Termenul de buget îşi găseşte originea în vechea limbă franceză şi anume în expresia bouge şi

bougette prin care se înţelege o pungă de piele sau o pungă de bani. Termenul a fost preluat în
Anglia odată cu cuceririle normande şi de acolo s-a răspîndit în toată lumea cu semnificaţia
financiară.
Deşi bugetul este cunoscut şi folosit în toate statele lumii, există totuşi expresii oficiale diferite.
În Spania, de exemplu, terminologia oficială este „presupuesto” sau „presupuestos generales del
estado”; în Italia „bilancio” sau„progetto de bilancio”; în Germania, iniţial s-a folosit expresia
„sttasshausaltsptan”, însă recent, limbajul oficial şi de specialitate utilizează termenul de
„budget” sau „zum budget gohorig” sau „budgetfahr”.
În literatura de specialitate s-au expus numeroase definiţii, dar din punct de vedere conceptual s-
a evidenţiat două caracterizări fundamentale.
Susţinătorii primei concepţii sînt de părere, că bugetul statului este un program sau plan de
cheltuieli ce urmează a se efectua şi de venituri ce urmează a se realiza într-o perioadă
determinată, fiind aprobat de Parlament.
A doua concepţie exprimată în literatura şi legislaţia financiară susţine, că bugetul statului este
un act de stabilire şi autorizare a veniturilor şi cheltuielilor anuale ale statului.
Sistemul bugetar în statele contemporane
În condiţiile în care bugetul de stat este procedeul financiar cel mai important de autorizare şi
corelare a
veniturilor şi cheltuielilor statului, din punct de vedere al organizării bugetare, sînt evidenţiate
anumite
particularităţi şi deosebiri mai ales în statele federative faţă de cele cu structură unitară.
În statele unitare naţionale cum sunt Franţa, Italia, Suedia etc. organizarea bugetară era la început
simplă
deoarece cuprindea numai bugetul de stat şi bugetele locale.
Bugetul de stat din statele unitare naţionale este denumit şi buget ordinar sau general, a avut şi
are ca venituri principalele impozite şi taxe completate în caz de insuficienţă cu împrumuturi de
stat, iar cheltuielile acestui buget sunt destinate celor mai importante trebuinţe de învăţământ şi
sănătate publică, întreţinerii organelor centrale: legislativ, executiv, instanţele judecătoreşti
întreţinerii armatei etc.
Bugetele locale sau ale unităţilor administrativ-teritoriale din statele unitare naţionale sunt o
componentă a organizării bugetare având o importanţă primordială pentru autonomia funcţională
a organelor de conducere ale altor unităţi, autonomii în cadrul statelor unitare.
Prin aceste bugete locale sînt finanţate atât întreţinerea autorităţilor publice locale cât şi instituţii
şi acţiunide învăţământ public, culturale şi sanitare, modernizării şi dezvoltării urbanistice etc.
pentru care
veniturile bugetare locale sînt insuficiente devenind necesară completarea lor cu transferuri din
bugetul
de stat şi chiar împrumuturi publice.
În Republica Moldova, prin Legea finanţelor publice şi responsabilităţii bugetar-fiscale nr. 181
din
25.07.2014, a instituit o variantă originală de organizare bugetară care se aplică practic prin
bugetul public
naţional - bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat; fondurile asigurării obligatorii de
asistenţă
medicală; bugetele locale

Pe lângă bugetul de stat, organizarea bugetară din Republica Moldova, cuprinde bugetele
fondurilor
extrabugetare, fiind prezentate şi adoptate de către Parlament. De exemplu, prin Legea fondului
rutier nr. 720 din 02.02.1996, s-a constituit un fond extrabugetar având drept scop reparaţia şi
întreţinerea
infrastructurii rutiere din ţara noastră.
În statele federative, cum sunt Brazilia, Germania, Statele Unite ale Americii, Federaţia Rusă şi
altele,
organizarea bugetară este influenţată de structura federativă cuprinzând: statele, landurile,
cantoanele,
provinciile componente etc. În consecinţă, organizarea bugetară federativă este mai complexă şi
cuprinde bugetele federale, bugetele statelor, landurilor componente şi bugetele locale ale
unităţilor
administrativ-teritoriale din fiecare dintre statele, landurile componente etc.
Funcțiile bugetului public național
Însemnătatea bugetului public naţional în viaţa economică, socială şi politică din fiecare stat
contemporan a
promovat evidenţierea următoarelor funcţii bugetare:

A) bugetul are funcţie juridică, pentru că anual se adoptă printr-un act cu putere de lege (Legea
bugetară
anuală), dispoziţiile cuprinse în această lege fiind imperative cu privire la cuantumul minim al
veniturilor şi maximum de cheltuieli.
Deci, pe plan juridic bugetul se caracterizează sub două aspecte:
- este legislativ;
- este previzional.
Aspectul legislativ se caracterizează prin faptul că bugetele naţionale sunt aprobate de către
organele legislative.
Bugetul este previzional, fundamentat pe proiecte economice, bugetul tinde să prevadă viitorul,
dar din cauza dificultăţilor sînt necesare adaptări. Previziunea bugetară trebuie să reflecte
obiectivele, planurile de dezvoltare economică şi socială.
B) bugetul are o funcţie politică, indiferent de semnificaţia lui juridică, bugetul a căpătat în
practica
parlamentară o imensă valoare politică. Acest lucru se produce întrucât bugetul reflectă întregul
program politic al guvernului, votarea lui de către Parlament presupunând prezentarea întregii
politici
guvernamentale. Aprobarea, rectificarea sau anularea alocaţiilor bugetare, exercită o
incontestabilă
presiune asupra liniei de conduită a guvernului.
Bugetul are o funcţie politică şi prin influenţa pe care o exercită asupra regimului politic şi care
poate
determina natura regimului politic sau stabilitatea acestuia. În acest sens, bugetul poate influenţa
politica regimului, determinând volumul şi diversitatea cheltuielilor bugetare, în corelare cu:
sursele de venituri, cuantumul acestora şi categoriei de contribuabili
Puterea politică şi puterea bugetară au o strânsă legătură. După ce bugetul a fost adoptat de
Parlament,
acesta trebuie să fie executat de Guvern ca putere executivă. În acelaşi timp, bugetul este un
factor de
consolidare a Parlamentului, prin exclusivitatea constituţională atribuită în sfera bugetară
organului
reprezentativ.
Influenţa asupra politicii regimului, se explică şi prin faptul, că bugetul constituie un act
fundamental al
politicii economice şi sociale ale guvernului apreciind după dublu aspect cheltuielile și incasările
veniturile
În primul rând, acest control se realizează în procesul mobilizării veniturilor bugetare cu ocazia
plăţii veniturilor datorate bugetului de stat de către persoanele fizice sau juridice, iar în al doilea
rând, exercitarea funcţiei de control este determinată de faptul că fondurile financiare care se
formează la dispoziţia statului sunt ale întregii naţiuni. Respectarea şi întărirea disciplinei
economice şi financiare se pot asigura numai prin exercitarea unui control riguros, multilateral şi
sistematic din partea organelor de stat ce au atribuţii de control în domeniul economic-financiar.
Prin această funcţie se urmăreşte apărarea întegrităţii avutului public, legalitatea, necesitatea
oportunitatea şi eficienţa utilizării fondurilor financiare de către agenţi economici şi instituţiile
publice şi private, respectarea obligaţiilor faţă de bugetul statului.
G) Funcţia de reglare (stabilizare) a economiei, semnificând capacitatea acestora de a mijloci
reglarea
diverselor procese economice, prin inhibarea sau stimularea unora sau altora, asigurând astfel
evoluţia
ascendentă a economiei. Conţinutul specific al acestei funcţii constă în implicarea statului prin
instrumente specifice pentru a regla sau stabiliza economia, pentru a stimula expansiunea
economică sau pentru a restructura (moderniza) economia. În primul caz, acţionând în vederea
contracarării crizelor economice, manifestate sau potenţiale, statul utilizează instrumente
specifice cu semnificaţia de stimulente sau, după caz, de restricţii financiare, pentru a reduce pe
cât posibil amplitudinea oscilaţiilor economice. În cel de-al doilea caz, activitatea statului este
orientată prin instrumente financiare spre stimularea investiţiilor, ca premisă a creşterii
volumului producţiei, a relansării economiei sau a combaterii tendinţelor de încetinire a mersului
ascendent al economiei.
Principiile bugetare
Întreaga procedură bugetară este generată de anumite principii dintre care, în doctrina financiară
contemporană, sunt unanim admise următoarele: anualitatea, unitatea, universalitatea,
echilibrarea bugetului de stat (balansării), previzibilităţii, performanţei, transparenţei,
specializării sunt unanim admise următoarele: anualitatea, unitatea, universalitatea, echilibrarea
bugetului de stat (balansării), previzibilităţii, performanţei, transparenţei, specializării.
Principiul anualităţii - Bugetele se aprobă pentru o perioadă de un an bugetar. Anualitatea
bugetului statului înseamnă elaborarea acestui buget pentru o perioadă de timp limitat, la
douăsprezece luni consecutive, pentru care se elaborează, se adoptă, se execută şi se raportează
bugetul statului. Este un principiu apreciat din punct de vedere atât tehnico-financiar, cât şi din
cel al autorizării parlamentare, în comparaţie cu procedeele elaborării unor bugete bienale sau pe
mai mulţi ani.
În Republica Moldova, Legea privind finanţele publice şi responsabilităţii bugetar-fiscale
sistemul bugetar şi procesul bugetar cuprinde, referitor la gestiunea bugetară, următoarele
dispoziţii: Anul bugetar începe la 1 ianuarie şi se încheie la 31 decembrie.
Principiul unităţii monetare - Toate operaţiunile de încasări şi plăţi bugetare se exprimă în
monedă
naţională.
Principiul unităţii - Toate resursele şi cheltuielile autorităţilor/instituţiilor bugetare se reflectă şi
se
efectuează exclusiv în/din bugetul de la care se finanţează. Resursele şi cheltuielile bugetelor
formate în
cadrul sistemului bugetar se consolidează în bugetul public naţional. Este un principiu care
pretinde elaborarea în fiecare an a unui buget unic de stat. Elaborarea şi aprobarea în fiecare
exerciţiu financiar a unui singur buget de stat oferă posibilitatea de a se cunoaşte exact veniturile
şi cheltuielile anuale, raportul dintre acestea şi deci echilibrul ori deficitul situaţiei financiare a
statului.
De asemenea, din cuprinsul bugetelor unice de stat se poate deduce orientarea politicii financiare
a puterii executive, mai ales prin comparaţia evoluţiei veniturilor şi cheltuielilor de la un buget
anual la altul. Datorită acestor avantaje, principiul unităţii bugetare a fost apreciat ca „o regulă
ideală” şi ca „o condiţie de sinceritate financiară”.
Principiul balansării - Orice buget trebuie să fie balansat, echilibrat. Cheltuielile bugetare trebuie
să fie
egale cu veniturile plus sursele de finanţare.

Echilibrul bugetului de stat este conceput şi enunţat ca echivalenţă cantitativă a tuturor

veniturilor şi
cheltuielilor, stabilind un excedent simbolic al veniturilor faţă de cheltuieli şi având astfel
aprecierea
publică de dovadă a unei bune politici financiare a statului.
Astfel, Legislaţia Republicii Moldova privind sistemul bugetar şi procesul bugetar consacră acest
principiu
ca element primordial al politicii bugetar-fiscale prevăzând îndatoririle Ministerului Finanţelor,
Guvernului şi Parlamentului de a urmări echilibrul în timp al colectării veniturilor şi efectuării
cheltuielilor.
Legea Republicii Moldova privind finanţele publice locale nr.397 din 16.10.2003 prevede că
autorităţile
administraţiei publice ale unităţilor administrativ-teritoriale sunt obligate să întreprindă toate
măsurile
necesare pentru menţinerea echilibrului bugetar. Astfel, este prevăzută în lege noţiunea de sold
bugetar
diferența dintre veniturile și cheltuielile bugetului. Soldul negativ al bugetului reprezintă deficit,
soldul
pozitiv – excedent, iar soldul zero reprezintă echilibru bugetar.
Structura bugetului public național
Componentele bugetului public naţional

Bugetul public naţional cuprinde:

a) bugetul de stat;
b) bugetul asigurărilor sociale de stat;
c) fondurile asigurării obligatorii de asistenţă medicală
d) bugetele locale.
Bugetele menţionate la lit. a)–c) formează bugetul consolidat central.
Bugetele locale cuprind bugetele locale de nivelul întîi (bugetele satelor/comunelor,
oraşelor/municipiilor, cu excepţia municipiilor Chişinău şi Bălţi) şi bugetele locale de nivelul al
doilea (bugetele raionale, bugetul central al unităţii teritoriale autonome Găgăuzia, bugetele
municipale Bălţi şi Chişinău), care în ansamblu formează bugetul
Clasificaţia bugetară
Bugetele se structurează conform clasificaţiei bugetare, care se constituie din:

a) clasificaţia organizaţională;
b) clasificaţia funcţională;

c) clasificaţia programelor;

d) clasificaţia economică;

e) clasificaţia surselor.

Structura componentelor clasificaţiei bugetare şi metodologia de aplicare se aprobă şi se

publică de către
Ministerul Finanţelor.

Veniturile bugetare

Veniturile bugetare se formează din:

a) impozite şi taxe;

b) contribuţii de asigurări sociale de stat şi prime de asigurări obligatorii de asistenţă

medicală;

c) granturi pentru susţinerea bugetului şi pentru proiectele finanţate din surse externe;

d) alte venituri prevăzute de legislaţie.

Tipurile şi cotele impozitelor, taxelor şi altor venituri bugetare, modul de administrare a

acestora, precum şi delimitarea lor între componentele bugetului public naţional se
stabilesc şi se reglementează de Codul fiscal şi de alte acte legislative
Administratorii de bugete

- Bugetul de stat se administrează de către Ministerul Finanţelor.

- Bugetul asigurărilor sociale de stat se administrează de către Casa Naţională de

Asigurări Sociale.

- Fondurile asigurării obligatorii de asistenţă medicală se administrează de către

Compania Naţională de Asigurări în Medicină.

- Bugetele locale se administrează de către autorităţile executive locale.

Relațiile bancare
Bugetele componente ale bugetului public naţional se administrează independent unul de altul şi
pot fi
angajate în relaţii interbugetare.
Relaţiile între bugetul de stat şi bugetul asigurărilor sociale de stat

Relaţiile între bugetul de stat şi bugetul asigurărilor sociale de stat se realizează prin:

a) transferuri cu destinaţie specială pentru acordarea prestaţiilor sociale şi pentru alte cheltuieli
care, potrivit legislaţiei în vigoare, se suportă de la bugetul de stat prin intermediul bugetului
asigurărilor
sociale de stat;
b) transferuri de la bugetul de stat pentru acoperirea insuficienţei veniturilor bugetului
asigurărilor sociale de stat, în cazul în care resursele bugetului asigurărilor sociale de stat nu
acoperă cheltuielile acestuia.
Volumul transferurilor menţionate mai sus se stabileşte în conformitate cu legislaţia în domeniul
protecţiei sociale.
Relaţiile între bugetul de stat şi fondurile asigurării obligatorii de asistenţă medicală
Relaţiile între bugetul de stat şi fondurile asigurării obligatorii de asistenţă medicală se realizează
prin transferuri de la bugetul de stat pentru asigurarea obligatorie de asistenţă medicală a
categoriilor de persoane pentru care, conform legislaţiei, Guvernul are calitatea de asigurat,
precum şi prin alte transferuri cu destinaţie specială pentru implementarea unor programe de
sănătate.
Volumul transferurilor menţionate mai sus se stabileşte în conformitate cu legislaţia ce
reglementează sistemul asigurării obligatorii de asistenţă medicală, precum şi cu alte acte
normative în domeniul ocrotirii sănătăţii.
Bugetul autorităților instituțiilor bugetare
Cheltuielile autorităţilor/instituţiilor bugetare se finanţează din:
a) veniturile colectate de autorităţile/instituţiile bugetare;
b) resursele proiectelor finanţate din surse externe;
c) veniturile generale şi sursele de finanţare ale bugetului de la care se finanţează
autoritatea/instituţia bugetară respectivă.
Autoritatea/instituţia bugetară se finanţează de la un singur buget.
Cheltuielile autorităţilor/instituţiilor bugetare se aprobă, se execută şi se raportează fără
divizare pe surse de acoperire.
Veniturile colectate de autorităţile/instituţiile Bugetare se constituie din:
a) venituri de la efectuarea lucrărilor şi prestarea serviciilor contra plată;
b) chiria sau darea în arendă a patrimoniului public;
c) donaţii, sponsorizări şi alte mijloace băneşti intrate legal în posesia autorităţilor/instituţiilor
bugetare.
Nomenclatorul lucrărilor şi serviciilor contra plată efectuate şi/sau prestate de către
autorităţile/instituţiile bugetare şi mărimea tarifelor la servicii se stabilesc de către Guvern sau,
după caz, de către autorităţile administraţiei publice locale, în funcţie de bugetul de la care se
finanţează autoritatea/instituţia bugetară.
Veniturile colectate de către autorităţile/instituţiile bugetare se utilizează, alături de veniturile
generale şi sursele de finanţare, pe măsura încasării lor pentru finanţarea cheltuielilor aprobate
în bugetele acestora, fără a fi condiţionate pentru anumite cheltuieli.
Resursele aferente proiectelor finanţate din surse externe
Resursele aferente proiectelor finanţate din surse externe se administrează în conformitate cu
prevederile acordurilor respective, în limitele alocaţiilor bugetare aprobate. Aceste mijloacele
băneşti neutilizate pînă la data încheierii anului bugetar sînt accesibile pentru utilizare în aceleaşi
scopuri în anul bugetar următor doar dacă acestea sînt prevăzute în bugetele corespunzătoare.
Se interzice utilizarea mijloacelor băneşti din conturile proiectelor finanţate din surse externe,
acordate conform destinaţiei prevăzute în acordurile de finanțare, în alte scopuri decît cele
prevăzute de acordurile respective.
Sumele obţinute din vînzarea activelor fixe şi a bunurilor materiale
Sumele provenite din vînzarea activelor fixe sau a materialelor rezultate în urma demontării şi
dezmembrării acestora, precum şi din vînzarea bunurilor materiale, care aparţin
autorităţilor/instituţiilor bugetare, se încasează la bugetul de la care acestea se finanţează.
Modul de comercializare a activelor fixe şi a altor bunuri materiale ale autorităţilor/instituţiilor
bugetare se stabileşte de Guvern.
Tema 4:Noțiunea de proces bugetar
Conform Legii finanţelor publice şi responsabilităţii bugetar-fiscale nr.181 din 25.07.2014 prin
proces bugetar se înţelege consecutivitate a activităţilor de elaborare, examinare, adoptare,
executare şi raportare a bugetelor
Conform dispoziţiilor legale, activitatea bugetară trece prin mai multe etape, şi anume:
elaborarea proiectului bugetului de stat, examinarea, adoptarea, aprobarea, executare şi raportare
a bugetului de stat.
Elaborare proiectului bugetului de stat este prima etapă a procedurii bugetare, care cuprinde
activitatea de determinare a veniturilor şi cheltuielilor bugetului de stat.
Examinarea, după elaborarea bugetelor, a proiectului bugetelor (ex. centrale, locale, fondurilor
asigurării obligatorii de asistenţă medicală etc.) sunt examinate de ministerul de resort
(ministerul finanţelor).
Adoptarea presupune dezbaterea şi votarea de către Parlament a legii de adoptare a bugetului de
stat.
Adoptarea legii bugetare anuale implică analiza efectuată de Preşedintele statului a legii bugetare
anuale, expunându-şi opinia fie de aprobare a legii de adoptare a bugetului de stat, fie remiterea
acesteia Parlamentului.
Anul bugetar

Anul bugetar începe la 1 ianuarie şi se încheie la 31 decembrie.

Calendarul bugetar
La nivel central, principalele activităţi şi termene-limită ale calendarului bugetar sînt:
a) Guvernul aprobă cadrul bugetar pe termen mediu şi prezintă Parlamentului, în caz de
necesitate, proiectul legii pentru modificarea unor acte legislative – pînă la 1 iunie;
b) Parlamentul adoptă, după caz, modificări şi completări la legislaţie ce rezultă din politica
bugetar-fiscală pe anul următor – pînă la 15 iulie
c) Guvernul prezintă Parlamentului raportul semianual privind executarea bugetului public
naţional şi a componentelor acestuia pe anul bugetar în curs – pînă la 15 septembrie;
d) Guvernul aprobă şi prezintă Parlamentului proiectele legilor bugetare pe anul următor – pînă
la 15 octombrie;
e) Parlamentul adoptă legile bugetare pe anul următor – pînă la 1 decembrie;
f) Ministerul Finanţelor, Casa Naţională de Asigurări Sociale şi Compania Naţională de Asigurări
în Medicină întocmesc şi prezintă spre auditare Curţii de Conturi rapoartele anuale privind
executarea bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale de stat şi fondurilor asigurărilor
obligatorii de asistenţă medicală – pînă la 15 aprilie a anului următor anului bugetar încheiat
g) Curtea de Conturi efectuează auditul rapoartelor anuale privind executarea bugetului de stat, a
bugetului asigurărilor sociale de stat şi a fondurilor asigurării obligatorii de asistenţă medicală
pentru anul bugetar încheiat şi prezintă raportul de audit Guvernului și Parlamentului – pînă la 1
iunie;
h) Guvernul aprobă și prezintă Parlamentului rapoartele anuale privind executarea bugetului de
stat, a bugetului asigurărilor sociale de stat şi a fondurilor asigurării obligatorii de asistenţă
medicală pentru anul bugetar încheiat – pînă la 1 iunie
i) Parlamentul aprobă rapoartele anuale privind executarea bugetului de stat, a bugetului
asigurărilor sociale de stat şi a fondurilor asigurării obligatorii de asistenţă medicală pentru anul
bugetar încheiat – pînă la 15 iulie;
Cadrul bugetar pe termen mediu
Anual, în conformitate cu calendarul bugetar, Guvernul aprobă cadrul bugetar pe termen mediu
şi îl prezintă spre informare Parlamentului.
Cadrul bugetar pe termen mediu se elaborează de către Ministerul Finanţelor, în comun cu alte
autorităţi publice responsabile, în conformitate cu principiile şi regulile bugetar-fiscale stabilite
de Legea finanţelor publice şi responsabilităţii bugetar-fiscale nr. 181 din 25.07.2014.
Cadrul bugetar pe termen mediu cuprinde:
a) cadrul macroeconomic; Cadrul macroeconomic conţine informaţii privind evoluţia
principalilor indicatori macroeconomici care au implicaţii asupra bugetulu
b) politica bugetar-fiscală;
Politica bugetar-fiscală include:
a) politica de venituri, inclusiv modificări ale impozitelor şi taxelor, precum şi politici privind
administrarea veniturilor;
b) politica de cheltuieli, inclusiv priorităţile stabilite în baza documentelor de planificare
strategică;
c) politica în domeniul datoriei de stat şi al datoriei unităţilor administrativ-teritoriale;
d) analiza riscurilor bugetar-fiscale ce pot avea efect substanţial asupra situaţiei bugetar-fiscale.
c) cadrul macrobugetar,
Cadrul macrobugetar, exprimat în valoare nominală şi ca pondere în produsul intern brut,
cuprinde:
a) veniturile şi cheltuielile totale ale bugetului public naţional şi pe componentele acestuia;
b) cheltuielile de personal ale bugetului public naţional şi pe componentele acestuia;
c) soldul primar al bugetului public naţional;
d) soldul bugetului public naţional şi al componentelor acestuia;
Propunerile/proiectele de buget

Autorităţile publice centrale elaborează şi prezintă Ministerului Finanţelor, în termenul stabilit de

acesta,
propuneri pentru elaborarea proiectului bugetului de stat.

Autorităţile publice centrale în domeniul protecţiei sociale şi în domeniul ocrotirii sănătăţii

elaborează, corespunzător, proiectele bugetului asigurărilor sociale de stat şi fondurilor asigurării
obligatorii de asistenţă medicală şi le prezintă pentru avizare Ministerului Finanţelor, în termenul
stabilit de acesta.
Examinarea şi consultarea propunerilor proiectelor de bugete
Propunerile de buget ale autorităţilor publice centrale, şi ale autorităţilor bugetare
independente obligatorii de asistenţă medicală şi sintezele consolidate ale proiectelor bugetelor
locale de /autonome proiectul bugetului asigurărilor sociale de stat, proiectul fondurilor
asigurării nivelul întîi și al doilea se examinează de către Ministerul Finanţelor.
Rezultatele examinării propunerilor/proiectelor de buget se supun consultării cu autorităţile
publice corespunzătoare, în conformitate cu procedura stabilită de Ministerul Finanţelor.
Dacă propunerile de buget nu respectă cerinţele specificate la art. 51 alin. (5) din Legea
finanţelor publice şi responsabilităţii bugetar-fiscale nr. 181 din 25.07.2014, Ministerul
Finanţelor respinge propunerile de buget şi solicită ajustarea lor în termenul stabilit de acesta.
Dacă autorităţile publice centrale nu aliniază propunerea de buget la cerinţele necesare în
termenul stabilit, Ministerul Finanţelor este în drept să ajusteze unilateral propunerea de buget cu
includerea ulterioară în proiectul legii bugetare anuale
Autorităţile executive locale de toate nivelurile întocmesc proiectele bugetelor locale
corespunzătoare, iar autorităţile executive locale de nivelul al doilea întocmesc sinteza
consolidată a proiectelor bugetelor locale, pe care o prezintă pentru consultare Ministerului
Finanţelor, în termenul stabilit de acesta.
Propunerile/proiectele de buget cuprind indicatorii realizaţi în ultimii doi ani bugetari, rezultatele
estimate pentru anul bugetar curent, propunerile de buget pentru anul bugetar viitor şi estimările
pentru doi ani ulteriori.
e) soldul datoriei de stat și al datoriei unităților administrativ-teritoriale, inclusiv interne și
externe;
f) soldul garanţiilor de stat și al garanțiilor unităților administrativ-teritoriale.
d) cadrul de cheltuieli, care cuprinde limitele sectoriale de cheltuieli ale bugetului public naţional
şi pe componentele acestuia, inclusiv transferurile interbugetare, limitele de cheltuieli ale
bugetului de stat repartizate pe autorităţi publice centrale.
Ministerul Finanţelor, autorităţile publice centrale în domeniul protecţiei sociale şi în domeniul
ocrotirii sănătăţii elaborează, corespunzător, proiectele legii anuale a bugetului de stat, a
bugetului asigurărilor sociale de stat şi a fondurilor asigurării obligatorii de asistenţă medicală şi
le prezintă Guvernului spre examinare în termenul prevăzut de calendarul bugetar
Legile bugetare anuale conţin prevederi generale privind aprobarea indicatorilor principali ai
bugetelor corespunzătoare şi reglementări specifice anului bugetar respectiv, precum şi anexe.
Anexele la legea bugetului de stat cuprind:
a) indicatorii generali şi sursele de finanţare ale bugetului de stat;
b) componenţa veniturilor bugetului de stat;
c) bugetele autorităţilor publice centrale şi bugetele autorităţilor bugetare
independente/autonome;
d) transferurile către bugetele locale, inclusiv investiţiile capitale;
e) alte date relevante
Anexele la legea bugetului asigurărilor sociale de stat cuprind:
a) sinteza bugetului asigurărilor sociale de stat;
b) programele de cheltuieli ale bugetului asigurărilor sociale de stat;
c) alte date relevante.
Anexele la legea fondurilor asigurării obligatorii de asistenţă medicală cuprind:
a) sinteza fondurilor asigurării obligatorii de asistenţă medicală;
b) programele de cheltuieli ale fondurilor asigurării obligatorii de asistenţă medicală;
c) alte date relevante.
Nota informativă la proiectul legii bugetare anuale cuprinde informaţii de fundamentare a
proiectului de buget, inclusiv performanţa în cadrul programelor incluse în buget, factorii care au
influenţat alocarea resurselor, precum şi explicaţii privind eventualele abateri de la limitele de
cheltuieli aprobate în cadrul bugetar pe termen mediu. Informaţia prezentată în nota informativă
la proiectul de buget reflectă rezultatele ultimilor doi ani bugetari, rezultatele estimate pentru
anul bugetar curent, indicatorii planificaţi pentru anul bugetar viitor şi estimările pentru cel puţin
doi ani ulteriori.
Deciziile bugetare anuale

Autorităţile executive locale elaborează proiectele de decizii bugetare anuale în conformitate cu

reglementările specifice stabilite prin Legea privind finanţele publice locale nr. 397 din
16.10.2003 şi le prezintă spre aprobare consiliilor locale corespunzătoare în termenul prevăzut de
calendarul bugetar.
Formatul de prezentare a deciziilor bugetare anuale este similar formatului de prezentare a legii
bugetului de stat pe anul respectiv.
La aprobarea bugetelor locale autorităţile administraţiei publice locale de toate nivelurile sînt
obligate să respecte limitele de transferuri interbugetare.
Consiliile locale examinează şi adoptă deciziile bugetare anuale în termenul prevăzut de
calendarul bugetar.
În termen de 30 de zile de la data publicării legii bugetului de stat pe anul respectiv sau a legii
privind modificarea acesteia, autorităţile administraţiei publice locale de toate nivelurile aduc
bugetele corespunzătoare aprobate sau, după caz, modificate în concordanţă cu prevederile legii
menţionate. În caz de nerespectare a acestor prevederi, efectuarea transferurilor cu destinaţie
generală la bugetele locale respective se suspendă pînă la efectuarea ajustărilor corespunzătoare.
În perioada aplicării bugetului provizoriu nu se permite efectuarea cheltuielilor pentru acţiuni sau
măsuri noi comparativ cu anul precedent.
Finanţarea cheltuielilor bugetului provizoriu se efectuează cu respectarea procedurilor generale
privind executarea bugetului. Excepţie fac cheltuielile legate de serviciul datoriei de stat/datoriei
unităţilor administrativ-teritoriale, care se efectuează în conformitate cu angajamentele asumate.
Valabilitatea bugetului provizoriu încetează odată cu punerea în aplicare a legilor/deciziilor
ugetare anuale.
Toate operaţiunile efectuate în contul bugetului provizoriu se transferă în contul bugetului
adoptat pe anul curent.
Repartizarea bugetului adopta
După publicarea legii bugetului de stat pe anul respectiv, Ministerul Finanţelor comunică
autorităţilor publice centrale limitele anuale de alocaţii bugetare, repartizate pe nivele agregate
ale clasificaţiei economice, iar autorităţilor administraţiei publice locale – transferurile de la
bugetul de stat către bugetele locale.
b) cu acordul Ministerului Finanţelor – între categoriile economice în cadrul unei autorităţi
publice centrale, fără majorarea cheltuielilor de personal şi fără modificarea cheltuielilor pentru
investiţii capitale şi a transferurilor interbugetare;
c) autorităţilor publice centrale şi, după caz, instituţiilor bugetare subordonate – în cazul altor
redistribuiri decît cele prevăzute la lit. a) şi b) care nu afectează limitele de alocaţii bugetare
stabilite.
Redistribuirea alocaţiilor aprobate prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat sau prin legea
fondurilor asigurării obligatorii de asistenţă medicală se efectuează în condiţiile lit. a).
Redistribuirea alocaţiilor bugetare menţionate mai sus se efectuează pînă la 30 noiembrie a
anului bugetar.
Competenţele privind redistribuirea alocaţiilor bugetelor locale în cadrul deciziei bugetare anuale
se stabilesc prin Legea privind finanţele publice locale nr. 397 din 16.10.2003.
Se interzice redistribuirea ulterioară a alocaţiilor repartizate din fondurile de rezervă şi de
intervenţie.
Modificarea legii/deciziei bugetare anuale
Dacă pe parcursul anului se atestă tendinţe de înrăutăţire a soldului bugetului şi/sau apare
necesitatea revizuirii cheltuielilor bugetare, administratorul de buget lansează procedura de
modificare a bugetului corespunzător.