Conceptul de buget

Activitatea financiara a statului se deruleaza intr-o maniera reglementata, pe baza legii

finantelor publice. Aceasta se defineste "ca un ansamblu de conturi care descriu, pentru un an
financiar, totalitatea resurselor si cheltuielilor statului".Aceste conturi sunt detaliate in
documentul de planificare financiara, bugetul.

Termen generic, bugetul defineste o situatie previzionata a veniturilor si cheltuielilor unei

entitati sau unei colectivitati in cursul unei perioade de timp, de obicei un an. Intocmirea
bugetului reprezinta o necesitate obiectiva, data fiind insuficienta resurselor publice
comparativ cu caracterul nelimitat al nevoilor publice. Cu aplicatie la finantele statului,
"bugetul reprezinta balanta veniturilor si cheltuielilor probabile ale unui stat pe o perioada de
un an".

Bugetul este rezultatul unei decizii politice si, ca

atare, este expresia doctrinei partidului aflat la
putere. Prin aprobarea sa de catre Parlament bugetul
devine lege iar respectarea prevederilor sale este
obligatorie. Bugetul, prezentat Parlamentului pentru
dezbatere si aprobare, rezulta in urma confruntarilor
diferitelor puncte de vedere ale membrilor
Guvernului, ale grupurilor de interese, ale
electoratului si ale functionarilor publici.

Toti acesti participanti la procesul bugetar urmaresc, in permanenta, eficienta deciziilor, astfel
incat sa se atinga obiectivele urmarite. Eficienta se refera, in primul rand, la modul de alocare
resurselor in functie de constrangerile bugetare si preferinta consumatorilor de utilitati finale,
iar in al doilea rand, la veniturile procurate de utilitati in raport cu costul producerii acestora.

Notiunea de buget corespunde, asadar, exigentelor de ordin politic si financiar al statului. De

aici rezulta atributiile care revin Parlamentului in materie de autoritate bugetara si de control
al executiei bugetare. Documentul previzional intocmit este expresia optiunilor guvernului in
ansamblul domeniilor de competenta (economie, protectie sociala, educatie, cultura, aparare,
ordine publica, etc.). Din punct de vedere financiar, bugetul reda, in expresie valorica,
veniturile si cheltuielile statului, urmarind realizarea echilibrului financiar. De asemenea,
trebuie mentionat faptul ca bugetul se supune unor cerinte de ordin tehnic, parcurgand fazele
pregatire si elaborare, pe baza metodelor de evaluare consacrate, respectiv de executie si
incheiere.

Principiile bugetare clasice sunt: universalitatea si unitatea bugetara, anualitatea bugetului,

echilibrul bugetar, specializarea si publicitatea bugetului.

Universalitatea pretinde ca toate veniturile si cheltuielile publice sa fie inscrise in buget cu

sumele lor globale, nefiind permisa inregistrarea numai a soldului dintre ele. Interzicerea
compensarii veniturilor cu cheltuielile se justifica prin aceea ca se da, astfel, organului legislativ
posibilitatea de a cunoaste volumul resurselor pe care statul urmeaza sa le incaseze, precum
si destinatiile pe care acestea le vor lua sub forma cheltuielilor publice.

Strans legata de universalitatea bugetara este si regula unitatii bugetare, care

prevede cuprinderea veniturilor si cheltuielilor intr-un singur document. Respectarea acestei
cerinte ofera posibilitatea stabilirii cu exactitate a raportului dintre venituri si cheltuieli si, mai
departe, aprecierea situatiei bugetului ca fiind, echilibrata, excedentara sau deficitara.

Anualitatea bugetului. Principiul anualitatii a fost introdus in secolul al XVII-lea in Marea

Britanie, odata cu aplicarea simultana a practicii bugetelor private. El face referire la perioada
de timp pentru care se intocmeste si se aproba bugetul, precum si la perioada de timp pentru
care guvernul este autorizat sa incaseze venituri si sa efectueze cheltuieli. De asemenea,
respectarea acestui principiu este importanta deoarece, in afara sa, celelalte principii nu pot fi
aplicate. In virtutea anualitatii, documentul de previziune se elaboreaza in fiecare an, iar
examinarea proiectului de buget permite efectuarea unui control riguros asupra modului de
realizare a veniturilor si cheltuielilor din perioada precedenta.

Echilibrul bugetar. Cerinta de a respecta echilibrul bugetar a constituit "cheia de bolta" a finantelor
publice clasice, instituind obligativitatea acoperirii integrale a cheltuielilor din veniturile ordinare ale
statului. Potrivit acestui principiu, bugetele se intocmesc balansat, echilibrul fiind obligatoriu pe toata
durata executiei bugetare.

Specializarea si publicitatea bugetului. Regula acestui principiu este aceea a inscrierii veniturilor
bugetare pe surse de provenienta si a creditelor2 bugetare pe categorii de cheltuieli potrivit
clasificatiei bugetare aprobate. Gruparea veniturilor si cheltuielilor in mod unitar, pe baza
clasificatiei bugetare, introduce un element de claritate in ceea ce priveste provenienta
veniturilor si a destinatiei cheltuielilor. Publicitatea bugetului reprezinta regula potrivit careia
prevederile bugetare se aduc la cunostinta publicului, respectiv a electoratului astfel incat
acesta sa constate daca gestionarea banilor publici se face in conformitate cu politica financiara
anuntata de guvernul aflat la putere.

Ureche Ioana Bianca Clasa XIII B Seral