
crescătoare,în anul 2009 scad,iar
10,000,000
5,000,000 din 2010 până în 2011 valorile
0
cresc (vezi grafic nr. 1).Astfel,în
anul 2007 încasările au fost în
valoare de 21.769.745 mii lei,în
IV.SUBVENTII
II.VENITURI DIN CAPITAL 2008 acestea au crescut la suma de
I.VENITURI CURENTE
26.783.298 mii lei (reprezentând o
120.00
creştere de 1,23 ori).În 2009
100.00
încasările au fost de 25.856.447
80.00
mii lei,reprezentând scădere de
60.00 TOTAL VENITURI 0,97 ori faţă de anul 2008.În anul
40.00 2010 se poate observa o creştere

20.00
de 1,11 ori faţă de anul 2007,iar în
anul 2011 valorile cresc cu
0.00
2007 2008 2009 2010 2011
5.091.872 mii lei faţă de anul
2007,considerat ca an de bază.De asemenea putem observa ca veniturile din anul 2011 au
înregistrat cea mai mare valoare din cei cinci ani analizaţi.Analizând indicii cu bază în
lanţ,observăm că cea mai mare creştere a avut loc în anul 2008 faţă de 2007,aceasta fiind de 1,23
ori,în comparaţie cu anul 2009 faţă de 2008 în care creşterea a fost de 0,97 ori.În anul 2010 faţă
de 2009 s-a înregistrat cea mai mică creştere,aceasta fiind de 0,94 ori,iar in anul 2011 faţă de
2010 creşterea a fost de doar 1,11 ori (vezi grafic nr. 2).

30
 Putem concluziona că această evoluţie fluctuantă a veniturilor totale în cei cinci ani
anlizaţi se datorează în mare parte variaţiei veniturilor curente cam în aceleaşi proporţii cu
veniturile totale.Această creştere a veniturilor totale se datorează faptului că veniturile curente
deţin cea mai mare pondere în cadrul veniturilor totale şi anume:85,89 % în 2007, 91,56 % în
2008, 96,85 % în anul 2009,92,77 % în 2010,75,80 % în anul 2011,faţă de veniturile din capital
care înregistrează cel mai mare procent în anul 2008,acesta fiind de doar 3,11 % şi faţă de
subvenţii care în anul 2011 au cea mai mare valoare şi anume 24,20 % faţă de ceilalţi patru ani
analizaţi.

Grafic nr. 3 Venituri totale,grad de realizare Gradul de realizare al veniturilor

IV.SUBVENTII totale scade din anul 2007 până în
800.00
anul 2009,iar din anul 2010 începe
700.00
600.00 să crească.În anul 2007 gardul de
500.00
400.00
IV.SUBVENTII
realizare al acestor venituri au
300.00
200.00
valoarea de 115,56 %,în anul
100.00 2008 scade la 114,31 %,iar în anul
0.00

30,000,000
2007 2008 2009 2010 2011
2009,continuând sa scadă,ajunge
25,000,000 la 91,09 %.În anul 2010 acesta
20,000,000
începe sa crească având valoarea
15,000,000

10,000,000 de 100,35 %,iar în anul 2011

5,000,000
gradul de realizare al veniturilor
0

totale atinge valoarea maxima de

116,49 % (vezi grafic nr.
A.VENITURI FISCALE C.VENITURI NEFISCALE
3).Creşterea semnificativă a
gradului de realizare a veniturilor din capital în anul 2008 s-a realizat datorită faptului că în loc
de suma de 393.000 mii lei ce urma a fi încasată,s-a încasat suma de 832.268 mii lei.De
asemenea şi gradul de realizare al subvenţiilor a crescut semnificativ în anul 2007 datorită
faptului că iniţial s-a prevăzut că se vor încasa 950.000 mii lei,dar de fapt s-au încasat 1.429.529
mii lei.

31
 Veniturile proprii sunt formate din: venituri curente, sume defalcate din TVA şi venituri
din capital.

Evoluţia veniturilor proprii este foarte asemănătoare cu cea a veniturilor totale, fluctuează
în sensul că din anul 2007 până în 2008 acestea cresc,în anul 2009 scad,iar din 2010 până în anul
2011 acestea cresc.Astfel ,veniturile proprii înregistrează în anul 2007 valoarea de 6.680.643 mii
lei,în anul 2008 cresc şi ajung la valoarea de 8.774.413 mii lei,reprezentând o creştere de 1,31 ori
(vezi grafic nr. 1).În anul 2009 veniturile proprii scad faţă de 2008,având valoarea de 7.897.316
mii lei.În graficul nr. 2,cel al indicilor cu bază în lanţ,putem observa că în 2008 faţă de 2007
veniturile proprii au crescut de 1,31 ori,în anul 2009 faţă de 2008 acestea au crescut de 0,90
ori,în anul 2010 faţă de 2009 şi în anul 2011 faţă de 2010 cu 1,05 ori.După cum putem vedea,în
ultimii doi ani,indii cu bază în lanţ sunt egali din punct de vedere procentual. Veniturile proprii
reprezintă diferenţa dintre veniturile curente şi sumele defalcate din TVA. De aceea, pentru a
înregistra creşteri, veniturile curente trebuie sa depăşească sumele defalcate din TVA. Analizând
gradul de realizare a veniturilor proprii putem observa că în anul 2007 valoarea este de 103,95
%,apoi în anul 2008 creşte la 117,18 %.În anul 2009 are loc o scadere la 73,82 %,în 2010
valoarea acestora este de 87,76 %,iar în 2011 creşte la 90,38 %.

Veniturile curente sunt formate din venituri fiscale şi din venituri nefiscale (vezi grafic
nr.4).

32
 Grafic nr. 4 Venituri curente, sume absolute Veniturile curente, după cum am
160.00 mai spus, au cea mai mare
140.00 pondere în cadrul veniturilor
120.00 totale, iar în cei cinci ani analizaţi
100.00 aceste venituri au o evoluţie
A.VENITURI FISCALE
80.00 crescătoare din anul 2007 până în
C.VENITURI
NEFISCALE
60.00 2009,iar din anul 2010 până în
40.00
2011 valorile scad.În 2007 având
20.00
valoarea de 18.698.074 mii lei,iar
0.00
2007 2008 2009 2010 2011 în anul 2009 ajunând la valoarea
Grafic nr. 5 Venituri curente, grad de realizare de 25.041.798 mii lei,creşterea
fiind cu 6.343.724 mii lei.Cea mai
100%
90% mare creştere de la un an la altul
80%
70% se înregistrează în anul 2008 faţă
60%
de 2007,creşterea fiind de 1,31
50%
40% ori.În anul 2009 are loc o creştere
30%
20%
nesemnificativă faţă de
10% 2008,aceasta fiind de 1,02 ori,în
0%
2007 2008 2009 2010 2011
2010 faţă de 2009 valorile scad de
A.VENITURI FISCALE C.VENITURI NEFISCALE
0,90 ori,iar în anul 2011 faţă de
Grafic nr. 6 Ponderea veniturilor curente
2010 valorile scad de 0,91 ori.
100%
90%
(vezi grafic nr. 4).
80%
70%
Analizând gradul de realizare al
60%
50%
veniturilor curente observăm că
40%
30% acestea au înregistrat în anul 2007
20%
10% valoarea de 106,31 %,în 2008
0%
2007 2008 2009 2010 2011
având cea mai mare valoare din
A.VENITURI FISCALE C.VENITURI NEFISCALE
cei cinci ani analizaţi,aceasta fiind
de 111,02 %,în 2009 gradul de realizare al veniturilor curente a avut cea mai mică valoare,de
doar 91,54 %.În anul 2010 a avut valoarea de 101,86 % iar în anul 2011 de 104,40 %. Putem
spune că atât veniturile fiscale, cât şi cele nefiscale influenţează evoluţia veniturilor curente, iar

33
scăderea gradului de realizare al veniturilor curente din anul 2009 poate fi influenţată şi de
scăderea veniturilor fiscale realizate faţă de cele prevăzute în bugetele initiale.(s-au încasat
25.041.798 mii lei, faţă de 27.357.590 mii lei cât era prevăzut iniţial, vezi grafic nr. 5).

În cadrul veniturilor curente putem observa că ponderea cea mai mare este deţinută de
veniturile fiscale,care au o evoluţie fluctuantă.În anul 2007 acestea au o pondere de 85,89 %,apoi
în 2008 cresc la 91,56 %,în 2009 continuă să crească ajungând la 96,85 %,în 2010 scad la 92,77
%,iar în anul 2011 se înregistrează cea mai mică valoare şi anume de 75,80 % (vezi grafic nr. 6 ).

Veniturile fiscale sunt formate din: impozite pe venit, profit şi câştiguri din capital,
impozite şi taxe pe proprietate, impozite şi taxe pe bunuri şi servicii şi alte impozite şi taxe
fiscale.

Grafic nr. 7 Evolutia veniturilor fiscale, sume absolute După cum am precizat şi mai sus,
20,000,000 aceste venituri fiscale deţin cea
15,000,000
mai mare pondere în cadrul
10,000,000
5,000,000
veniturilor curente. Analizând
0 veniturile fiscale în sumă
absolută, observăm că acestea au
o evoluţie crescătoare în primii
trei ani,iar în ultimii doi ani
analizaţi valorile scad (vezi grafic
A1.Impozit pe venit,profit si castiguri din capital A3.Impozite si taxe pe proprietate

A4.Impozite si taxe pe bunuri si servicii A6.Alte impozite si taxe fiscale

nr. 7).Astfel,în anul 2007 au
valoarea de 17.952.008 mii
lei,crescând şi ajunând la valoarea
de 24.287.218 mii lei în anul 2009,ceea ce reprezintă o creştere de 1,35 ori,iar din anul 2010
acestea încep să scadă şi ajung în anul 2011 la valoarea de 19.483.105 mii lei,reprezentând o
scădere de 1,09 ori faţă de anul de bază.

34
 Grafic nr. 8 Ponderea veniturilor in venituri fiscale În cadrul veniturilor
fiscale,observăm că în anul 2007
150.00 acestea au o pondere de 82,46
100.00
%,în 2008 cresc şi ajung la o
50.00
0.00 valoare de 88,35 %,în 2009
2007 2008 2009 2010 2011
continuă să crească ajungând la o
pondere de 93,93 %.În anul 2010
A1.Impozit pe venit,profit si castiguri din capital
valorile încep să scadă şi au o
A3.Impozite si taxe pe proprietate
pondere de 89,74 %,iar în 2011
A4.Impozite si taxe pe bunuri si servicii
acestea scad semnificativ
Grafic nr. 9 Venituri fiscale,grad de realizare
ajungând la 72,53 % (vezi grafic
nr. 8).

Gradul de realizare al veniturilor

fiscale are o evoluţie fluctuantă pe
parcursul celor cinci ani
analizaţi.Aşadar,în anul 2007
gradul de realizare a fost de
105,03 %,în 2008 de 111,12 %,în
Object 17

A6.Alte impozite si taxe fiscale anul 2009 se înregistrează cea mai

120.00
mică valoare de 92,19 %,în 2010
100.00
de 102,19 % iar în anul 2011 de
80.00
103,56 %.După cum se poate
A6.Alte impozite si taxe
60.00 fiscale
observa acest joc al valorilor celor
40.00
cinci ani se datorează faptului că
20.00
şi gradului de realizare al
0.00
2007 2008 2009 2010 2011
componentelor veniturilor fiscale
oscilează pe parcursul perioadei
analizate. De asemenea la alte impozite şi taxe fiscale,gradul de realizare a avut procente foarte
mari în ultimii trei ani analizaţi.Aşadar,în anul 2009 s-au înregistrat valori de 91 %,în 2010 de
107,97 %,iar în 2011 de 87,63 %.

35
 Impozitele pe venit, profit şi câştiguri din capital sunt componente ale veniturilor
fiscale şi sunt formate din: impozite pe venit, profit şi câştiguri din capital de la persoane
juridice, impozite pe venit, profit şi câştiguri din capital de la persoane fizice şi alte impozite pe
venit, profit şi câştiguri din capital ( vezi grafic nr.10).
Ca sursă de venit în cadrul
Grafic nr. 10 Impozit pe venit,profit si caştiguri din capital, sume
absolute veniturilor fiscale,
4,000,000 impozitele pe venit, profit
3,000,000
şi câştiguri din capital
2,000,000
1,000,000 deţin locul al doilea, cu o
0
pondere de 15,98 % în
anul 2007,16,95 % în
2008,17,81 % în 2009,în
anul 2010 se înregistrează

Alte impozite si taxe pe proprietate cea mai mare pondere şi

Taxe judiciare de timbru,taxe de timbru pentru activitatea notariala si alte taxe de timbru anume 18,22 %,iar în 2011

Impozit pe terenuri de 16,85 % (vezi grafic nr.

Impozit pe cladiri 10).Analizând evoluţia
acestor venituri în sume
absolute se observă că au o evoluţie ascendentă până în anul 2009 (în anul 2007 având valoarea
de 3.479.274 mii lei,iar în anul 2009 ajung la valoarea de 4.605.904 mii lei,creşterea fiind cu
1.126.630 mii lei),după care în anul 2010 scad şi au valoarea de 4.411.555 mii lei,iar în 2011 de
4.524.851 mii lei. În cadrul componentelor impozitelor pe venit, profit şi câştiguri din capital,
cea mai mare pondere o au impozitele pe venit, profit şi câştiguri din capital de la persoane
fizice, cu ponderi de 15,42 % în anul 2007,16,95 % în 2008,17,81 % în 2009,18,22 % în anul
2010 şi de 16,85 % în 2011.

Analizând gradul de realizare al acestor venituri se observă că în anul 2007 se înregistrează cea
mai mare valoare,şi anume de 126,58 %,iar cea mai mică,de 71,68 % în anul 2009.

Impozitele pe venit,profit şi câştiguri din capital de la personae juridice.În anul 2007

au valoarea de 122.455 mii lei,iar în următorii patru ani valoarea lor este nulă.

36
Ponderea cea mai mare pe care o deţin impozitele pe venit, profit şi câştiguri din capital de la
persoane juridice are valoarea cea mai mare în anul 2007 cu 0,56 %.

Impozitele pe venit, profit şi câştiguri din capital de la persoane fizice deţin cea mai
mare pondere în cadrul impozitelor pe venit, profit şi câştiguri din capital, după cum am precizat
şi mai sus, cel mai mare procent fiind înregistrat în anul 2010 cu o valoare de 18,22 %,iar cel mai
mic procent a fost în anul 2007,de 15,42 %. Gradul de realizare în cei cinci ani analizaţi are
procente mai mari decât cel de la componenta analizată anterior, procentele înregistrate fiind
următoarele:126,58 % în anul 2007,122,29 % în 2008,71,68 % în anul 2009, 86,15 % în 2010 şi
102,81 % în anul 2011. Analizând indicii cu baza în lanţ, se observă că,în anul 2008 faţă de
2007 impozitele pe venit, profit şi câştiguri din capital de la persoane fizice au cea mai mare
valoare,acesta fiind de 1,35 ori,iar cea mai mică valoare se înregistrează în anul 2010 faţă de
2009 de 0,96 ori.

Impozitele şi taxele pe proprietate reprezintă o altă componentă a veniturilor fiscale şi

sunt formate din: impozite şi taxe pe clădiri, impozite şi taxe pe terenuri, taxe judiciare de timbru
şi alte taxe de timbre, alte impozite şi taxe pe proprietate ( vezi grafic nr 11).

Grafic nr. 11 Impozite si taxe pe proprietate,sume absolute Analizând sumele

18,000,000 absolute se poate
16,000,000
observa că,în anul 2007
14,000,000 Sume defalcate din TVA
valorile sunt de
12,000,000
Alte impozite si taxe 1.770.106 mii lei,în
10,000,000
generale pe bunuri si
8,000,000 servicii 2008 de 1.956.603 mii
6,000,000 lei,reprezentând o
4,000,000 Taxe pe servicii specifice
creştere de 1,11 ori.În
2,000,000
Taxe pe utilizarea anul 2009 acestea sunt
0 bunurilor,autorizarea
utilizarii bunurilor sau pe de 1.831.694 mii
desfasurarea de activitati
lei,scăzând cu 124.909
mii lei faţă de 2008,în
2010 valorile cresc de
1,28 ori,iar în anul 2011 are loc o creştere nesemnificativă de 1,00 ori. Analizând indicii cu baza
în lanţ, se observă că cea mai mare creştere a avut loc în anul 2010 faţă de 2009 de 1,28 ori,iar în

37
anul 2009 faţă de 2008,valoarea indicilor cu baza în lanţ este cea mai mică, creşterea fiind de
doar 0,94 ori.Gradul de realizare al impozitelor şi taxelor pe proprietate are o evoluţie fluctuantă
pe parcursul celor cinci ani analizaţi, crescând şi scăzând de la un an la altul.Astfel, în anul 2007
gradul de realizare a fost de 83,42 %,în 2008 de104,07 %,în 2009 de 81,59 %,în anul 2010 de
117,68 %,iar în anul 2011 de 70,96 %. În cadrul veniturilor fiscale, impozitele şi taxele pe
proprietate deţin o pondere mai mică decât impozitele pe venit,profit şi câştuguri din
capital.Astfel în anul 2010 se înregistrează cea mai mare pondere,aceasta fiind de 9,71 %,iar cea
mai mică în anul 2009 de 7,08 % (vezi grafic nr. 8).

Impozitele şi taxele pe clădiri reprezintă componenta de baza în cadrul impozitelor şi

taxelor pe proprietate, fiind sursa principală de venituri ale acesteia (generează cele mai mari
venituri comparativ cu celelalte componente ale impozitelor şi taxelor pe proprietate).
Astfel,pornind de la suma de 1.282.361 mii lei în anul 2007,a avut loc o creştere semnificativă,în
2008,ajungându-se la suma de 1.545.661 mii lei,creştere de 1,21 ori.În anul 2009 are loc o
scădere de 0,92 ori,în 2010 valorile cresc din nou de 1,21 ori,iar în anul 2011 acestea cresc
nesemnifivativ de 1,03 ori.

Impozitele şi taxele pe terenuri reprezintă o altă componentă a impozitelor şi taxelor pe

proprietate, deţinând o pondere mai mică în cadrul acestora. În sume absolute, aceste venituri au
crescut de la 251.149 mii lei în anul 2007,la 253.059 mii lei în anul 2008,creşterea fiind de 1,01
ori,după care în anul 2009 au scăzut cu 21.341 mii lei faţă de 2008,ajungând astfel la suma de
231.718 mii lei.În anul 2010 veniturile cresc semnificativ şi ajung la suma de 322.949 mii
lei,creşterea fiind de 1,39 ori,iar în anul 2011 cresc de 1,02 ori.Gradul de realizare are o evoluţie
descendentă în primii trei ani,aşadar în 2007 aveau valoarea de 95,13 %,iar în anul 2009 ajung la
valoarea de 59,41 %,această valoare fiind cea mai scăzută din cadrul celor cinci ani analizaţi.În
anul 2010 gradul de realizare al acestor venituri atinge valoarea de 138,01 %,iar în 2011 au
valoarea de 69,07 %. Valoarea mică înregistrată în anul 2009 se datorează faptului că prevederile
bugetare iniţiale au fost stabilite la 390.000 mii lei şi s-au încasat doar 231.718 mii lei.

Taxe judiciare de timbru şi alte taxe de timbru. În sume absolute,în anul 2007 se
înregistrează suma de 127.392 mii lei,scăzând şi ajungând în anul 2008 la suma de 55.249 mii
lei,reprezentând o scădere de 0,43 ori.În anul 2009,acestea cresc la suma de 111.855 mii
lei,crescând cu 56.606 mii lei,în 2010 valorile continuă să crească şi ajung la 226.762 mii

38
le,reprezentând o creştere de 2,03 ori,iar în anul 2011 acestea scad cu 11,49 %.Gradul de
realizare a avut cea mai mare valoare în anul 2010,aceasta fiind de 84,61 %,iar cea mai mică
valoare s-a înregistrat în anul 2009,când procentul a fost de 0 %.

Alte impozite şi taxe pe proprietate sunt componente ale impozitelor şi taxelor pe

proprietate, având cele mai mici valori în cadrul acestora. În sume absolute,în anul 2007 au avut
valoarea de 109.204 mii lei,în anul 2008 valoarea lor a scăzut,ajungând la 102.634 mii lei,în anul
2009 continuă să scadă şi ajung la valoarea de 69.761 mii lei.În anul 2010 are loc o
creştere,valoarea acestora fiind de 89.617 mii lei,iar în anul 2011,acestea ating cea mai mică
valoare şi anume 59.692 mii lei. Gradul de realizare a înregistrat o valoare foarte mare în anul
2010,acesta fiind de 112,02 %,iar cea mai mică valoare în anul 2009,acesta fiind de doar 34,88
%.

Impozitele şi taxele pe bunuri şi servicii reprezintă sursa principală a veniturilor fiscale,

generând cele mai mari venituri în cadrul acestora. Sunt formate din: sume defalcate din
TVA,alte impozite şi taxe generale pe bunuri şi servicii,taxe pe servicii specific,tax ape utilizarea
bunurilor,autorizarea utilizării bunurilor sau pe desfăşurarea de activităţi.

Grafic nr. 12 Impozite si taxe pe bunuri si servicii,sume absolute

18,000,000
16,000,000
14,000,000 Sume defalcate din TVA
12,000,000
Alte impozite si taxe
10,000,000
generale pe bunuri si
8,000,000 servicii
6,000,000
4,000,000 Taxe pe servicii specifice

2,000,000
Taxe pe utilizarea
0 bunurilor,autorizarea
utilizarii bunurilor sau pe
desfasurarea de activitati

Analizând evoluţia acestor venituri în sume absolute, se observă o evoluţie ascendentă din anul
2007 până în 2009,iar din 2010 până în anul 2011 o evoluţie descendentă.Aşadar în anul 2007 au
avut valoarea de 12.702.568 mii lei,ajungând la 17.846.890 mii lei în anul 2009,reprezentând o

39
creştere de 1,40 ori.În anul 2010 a avut loc o scădere,valoarea acestor venituri fiind de
14.962.810 mii lei,iar în 2011 veniturile continuă să scadă şi ajung la suma de 12.596.767 mii lei.
Gradul de realizare a înregistrat în anul 2007 valoarea de 103,14 %,în 2008 de 110,24 %,în anul
2009 se înregistrează cea mai mică valoare,aceasta fiind de 100,99 %.În anul 2010 gradul de
realizare este de 105,81 %,iar în 2011 se înregistrează cea mai mare valoare şi anume 113,63 %.
Impozitele şi taxele pe bunuri şi servicii deţin cea mai mare pondere în cadrul veniturilor fiscale,
valorile înregistrate de acestea pe parcursul celor cinci ani analizaţi, fiind următoarele: 58,35 %
în 2007,64,60 % în 2008,69,02 % în anul 2009,61,80 % în 2010 şi 46,90 % în anul 2011 (vezi
grafic nr. 8).

Sume defalcate din TVA. Sunt componente ale impozitelor şi taxelor pe bunuri şi
servicii, reprezentând principala sursă de venit în cadrul acestora. Analizând ponderea sumelor
defalcate din TVA în impozitele şi taxele pe bunuri şi servicii, se observă că acestea reprezintă
principala sursă de venit, după cum am precizat şi mai sus. Astfel, avem următoarele ponderi:
55,83 % în anul 2007,61,90 % în anul 2008,66,57 % în 2009,58,44 % în anul 2010 şi 43,25 % în
anul 2011.În sume absolute,se constată o evoluţie ascendentă în primii trei ani analizaţi,iar în
următorii doi ani se observă o evoluţie descendentă.În anul 2007 sumele defalcate din TVA au
fost de 12.155.064 mii lei şi au continuat să crească până în anul 2009,ajungând la valoarea de
17.213.233 mii lei,creşterea fiind de 1,42 ori.În anul 2010 valorile sunt de 14.148.481 mii lei şi
au scăzut până în anul 2011,ajungând la suma de 11.626.181 mii lei (vezi grafic nr. 12). Indicii
cu bază în lanţ ne arată că cea mai mare creştere a avut loc în anul 2008 faţă de 2007, aceasta
fiind de 1,36 ori. Gradul de realizare al acestor venituri înregistrează cea mai mare valoare în
anul 2011,aceasta fiind de 118,19 %,iar cea mai mica valoare s-a înregistrat în 2007,de 101,19
%.

Impozitele şi taxele generale pe bunuri şi servicii.În sume absolute,aceste surse de

venituri au avut o evoluţie fluctuantă de la un an la altul.În anul 2007 având valoarea de 3.226
mii lei,acestea cresc şi în anul 2008 ajung la valoarea de 4.896 mii lei,cu o creştere de 1,52 ori.În
anul 2009 are loc o scădere semnificativă de 0,33 ori şi continuă să scadă,ajungând în anul 2010
la valoarea de 1.411 mii lei.În ultimul an are loc o creştere de 5,21 ori.Gradul de realizare al
acestor venituri înregistrează cea mai mare valoare în anul 2011 cu 245,10 %,iar cea mai mică
valoare este în anul 2009,înregistându-se doar 8,15 %.Ponderile pe care impozitele şi taxele

40
generale pe bunuri şi servicii le deţin în impozite şi taxe pe bunuri şi servicii sunt
următoarele:0,01 % în 2007,0,02 % în anul 2008,0,01 % în 2009 şi 2010,iar în 2011 de 0,03 %.
Se observă că aceste valori sunt mult mai mici faţă de cele deţinute de sumele defalcate din
TVA.

Taxe pe utilizarea bunurilor,autorizarea utilizării bunurilor sau pe desfăşurarea de

activităţi. . Această categorie de venituri are o pondere mai mică în impozitele şi taxele pe
bunuri şi servicii decât sumele defalcate din TVA, valorile înregistrate fiind următoarele: 2,49 %
în 2007,2,18 % în anul 2008,fiind şi cea mai mică valoare înregistrată.În anul 2009 avem o
pondere de 2,44 %,în 2010 de 3,36 %,iar cea mai mare pondere înregistrată este de 3,58 %,în
anul 2011. În sume absolute, se observă evoluţia ascendentă pe parcursul perioadei
analizate.Astfel în anul 2007 s-a înregistrat valoarea de 542.753 mii lei şi s-a ajuns în anul 2011
la valoarea de 962.751 mii lei,realizându-se o creştere de 1,77 ori.Ponderile înregistrate de
această categorie de venituri,sunt următoarele:2,49 % în anul 2007,2,18 % în 2008,2,44 % în
2009,3,36 % în 2010 şi 3,58 % în anul 2011. Se observă că aceste valori sunt mult mai mici faţă
de cele deţinute de sumele defalcate din TVA.

Veniturile nefiscale.Se observă că în cadrul celor cinci ani (2007-2011), aceste venituri
generează venituri mult mai mici decât veniturile fiscale, în cadrul veniturilor curente. De aceea
şi ponderile deţinute în cadrul veniturilor curente au valori mici, şi anume:3,43 % în anul
2007,3,20 % în 2008,2,92 % în 2009,3,02 % în 2010 şi 3,27 % în anul 2011 (vezi grafic nr. 6).
Veniturile nefiscale sunt formate din: venituri din proprietate şi vânzări de bunuri şi servicii (vezi
grafic nr.13).

În sume absolute veniturile nefiscale oscilează pe întreaga perioadă.Astfel că în anul 2007

valoarea lor a fost de 746.066 mii lei,în 2008 de 858.214 mii lei,înregistrându-se o creştere de
1,15 ori.Din 2009 valorile încep să scadă si ajung în anul 2010 la valoare de 731.653 mii lei,cu o
scădere de 0,98 ori faţă de anul 2007.În anul 2011 valorile cresc de 1,20 ori faţă de 2010 (vezi
grafic nr. 4). Cu ajutorul indicilor cu baza în lanţ se observă că cea mai mare creştere a avut loc
în anul 2011 faţă de 2010,această creştere fiind de 1,20 ori,iar cea mai mică creştere a avut loc în
anul 2009 faţă de 2008,aceasta fiind de 0,88 ori.

41
 Grafic nr. 13 Venituri nefiscale,sume absolute Gradul de realizare
100%
înregistrează valori care se
90%
încadrează între 70% şi
80%
70% 160%,valoarea maximă fiind
60% înregistrată în anul 2007 de
C2.Vanzari de bunuri si
50% servicii 150,11%,o valoare destul de
40% C1.Venituri din proprietate
mare datorită faptului că
30%
20% încasările au depăşit
10% prevederile bugetare iniţiale.
0% În ceilalţi patru ani analizaţi,
2007 2008 2009 2010 2011
Grafic nr. 14 Ponderea veniturilor în venituri nefiscale gradul de realizare a avut
160.00 valori mai mici faţă de 2007,
140.00
după cum urmează:108,36%
120.00
în anul 2008,74,56% în
100.00
C1.Venituri din proprietate 2009,120,86% în 2010 şi
80.00 C2.Vanzari de bunuri si
60.00
servicii 127,54% în anul 2011.
40.00
Grafic nr. 15 Venituri nefiscale,grad de realizare
20.00
2500000
0.00
2007 2008 2009 2010 2011 2000000

1500000

1000000

500000

A.De capital B.Curente

42
Venituri din proprietate. Din punctul de vedere al ponderii pe care o ocupă în cadrul veniturilor
nefiscale, această grupă de venituri generează aproximativ jumătate din veniturile nefiscale în
anii 2007,2008 şi 2011,după care cealaltă componentă a veniturilor nefiscale deţine o pondere
mai mare în cadrul acestora în anii 2009 şi 2010. Astfel, în cei cinci ani analizaţi,s-au înregistrat
următoarele ponderi ale veniturilor din proprietate în cadrul veniturilor nefiscale:1,49% în anul
2007,1,53% în 2008,1,28%,în 2009,1,75% în 2010 şi 1,63% în anul 2011 (vezi grafic nr. 14).
Veniturile din proprietate sunt formate din: restituiri de fonduri din finanţarea bugetară a anilor
precedenţi,venituri din concesiuni şi închirieri şi alte venituri din proprietate. În sume
absolute,veniturile din proprietate au înregistrat în anul 2007 valoarea de 1.770.106 mii
lei,crescând cu 186.497 mii lei,şi ajungând în anul 2008 la valoarea de 1.956.603,înregistrându-
se o creştere de 1,26 ori.În anul 2009 acestea scad de 0,81 ori faţă de anul 2008.Din anul 2010
valorile cresc şi ajung în anul 2011 la 2.357.982,inregistrându-se o creştere de 1,34 ori faţă de
anul 2007 (vezi grafic nr. 13). Gradul de realizare are o evoluţie descendentă din anul 2007 până
în anul 2009, după care, în anul 2010 până în anul 2011, are loc o creştere. Astfel, valorile
înregistrate de gradul de realizare sunt următoarele:151,30% în anul 2007,117,05% în
2008,75,27% în 2009,120,86% în 2010 şi 113,13% în anul 2011.

Vânzări de bunuri şi servicii reprezintă cea de-a doua componentă a veniturilor

nefiscale.Ponderile acestei componente în venituri nefiscale sunt următoarele:1,93% în anul
2007,reprezentând cea mai mare valoare a acestor venituri,1,67% în 2008,1,64% în 2009 şi
2011,iar cea mai mică valoare se înregistrează în anul 2010,aceasta fiind de 1,27%. Analizând
această grupă de venituri în sume absolute observăm că valorile cresc şi scad de la un an la
altul.Astfel, în anul 2007 se înregistreză o valoare de 420.768 mii lei,crescând şi ajungând la
valoarea de 448.534 mii lei în anul 2008,reprezentând o creştere de 1,07 ori.Din anul 2009 scade
şi ajunge la valoare de 308.635 în anul 2010,cu o scădere de 0,73 ori faţă de 2007.În anul 2011
valorile cresc de 1,43 ori faţă de 2010 (vezi grafic nr. 13).Gradul dea realizare are o evoluţie
descrescătoare din anul 2007 până în 2010,iar în anul 2011 valorile scad.Aşadar,în anul 2007
avem o valoare de 149,21%,în 2008 de 101,48%,în 2009 de 74,02%,în 2010 de 70,63%,unde se
înregistreaza cea mai mică valoare,iar în anul 2011 valoarea este de 145,96%.

Venituri din capital reprezintă venituri din valorificarea unor bunuri ale statului şi deţin
o pondere foarte mică, aproape nesemnificativă în veniturile totale şi anume:0,63% în anul

43
2007,3,11% în 2008,0,27% în 2009,0,04% în 2010 şi 0% în anul 2011. Această categorie de
venituri este formată din următoarele componente:venituri din valorificarea unor bunuri ale
indtituţiilor publice,venituri din vânzarea locuinţelor construite din fondurile statului şi venituri
din vânzarea unor bunuri aparţinând domeniului privat.În sume absolute,valorile acesteia sunt
următoarele:în anul 2007 valorile sunt de 137.633 mii lei,dupa care are loc o creştere până la
832.268 în anul 2008,reprezentând o creştere de 6,05 ori,după care din anul 2009 valorile încep
să scadă, ajungând la 1,260 mii lei în anul 2011.Gradul de realizare înregistrează cea mai mică
valoare în anul 2011 de 0%,iar cea mai mare valoare e înregistrată în 2008 de 211,77% (vezi
grafic nr.3).

Subvenţii. . Această categorie de venituri are următoarele componente:subvenţii de la

bugetul de stat şi sume primate de la UE în cadrul plaţilor efectuate.

Grafic nr. 16 Subvenţii,sume absolute Analizând subvenţiile în

100% sumă absolută observăm că

90%
acestea au o evoluţie
80%
70% oscilantă:în anul 2007 au
60%
50% valoarea de 2.934.038 mii
40%
lei,după care scad şi ajung
30%
20% în anul 2009 la valoarea de
10%
0% 745.898 mii
2007 2008 2009 2010 2011
lei,reprezentând o scădere
A.De capital B.Curente
Grafic nr. 17 Ponderea veniturilor in subventii de 0,25 ori.În anul 2010 are
31,000,000
29,000,000 loc o creştere a valorilor şi
27,000,000
25,000,000
ajung la 6.499.776 mii
23,000,000
lei,în anul
21,000,000
19,000,000 2011,înregistrându-se o
17,000,000
15,000,000 valoare de 6.499.776 mii
lei.

TOTAL CHELTUIELI
Astfel, şi cu ajutorul
indicilor cu bază în lanţ
observăm că în anul 2008 faţă de anul 2007 a avut loc o creştere de 0,49 ori,în anul 2009 faţă de

44
anul 2008 de 0,52 ori,în anul 2010 faţă de anul 2009 de 2,33 ori,iar în anul 2011 faţă de anul
2010 a avut loc o creştere de 3,73 ori.Ponderile acestor venituri sunt următoarele:13,48% în anul
2007,5,34% în 2008,2,88% în 2009,7,19% în 2010 şi 24,20% în anul 2011. În primii doi ani
analizaţi se observă că subvenţiile curente deţin o pondere mai mare în totalul subvenţiilor, iar
apoi, în următorii trei ani (2009,2010,2011),valorile lor sunt de 0%. Gradul de realizare a avut o
valoare mare în anul 2007 de 733,51%,după care a scăzut la valoarea de 150,48%,în anul 2008,în
anul 2009 a continuat să scadă,având valoarea de 92,38%,iar ăn anul 2010 valoarea a fost de
0%,urmând ca în 2011 să crescă,ajungând la valoarea de 182,68%

3.3 Analiza cheltuielilor

Grafic nr. 18 Evoluţia cheltuielilor totale,sume absolute Cheltuieli totale ale bugetului
TOTAL CHELTUIELI local al oraşului Şimleu-Silvaniei
în perioada 2007-2011 sunt
1.20 formate din:cheltuieli pentru
1.00
0.80 servicii publice generale,pentru
0.60
0.40 apărare,ordine public şi sigutanţă
0.20
0.00
naţională,cheltuieli social-
2008/2007 2009/2008 2010/2009 2011/2010
culturale,pentru servicii şi de
dezvolate public,locuinţe,mediu şi
apă şi cheltuieli pentru acţiuni
economice. Cheltuielile totale,
analizate în sume absolute, au o
evoluţie crescătoare din anul 2007 până în anul 2009,după care în anul 2010 scad,iar în anul
2011 acestea cresc din nou.Astfel,în anul 2007 cheltuielile sunt în valoare de 21.668.227 mii
lei,în 2008 acestea ajung la valoarea de 24.876.204 mii lei,iar în anul 2009 cheltuielile continuă
să crească şi ajung la valoarea de 25.793.003 mii lei,reprezentând o creştere de 1,19 ori.În anul
2010 valorea cheltuielilor se micşoreză,ajungând la suma de 23.511.386 mii lei,reprezentând o
scădere de 0,91 ori faţă de 2009.În anul 2011 are loc o creştere a cheltuielilor,care ajung la
valoarea de 26.656.210 mii lei,reprezentând o creştere faţă de anul anterior de 1,13 ori (vezi
grafic nr. 18).

45
 Grafic nr. 19 Cheltuieli totale,indici cu bază în lanţ Indicii cu bază în lanţ ne arată că
140.00
cea mai semnificativă creştere a
120.00
avut loc în anul 2008 faţă de anul
100.00
2007, aceasta fiind de 1,15 ori. Se
80.00
TOTAL CHELTUIELI
remarcă faptul că şi în anul 2011
60.00
faţă de 2010,cheltuielile au
40.00
crescut cam în acelaşi ritm ca şi în
20.00
anul 2008 faţă de 2007,însă nu le-
0.00
2007 2008 2009 2010 2011 au depăşit,creşterea fiind de 1,13
ori.În anul 2010 se înregistrează
cea mai mică creştere din cei cinci ani analizaţi,aceasta fiind de 0,91ori,în mare parte datorită
faptului că în anul 2010 cheltuielile s-au diminuat faţă de anul 2009.Din punctul de vedere al
ponderilor,cele mai mari valori în totalul cheltuielilor în cei cinci ani sunt deţinute de către
cheltuielile social-culturale, cu următoarele valori:70,67% în anul 2007,69,28% în 2008,71,06%
în 2009,69,17% în 2010 şi 66,45% în anul 2011. Cele mai mici ponderi în totalul cheltuielilor
sunt deţinute de cheltuielile pentru apărare,ordine public şi siguranţă naţională,care au înregistrat
următoarele valori,pe care le putem considera nesemnificative:0,90% în anul 2007,1,35% în
2008,1,42% în 2009 (după cum se poate observa este cea mai mare valoare deţinută de aceste
cheltuieli),1,33% în 2010 şi 1,10% în anul 2011.

46
 Grafic nr. 20 Cheltuieli totale,grad de realizare Gradul de realizare al cheltuielilor
25,000,000
totale are o evoluţie descandentă
20,000,000
15,000,000 din anul 2006 până în anul 2009,şi
10,000,000 anume:115,02% în anul
5,000,000
2007,106,17% în 2008 şi 90,87%
0
în anul 2009.Din anul 2010 gradul
de realizare al acestor cheltuieli au
început să creascăşi
I.SERVICII PUBLICE GENERALE anume:97,45% în 2010,112,19%
II.APARARE,ORDINE PUBLICA SI SIGURANTA NATIONALA
în anul 2011.
III.CHELTUIELI SOCIAL-CULTURALE
IV.SERVICII SI DEZVOLTARE PUBLICA,LOCUINTE,MEDIU SI APA
V.ACTIUNI ECONOMICE

Grafic nr. 21 Componentele cheltuielilor totale,sume absolute

25,000,000
20,000,000
15,000,000
10,000,000
5,000,000
0

I.SERVICII PUBLICE GENERALE

II.APARARE,ORDINE PUBLICA SI SIGURANTA NATIONALA
III.CHELTUIELI SOCIAL-CULTURALE
IV.SERVICII SI DEZVOLTARE PUBLICA,LOCUINTE,MEDIU SI APA
V.ACTIUNI ECONOMICE

Cheltuielile pentru servicii publice generale reprezintă o componentă a cheltuielilor

totale,care, la rândul lor, sunt formate din: autoritaţi publice şi acţiuni externe,alte servicii
publice generale şi transferuri cu caracter general între diferite nivele ale administraţiei.În sumă
absolută prezintă o creştere în primii trei ani,de la valoarea de 2.223.722 mii lei în anul

47
2007,valoarea cheltuielilor creşte până la 2.820.243 mii lei în anul 2009 (creşterea fiind de 1,27
ori),după care are loc o scădere,cheltuielile fiind în sumă de 2.162.434 mii lei,în 2010.După
care,în anul 2011,are loc o creştere,iar valoarea cheltuielilor ajunge la 2.218.093 mii lei.Indicii
cu bază în lanţ au o evoluţie descrescătoare din anul 2007 până în 2010,după cum urmează:în
anul 2008 faţă de 2007 cresc cu 1,24 ori,în 2009 faţă de 2008 cresc cu 1,02 ori,în anul 2010 faţă
de 2009 cresc de 0,77 ori,după care în anul 2011 faţă de 2010 indicii cu bază în lanţ cresc de 1,03
oei.Gradul de realizare înregistrează valoarea maximă în anul 2008,aceasta fiind de 109,98%
(datorită faptului că iniţial s-a prevăzut că se vor efectua plăţi în sumă de 23.430.000 mii lei, dar
valoarea plăţilor efectuate a fost mai mare, şi anume 24.876.204 mii lei).În anul 2010,gradul de
realizare are cea mai mică valoare,aceasta fiin de 72,81%,datorită faptului că valoarea plăţilor
efectuate a fost mai mică decât valoarea plăţilor prevăzute iniţial (vezi grafic nr.20).

Autorităţile publice şi acţiunile externe sunt o component a cheltuielilor pentru servicii

publice generale,care,în sume absolute au o evoluţie crescătoare în primii trei ani,crecând de la
valoarea de 2.130.773 mii lei în anul 2007,la suma de 2.650.971 mii lei în anul 2009,după care în
anul 2010 faţă de 2009 au scăzut la valoarea de 2.047.137 mii lei.În anul 2011 are loc o creştere
1,60 ori faţă de anul 2010.Indicii cu bază în lanţ ne arată că cea mai mare creştere a avut loc în
anul 2008 faţă de 2007 de 1,22 ori,în anul 2009 faţă de 2008 aceştia cresc de 1,02 ori,în 2010
faţă de 2009 se înregistrează cea mai mică pondere,de 0,77 ori,iar în anul 2011 indicii cu bază în
lanţ cresc de 1,06 ori.Gradul de realizare are următoarea evoluţie:în anul 2007 de 110,98%,în
2008 de 111,34%,în 2009 de 82,48%,în 2010 de 75,01%,iar în anul 2011 de 83,63%.

Alte servicii publice generale.În sume absolute această component a cheltuielilor pentru
servicii publice generale are o evoluţie crescătoare în primii trei ani,iar în ultimii doi ani analizaţi
se înregistrează o scădere a acestor cheltuieli.Aşadar,în anul 2007 valoarea este de 70.044 mii
lei,iar în 2009 acestea ajung la 151.697 mii lei,înregistrându-se o creştere de 2,17 ori,după
care,valorile scad şi ajung la 43.697 mii lei în anul 2011,se observă o scădere de 0,62 oro faţă de
anul 2007.Ponderea acestor cheltuieli în cheltuielile pentru servicii publice generale,este de
asemenea foarte mică,chiar nesemnificativă în ultimul an,valorile fiind următoarele:0,32% în
anul 2007,0,60% în 2008,0,59% în 2009,0,42% în 2010,iar în anul 2011 se înregistrează cea mai
mică valoare şi anume 0,16%.Gradul de realizare prezintă o creştere în primii doi ani,după
care,din anul 2009 valorile scad.Astfel,valorile înregistrate sunt următoarele:55,59% în anul

48
2007,98,02%,este cea mai mare valoare înregistrată este în 2008,47,85% în 2009,44,99% în 2010
şi cea mai mică valoare este de 20,48% în anul 2011.

Transferuri cu caracter general între diferite nivele ale administraţiei.Această grupă

de cheltuieli are o evoluţie fluctuantă,are valori foarte mici,chiar nule în anul 2011.Astfel,în anul
2007,cheltuielile sunt în valoare de 22.905 mii lei,acestea scad şi ajung la valoarea de 14.036 mii
lei în anul 2008,înregistrându-se o scădere de 0,61 ori.În anul 2009 valoarea acestora este de
17.575 mii lei ( creştere de 1,25 ori).În 2010 cheltuielile scad din nou,ajungând la 15.865 mii
lei,cu o scădere de 0,90 ori,iar în ultimul an valorile acestor cheltuieli sunt nule.Analizând indicii
cu bază în laţ se observă că cea mai mare creştere a avut loc în anul 2010 faţă de 2009 aceasta
fiind de 0,90ori,iar în anul 2011 faţă de 2010 valoarea lor fiind de 0%.Transferurile cu caracter
general între diferite nivele ale administraţiei deţin o pondere mică în cadrul cheltuielilor pentru
servicii publice generale,acestea fiind următoarele:0,11% se înregistrează în anul 2007,0,06% în
2008,0,07% în următorii doi anu (2009-2010),iar în anul 2011 acestea au valoare nulă.Gradul de
realizare oscilează în perioada 2007-2011,astfel:91,62% în anul 2007,56,14% în 2008,87,88% în
anul 2009,79,33% în 2010 şi 0% în 2011.

Apărare,ordine publică şi siguranţă naţională deţine o pondere nesemnificativă în

totalul cheltuielilor astfel:0,90% în 2007,1,35% în 2008,1,42% în 2009,1,33% în 2010 şi 1,10%
în anul 2011.În sume absolute se remarcă o creştere din anul 2007 până în 2009,iar din 2010
cheltuielile încep să scadă.În anul 2007 acestea înregistrează valoarea de 194.150 mii lei,iar în
anul 2009 ajunge la 366.681 mii lei,reprezentând o creştere de 1,89 ori.În anul 2010 valoarea
este de 312.421 mii lei,iar în anul 2011 scade,ajungând la 194.170 mii lei,reprezentând o scădere
de 0,94 ori faţă de anul 2010.Studiind indicii cu bază în lanţ putem observa că cea mai mare
valoare se înregistrează în anul 2008 faţă de 2007 de 1,73 ori,iar cea mai mică,în anul 2010 faţă
de 2009 de 0,85 ori.Valorile gradului de realizare s-au situate sub 100 % pe întreaga perioadă
analizată şi anume:94,71% în anul 2007,94,88% în 2008,81,67% în 2009,79,29% în 2010 şi
76,41% în anul 2011.

Cheltuielile social-culturale reprezintă principala cheltuială a bugetului local şi deţin cea

mai mare pondere în totalul cheltuielilor. Componentele cheltuielilor social-culturale sunt
următoarele: cheltuielile pentru învăţământ, cheltuielile pentru sănătate, cheltuielile pentru
cultură, recreere şi religie, precum şi cheltuielile pentru asigurări şi protecţie social.

49
Grafic nr. 22 Evoluţia cheltuielilor social-culturale,sume absolute În sume absolute
100% cheltuielile cresc de la
90%
suma de 15.311.980 mii lei
80% 4.ASIGURARI SI
ASISTENTA SOCIALA din anul 2007 la suma de
70%
60%
18.328.487 mii lei din anul
3.CULTURA,RECREERE
50% SI RELIGIE 2009,creşterea fiind de
40% 1,20 ori,după care în anul
30% 2.SANATATE 2010 scad la suma de
20%
16.263.107 mii lei.În anul
10% 1.INVATAMANT
2011 are loc o creştere de
0%
2007 2008 2009 2010 2011 1,09 faţă de anul 2010
(vezi grafic nr. 18).Conform indicilor cu bază în lanţ,cea mai mare creştere a avut loc în anul
2008 faţă de 2007,aceasta fiind de 1,13 ori.

Grafic nr. 23 Ponderea cheltuielilor in cheltuieli social-culturale Ponderile cheltuielilor

300.00
social-culturale în totalul
1.INVATAMANT cheltuielilor pe parcursul
250.00
anilor analizaţi sunt
2.SANATATE
200.00 următoarele:70,67% în
anul 2007,69,28% în
3.CULTURA,RECREERE
150.00 SI RELIGIE
2008,71,06% în

100.00
2009,69,17% în anul 2010
4.ASIGURARI SI
ASISTENTA SOCIALA şi 66,45% în 2011. Din
50.00
2007 2008 2009 2010 2011 valorile prezentate anterior
ne putem da seama cu
uşurinţă că această categorie de cheltuieli deţine cea mai mare pondere în totalul cheltuielilor.
Evoluţia cheltuielilor social-culturale este determinată în cea mai mare parte de evoluţia
cheltuielilor pentru învăţământ deoarece acestea deţin cea mai mare pondere în cadrul
cheltuielilor social- culturale, respectiv:60,16% în anul 2007,59,50% în 2008,60,22% în
2009,54,07% în 2010,iar cea mai mică valoare înregistrată a fost de 42,57% în anul 2011.

50
 Grafic nr. 24 Cheltuieli social-culturale,grad de realizare Gradul de realizare are o
12,000,000 evoluţie descrescătoare în
10,000,000
primii trei ani,după care
8,000,000
din anul 2010 acesta
6,000,000
începe să crească.În anul
4,000,000
2007 se înregistrează cea
2,000,000
0 mai mare valoare a acestor
cheltuieli,aceasta fiind de
113,80%,iar cea mai mică
valoare în anul 2009 de
Invatamant prescolar si primar Invatamant secundar
Alte cheltuieli in domeniul invatamantului 91,63% (vezi grafic nr. 20)

Cheltuielile
pentru învăţământ sunt formate din cheltuieli pentru învăţământ preşcolar şi primar,învăţământ
secundar şi alte cheltuieli în domeniul învăţământului.

Grafic nr. 25 Evolutia cheltuielilor pentru învăţământ,sume Reprezintă principalele

absolute
cheltuieli social-culturale
100% şi care în sume absolute au
90% o evoliţie ascendentă din
80%
anul 2007 până în anul
70%
2009,iar din anul 2010
60% Alte cheltuieli in domeniul
invatamantului acestea încep să
50% Invatamant secundar
Invatamant prescolar si scadă.Astfel,de la suma de
40%
primar 13.035.376 mii lei din anul
30%
2007,se ajunge la suma de
20%
10% 15.531.989 mii lei,în anul

0% 2009,creşterea fiind de
2007 2008 2009 2010 2011
1,19 ori.Din anul 2010
valoarea începe să scadă şi
ajunge în anul 2011 la suma de 11.348.504 mii lei,scăderea fiind de 0,89 ori.Acestă creştere din
primii trei ani se datorează faptului că învăţământul preşcolar şi primar a avut aceeaşi evoluţie

51
crescătoare,după cum urmează:cheltuielile pentru învăţământ preşcolar şi primar au crescut de la
suma de 6.638.297 mii lei în anul 2007 la suma de 7.582.473 mii lei în 2009 ( creştere de 1,14
ori),iar în anul 2010 acestea încep să scadă şi ajung la valoarea de 1.724.637 mii lei în anul 2011
(scădere de 0,85 ori).Cheltuielile pentru învăţământul secundar au o evoluţie crescătoare pe
parcursul primilor patru ani analizaţi.Astfel,de la suma de 6.397.079 mii lei în anul 2007 se
ajunge în anul 2010 la suma de 10.266.670 mii lei,creşterea fiind de 1,60ori,iar în ultimul an
aceasta scade cu 1,42 ori faţă de 2010,ajungând la valoarea de 9.089.964 mii lei.Alte cheltuieli în
domeniul învăţământului,în primii doi ani au valoare nulă,iar din anul 2010 acestea cresc cu 2,89
ori faţă de anul 2009,iar în anul 2011, cu 1,25 ori faţă de anul 2010 (vezi grafic nr. 24).

Grafic nr. 26 Ponderea cheltuielilor pentru învăţământ Analizând ponderea cheltuielilor

160.00
pentru învăţământ,avem
140.00

120.00
următoarele valori, după cum
100.00 Invatamant prescolar si urmează:60,16% în anul
primar
80.00 Invatamant secundar 2007,59,50% în anul
Alte cheltuieli in domeniul
60.00 invatamantului
2008,60,22% în anul
40.00

20.00
2009,54,07% în anul 2010 şi
0.00
2007 2008 2009 2010 2011
42,57% în anul 2011 (vezi grafic

Grafic nr. 27 Cheltuieli pentru învăţământ, grad de nr. 25).Gradul de realizare al

realizare cheltuielilor pentru învăţământ
800,000
înregistrează cea mai mare valoare
600,000
400,000 în anul 2011 ,aceasta fiind de
200,000 113,47%,iar cea mai mică valoare
0
se înregistrează în anul
2009,gradul de realizare fiind de

3.1Servicii culturale
3.2Servicii recreative si sportive
3.3Servicii religioase
3.4Alte servicii in domeniile culturii,recreerii si religiei

52
93,88% (datorită faptului că s-au plătit mai puţini bani decât erau prevăzuţi în bugetul iniţial,
vezi grafic nr.23).

Cheltuielile pentru sănătate sunt formate din cheltuieli pentru servicii medicale în
unităţi sanitare cu paturi şi servicii de sănătate publică.Ponderile cheltuielilor pentru sănătate
sunt după cum urmează:0,32% în anul 2007,0,27% în anul 2008,0,69% în anul 2009,3,87% în
anul 2010 şi 15,95% în anul 2011 când se înregistrează cea mai mare valoare. Analizând evoluţia
acestor cheltuieli în sume absolute se observă că acestea au valoarea de 70.000 mii lei în anul
2007 iar în anul 2008 se poate observa o scădere,valoarea fiind de 67,000 mii lei (scădere de 0,96
ori).Din anul 2009 valorile încep să crească de la 179.255 mii lei şi ajung la 4.252.037 mii lei în
anul 2011 (vezi grafic nr. 21).Gradul de realizare are o evoluţie oscilantă,valorile acestuia sunt
următoarele:200% în anul 2007,223,33% în anul 2008,137,89% în anul 2009,260,15% în anul
2010 şi 104,29% în anul 2011,unde se înregistrează cea mai mică valoare.

Cheltuielile pentru cultură, recreere şi religie, în sume absolute,cresc de la suma de

612.736 mii lei în anul 2007,la suma de 1.254.397 mii lei în anul 2009 (creştere de 2,05 ori).În
anul 2010 scade cu 0,86 ori,iar în anul 2011 valorile cresc din nou cu 1,11 ori faţă de 2010.

Grafic nr. 28 Cheltuieli pentru cultura,recreere si religie Acestă componentă al

100% cheltuielilor social cultural
90% este format din:servicii
3.4Alte servicii in
80% domeniile culturii,recreerii culturale,servicii recreative
si religiei
70%
şi sportive,servicii
60%
religioase şi alte servicii în
3.3Servicii religioase
50%
domeniile culturii,recreerii
40%
3.2Servicii recreative si şi religiei.Ponderea
30% sportive serviciilor culturale,este
20%
mai mare decât a celorlalte
10% 3.1Servicii culturale
component din cadrul
0%
2007 2008 2009 2010 2011 cheltuielilor pentru
cultură,recreere şi
religie,aceste valori sunt următoarele:1,36% în anul 2007,1,5 % în anul 2008,1,93% în anul
2009,2,10% în anul 2011,iar cea mai mare valoare s-a înregistrat în anul 2011,de 2,37%.Gradul

53
de realizare al serviciilor recreative şi sportive oscilează pe parcursul celor cinci ani
analizaţi.aceste valori sunt următoarele:179,60% în anul 2007,67,03% în anul 2008,95,81% în
anul 2009,71,35% în anul 2010,iar în anul 2011 valoarea este 0%.Cheltuielile altor servicii în
domeniile culturii,recreerii şi religiei deţin o pondere foarte mică faţă de celelalte component ale
cheltuielilor pentru cultură recreere şi religie,acestea sunt:în primii patru ani această valoare este
nulă,iar în anul 2011 este de 55%.

Grafic nr. 29 Ponderea cheltuielilor pentru cultura,recreere si

religie

În cheltuielile social-
culturale, această grupă de
cheltuieli deţine o pondere
destul de mică comparativ
cu ponderea deţinută de
invăţământ spre exemplu,
sau ponderea deţinuta de
cheltuielile cu asigurări şi
asistenţa socială, valorile
Object 32

Grafic nr. 30 Cheltuieli pentru cultura,recreere si religie, indici cu înregistrate fiind

bazăîn lanţ
următoarele:2,83% în anul
2.50
2007,3,22% în
2.00
2008,4,86% în
1.50
2009,4,57% în anul 2010
1.00
şi 4,48% în 2011.Gradul
0.50
de realizare al acestor
0.00
2008/2007 2009/2008 2010/2009 2011/2010
54
3.1Servicii culturale
3.2Servicii recreative si sportive
3.3Servicii religioase
3.4Alte servicii in domeniile culturii,recreerii si religiei
cheltuieli oscilează pe întreaga perioadă analizată.Aşadar,în anul 2007,gradul de realizare a fost
de 129,54%,acesta fiind cea mai mare valoare înregistrată în cei cinci ani analizaţi,în
2008,valoarea a fost de 89,73%,93,89%,în 2009,în anul 2010 s-a înregistrat cea mai mică valoare
şi anume de 68,40%,iar în 2011 de 110,99% (vezi grafic nr. 23 ).

Cheltuieli cu servicii culturale. După cum am spus şi mai sus, aceste cheltuieli fac parte
din cheltuielile pentru cultură, recreere şi religie şi deţin cea mai mare pondere în acestea. Au o
evoluţie ascendentă pe parcursul perioadei analizate.În anul 2007 aceste cheltuieli au fost în
valoare de 294.884 mii lei şi au tot crescut,ajungând la valoarea de 632.671 mii lei în anul 2011
(creşterea a fost de 2,15 ori, datorată în cea mai mare parte creşterii cheltuielilor cu casele de
cultură).Cheltuielile pentru muzee au fost nule din anul 2007 pînă în anul 2010,iar în 2011 s-a
înregistrat o valoare de 100.000 mii lei. Conform indicilor cu bază în lanţ, cea mai mare creştere
a avut loc în anul 2009 faţă de 2008,aceasta fiind de 1,32 ori,iar cea mai mică creştere a avut loc
în anul 2010 faţă de 2009,aceasta fiind de doar 1,00 ori.

Cheltuielile cu servicii recreative şi sportive sunt compuse din cheltuieli pentru: sport,
tineret şi întreţinerea grădinilor publice, a parcurilor şi a zonelor verzi şi de agrement. Au avut o
evoluţie ascendentă în primii trei ani,iar din anul 2010 acestea încep să scadă.În anul 2007 au
fost în sumă de 287.352 mii lei şi ajunge în anul 2009 la suma de 712.865 mii lei,reprezentând o
creştere de 2,48 ori.În anul 2011 valoarea acestor cheltuieli ajung la 413.513 mii lei.Această
scădere semnificativă se datorează faptului că iniţial s-au prevăzut a se încasa suma de 665.000
mii lei,dar s-au încasat doar 413.513 mii lei (vezi grafic nr. 27).Indicii cu bază în lanţ ne arată că
cea mai mare creştere a avut loc în anul 2009 faţă de 2008 cu 1,95 ori,iar în anul 2011 faţă de
2010 valoarea lor a fost nulă. Ponderile acestor cheltuieli în cheltuielile pentru cultură, recreere şi
religie sunt următoarele:1,33% în anul 2007,1,47% în 2008,2,76% în 2009,2,20% în anul 2010 şi
0% în 2011. În cheltuielile cu servicii recreative şi sportive cea mai mare pondere este deţinută
de cheltuielile pentru sport, după cum urmează:0,82% în anii 2007 şi 2008,0,86% în 2009,1,36%
în anul 2010 şi 1,55% în 2011. Cea mai mică pondere în aceste cheltuieli este deţinută de
cheltuielile pentru tineret,care şi în sume absolute au valori foarte mici.În anul 2007 aceste

55
cheltuieli au fost în valoare de 23.966 mii lei,în 2008 de 48.985 mii lei,reperezentând o creştere
de 2,04 ori.În anul 2009 aceste cheltuieli au scăzut cu 8.256 mii lei,ajungându-se la valoarea de
40.729 mii lei,după care cresc şi ajung în anul 2011 la valoarea de 63.814 mii lei.Gradul de
realizare al cheltuielilor cu serviciile recreative şi sportive oscilează pe parcursul celor cinci
ani.Astfel,în anul 2007 se înregistreză cea mai mare valoare,acesta fiind de 179,60%,în 2008 de
67,03%,în 2009 de 95,81%,în 2010 de 71,35% şi în anul 2011 de 0%.

Cheltuielile cu serviciile religioase,în sume absolute au valori mici în comparaţie cu

cheltuielile pentru servicii recreative şi sportive.În anul 2007 valoarea acestora este de 30.500
mii lei,în 2008 de 60.000 mii lei.În anul 2009 valorile scad şi ajung la 45.000 mii lei,după care
cresc din nou şi ajung în anul 2011 la valoarea de 147.000 mii lei.Ponderile acestor cheltuieli
sunt următoarele:0,14% în anul 2007,0,24% în 2008,0,17% în 2009,0,26% în anul 2010 şi 0,99%
în anul 2011.Gradul de realizare al acestor cheltuieli,în primii doi anu acestea au înregistrat
valori nule,în anul 2009 valoarea acestora este de 107,14%,în 2010 de 112,73% şi 65,02% în
anul 2011.

În perioada analizată nu s-au înregistrat cheltuielile cu alte servicii în domeniile culturii,recreerii

şi religiei.

Cheltuielile pentru asigurări şi asistenţă social reprezintă ultima componentă a cheltuielilor

social-culturale, care, în sumă absolută au o evoluţie descrescătoare în primii trei ani,în 2010
acestea cresc,după care în 2011 scad din nou.
Astfel,pornind de la
Grafic nr. 31 Asigurari si asistenţă socială,sume absolute
suma de 1.593.868 mii
2,500,000 lei din anul
2007,valoarea acestor
2,000,000
cheltuieli a
1,500,000
scăzut,ajungând la
1.LOCUINTE,SERVICII
1,000,000 SI DEZVOLTARE suma de 1.362.846 mii
PUBLICA lei în anul
500,000 2.PROTECTIA
MEDIULUI 2009,scăderea a fost de
0,86 ori.În anul 2010

56
valorile cresc şi ajung la 1.567.165 mii lei,iar în anul 2011 acestea scad din nou şi ajung la
920.105 mii lei.Ponderile acestor cheltuieli în cheltuieli social-culturale sunt următoarele:7,36%
în anul 2007,6,29% în 2008,0% în anii 2009 şi 2011,iar în anul 2010 se înregistrează o pondere
de 6,67%.Gradul de realizare înregistrează cea mai mare valoare în anul 2007,acesta fiind de
119,57% ,după care în 2008 aceata este de 74,26%,în 2009 de 68,42%,în 2010 de
90,02%,iar în anul 2011 valoarea acestora e nulă (vezi grafic nr. 23). Cheltuielile pentru asigurări
şi asistenţa socială sunt formate din cheltuieli pentru: asistenţa acordată persoanelor în vârstă,
asistenţa socială în caz de invaliditate, asistenţa socială pentru familii şi copii,prevenirea
excluderii sociale şi alte cheltuieli în domeniul asigurărilor şi asistenţei (vezi grafic nr.30). Dintre
aceste componente,cheltuielile cu asistenţa socială în caz de boli şi invalidităţi şi prevenirea
excluderii sociale deţin cele mai mari ponderi în cheltuielile pentru asigurări şi asistenţă socială.
În continuare, voi analiza pe rând cele două componente amintite anterior.
Cheltuielile cu asistenţa socială în caz de boli şi invalidităţi au o evoluţie ascendentă în primii
patru ani analizaţi,crescând de la suma de 425.528 mii lei în anul 2007,la suma de 707.201 mii
lei în 2010 (creştere de 1,66 ori),iar în anul 2011 valoarea scade şi ajunge la 616.427 mii
lei.Ponderile acestor cheltuieli în cheltuielile pentru asigurări şi asistenţă social sunt
următoarele:1,96% în anul 2007,2,36% în anul 2008,2,54% în 2009,3,01% în anul 2010 şi 0,10%
în anul 2011.Gradul de realizare al acestor cheltuieli înregistrază cea mai mare valoare în anul
2010,acesta fiind de 135,22%,iar cea mai mică valoare în anul 2011 de 38,37%.Cheltuielile
pentru prevenirea excluderii sociale,în sume absolute,avem următoarea avoluţie:în anul 2007 se
înregistrează valoarea de 1.017.367 mii lei,scăzând şi ajungând în anul 2009 la valoarea de
333.549 mii lei,înregistânduse o scădere de 0,33 ori.În anul 2010 valoarea acestora creşte până la
suma de 748.022 mii lei,iar în anul 2011 are loc din nou o scădere până la 207.921 mii
lei.Ponderile acestor cheltuieli sunt următoarele:4,70% în anul 2007,3,01% în 2008,1,29% în
anul 2009,3,18% în 2010,iar în anul 2011 ponderea acestor cheltuieli este nulă.Gradul de
realizare al cheltuielilor pentru prevenirea excluderii sociale înregistrează cea mai mare valoare
în anul 2007,acesta fiind de 151,17%,supă care,în anul 2008 acesta este de 62,47%,în 2009 de
37,35%,în anul 2010 de 81,57% şi în anul 2011 acesta este de 0%.Indicii cu bază în lanţ ne arată
că cea mai mare creştere s-a înregistrat în anul 2010 faţă de 2009,aceasta fiind de 2,24 ori.
Componenta “Alte cheltuieli în domeniul asigurărilor şi asistenţei”,în sume absolute,evoluţia lor
a fost următoarea:de la suma de 42.167 mii lei din anul 2007,au ajuns la valoarea de 95.695 mii

57
lei în anul 2009,reprezentând o creştere de 2,27 ori.Din anul 2010 valorile încep să scadă şi ajung
în anul 2011 la valoarea de 68.897 mii lei,reprezentând o scădere cu 26.798 mii lei faţă de anul
2009.Gradul de realizare al acestor cheltuieli are următoarea evoluţie:105,42% în anul
2007,112,39% în anul 2008,91,14% în 2009,74,91% în anul 2010 şi 99,96% în 2011. Cheltuielile
pentru asistenţa acordată persoanelor în vârstă au cea mai mică pondere în cheltuielile pentru
asigurări şi asistenţa socială, după cum urmează:0,07% în anul 2007,0,16% în 2008,0,73% în
anul 2009,în anul 2010 se înregistrează o valoare negativă şi anume -0,09%,iar în anul 2011 de
3,45%. Cheltuielile cu asistenţa socială pentru familii şi copii au o evoluţie oscilantă pe întreaga
perioadă analizată.Astfel,în anul 2007 se înregistrează valoarea de 92.973 mii lei,iar în anul 2008
o valoare de 124.045 mii lei,crescând cu 31.072 mii lei.În anul 2009 valoarea acestor cheltuieli
este de 90.048 mii lei,scăzând şi ajungând în anul 2010 la suma de 57.370 mii lei,aceasta
reprezintă o scădere de 0,64 ori,iar în anul 2011 valoarea acestora este nulă.

Cheltuielile pentru servicii şi dezvoltare publică, locuinţe, mediu şi apă sunt formate
din cheltuieli pentru locuinţe, servicii şi dezvoltare publică şi din cheltuieli pentru protecţia
mediului.
Grafic nr. 32 Servicii si dezvoltare publică,locuinţe,mediu şi apă
Analizând ponderile acestor
cheltuieli în cheltuielile
100% totale se observă că acestea
80%
60%
40% au o evoluţie ascendentă în
20%
0%
2007 2008 2009 2010 2011
primii trei ani,după care
încep să scadă.Astfel,în
anul 2007 avem o podere de
1.LOCUINTE,SERVICII SI DEZVOLTARE PUBLICA 9,36%,în anul 2008 de
2.PROTECTIA MEDIULUI
10,38%,în anul 2009 se
Grafic nr. 33 Ponderea cheltuielilor in cheltuieli pentru servicii
si dezvoltare publică,locuinţe,mediu şi apă înregistrează cea mai mare
1,500,000
pondere,acesta fiind de
1,000,000
500,000 11,36%,în anul 2010 de
0 9,43%,iar în anul 2011 se
înregistrează cea mai mică
pondere,de doar 0,26%.
Locuinte
Alimentari cu apa si amenajari hidrotehnice
58
Iluminat public si electrificari rurale
Alimentare cu gaze naturale in localitati
Alte servicii in domeniul locuintelor,serviciilor si dezvoltarii comunale
Evoluţia acestor cheltuieli în sumă absolută este urmăatoarea:de la suma de 2.028.008 mii lei din
anul 2007,se ajunge la suma de 2.929.738 mii lei în anul 2009,reprezentând o creştere cu
901.730 mii lei.În anul 2010 acestea au valoarea de 2.216.245 mii lei,iar în anul 2011 cheltuielile
cresc din nou şi ajung la valoarea de 3.014.396 mii lei,reprezentând o creştere de 0,91 ori. Indicii
cu baza în lanţ ne arată că cea mai mare creştere a avut loc în anul 2008 faţă de 2007,acesta fiind
de 1,27 ori,iar cea mai mică creştere a avut loc în anul 2010 faţă de 2009,acesta fiind de 0,76 ori.
Gradul de realizare înregistrează valori care depaşesc procentul de 100%, ceea ce înseamnă că
plăţile efectuate le-au depăşit pe cele prevăzute în bugetele iniţiale, valorile fiind
următoarele:138,90% în anul 2007,131,37% în anul 2008,128,35% în anul 2009,101,90% în anul
2010 şi 81,06% în anul 2011.

Cheltuielile pentru locuinţe, servicii şi dezvoltare publică sunt alcătuite din cheltuieli
pentru: locuinţe,alimentări cu apă şi amenajări hidrotehnice,iluminat public şi electrificări
rurale,alimentări cu gaze natural în localităţi,alte servicii în domeniul locuinţelor,serviciilor şi
dezvoltării comunale.

Grafic nr. 34 Locuinţe,servicii de dezvoltare publică În sume absolute aceste

1,500,000 cheltuieli,în anul 2007 au
1,000,000 valoarea de 755.296 mii

500,000 lei şi ajung în anul 2008 la

suma de 1.174.561 mii
0
lei,crescând cu 419.265
mii lei.După care,în anul
2009 are loc o
scădere,ajungându-se la
Locuinte
suma de 998,236 mii
Alimentari cu apa si amenajari hidrotehnice
lei.Din anul 2010 valorile
Iluminat public si electrificari rurale acestor cheltuieli cresc din
Alimentare cu gaze naturale in localitati nou şi ajung în anul 2011
Alte servicii in domeniul locuintelor,serviciilor si dezvoltarii comunale la suma de 2.338.345 mii
le,reprezentând o creştere

59
de 1,36 ori. Cu ajutorul indicilor cu baza în lanţ se observă că cea mai mare creştere a avut loc în
anul 2008 faţă de 2007,aceast fiind de 1,56 ori,iar cea mai mică creştere a avut loc în anul 2009
faţă de 2008,acesta fiind de 0,85 ori.Ponderile acestor cheltuieli sunt următoarele:3,49% în anul
2007,4,72% în anul 2008,3,87% în anul 2009,5,99% în anul 2010 şi 11,31% în anul 2011.Gradul
de realizare a avut cea mai mare valoare în anul 2011,acesta fiind de 125,34%,iar cea mai mică
valoare s-a înregistrat în anul 2009,aceasta fiind de 65,72%.

Cheltuielile pentru protecţia mediului sunt formate din cheltuieli pentru salubritate şi
gestionarea deşeurilor şi din cheltuieli pentru canalizare şi tratarea apelor reziduale. În sume
absolute aceste cheltuieli au avut o evoluţie ascendentă în primii trei ani,după care din anul 2010
aceste cheltuieli încep să scadă.Astfel,pornind de la suma de 1.272.712 mii lei în anul 2007,au
crescut până la suma de 1.931.502 mii lei,în anul 2009(creşterea fiind de 1,52 ori).Din anul 2010
valorile scad şi ajung în anul 2011 la valoarea de 676.051 mii lei. Ponderile cheltuielilor pentru
protecţia mediului în cheltuielile pentru servicii şi dezvoltare publică, locuinţe şi mediu sunt mai
mari decât cele ale cheltuielilor pentru locuinţe, servicii şi dezvoltare publică, după cum
urmează:5,87% în anul 2007,5,66% în anul 2008,7,49% în anul 2009,3,43% în anul 2010 şi
5,27% în anul 2011 (vezi grafic nr. 32). În cadrul cheltuielilor pentru protecţia mediului cea mai
mare pondere este deţinută de cheltuielile pentru canalizarea şi tratarea apelor reziduale.

Grafic nr. 35 Protecţia mediului,sume absolute Gradul de realizare al

2,000,000 cheltuielilor pentru

1,500,000 protecţia mediului are o
1,000,000
evoluţie acendentă în primii
500,000
0 trei ani,după care în
următorul an valorile
scad,iar în anul 2011
acestea cresc din nou.Cea
mai mare valoare se
Prevenire si combatere inundatii si gheturi înregistrează în anul
Programe de dezvoltare regionala si sociala
Drumuri si poduri
Transport in comun
Strazi

60
2011,aceasta fiind de 281,06%,iar cea mai mică se înregistrază în anul 2010,aceasta fiind de
102,17%.

Cheltuielile pentru acţiuni economice reprezintă ultimul tip de cheltuială din cadrul
bugetului local al oraţului Şimleu-Silvaniei, având ca şi componente cheltuielile pentru:
prevenirea şi combaterea inundaţiilor şi îngheţurilor, programe de dezvoltare regională şi socială,
transporturi, cheltuieli pentru drumuri şi poduri,transport în comun şi străzi.

Grafic nr. 36 Acţiuni economice,sume absolute În sume absolute aceste

cheltuieli au avut
70.00
următoarea evoluţie:În
60.00 Prevenire si combatere anul 2007 valorile acestor
inundatii si gheturi
50.00 cheltuieli erau în sumă de
Programe de dezvoltare 1.910.367 mii lei,iar în
40.00 regionala si sociala
anul 2008 ajung la suma
30.00 de 1.960.429 mii lei
Drumuri si poduri
(creştere de 1,03 ori).În
20.00
Transport in comun anul 2009 are loc o
10.00 scădere a acestor
Strazi cheltuieli,ajungându-se la
0.00
2008/2007 2009/2008 2010/2009 2011/2010
valoarea de 1.347.854 mii
lei,iar din anul 2010
acestea cresc din nou şi ajung în anul 2011 la suma de 3.415.721 mii lei,crescând cu 2.067.867
mii lei. Analizând indicii cu baza în lanţ se observă că cea mai mare creştere a avut loc în anul
2010 faţă de 2009,aceasta fiind de 1,90 ori,iar cea mai mică valoares-a înregistrat în anul 2011
faţă de 2010,aceasta fiind de 0,51 ori.

61
 Grafic nr. 37 Indici cu bază în lanţ,acţiuni economice Ponderile cheltuielilor
pentru acţiuni economice
100%
90% Strazi în cheltuielile totale sunt
80% următoarele:8,82% în anul
Transport in comun
70% 2007,7,88% în anul
60%
Drumuri si poduri 2008,5,23% în anul
50%
2009,10,58% în anul 2010
40% Programe de dezvoltare
30% regionala si sociala şi 0,51% în anul 2011. Cea
20% mai mică pondere în
Prevenire si combatere
10% inundatii si gheturi cheltuielile pentru acţiuni
0%
2007 2008 2009 2010 2011 economice este deţinută de
Grafic nr. 38 Ponderea cheltuielilorîn acţiuni economice cheltuielile pentru
TOTAL VENITURI programe de dezvoltare
1.40
regional şi socială, acestea
1.20
având următoarele
1.00
ponderi:0,04% în anul
0.80

0.60
2008,0,67% în anul

0.40 2009,iar în anii

0.20 2007,2010,2011 ponderile
0.00
2008/2007 2009/2008 2010/2009 2011/2010
acestor cheltuieli au fost
nule. Cea mai mare
pondere în această
categorie de cheltuieli este
deţinută de cheltuielile cu strazile, care şi în sume absolute au înregistrat valori mari pe parcursul
perioadei analizate (vezi grafic nr.37).

62
CONCLUZII

63