UNIVERSITATEA „DUNĂREA DE JOS” GALAȚI

FACULTATEA DE DREPT ȘI ȘTIINȚE ADMINISTRATIVE

DISCIPLINA: DREPT FINANCIAR ȘI FISCAL

-BUGETUL DE STAT-

Profesor coordonator: Prof.univ.dr.Nadia Cerasela Aniței

Student: IONESCU ANTONIA-NICOLA specializare: drept; grupa 3; anul II

an universitar 2023-2024
 CUPRINS
1. Definiția bugetului de stat
2. Conținutul bugetului de stat
3. Principii bugetare
4. Procesul bugetar
5. Rolul bugetului de stat
6. Concluzii
7. Bibliografie
 1. Definiția bugetului de stat

Bugetul de stat al României (sau bugetul public) este un document, un plan sau o balanță în
care se prevăd sumele de bani strânse la dispoziția statului, surse de proveniență a acestora
precum și direcțiile lor de utilizare.

Bugetul de stat este o categorie fundamentală a ştiinţei finanţelor, legată de existenţa statului
şi a mecanismului pieţei. Sub aspect formal, bugetul de stat este o listă de venituri şi
cheltuieli ale statului, referitoare la un anumit interval de timp, de regulă un an. Din punct de
vedere juridic, bugetul de stat reprezintă o lege care prevede şi autorizează veniturile şi
cheltuielile statului pe durata unui an. Prin această definiție putem evidenția caracterul de act
normative, caracterul previzional (fiind vorba de un interval de timp viitor) şi caracterul
obligatoriu.

Din punct de vedere economic, bugetul de stat reunește relațiile în formă bănească ce iau
naștere în procesul repartiției produsului intern brut în legatură cu îndeplinirea funcțiilor și
sarcinilor statului. Aceste relații se manifestă în dublu sens: fie ca relații cu ajutorul cărora se
mobilizează resurse bănești la dispoziția statului, fie ca relații prin care se repartizează aceste
resurse.

Termenul de „buget” își are originea în latinescul bulgo desemnând un sac cu bani, fiind
regăsit cu același sens si în limba franceză, semnificând săculeț în care se păstrau obiecte
personale sau banii atunci când intreprindea o călatorie.

2. Conținutul bugetului de stat

Bugetul de stat este alcătuit din 2 componente:

 veniturile bugetare;
 cheltuielile bugetare.

Veniturile bugetului de stat reprezintă acea parte a veniturilor publice cuvenită puterii
centrale a statului, pentru a fi folosită apoi în scopul îndeplinirii obiectivelor şi programelor
puterii centrale, pe perioada ultimului an bugetar. Realizarea veniturilor bugetare se face în
funcţie de necesitatea repartiţiei venitului naţional, structura economiei naţionale, gradul de
dezvoltare teritorială a ţării şi nivelul de dezvoltare a forţelor de producţie. Cheltuielile
bugetare exprimă relații economico-sociale în formă bănească manifestate între stat și
persoane fizice și juridice, cu ocazia repartizării și utilizării resurselor statului în scopul
îndeplinirii funcțiilor acestuia.

Veniturile şi cheltuielile sistemului bugetar, cumulate la nivel naţional, alcătuiesc veniturile

bugetare totale, respectiv cheltuielile bugetare totale care, după consolidare, prin eliminarea
transferurilor dintre bugete, vor evidenţia dimensiunile efortului financiar public pe anul
respectiv, starea de echilibru sau dezechilibru, după caz.1

Repartizarea veniturilor şi cheltuielilor între verigile componente ale sistemului bugetar în

fiecare stat se face în funcţie de modul în care au fost delimitate atribuţiile între aparatul de
stat central si cel local. Aceasta delimitare nu este definitivă, ci evoluează in timp, tendinţa
care se manifestă fiind aceea de descentralizare si de lărgire a competenţelor organelor locale
deşi ca o excepţie, pot apărea si fenomene inverse. Cheltuielile pot fi împărţite în 3 categorii:
- cheltuieli care se finanţează în totalitate din bugetele centrale (de exemplu cheltuielile cu
apărarea naţională, întreţinerea relaţiilor diplomatice etc);

- cheltuieli finanţate parţial din bugetele centrale parţial din bugetele locale (de exemplu:
învăţământ, sănătate, cultura etc.);

- cheltuieli care de regula se finanţează integral din bugetele locale sau de necesitate locală
(de exemplu cheltuielile privind construcţia si întreţinerea drumurilor si podurilor, construcţia
de locuinţe, transport urban, gospodăria comunală, cheltuieli economice de importanţă
locală).

În privinţa modului de repartizare a veniturilor, bugetele de la nivel central reţin, de regulă,

partea cea mai mare a acestora (peste 50%).

3. Principii bugetare

Principiile bugetare au fost elaborate la începutul secolului XIX și au ca scop organizarea

unei gestiuni clare si riguroase a finanţelor publice, precum si facilitarea procesului de
autorizare si control al Parlamentului (puterea legislativă) asupra activităţii Guvernului
(puterea executivă) în domeniul finanţelor publice. Ele au fost respectate destul de strict în

1
Legea nr. 500 din 11 iulie 2002 publicat în Monitorul Oficial Partea I nr. 597 din 13 august 2002
perioada liberală, însă, odată cu creşterea intervenţiei statului în economie, unele dintre ele au
fost reconsiderate acceptându-se o serie de excepţii si adaptări la noile condiţii.

Aceste principii sunt:

 principiul universalităţii bugetului;

 principiul unităţii bugetare;
 principiul anualităţii bugetului;
 principiul echilibrului bugetar ;
 principiul specializării bugetare;
 principiul publicităţii sau principiul transparenţei bugetare.

Principiul universalității bugetului stipulează inscrierea in buget a tuturor veniturilor şi

cheltuielilor, fără nici o excepţie, sub forma unor sume brute şi nu a unor solduri rezultate din
eventuale compensări. Aici apar 2 reguli: interdictia de a compensa cheltuielile cu veniturile
corespondente și niciun venit nu trebuie afectat pentru efectuarea unei cheltuieli.

Principiul unității bugetare presupune ca toate veniturile şi toate cheltuielile să fie reflectate
într-un singur document după o schemă unitară de clasificare. Sub aspect financiar, aplicarea
acestui principiu facilitează formarea unei imagini clare asupra situaţiei de ansamblu a
statului şi evidenţiază soldul general al bugetului. Un buget unitar oferă puterii legislative
posibilitatea examinării politicii financiare promovate de puterea executivă, mai exact de
către Guvern si a amendării acesteia dacă este cazul.

Principiul anualității bugetului este prima regulă bugetară și presupune ca Guvernul, autorizat
de Parlament, poate încasa venituri si poate efectua cheltuieli publice pe o perioadă de un an. 2
Anualitatea bugetară prezintă unele avantaje printre care şi acelea că ea coincide cu ritmul
vieţii economice si politice însă, uneori, poate fi considerată ca fiind prea rigidă.

Principiul echilibrului bugetar presupune acoperirea integrală a cheltuielilor bugetare din

veniturile bugetare ordinare. Doctrina clasică a liberalismului economic considera acest
principiu „cheia de boltă a finanţelor publice”. Datorită greutăților întâlinite în realizarea
echilibrului bugetar, au fost create 2 teorii: teoria bugetelor ciclice (cunoaşte mai multe
tehnici de echilibru cum ar fi constituirea fondului de egalizare, a fondului de rezerva sau
2
a se vedea https://www.qreferat.com/referate/economie/Bugetul-de-stat432.php ,accesat astăzi 14.01.2024 ,ora
18:34
folosirea amortizării alternative) și teoria deficitelor sistematice(mod de relansare a unei
economii în stagnare).

Unele ţări au renunţat definitiv la punerea în practică a acestui principiu,cum ar fi Suedia,

altele înlocuiesc un buget ordinar echilibrat si unul extraordinar neechilibrat (Germania) iar
unele folosesc debugetizarea ca mijloc fictiv de realizare a echilibrelor bugetare (Franţa).

Principiul specializării bugetare semnifică faptul că autorizarea parlamentară nu se dă în bloc

pentru ansamblul veniturilor şi cheltuielilor ci cu individualizarea lor: veniturile pe sursa de
provenienţă iar cheltuielile în funcţie de specializarea creditelor bugetare în raport cu
destinaţia acestora. Acest principiu se realizează prin intermediul clasificării bugetare, fiind o
schemă unitară de grupare a veniturilor şi cheltuielilor bugetare după anumite criterii
(criteriul administrativ, economic, funcţional).

Principiul publicității aduce la cunoștință publicului pentru a asigura claritatea cu privire la

provenienţa si modul de utilizare a banilor publici, a contribuabillor. Procesul bugetar este
deschis şi transparent, acesta realizându-se prin:

a) publicarea în presa locală, pe pagina de internet a instituţiei publice, sau afişarea la sediul
autorităţii administraţiei publice locale respective a proiectului de buget local şi a contului
anual de execuţie a acestuia;

b) dezbaterea publică a proiectului de buget local, cu prilejul aprobării acestuia;

c) prezentarea contului anual de execuţie a bugetului local în şedinţă publică. 3

4. Pocesul bugetar

În derularea procesului bugetar, responsabilitǎțile revin: Parlamentului,Guvernului,

Ministerului Economiei și Finanțelor,autoritǎților administrației publice locale, precum și
ordonatorilor de credite.4

Acest proces are următoarele etape:

a) elaborarea proiectului de buget;

3
Legea nr. 273 din 29 iunie 2006 publicat în Monitorul Oficial Partea I, nr. 627 din 20 iulie 2006
4
a se vedea https://ro.wikipedia.org/wiki/Bugetul_României ,accesat astăzi 14.01.2024, ora 19:55
b) aprobarea bugetului;

c) execuția bugetului;

d) încheierea execuției bugetului;

e) controlul execuției bugetului;

f) aprobarea execuției bugetului.

Elaborarea proiectului de buget este un proces iterativ, laborios si îndelungat, instituţia

specializată fiind Ministerul Finanţelor. Pe baza unei activităţi prospective a acestuia
şi în colaborare cu alte organisme de specialitate (statistică, prognoză, cercetare economică
etc.) sunt formulate, în principiu, nivelul şi structura veniturilor.

Aprobarea bugetului se face de către Parlament, parcurgându-se mai multe etape:

- prezentarea proiectului de buget în Parlament de şeful executivului sau de către

Ministrul de Finanţe si analiza acestuia în comisiile parlamentare;
- examinarea documentelor propuse la proiectul de buget;
- aprobarea proiectului de buget în Parlament;
- ratificarea bugetului aprobat de şeful statului.

Execuția bugetului se realizează de către Guvern și constă în ansamblul operaţiunilor legate

de încasarea veniturilor si efectuarea propriu-zisa a cheltuielilor, antrenând un număr mare de
participanţi: agenţiile guvernamentale, instituţiile financiare, aparatul fiscal. Încheierea
execuției bugetului reprezintă finalizarea operațiunilor de executare a veniturilor si
cheltuielilor bugetare, efectuându-se prin întocmirea contului de execție bugetară, care
reflectă modul de gestionare a bugetului de către executiv prin instituțiile publice din
structura și subordinea sa.

Controlul execuției bugetului este realizat de Curtea de Conturi, instituția supremă de control
a finanțelor publice. Ea raportează Parlamentului asupra rezultatelor controalelor efectuate,
propune măsuri de îmbunătățire a unor legi și alte acte normative, în vederea utilizării mai
eficiente a banului public. Prezintă Parlamentului raportul privind contul de execuție
bugetară în vederea dezbaterii și aprobării acestui document.

Aprobarea execuției bugetului este ultima etapă a procesului, Parlamentul realizând-o. Este
trimis mai întâi la comisiile permanente reunite de buget-finanțe pentru analiză, apoi se
dezbate în plenul Parlamentului. Votul favorabil al Parlamentului marchează aprobarea
execuției bugetare și încheierea etapelor procesului bugetar.

5. Rolul bugetului de stat

Rolul bugetului de stat reiese cu pregnanța din legea finanțelor publice. El este considerat un
instrument absolut necesar prin care se realizează alocarea și redistribuirea resurselor,
reglarea activiății economice și sociale. Rolul lui se poate vedea pe 2 planuri: financiar și
economic.

Din punct de vedere financiar, bugetul asigură mobilizarea și dirijarea resurselor financiare
necesare îndeplinirii funcțiilor și sarcinilor statului. Acest rol poate fi observant pe 2
componente: alocativă și redistributivă. Rolul alocativ se referă la finanțarea serviciilor
publice, rezultând din îndeplinirea funcțiilor statului. Rolul redistributiv reiese cu pregnanța
din aceea că el reflectă relații de mobilizare a resurselor și de repartizare a acestora pentru
finanțarea unor activități și acțiuni determinate expres. Prin buget se redistribuie o parte
însemnată a PIB-ului atât prin intermediul impozitelor și taxelor, cât și al cheltuielilor.

Din punct de vedere economic, constă în influența dezvoltării economic-sociale, accentuând

component de reglare a fenomenelor economice.

6. Concluzii

În perioada actuală bugetul nu reprezintă o simplă listă a veniturilor și a cheltuielilor

probabile ale statului, ci un plan financiar la nivel macroeconomic. Bugetul reprezintă
totalitatea veiturilor și cheltuielilor și a surselor de finanțare destinate pentru realizarea
funcțiilor autorităților publice centrale, cu excepția funcțiilor proprii sistemului public de
asigurări sociale și sistemului de asigurări obligatorii de asistență medical, precum și pentru
stabilirea relațiilor cu alte bugete.

Virgil Mădgearu considera că „În vremuri de dezechilibru, bugetul, moneda şi creditul se

condiţionează în mod reciproc. Nu se poate tinde spre un nou echilibru financiar solid şi
durabil decât printr-o acţiune coordonată asupra acestor trei elemente fundamentale: moneda,
creditul şi bugetul, în concordanţă cu structura şi cu nevoile economiei naţionale.” 5

Una din țintele importante ale politicilor economice este aceea de a asigura o balanță de plăți
echilibrată.

5
Mădgearu V. „Drumul echilibrului financiar” , Atelierele Adevărul S.A. ,București 1935
 7. Bibliografie

 Cursuri, manuale

Stoica, Cornelia, Curs finanțe publice,Universitatea Nicolae Titulescu, 2004

Văcărel, I, Finanțe publice, Editura Didactică și Pedagogică, București, 2007

Flavia Lucea Ghencea, Drept financiar și fiscal. Manual practic, Editura Pro Universitaria,
2021

Mădgearu V. „Drumul echilibrului financiar” , Atelierele Adevărul S.A. ,București 1935

 Legislație

Legea nr. 273 din 29 iunie 2006 publicat în Monitorul Oficial Partea I, nr. 627 din 20 iulie
2006

Legea nr. 500 din 11 iulie 2002 publicat în Monitorul Oficial Partea I nr. 597 din 13 august
2002

 Pagini web

https://www.qreferat.com/referate/economie/Bugetul-de-stat432.php ,accesat astăzi

14.01.2024

https://ro.wikipedia.org/wiki/Bugetul_României ,accesat astăzi 14.01.2024

https://www.studocu.com/ro/document/universitatea-crestina-dimitrie-cantemir/drept-bancar-
si-valutar/bugetul-statului-referat/32023822 , accesat astăzi 14.01.2024

https://graduo.net/referate/finante/bugetul-de-stat-al-romaniei-452167 , accesat astăzi

14.01.2024

https://regielive.net/referate/finante/elaborarea-proiectului-bugetulu , accesat astăzi

14.01.2024