INTRODUCERE

Rolul bugetului de stat

Rolul bugetului de stat reiese cu pregnanta din legea finantelor
publice. El este considerat un instrument absolut necesar prin care se
realizeaza alocarea si redistribuirea resurselor, reglarea activitatii
economice si sociale.
In conformitate cu politica economica promovata de stat, acesta
se poate manifesta ca agent economic (activitati industriale si
comerciale proprii, finantarea unor activitati in sectorul privat).
Cheltuielile pentru astfel de actiuni sunt evidentiate in bugete anexe si
in conturi speciale de trezorerie. Bugetele anexe sunt bugete specifice
unor servicii publice finantate din veniturile generate de prestarea
serviciilor, vanzarea bunurilor realizate.
Rolul redistributiv al bugetului reiese cu pregnanta din aceea
ca el reflecta relatii de mobilizare a resurselor si de repartizare a
acestora pentru finantarea unor activitati si actiuni determinate
expres. Prin buget se redistribuie o parte insemnata a PIB-ului atat prin
intermediul impozitelor si taxelor, cat si al cheltuielilor.
Rolul de reglare a vietii economice decurge din faptul ca prin
orientarile bugetului se poate actiona asupra economiei stimuland sau
franand o anumita activitate. Aceasta se realizeaza prin dimensionarea
cheltuielilor, veniturilor si soldului bugetar.
Prin intermediul cheltuielilor publice, autoritatile abilitate pot
facilita relansarea economica globala sau sectoriala. Cheltuielile
influenteaza, totodata, consumul si productia nationala. Cresterea
masei salariale, spre exemplu, determina cresterea cererii de bunuri si
servicii materiale (si nu numai), iar in felul acesta stimularea productiei
nationale. Reducerea cheltuielilor publice poate reprezenta, insa, si un
mijloc prin care guvernul actioneaza in sensul limitarii importurilor si
scaderea inflatiei.
In ceea ce priveste resursele publice, acestea pot fi utilizate
pentru franarea activitatii economice sau pentru sustinerea relansarii.
Cresterea fiscalitatii determina reducerea veniturilor disponibile, cu
influenta negativa asupra consumului. Din contra, reducerea
impozitelor are ca efect cresterea veniturilor disponibile si ca urmare,
relansarea consumului. Prin intermediul cotelor de impunere,
deducerilor fiscale, scutirilor etc., care diminueaza veniturile

impozabile, poate fi sustinuta cresterea economica. Totodata, profitul

astfel marit constituie o resursa importanta pentru dezvoltarea viitoare
a intreprinderii, amplificarea volumului productiei.
Bugetul local este un instrument de politica financiar-bugetara
prin care statul intervine n economia de la nivelul colectivitatilor
locale avnd totodata impact si asupra rezultatului bugetului general
consolidat. n contextul n care rolul si impactul bugetelor locale
asupra economiei att la nivel european ct si national sunt ntr-o
continua crestere, prin prisma proceselor de descentralizare tot mai
intens dezbatute si aplicate, lucrarea de fata si propune sa analizeze
si sa evidentieze importanta bugetelor locale n cadrul bugetelor
generale consolidate att la nivel european ct si national. Astfel sunt
cuprinse n lucrare un capitol de notiuni teoretice referitoare la bugetul
general consolidat ct si la bugetele locale si doua capitole de analiza
la nivel european si la nivelul Romniei. Notiunile teoretice propun
caracterizarea celor doua concepte avute n discutie, iar partea de
analiza are ca si scop urmarirea tendintelor ce au avut loc n ultimii ani
si stabilirea unor cauze pentru acestea.

CAPITOLUL 1. - BUGETUL DE STAT. GENERALITATI.

Elaborarea si executia bugetului de stat se bazeaza pe unele reguli si
principii, mai mult sau mai putin rigide. Principiile bugetare clasice sunt:
unitatea, universalitatea, anualitatea si specializarea bugetara - formulate
inca din secolul al XIX-lea.
Unitatea ofera o imagine globala a resurselor publice si a utilizarii lor,
deoarece veniturile si cheltuielile statului sunt incluse intr-un document unic.
Exista o abatere de la acest principiu: elaborarea mai multor bugete pe langa
bugetul general (bugete anexe, conturi speciale de trezorerie, bugete
autonome s.a.).
Universalitatea. Toate veniturile si cheltuielile statului trebuie sa fie
inscrise in buget. Apar doua reguli:

interdictia de a compensa cheltuielile cu veniturile corespondente;

neafectarea unui venit pentru efectuarea unei cheltuieli.

Respectarea acestui principiu are ca efect evitarea risipei de fonduri

publice si facilitarea controlului parlamentar.
Intocmirea bugetului general dupa principiul bugetelor nete sau mixte
constituie o abatere de la 'universalitate'.
Anualitatea inseamna autorizarea prin lege a cheltuielilor
veniturilor bugetare pentru o perioada de douasprezece luni.

si

Justificarea este data de faptul ca intr-un an pot fi dimensionate realist

cheltuielile sociale si incadrarea lor in bugete plurianuale; controlul
parlamentar este asigurat anual.

Abateri de la regula: in cadrul anului bugetar pot interveni legile

rectificative. Intr-o perioada mai mare de un an pot fi folosite:
- bugetele program;
- reportul de credite bugetare;
- perioadele complementare;
- cheltuieli execute cu anticipatie.
Specializarea bugetara inseamna utilizarea creditelor bugetare
deschise doar pentru o categorie determinata de cheltuieli. In felul acesta se
poate realiza un control parlamentar eficace. Exista exceptii in legatura cu
deschiderea unor credite globale, transferuri si viramente.

Anualitatea bugetului
Anualitatea este primul principiu bugetar aplicat in practica. Continutul
traditional a fost uneori reconsiderat din ratiuni legate de starea de echilibru
sau, mai ales, de finantarea cheltuielilor de investitii pe intervale mai mari de
un an.
Bugetul se elaboreaza si se aproba, de regula, pentru o perioada de
douasprezece luni. Perioada de executie bugetara poate sa coincida sau nu
cu perioada pentru care acesta a fost aprobat; unele venituri se incaseaza, iar
unele cheltuieli se efectueaza dupa expirarea anului bugetar.
Veniturile neincasate si cheltuielile neefectuate, la sfarsitul anului
bugetar, urmeaza a se reflecta in bugetul anului in care se vor realiza.
Aceasta se intampla in unele tari care practica asa-numitul sistem 'de
gestiune', potrivit caruia bugetul se incheie in mod automat la finele anului
bugetar, in contul de incheiere fiind inscrise numai veniturile incasate si
cheltuielile efectuate. Sistemul 'de gestiune' interzice reportul creditelor
bugetare de la un exercitiu la altul.
In sistemul 'de gestiune', veniturile neincasate si cheltuielile
neefectuate se rediscuta cu prilejul intocmirii bugetului pe anul urmator celui
in curs.

Universalitatea bugetului
Acest principiu se bazeaza pe necesitatea inscrierii in buget a
veniturilor si cheltuielilor statului in sume brute sau totale, fara omisiuni si
fara compensari reciproce. Scopul urmarit de acest principiu este de a facilita
controlul financiar.
In buget veniturile trebuie sa figureze cu sumele lor brute, iar
cheltuielile cu sumele lor totale. Principiul universalitatii nu permite inscrierea
in buget numai a soldului dintre acestea, chiar daca realizarea veniturilor
publice presupune efectuarea unor cheltuieli prealabile. In felul acesta,
parlamentul cunoaste veniturile totale si destinatia acestora, in perioada
considerata.
In practica, cerintele universalitatii bugetului se respecta doar partial.

Spre exemplu, in locul bugetelor 'brute' s-a trecut la elaborarea de bugete

'mixte', in care veniturile si cheltuielile unor institutii publice figureaza cu
sumele lor totale, iar altele numai cu soldurile. Veniturile si cheltuielile ce se
pot inscrie in buget numai cu soldul sunt: veniturile de la intreprinderile
publice sau subventiile catre acestea; subventiile primite in completare de la
unele institutii din sfera nemateriala (institute de cercetare stiintifica,
universitati, scoli, spitale etc.).
Aplicarea stricta a principiului universalitatii poate conduce la situatia
in care bugetul evidentiaza un rulaj artificial al sumelor reprezentand venituri
si cheltuieli publice. Astfel, in cazul regiilor publice, eventualele venituri
proprii realizate, chiar si intamplator, determina cresterea artificiala a
rulajelor de incasari si plati prin buget.
In perioada actuala, bugetul de stat are caracterul unui buget mixt.
Exista si unele situatii speciale care constituie exceptii de la principiul
universalitatii:
resursele provenind din donatii, care au destinatie speciala in
conformitate cu vointa celui ce doneaza;
fondurile de sprijin, care constituie resurse ale particularilor puse la
dispozitia autoritatilor publice in vederea realizarii unor lucrari de
interes general;
reconstituirea creditelor bugetare prin restituirea la buget a sumelor
necuvenite sau acordate cu titlu provizoriu.

Unitatea bugetara
Principiul unitatii bugetare presupune inscrierea tuturor veniturilor si
cheltuielilor statului, in sumele lor globale, intr-un singur document. Un buget
unitar permite o analiza aprofundata a puterii legislative asupra cheltuielilor
propuse de guvern si a surselor de venituri, eventuala respingere a anumitor
cheltuieli considerate inoportune sau amanarea lor. Totodata, unitatea
bugetara ofera cadrul favorabil exercitarii unui control mai riguros privind
volumul si structura resurselor financiare si a destinatiei lor.
Unitatea bugetului este asigurata prin intermediul sistemului conturilor
nationale. In cadrul acestui sistem, conturile administratiei publice grupeaza
cheltuielile si veniturile statului, inclusiv cele locale (teritoriale) si ale
bugetului asigurarilor sociale.
In prezent, exista anumite derogari de la acest principiu, mai ales prin
operatiunea de debugetizare. Debugetizarea consta in modificarea finantarii
cheltuielilor, prin acoperirea acestora si din alte surse decat veniturile
ordinare ale statului. Debugetizarea presupune trecerea de la finantarea
publica la cea privata si dezangajarea statului prin glisarea unor cheltuieli
publice din bugetul general spre bugetele anexe si conturi speciale de
trezorerie; scoaterea unor cheltuieli in afara bugetului (constructia de
locuinte, autostrazi etc.) si acoperirea lor din surse alternative.
Asadar, debugetizarea faciliteaza efectuarea unor cheltuieli publice

prin resurse complementare, atunci cand veniturile ordinare sunt insuficiente.

Derogarile de la principiul unitatii bugetare inseamna si elaborarea pe
langa bugetul de stat a unor bugete anexe si conturi speciale de trezorerie; in
unele tari, abaterile de la acest principiu vizeaza intocmirea unor bugete
extraordinare si a bugetelor autonome.

Specializarea bugetara
Specializarea bugetara reprezinta principiul potrivit caruia veniturile
bugetare trebuie sa fie inscrise in buget si aprobate de catre parlament pe
surse de provenienta, iar creditele bugetare pe categorii de cheltuieli.
Creditul bugetar reprezinta suma limita pana la care se pot efectua plati in
contul fiecarei cheltuieli publice, inscrisa in bugetul de stat.
Veniturile si cheltuielile se inscriu in buget dupa o schema unitara.
Gruparea veniturilor si cheltuielilor intr-o anumita ordine si pe baza unor
criterii precis determinate poarta denumirea de clasificatie bugetara.
Veniturile trebuie grupate dupa provenienta, iar cheltuielile pe destinatia lor
efectiva si in functie de continutul economic.
Schema clasificatiei bugetare trebuie sa fie simpla, concisa si clara, sa
ofere o imagine completa in legatura cu sursele de provenienta a veniturilor,
sa permita identificarea impozitelor directe, a impozitului pe veniturile
persoanelor fizice, a impozitului pe profit, a impozitelor indirecte si a
veniturilor cu caracter extraordinar.

Echilibrul bugetar
In teoria finantelor clasice, 'principiul de aur al gestiunii bugetare' il
constituie asigurarea echilibrului bugetar, adica acoperirea integrala a
cheltuielilor din veniturile ordinare ale fiecarui an bugetar. In prezent, acest
principiu a fost progresiv abandonat, mai ales sub impulsul economiei reale
care nu asigura un randament fiscal suficient pentru acoperirea cheltuielilor
publice. Astfel, se recurge la diferite practici: intocmirea a doua bugete, unul
ordinar echilibrat si altul extraordinar deficitar, asigurarea echilibrului prin
operatiunea de 'debugetizare' sau elaborarea de bugete ciclice.
Teoreticienii finantelor functionale au propus intocmirea de bugete
plurianuale (ciclice). Aceasta tehnica are drept scop realizarea echilibrului
bugetar prin intermediul unui buget plurianual, care ia in considerare
variatiile veniturilor publice in diferite faze ale ciclului economic. Cresterea
veniturilor publice are drept suport cresterea PIB-ului si invers, in perioadele
de depresiune; restrangerea activitatii economice genereaza reducerea
veniturilor fiscale, amenintarea realizarii echilibrului bugetar. In cadrul
bugetelor ciclice, realizarea echilibrului ar fi posibila prin folosirea unor tehnici
specifice: constituirea unor fonduri de rezerva, a unor fonduri de egalizare si
folosirea amortizarii alternative a datoriei publice. In acest fel, deficitele
bugetare inregistrate in perioadele de depresiune se compenseaza cu
excedentele inregistrate in perioadele de expansiune economica. Tehnicile
folosite pentru asigurarea echilibrului sunt acestea:

a) constituirea unui fond de rezerva bugetara pe seama incasarilor

din impozite obtinute in perioadele de avant economic ale ciclului. In aceste
conditii, nivelul fiscalitatii trebuie sa ramana neschimbat, astfel incat
marindu-se baza de impozitare apare un excedent de venituri care intra in
fondul de rezerva bugetara, venituri ce ar putea fi folosite pentru finantarea
deficitului bugetar in perioadele de recesiune. In practica, insa, este dificil de
evaluat incidenta fenomenelor de depresiune, deoarece nu se cunoaste cu
precizie momentul declansarii crizelor, durata sau intensitatea acestora.
Dificultati apar si in legatura cu dimensionarea fondului de rezerva in raport
cu cheltuielile publice in viitor;
b) tehnica fondului de egalizare se bazeaza pe perioada de
depresiune a ciclului economic, ca punct de pornire, urmarindu-se restabilirea
echilibrului bugetar intr-un interval de timp mai indelungat. In perioadele de
depresiune, deficitul bugetar este acoperit prin intermediul imprumuturilor
('credite de anticipatie') si rambursarea acestora in perioadele (fazele) de
expansiune economica, cand se inregistreaza excedente bugetare, ce ar
putea fi utilizate pentru constituirea fondului de egalizare. Dificultatea
principala fiind, insa, aceea ca deficitul bugetar ar deveni cronic, in timp ce
excedentele bugetare se inregistreaza doar accidental;
c) tehnica amortizarii alternative se bazeaza pe gestionarea datoriei
publice in conditii de ciclicitate a activitatii economice. Amortizarea
accelerata a datoriei publice contractata anterior se poate realiza din
resursele suplimentare obtinute prin majorarea impozitelor, in perioada de
expansiune economica. In perioadele de regres economic, echilibrul bugetar
s-ar realiza prin diminuarea cheltuielilor publice, prin sistarea platilor in contul
datoriei publice ca urmare a rambursarilor efectuate anterior. In practica
aceasta tehnica intampina dificultati, intrucat onorarea serviciului datoriei
publice sau conversiunea datoriei publice presupun acordul creditorilor
statului, ceea ce este greu de obtinut, indeosebi in cazul imprumuturilor
externe.
Teoria bugetelor ciclice a consacrat o derogare de la regula anualitatii
bugetului, insa obiectivul ei esential fiind acela de a se realiza echilibrul
bugetar intr-un cadru plurianual. Aceasta teorie a ramas, inca, in afara unei
aplicabilitati practice clare.
Deficitul bugetar actual. Deficitul bugetar constituie un fenomen
cronic al finantelor contemporane, deoarece in multe tari bugetele se
intocmesc si se incheie, tot mai frecvent, cu deficit. Aceasta intrucat
cheltuielile cresc mai repede decat veniturile publice. Cauzele deficitului
bugetar sunt multiple si complexe: incetinirea ritmului de crestere a
veniturilor publice, cresterea accelerata a cheltuielilor publice, variatia
cursului de schimb si a ratei dobanzii, crize (petrolului, cursa inarmarilor) etc.
Efectele economice ale deficitului bugetar sunt multiple. Deficitul
bugetar genereaza majorarea datoriei publice, respectiv rambursarile,
dobanzile si comisioanele exigibile pentru stingerea acesteia, in detrimentul
efectuarii altor cheltuieli publice pentru bunuri si servicii suplimentare.

Deficitul bugetar determina cresterea ratei dobanzii cu efecte negative

asupra investitiilor private si incetinirea in acest fel, a ritmului real al cresterii
economice. Exista, insa, si opinia ca deficitul bugetar nu ar influenta rata
dobanzii, intrucat acesta variaza in functie de mai multi factori.
Publicitatea bugetului. Dupa ce este supus dezbaterii si aprobarii
parlamentului, bugetul trebuie adus la cunostinta opiniei publice.
Legea privind adoptarea bugetului de stat si contul de incheiere a
exercitiului bugetar pe anul precedent sunt publicate in Monitorul oficial si in
culegeri de legi. Cifrele inscrise in proiectul de buget sunt date publicitatii in
presa scrisa si audio-vizuala.
Bugetul trebuie sa fie publicat intr-o forma simpla, clara si precisa
pentru ca populatia sa se poata informa corect asupra situatiei financiare a
statului, dar diversitatea clasificatiilor bugetare folosite nu raspunde
intotdeauna acestei cerinte. Totodata, folosirea atator modalitati de abatere
de la principiile bugetare ingreuneaza informarea opiniei publice asupra
bugetului general de stat.
Publicitatea bugetului se impune ca o cerinta si in context
international, deoarece statele partenere solicita informatii cu privire la
echilibrul si dezechilibrul bugetar, situatia finantelor publice, nivelul
fiscalitatii, evolutia veniturilor si a cheltuielilor bugetare, datoria publica s.a.
In baza acestor informatii se poate stabili gradul de bonitate si de risc al tarii
respective.

CAPITOLUL 2 - PROCESUL BUGETAR. CONTINUT,

ETAPE SI CARACTERISTICI
Procesul bugetar reprezinta ansamblul actiunilor si masurilor
intreprinse de institutiile competente ale statului in scopul concentrarii
politicii financiare aplicate de autoritatea guvernamentala. Procesul bugetar
presupune existenta de resurse financiare, precum si alocarea lor in scopul
furnizarii de bunuri si servicii publice.
Autoritatea publica este imputernicita, prin Constitutia tarii si legi
specifice, sa conduca economia, sa puna in miscare mecanismul complex de
producere si distribuire a acestor bunuri si servicii. Bugetul general consolidat
constituie, in acest sens, instrumentul principal de actiune, intrucat acesta
reflecta toate resursele financiare publice si cheltuielile publice pentru anul in
curs. Fluxul de venituri si cheltuieli cuprinde ansamblul bugetelor: bugetul de
stat, bugetul asigurarilor sociale, bugetele locale, bugetele fondurilor sociale
(extrabugetare), bugetul trezoreriei statului, bugetele altor institutii publice
cu caracter autonom.

Functionarea acestui complex sistem de bugete nu se poate realiza

decat prin elaborarea politicii financiare a guvernului pentru o anumita
perioada de timp. Trebuie sa existe un cadru juridic de reglementare a
diferitelor categorii si niveluri de impozite, taxe, contributii, precum si
destinatiile spre care pot fi orientate alocatiile bugetare. In aceste conditii,
executivul poate declansa procesul bugetar. Etapele consecutive se refera la:
a) elaborarea proiectului de buget;
b) aprobarea bugetului;
c) executia bugetului;
d) incheierea executiei bugetului;
e) controlul executiei bugetului;
f) aprobarea executiei bugetului.
Procesul bugetar reprezinta o serie de caracteristici, specifice unui
proces:
decizional, deoarece prin mijlocirea bugetului se aloca resursele
bugetare limitate in raport cu nevoile sociale de bunuri si servicii
publice;
democratic, intrucat in derularea procesului bugetar se manifesta
atributele statului de drept, cat si posibilitatea impunerii intereselor
economico-sociale ale diferitelor grupuri de cetateni ce detin
majoritatea politica de decizie;
politic, deoarece optiunea pentru o anumita politica (economica,
financiara si monetara) este hotarata de fortele majoritare in
parlament;
cu continuitate ciclica, intrucat etapele procesului bugetar sunt
stabilite prin legi specifice, cu precizarea termenelor concrete de
derulare si finalizare;
de larg-impact public, cu implicatii la toate nivelele (macro si microeconomic), in plan economic si social.
Fundamentarea bugetului influenteaza stabilitatea microeconomica,
evolutia cresterii economice (prin soldul bugetului), dinamica preturilor si a
somajului cat si evolutia ratei dobanzii si a soldului curent al balantei de plati.
Din alt unghi de vedere, procesul bugetar isi exercita influenta in plan
economic si social, deoarece o anumita politica bugetara (un anumit tip de
buget) se rasfrange direct asupra cererii si ofertei agregate (totale) in
economie, in acest fel, asupra gradului de satisfacere a nevoilor sociale.

2.1.
Institutii
procesului bugetar

si

etape

in

realizarea

Procesul bugetar se realizeaza prin sistemul institutiilor publice

specifice statului de drept. Sistemul institutional se compune din
subsistemele celor trei puteri in stat (legislativa, executiva si judecatoreasca),

separate pe orizontala, apoi fiecare institutie se subordoneaza, pe verticala,

subsistemului respectiv.
Acest mod de organizare preintampina abuzul de putere din partea
uneia sau a alteia dintre institutii. Astfel, fundamentarea bugetului se face de
catre guvern, iar aprobarea lui de catre parlament. Totodata, organismele
publice din cadrul guvernului, care executa bugetul aprobat, sunt supuse
controlului financiar al Curtii de conturi, institutie exterioara guvernului, aflata
sub autoritatea parlamentului. In felul acesta, subsistemele institutionale
apartinand celor trei puteri ale statului asigura premisele de alocare
armonioasa a resurselor publice in directia satisfacerii cat mai ridicate a
nevoilor sociale de bunuri si servicii publice.

2.2. Elaborarea proiectului de buget

Proiectul de buget este elaborat de guvern prin institutiile publice
aflate in structura acestuia. Elaborarea proiectului trebuie sa se faca in raport
cu rezultatele obtinute in domeniile sociale si economice finantate de la
buget. In acest scop, este necesara formularea de criterii concrete de
performanta pentru eficienta, eficacitatea si economicitatea programelor cu
finantare bugetara.
Indicatorii de eficienta, eficacitate si economicitate permit, prin analiza
lor pertinenta, adoptarea deciziei, adecvate de alocare a unor resurse
bugetare limitate, cat si pentru aprecierea ulterioara a gestionarii acestora in
fiecare sector public.
In procesul de elaborare a proiectului de buget, coordonarea,
finalizarea si prezentarea revin Ministerului Finantelor. Acesta, impreuna cu
Banca Centrala, celelalte ministere si institutiile de prognoza, stabileste
premisele de la care se porneste in elaborarea proiectului; se ia in
considerare, totodata, programul de guvernare aprobat de parlament. Aceste
premise se refera la principalii parametri macroeconomici (indicatori
sintetici), cum sunt: dinamica Produsului Intern Brut, rata inflatiei, gradul de
fiscalitate, evolutia creditului intern (in raport cu politica monetara), soldul
rezervei internationale nete (exprimat in valuta convertibila), volumul
finantarii externe (credite contractate in exterior). Acesti indicatori permit
dimensionarea cheltuielilor bugetare in raport cu posibilitatile de finantare
interna si/sau externa a unui anumit deficit bugetar, in conditii de echilibru
financiar, monetar si general economic.
Elaborarea proiectului de buget se realizeaza printr-un proces iterativ,
respectiv de la institutiile bugetare cu atributii in furnizarea bunurilor si
serviciilor publice catre Ministerul Finantelor si apoi in sens invers.
Neconcordantele intre dimensiunile cererii de alocatii bugetare si
resursele posibile de repartizat - acestea exista, intrucat cererile de resurse
sunt de multe ori mai mari, decat cele orientative - se rezolva prin conciliere

cu Ministerul Finantelor; in final, divergentele nesolutionate se transeaza in

cadrul guvernului in favoarea unuia sau a altuia dintre ministere, in vederea
supunerii proiectului de buget spre adoptare de catre parlament.
Proiectul de buget finalizat se concretizeaza intr-un pachet de
documente, astfel:
- expunerea de motive si proiectul legii bugetului de stat.
Expunerea de motive sau raportul cuprinde principalele coordonate si
prevederi de politica financiara, monetara, valutara si comerciala, reflectate
in proiectul de buget. Proiectul legii pentru aprobarea bugetului poate sa
contina, la randul sau, si unele propuneri de amendare temporara a unor legi
sau alte acte normative in materie fiscala si/sau in domeniul cheltuielilor
bugetare.
- anexele la proiectul de lege bugetara.
In anexele la proiectul de lege bugetara sunt reflectate structura
veniturilor, pe categorii de impozite, taxe si alte surse de natura nefiscala,
precum si cea a cheltuielilor (pe agentii guvernamentale) in raport cu
continutul economic: curente sau de capital. Anexe la proiectul de lege pot fi
si bugetele unor fonduri speciale extrabugetare care au la baza legi specifice.
- informatii documentare privind modul de fundamentare a bugetului.
Aceste informatii sunt utile parlamentului in vederea analizei si
dezbaterii proiectului de lege privind bugetul de stat pentru aprobare.

2.3. Aprobarea bugetului

Institutia publica imputernicita prin Constitutie sa aprobe proiectul de
buget este parlamentul. In fond legislativ, proiectul de buget parcurge
urmatoarele etape:
prezentarea de catre primul ministru (sau ministrul finantelor) a
raportului pe marginea proiectului de buget in plenul parlamentului;
examinarea proiectului de buget in comisiile permanente ale
parlamentului (structurate pe domenii: educatia, cultura, ocrotirea
sanatatii, aparare si siguranta nationala, agricultura, industrie si
tranporturi etc.);
analiza si aprobarea acestuia in comisia de specialitate a legislativului
(cea de buget, finante si banci).
Ultimele etape vizeaza dezbaterea si aprobarea proiectului de buget in
parlament si promulgarea de catre Presedintele Republicii a legii bugetului,
aprobate de parlament.
Pe parcursul dezbaterilor din parlament, membrii acestuia propun
amendamente la proiectul de buget in dorinta de a satisface cat mai multe
din solicitarile cetatenilor pe care-i reprezinta si care le-au acordat votul lor.
Fiecare partid incearca sa-si impuna, in cadrul dezbaterilor din forul legislativ,
propriile amendamente ce pot fi acceptate sau nu. Partidul sau coalitia de

partide care formeaza majoritatea parlamentara isi poate impune propriile

amendamente in mai mare masura decat partidele din opozitie. Presedintele
tarii, de asemenea, poate formula obiectii la legea bugetara si poate cere
reexaminarea proiectului de buget de catre parlament.
In situatia in care guvernul nu se incadreaza in termenul prevazut de
lege pentru obtinerea aprobarii de catre parlament a proiectului de buget,
Constitutia tarii si legislatia privind finantele publice prevad fie continuarea
executiei bugetului anului anterior cu operarea unor indexari in raport cu rata
proiectata a inflatiei, fie trecerea la executia bugetului propus de guvern.

2.4. Executia bugetului

Legea privind bugetul se publica in buletinul oficial al tarii dupa
promulgarea de catre Presedintele tarii, moment in care bugetul devine
operational, trecandu-se la executia acestuia, adica incasarea veniturilor si
efectuarea cheltuielilor aprobate de forul legislativ pe durata anului bugetar.
Executia bugetara, proces amplu si complex, antreneaza participarea
unui numar mare de operatori bugetari, astfel:
aparatul fiscal, cu toate structurile sale centrale si teritoriale;
institutiile bugetare, de la ministere pana la institutii publice operative
(scoli, spitale, muzee, teatre, unitati militare etc.);
unitati administrativ-teritoriale si alte entitati publice ce privesc
transferuri de la bugetul de stat;
organizatii internationale care primesc de la sau transfera la buget
sume de bani etc.
Guvernul are responsabilitatea executiei bugetare, in sensul ca, prin
institutiile sale, trebuie sa administreze cat mai bine procesul de colectare a
veniturilor, cat si procesul de utilizare eficienta a alocatiilor bugetare.
Veniturile aprobate prin prevederile bugetare reprezinta limite
minime de realizat (cu exceptia veniturilor din imprumuturi, care au limite
maxime stabilite), iar cheltuielile bugetare aprobate prin lege reprezinta
limite maxime, ce nu pot fi depasite. Executia veniturilor bugetare constituie
un proces distinct de executia cheltuielilor.

2.5. Incheierea executiei bugetare

Finalitatea operatiunilor de executare a veniturilor si cheltuielilor
bugetare se efectueaza prin intocmirea contului de executie bugetara, care
reflecta modul de gestionare a bugetului de catre executiv prin institutiile
publice din structura si subordinea sa.
Metoda de evidenta bugetara adoptata de autoritatile guvernamentale
reflecta continutul contului de executie bugetara. Se poate utiliza,
astfel, sistemul de exercitiu sau sistemul de gestiune.

In cadrul sistemului de exercitiu, contul de executie bugetara cuprinde

totalitatea operatiunilor efectuate (incasarea de venituri si/sau efectuarea
unor cheltuieli), chiar si dupa incheierea anului bugetar. In acest sens, pentru
o perioada de cateva luni se conduce o evidenta paralela (conturi de venituri
si respectiv de cheltuieli), corespunzatoare anului curent, cat si anului
bugetar precedent.
Sistemul de gestiune cuprinde numai operatiunile de incasari de
venituri si plati in contul cheltuielilor realizate efectiv in anul bugetar
respectiv, indiferent de exercitiul bugetar la care se refera. Prin urmare,
operatiunile ramase neefectuate in cursul unui an bugetar se reflecta in
contul de executie al anului urmator. In sistemul de gestiune, contul de
executie bugetara cuprinde operatiuni aferente anului curent, cat si celui
precedent.
Contul
de
executie
bugetara
se
intocmeste
de
catre Ministerul Finantelor, in baza darilor de seama contabile si a conturilor
de executie a bugetului din fiecare institutie publica. Documentele de
raportare contabila se centralizeaza pe verticala, pornind de la ordonatorii
principali de credite la nivelul fiecarei agentii guvernamentale, apoi se depun
la Ministerul Finantelor.
Ministerul Finantelor intocmeste contul (general) de executie bugetara
pe care-l prezinta guvernului pentru discutare. Acesta hotaraste apoi
supunerea documentului pentru dezbatere si aprobare in fata parlamentului.

2.6. Controlul executiei bugetare

Parlamentul transmite contul privind executia bugetara institutiei
supreme de control al finantelor publice si anume Curtea de
conturi. Aceasta institutie publica autonoma raporteaza parlamentului
asupra rezultatelor controalelor efectuate. In acelasi timp, propune masuri de
imbunatatire a unor legi si alte acte normative, in vederea utilizarii mai
eficiente a banului public.
Curtea de conturi efectueaza, de asemenea, la fiecare institutie
publica controlul ulterior, urmarind legalitatea si realitatea datelor cuprinse in
contul de executie bugetara. Aceasta institutie verifica, totodata, eficienta,
eficacitatea si economicitatea executiei bugetare, calitatea gestionarii banilor
publici la nivelul fiecarei institutii si pe ansamblul bugetului. Curtea de conturi
emite apoi actul de descarcare de gestiune a conducatorului (ordonatorului
de credite) pentru fiecare institutie publica, daca nu se constata nereguli si
ilegalitati in gestionarea fondurilor publice.
Daca se constata prejudicii materiale produse, acestea se recupereaza
prin organele de jurisdictie ale Curtii de conturi sau prin institutiile de profil
ale puterii judecatoresti.
In ultima etapa, Curtea de conturi prezinta parlamentului raportul

privind contul de executie bugetara in vederea dezbaterii si aprobarii acestui

document.
Uneori, Curtea de conturi exercita si functia de control financiar
preventiv, pe parcursul anului bugetar. Utilitatea acestei forme de control
rezida in necesitatea respectarii disciplinei financiar-bugetare, in baza
principiilor de legalitate, eficienta, eficacitate si economicitate in angajarea si
efectuarea cheltuielilor bugetare.
Guvernul isi organizeaza propriul sau control financiar preventiv si
ulterior. Controlul intern nu exclude ci, dimpotriva, presupune existenta unui
control extern, care se exercita de catre un organism independent,
nesubordonat executivului, respectiv Curtea de conturi. Functionarea acesteia
respecta principiul separarii puterilor in stat, adica controlul este exercitat de
o institutie specializata si independenta.
Pe langa controlul financiar (intern si extern, preventiv si ulterior) mai
exista controlul politic executat de parlament, care se manifesta la nivelul
examinarii si aprobarii proiectului de buget, la aprobarea contului de executie
bugetara, precum si pe parcursul anului bugetar.

2.7. Aprobarea executiei bugetare

Aprobarea executiei bugetare se declanseaza de catre parlament prin
procedura de dezbatere si aprobare a acestuia pe baza raportului privind
contul de executie bugetara. Acesta din urma este trimis mai intai la comisiile
permanente reunite de buget-finante pentru analiza, apoi se dezbate in
plenul parlamentului proiectul de Lege privind aprobarea contului de executie
bugetara.
Dupa ce executivul prezinta sinteza evolutiilor economico-financiare
din anul la care se refera executia bugetara, are loc exprimarea punctelor de
vedere ale formatiunilor politice reprezentate in parlament asupra modului in
care a fost gestionat bugetul comparativ cu prevederile bugetului aprobat. Se
pot, astfel, avansa propuneri cu privire la schimbarea unor legi, in vederea
utilizarii mai eficiente a banilor publici. In final, se trece la discutarea pe
articole a proiectului legii privind aprobarea contului de executie bugetara.
Votul favorabil al parlamentului marcheaza aprobarea executiei bugetare si
incheierea etapelor procesului bugetar.
Impactul economico-social larg si complexitatea procesului bugetar
indreptatesc afirmatia potrivit careia legea bugetara anuala reprezinta, dupa
Constitutie, cel mai important act de decizie parlamentara si, totodata, a
guvernului unei tari.

CONCLUZII

Afirmarea rolului economic al statului este inseparabila de bugetul de

stat. Cresterea cheltuielilor publice si atenuarea recesiunilor, redistribuirea
veniturilor de catre stat, interventia statului cu scopul de a controla si ajusta
mersul economiei, de a evita socurile, de a reglementa economia n
ansamblul ei, toate sunt conditionate in mare masura de Bugetul de Stat.
Bugetul trebuie sa reflecte cat mai real resursele ce pot fi mobilizate, si
destinatia lor sa permita compararea veniturilor incasate si cheltuielilor
efectuate care vor putea oferi posibilitatea analizarii veniturilor pe surse de
provenienta si cheltuielilor pe destinatie.
Pe langa venituri si cheltuieli bugetul include si alte surse ce duc la
formarea bugetului. Diferite impozite, taxe si alti indicatori contribuie
nemarginit la mentinerea si stabilizarea bugetului de stat
Dupa lecturarea bibliografiei care a stat la baza prezentului referat am
ajuns la concluzia ca bugetul de stat vine a fi totusi cel mai important
document din viata unui stat. Si deci respectarea cu strictete a normelor de
reglementare ce tin de acest document va duce la eficientizarea economiei
statului si solutionarii problemelor cu caracter social.
Desigur, in conditiile economiei de piata bugetul de stat putem sa-l
consideram perfect si reusit in cazul cand avem un echilibru bugetar, sau
excedent, situatie practic imposibila.

BIBLIOGRAFIE
1). Constitutia Romaniei

2). Ion Mihailescu, Ionela Popa, Niculina Stanescu, Alina

Teodorescu Finante Publice Curs Aplicativ. Univ
Constantin Brancoveanu, Pitesti, 2014

3). Marcel Bolo Finanele instituiilor publice, Editura

Universitii din Oradea, 2010

4). Corneliu Gorcea Indexul Obligatiunilor Fiscale, Edituta

Tribuna Economica, Bucuresti, 1999

5). Adrian Mihai Inceu, Dan Tudor Lazar Finante si bugete

publice, Ed. Accent, Cluj, 2003

6). http://www.mfinante.ro

7). http://www.anaf.ro

8). http://buget.gov.ro