Unitatea de învăţare 2

Bugetul - noţiuni teoretice

2.1. Definiţie, conţinut
2.2. Bugetul public
2.3. Formele bugetului public;
2.4. Principiile elaborării şi executării bugetului public
2.5. Termenele legale de întocmire a bugetului public
2.6. Rolul instituţiilor publice la elaborarea proiectului de buget
public
2.7. Teme de referate
2.8. Evaluare
2.9. În concluzie
2.10. Bibliografie

Însuşirea conceptelor privind bugetul public

Însuşirea mecanismelor formării bugetului
public
Însuşirea principiilor privind elaborarea
bugetului public
Înţelegerea problematicii privind bugetul
public

27
 Unitatea de învăţare 2. – Bugetul, noțiuni teoretice
Timp necesar: 170 minute
După parcurgerea unităţii
veţi fi în măsură să
răspundeţi la întrebările:
Ce este bugetul public?
Cum se elaborează?
Care sunt principiile care
stau la baza elaborării
bugetului public?
2.1. Definiţie, conţinut
În domeniul financiar, autorităţile publice, prin 00:00
prevederi legale, au obligaţia întocmirii unui
plan/program anual prin care să fie prevăzute
sumele reprezentând veniturile şi, respectiv,
cheltuielile publice. După întocmire, acest program
este supus discuţiilor şi aprobării de către puterea
legislativă. Principala motivaţie, pentru întocmirea
programului este una de natură financiară şi constă
în faptul că prin structurarea şi dimensionarea
veniturilor, ce urmează a se colecta, şi a cheltuielilor
publice este asigurată o gestionare raţionala a
fondurilor publice, vizând şi o cheltuire eficienta a
acestora.
În condiţiile finanţelor clasice, bugetul public era
considerat, ca fiind un act legislativ, practic o lista a
cheltuielilor şi a veniturilor publice, fără nici o
specificare a vreunei legături cu starea şi
perspectivele economiei naţionale.
Astfel, în contextul vieţii economico-sociale de
astăzi, doctrina financiară a completat imaginea
despre buget, legând existenta acestuia de mersul şi
starea întregii economii naţionale. De obicei, în toate
ţările dezvoltate noţiunea de buget se refera la doua
structuri diferite, şi anume:
 bugetul economiei naţionale;
 bugetul de stat (bugetul propriu-zis al
autorităţii publice).
28
 Bugetul economiei naţionale este un plan/program care se întocmeşte anual şi
cuprinde totalitatea veniturilor şi a cheltuielilor, dintr-o economie naţională, indiferent daca
aceste sunt publice sau private.

Bugetul public (de stat) este un program financiar, elaborarea sa pornind de la

bugetul economiei naţionale, cuprinzând însă numai resursele şi cheltuielile autorităţii
publice.

Bugetul public este supus, în mod obligatoriu, discuţiei amănunţite a Parlamentului,

precum şi aprobării acestuia. Bugetul de stat, după aprobarea de către Parlament, devine
lege, făcând posibilă încasarea veniturilor şi efectuarea cheltuielilor publice.

Bugetul public reprezintă o categorie fundamentală a finanţelor unei economii.

Definirea acestuia poate fi abordată atât din punct de vedere juridic, cât şi economic, astfel:

 Sub aspect juridic bugetul public:

 reprezintă un act în care sunt prevăzute şi, ulterior, aprobate

prin lege, veniturile şi cheltuielile anuale ale statului;
 este un act de autorizare prin care puterea executivă este
împuternicită de către cea legislativă să efectueze cheltuieli şi să
perceapă venituri, în concordanţă cu prevederile legale;
 este un act de previziune a resurselor publice şi a modului de
utilizare al acestora;
 este un act anual, iar ca perioadă de exerciţiu anul bugetar
financiar este cel mai potrivit interval pentru care se efectuează
programarea şi se realizează urmărirea execuţiei veniturilor si
cheltuielilor.
 Sub aspect economic, bugetul public:

 exprimă relaţiile economice, în forma bănească, care apar în

procesul repartiţiei produsului intern brut (P.I.B.), în
concordanţă cu obiectivele politicii economice, sociale şi
financiare ale fiecărei perioade; acestea manifestându-se în
dublu sens, şi anume:

29
  pe de o parte, ca relaţii prin intermediul cărora
sunt mobilizate resursele băneşti la dispoziţia
statului;
 pe de altă parte, ca relaţii prin care aceste resurse
sunt repartizate;

 este un plan financiar la nivel macroeconomic;

 este conceput ca un ansamblu de conturi ale naţiunii, care
reflectă, pentru anul în curs şi pentru anul următor, previziunile
asupra tuturor unitarilor economice din ţara noastră.

De asemenea, anumite particularităţi şi deosebiri se desprind, din punct de vedere

al organizării bugetare publice, în special în statele federale faţă de cele cu structură
unitară, astfel:

 în statele naţionale unitare, cum sunt Suedia, Italia, Franţa, România etc., iniţial
organizarea bugetară de interes public cuprindea numai bugetul de stat şi bugetele
locale. Ulterior, acestora li s-au adăugat:

 bugetele anexe celui de stat;

 bugetele extraordinare sau fondurile băneşti speciale;
 alte fonduri băneşti alăturate bugetului de stat.
 în statele federative, cum sunt S.U.A., Brazilia, Germania, Elveţia s.a., organizarea
bugetară este influenţată de structura federativă (care cuprinde, după caz, statele,
landurile, cantoanele etc.), aceasta fiind mai complexa şi cuprinde:
 bugetul federal;
 bugetele statelor, landurilor etc. componente;
 bugetele locale ale unitarilor administrativ-teritoriale din
fiecare dintre statele, landurile, cantoanele etc. componente.

Tot în statele federative, deşi au o organizare federativă asemănătoare, cuprinsul de

cheltuieli şi venituri, relaţiile dintre bugetul federal şi celelalte bugete componente,
procedura elaborării şi aprobării bugetelor anuale sunt reglementate diferit.

30
 În România, Legea finanţelor publice 1 a instituit o variantă originală de organizare
bugetară, prin instituirea noţiunii de „bugetul public naţional", statuat şi de Constituţia
României.

În general, noţiunea de buget se defineşte ca fiind un program financiar elaborat

pentru un scop bine definit şi o perioadă determinată.

Din definiţia generală a bugetului rezultă şi principalele caracteristici ale acestuia

şi anume:

 Bugetul este un document legislativ;

În această calitate, bugetul se defineşte ca fiind documentul prin care sunt

programate şi autorizate veniturile şi cheltuielile unei entităţi juridice.

 Bugetul este un document contabil de previziune;

În acest sens, bugetul se defineşte ca fiind ansamblul conturilor care descriu,

pentru un an calendaristic, toate resursele şi toate sarcinile permanente ale unei entităţi
juridice.

 Bugetul este un act contabil administrativ;

Din acest punct de vedere, bugetul se defineşte ca fiind ansamblul conturilor care
descriu, pentru un an calendaristic, totalitatea creditelor prezentate fie pe structuri
(transversal) fie pe destinaţii (vertical).

Aşa cum rezultă din definiţie, bugetul este un program având două mari secţiuni,
cea a veniturilor şi cea a cheltuielilor.
La rândul acestora, fiecare secţiune este structurată pe capitole, articole şi titluri, în
funcţie de natura veniturilor şi a cheltuielilor.

1
Legea nr. 500 din 11 iulie 2002, privind finanţele publice, publicată în Monitorul Oficial nr. 597/13
august 2002, cu modificările ţi completările ulterioare.

31
 O altă noţiune care se utilizează în legătură cu noţiunea de buget este cea de sold a
bugetului, definită ca diferenţă între venituri şi cheltuieli. Soldul poate fi pozitiv sau
negativ, bugetul înregistrând în aceste cazuri excedent sau deficit.

Definiţi bugetul public.

00:15
5

2.2. Bugetul public

Bugetul public se defineşte ca fiind documentul previzional de sinteză, prezentat ca

anexă la legea bugetului de stat pe un an financiar (bugetar) în care sunt înscrise elemente
previzionate ale activităţii economice şi sociale a statului.

În Legea nr.500 din 11 iulie 2002, privind finanţele publice, bugetul este definit ca
fiind …„documentul prin care sunt prevăzute şi aprobate, în fiecare an, veniturile şi
cheltuielile sau, după caz, numai cheltuielile în funcţie de sistemul de finanţare a
instituţiilor publice”.

În legătură cu noţiunea de buget, aceiaşi lege mai defineşte şi noţiunea de buget

general consolidat ca fiind …”ansamblul bugetelor, componente ale sistemului bugetar,
agregate şi consolidate pentru a forma un întreg”.

Structura bugetului public este stabilită prin prevederile Constituţiei, ale Legii
privind finanţele publice şi ale Legii privind finanţele publice locale.

Care sunt principalele caracteristici ale bugetului public?

2.3. Formele bugetului public
00:15
5
32
 Conform prevederilor art. 138(1) din Constituţia României, bugetul public
naţional este alcătuit din:
1. bugetul de stat;
2. bugetul asigurărilor sociale de stat;
3. bugetele locale ale comunelor, ale oraşelor şi ale judeţelor.

Originalitatea acestei variante de organizare bugetară rezultă din faptul că bugetul

public naţional cuprinde, pe lângă bugetul de stat şi bugetele locale şi bugetul asigurărilor
sociale de stat care, la fel ca şi bugetele locale este autonom faţă de bugetul statului.
Totodată, potrivit legii, gestionarea resurselor financiare publice se realizează printr-un
sistem unitar de bugete.

Articolul 1 al.2 din Legea nr.500/2002, privind finanţele publice, stabileşte

următoarele bugete, componente ale bugetului public pentru care elaborarea, aprobarea,
executarea şi raportarea sunt efectuate în baza prevederilor acesteia, şi anume:

 bugetul de stat;
 bugetul asigurărilor sociale de stat;
 bugetele fondurilor speciale;
 bugetul trezoreriei statului;
 bugetele instituţiilor publice autonome;
 bugetele instituţiilor publice finanţate integral sau parţial din
bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat şi bugetele
fondurilor speciale;
 bugetele instituţiilor publice finanţate integral din venituri
proprii;
 bugetul fondurilor provenite din credite contractate sau
garantate de stat şi ale căror resurse, dobânzi şi alte costuri se
asigură din fonduri publice;
 bugetul fondurilor externe nerambursabile.

Acest sistem unitar şi corelat de fonduri formează bugetul general consolidat, care
evidenţiază fluxurile financiare publice de formare a veniturilor fiscale şi nefiscale şi de

33
repartizare a acestora pe destinaţii, conform cu nevoile sociale şi cu obiectivele de politică
financiară specifice anului la care se referă.

Care sunt principalele bugete componente ale bugetului public?

00:15
5

2.4. Principiile elaborării şi executării bugetului public

Elaborarea, aprobarea, executarea şi raportarea bugetelor componente ale

bugetului public au la bază următoarele principii şi reguli bugetare:

1. Principiul universalităţii conform căruia veniturile şi cheltuielile se includ în

buget, în totalitate şi în sume brute. Veniturile bugetare nu pot fi afectate direct unei
anumite cheltuieli bugetare, cu excepţia veniturilor provenite din donaţii şi sponsorizări
pentru care au fost stabilite, a priori, destinaţii distincte.
În practica bugetară, cerinţele universalităţii bugetului sunt respectate doar parţial,
deoarece bugetele brute (care includeau pe total veniturile şi cheltuielile) au fost înlocuite
cu bugete mixte, în care veniturile şi cheltuielile unor instituţii publice figurează cu sumele
lor totale in buget, iar altele numai cu soldurile.

2. Principiul publicităţii conform căruia sistemul bugetar este deschis, transparent

şi se realizează după cum urmează:

 prin dezbaterea publică a proiectelor de buget, cu prilejul aprobării

acestora;
 prin dezbaterea publică a conturilor anuale de execuţie a bugetelor, cu
prilejul aprobării acestora;
 prin publicarea în Monitorul Oficial al României, partea I-a, a actelor
normative de aprobare a bugetelor şi conturilor anuale de execuţie a
acestora;

34
  prin mijloacele mass-media, pentru difuzarea informaţiilor asupra
conţinutului bugetului exceptând informaţiile şi documentele nepublicabile,
prezentate de lege.

3. Principiul unităţii conform căruia veniturile şi cheltuielile bugetare se înscriu

într-un singur document, pentru a se asigura utilizarea eficientă şi monitorizarea fondurilor
publice. Acest principiu oferă bugetului însuşirea de a fi unic, atât din punct de vedere al
aprobării, cât şi al gestionării printr-un sistem unitar.
Toate veniturile reţinute şi utilizate în sistem extrabugetar, sub diverse forme şi
denumiri, se introduc în bugetul de stat, urmând regulile şi principiile acestui buget cu
excepţia celor destinate constituirii fondurilor de stimulare a personalului, precum şi a
veniturilor proprii şi subvenţiilor acordate de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale
de stat sau bugetele fondurilor speciale. Reunirea într-un singur document, a tuturor
veniturilor şi cheltuielilor publice creează anumite avantaje, cum sunt:
 posibilitatea prezentării clare a resurselor statului, precum şi a
destinaţiilor acestora;
 cunoaşterea cu exactitate a surselor de provenienţa a veniturilor
şi a direcţiilor de utilizare a acestora;
 posibilitatea determinării raportului dintre veniturile si
cheltuielile bugetare, respectiv a măsurii în care acesta a fost
întocmit echilibrat, excedentar sau deficitar;
 accesibilitatea oferită membrilor Parlamentului de a emite
judecăţi de valoare privind structura şi volumul cheltuielilor
propuse de Guvern, pe baza cărora pot fi adoptate decizii de
amânare sau respingere a anumitor cheltuieli considerate
inoportune;
 asigurarea cadrului favorabil exercitării unui control, mai
riguros, asupra execuţiei veniturilor şi cheltuielilor publice.

4. Principiul anualităţii conform căruia toate veniturile şi cheltuielile bugetare

sunt aprobate prin lege pe o perioadă de un an financiar, perioadă care corespunde cu cea
a exerciţiului bugetar.
Toate operaţiunile de încasări şi plăţi efectuate în cadrul unui buget, în cursul unui
an bugetar, aparţin exerciţiului financiar de execuţie a bugetului respectiv. Practic, din

35
punct de vedere istoric, acesta este primul principiu aplicat în practica bugetară, la baza
căruia au stat considerente atât de natura politică, cât şi de natură tehnică.
Iniţial, regula anualităţii s-a impus din raţiuni politice, deoarece a fost avut în
vedere faptul că eficienţa controlului parlamentar asupra gestiunii financiare a
Guvernului este reală doar în condiţiile autorizării efectuării de cheltuieli publice pentru
perioade scurte de timp. De asemenea, principiul anualităţii este aplicat şi din raţiuni de
ordin tehnic, pentru asigurarea condiţiilor necesare în vederea evaluării veniturilor şi
alocaţiilor bugetare cât mai aproape de realitate, concomitent cu evitarea fraudelor şi
delapidărilor.

5. Principiul specializării bugetare conform căruia toate veniturile şi cheltuielile

bugetare se înscriu şi se aprobă în buget pe surse de provenienţă şi, respectiv, pe categorii
de cheltuieli, grupate după natura lor economică şi destinaţia acestora, în concordanţă cu
clasificaţia bugetară. Acest principiu presupune înscrierea în bugetele anuale de stat atât a
veniturilor bugetare pe categorii stabilite în raport cu specificul surselor, cât şi a
cheltuielilor pe categorii care exprimă concludent destinaţia lor reala. Prin urmare,
veniturile bugetare trebuie înscrise în buget şi aprobate de către Parlament pe surse de
provenienţă, iar creditele bugetare pe categorii de cheltuieli.

6. Principiul unităţii monetare conform căruia toate operaţiunile bugetare se

exprimă numai în moneda naţională.
Execuţia bugetară se efectuează în baza unor prevederi foarte precis stabilite prin
legea finanţelor publice şi prin legile anuale ale bugetului public.

7. Principiul realităţii bugetare, care impune ca toate veniturile şi cheltuielile să

pornească de la starea reală a economiei naţionale, adică proiectarea bugetului să fie
elaborată plecând de la realitatea economico-socială, adică să corespundă situaţiei
economico-financiare, previzibilă pentru anul bugetar, în vederea preîntâmpinării
dificultăţilor financiare care pot apărea pe parcursul execuţiei bugetare. Acest principiu
acţionează mai ales în perioada de fundamentare a proiectului de buget prin evaluarea
realistă a veniturilor şi dimensionarea judicioasă a cheltuielilor bugetare, conform
prevederilor legale.
În practica bugetară, pentru stabilirea cuantumului veniturilor şi alocaţiilor bugetare
sunt utilizate două categorii de metode, şi anume:

36
  metode clasice;
 metode moderne.

Din categoria metodelor clasice de cuantificare a veniturilor şi a cheltuielilor

bugetare, cele mai importante sunt:
 metoda automată, care constă în întocmirea proiectului de buget, având ca
bază de plecare execuţia bugetară a penultimului an bugetar; aceasta având
avantajul simplităţii, dar prezintă şi dezavantajul că datele oferite drept baza
sunt perimate, în condiţiile unei economii în plin proces de transformare;
 metoda majorării (sau diminuării), care presupune stabilirea unui ritm
mediu de variaţie a indicatorilor bugetari, pe o perioada de 5-10 ani;
 metoda evaluării directe care constă în analiza evoluţiei veniturilor şi
cheltuielilor, din diverse domenii economico-sociale, corelată cu impactul
produs de modificarea legislaţiei (fie introducerea unui nou impozit, fie
alocarea unor fonduri pentru realizarea unui anumit obiectiv economic sau
social).

Metodele moderne, care au la bază analize cost-avantaje, precum şi studii de

eficienţă, sunt utilizate atunci când există mai multe variante şi când este vizată
optimizarea rezultatelor în raport cu anumite criterii (rezultate maxime, costuri minime
etc.).. Dintre metodele modern, cele mai importante sunt:
 metoda de planificare, programare şi bugetizare, care constă în
identificarea şi cuantificarea obiectivelor ce urmează a se finanţa din
fondurile bugetare pe termen lung, estimarea costurilor şi avantajelor
variantelor propuse, precum şi determinarea mărimii creditelor bugetare
necesare. Altfel spus, această metodă presupune efectuarea unor judecăţi de
valoare în vederea adoptării soluţiei care să conducă la maximizarea
rezultatelor sau la minimizarea costurilor;
 metoda denumită „baza bugetară zero", consta în examinarea critică a
fiecărui tip de cheltuială bugetară prin prisma utilităţii şi a eficienţei sale.
Pentru aceasta este necesară existenţa unei multitudini de programe
alternative, urmând a fi ales unul din acestea în funcţie de efectele posibil de
obţinut, la un anumit nivel al cheltuielii;

37
  metoda raţionalizării opţiunilor bugetare, este practic ca şi un sistem
cibernetic închis, între componentele căruia există relaţii de
interdependenţă, astfel că nerealizările dintr-o anumită fază se repercutează
asupra celorlalte. Această metodă este destinată obiectivelor pe termen
mediu, având avantajul că oferă posibilitatea reexaminării periodice a
opţiunilor, în funcţie de eventualele modificări apărute.

8. Principiul echilibrului bugetar presupune ca acoperirea cheltuielilor statului să

fie realizată doar pe baza veniturilor ordinare ale acestuia. Potrivit concepţiei clasice
asupra finanţelor publice, asigurarea echilibrului financiar era socotit …„cheia de bolta a
întregii politici financiare a autorităţii publice”. În prezent, este posibilă admiterea unui
anumit deficit bugetar la nivel anual, în anumite limite şi cu posibilitatea absorbţiei sale
într-un interval mai mic sau mai mare de timp. În funcţie de cum au fost utilizate resursele
financiare, un astfel de deficit ar putea avea chiar efecte pozitive, contribuind la
dezvoltarea economiei şi rezultând din aceasta, în viitor, o creştere a bazei generatoare de
venituri publice.

9. Principiul neafectării veniturilor bugetare conform căruia, un venit o odată ce a

fost încasat este administrat global, fiind destinat acoperirii cheltuielilor privite în
ansamblul lor; cu alte cuvinte veniturile bugetare trebuie să fie depersonalizate.

Dintre regulile cele mai importante stabilite prin prevederi legale 2, se menţionează:

1. cheltuielile bugetare au destinaţie precisă şi limitată, iar determinarea

acestora se efectuează prin autorizări stabilite prin prevederile unor legi
specifice sau ale legilor bugetare anuale;
2. înscrierea unei cheltuieli într-un buget, componentă a bugetului public,
precum şi angajarea şi efectuarea acesteia din acest buget se vor efectua numai
dacă există o prevedere legală care să reglementeze aceste operaţiuni;
3. cheltuielile din fonduri publice pot fi angajate, ordonanţate şi plătite numai
dacă au fost aprobate printr-o normă legală şi au fost stabilite prevederi
bugetare;

2
Legea nr. 500 din 11 iulie 2002, privind finanţele publice, publicată în Monitorul Oficial nr. 597/13
august 2002, cu modificările şi completările ulterioare.

38
 4. diminuarea veniturilor sau majorarea cheltuielilor se pot propune numai prin
iniţierea unor acte normative în acest sens în care se vor preciza, în mod
obligatoriu, mijloacele financiare necesare acoperirii minusului de venituri sau
creşterii cheltuielilor.
Pentru realizarea acestei cerinţe, iniţiatorii actului normativ, împreună cu
reprezentanţii Ministerului Finanţelor Publice şi cu cei ai altor instituţii implicate au
obligaţia de a întocmi documentul numit „fişa financiară” care însoţeşte expunerea de
motive sau nota de fundamentare. Fişa financiară se actualizează ori de câte ori este cazul
pe baza eventualelor modificări înscrise în actul normativ.
Tot în fişa financiară se mai înscriu şi preliminările eventualelor efecte financiare
asupra bugetului general consolidat. La dimensionarea efectelor financiare mai sunt avute
în vedere următoarele elemente:

 schimbările anticipate în veniturile şi cheltuielile bugetare pentru următorii

cinci ani;
 eşalonarea anuală a creditelor bugetare, în cazul unor acţiuni care sunt
programate pentru mai mulţi ani;
 propuneri realiste de acoperire a majorării cheltuielilor;
 propuneri realiste de acoperire a diminuării veniturilor.

Propunerile de modificare a veniturilor şi cheltuielilor pot fi efectuate numai după

definirea proiectului legii bugetare, dar cu precizarea surselor de acoperire a diminuării
veniturilor sau a majorării cheltuielilor aferente exerciţiului bugetar în curs.

Comentaţi pe scurt principiile care stau la baza elaborării

bugetului public:
.................................................................................................................
................................................................................................................. 00:50
.................................................................................................................
2.5. Termenele legale de întocmire a bugetului public
………………………………………………………………………….
.................................................................................................................
.................................................................................................................
.................................................................................................................
În România, proiectul de buget este elaborat de către puterea executivă. În cadrul
guvernului, responsabilitatea pentru elaborarea proiectului de buget o are ministrul
finanţelor publice. Elaborarea proiectului de buget începe încă de la jumătatea anului

39
precedent, pentru că de atunci autoritatea publică şi instituţiile sale cunosc deja execuţia
bugetului din penultimul an.

Elaborarea proiectului de buget se realizează concomitent pentru toate verigile

organizatorice ale statului. Procesul de elaborare a proiectului de buget este unul complex
dar o importanţă deosebită o are fundamentarea acestuia, realizată astfel:

 pe obiectivele programului de guvernământ al partidului (sau coaliţiei de

partide) care deţin majoritatea parlamentară;
 pe analizele efectuate de Ministerul Finanţelor Publice în special cele
privind:

 evoluţia economiei;
 modul de realizare a veniturilor şi cheltuielilor bugetare în
perioada trecută;
 factorii care au determinat sau pot genera schimbări în
mărimea veniturilor şi a cheltuielilor.

Documentele în care sunt înscrise rezultatele activităţii de elaborare a proiectului de

buget, şi care, la rândul lor, sunt prezentate Parlamentului spre examinare şi aprobare,
conţin:
 expunerea de motive şi proiectul de lege pentru aprobarea bugetului care, la
rândul lor, cuprind:

 prevederi privind mărimea veniturilor şi cheltuielilor

bugetare;
 propuneri de modificare a legislaţiei referitoare la venituri şi
cheltuieli necesare pentru realizarea bugetului care se
aproba (de exemplu: schimbarea gradului de fiscalitate, prin
majorarea sau diminuarea unor cote de impozite etc.).
 anexele la proiectul de lege în care este redată structura
veniturilor şi cheltuielilor bugetare;
 materialele documentare necesare Parlamentului pentru analiza
proiectului de buget.

40
 Proiectul de buget guvernamental, înainte de a fi dezbătut în Parlament, este supus
analizei comisiilor de specialitate ale Parlamentului, care au dreptul de a propune
modificări şi de a întocmi un raport. După dezbaterile din cadrul comisiilor Parlamentului,
proiectul este supus discuţiei şi aprobării în plenul acestuia, împreuna cu raportul
comisiilor. În final, Parlamentul aprobă proiectul de buget, pe fiecare tip de sursă şi
destinaţie de cheltuieli. Prin votarea proiectului de buget rezultă legea bugetului, prin care
sunt aprobate cheltuielile şi veniturile statului, dar şi se autorizează guvernul să demareze
execuţia acestuia.

2.6. TERMENELE LEGALE DE ÎNTOCMIRE A BUGETULUI PUBLIC

Conform prevederilor legale în vigoare 3, ministrul finanţelor publice are obligaţia

de a transmite ordonatorilor principali de credite, până la data de 1 iunie a fiecărui an, o
scrisoare-cadru în care sunt specificate informaţii privind contextul macroeconomic pe
baza căruia urmează să fie întocmite proiectele de buget, metodologiile de elaborare a
acestora, precum şi limitele de cheltuieli aprobate de Guvern.
Totuşi, există posibilitatea ca în cazul cadrului macroeconomic să intervină
anumite schimbări, fapt care impune modificarea limitelor de cheltuieli. În acest caz,
Ministerul Finanţelor Publice propune adaptarea acestora de către Guvern,.iar până la data
de 15 iunie are sarcina de a comunica ordonatorilor principali de credite limitele de
cheltuieli, astfel redimensionate, în vederea definitivării proiectelor de buget.
Conform aceloraşi prevederi legale4, ordonatorii principali de credite au obligaţia
ca până la data de 15 iulie a fiecărui an să depună la Ministerul Finanţelor Publice
propunerile pentru proiectul de buget şi anexele la acesta, pentru anul bugetar următor, cu
încadrarea în limitele de cheltuieli, şi estimările pentru următorii 3 ani şi care trebuie să fie
însoţite de documentaţii şi fundamentări detaliate.

Bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale,

bugetele instituţiilor publice anterioare, bugetele creditelor externe contractate sau

3
Legea nr. 500 din 11 iulie 2002, privind finanţele publice, publicată în Monitorul Oficial nr. 597/13
august 2002, cu modificările şi completările ulterioare.
4
Legea nr. 500 din 11 iulie 2002, privind finanţele publice, publicată în Monitorul Oficial nr. 597/13
august 2002, cu modificările şi completările ulterioare.

41
garantate de stat, bugetele fondurilor externe nerambursabile, bugetul trezoreriei statului
şi bugetele instituţiilor publice se aprobă astfel:

a. – bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor

speciale, bugetele creditelor externe contractate sau garantate de stat şi
bugetele fondurilor externe nerambursabile se aprobă prin lege;
b. – bugetele instituţiilor publice autonome se aprobă prin legi speciale de către
organele abilitate în acest scop;
c. – bugetele instituţiilor publice finanţate parţial din bugetele prezentate la lit.a)
se aprobă prin lege, ca anexe la bugetele ordonatorilor principali de credite;
d. - bugetele instituţiilor publice finanţate integral din bugetele prevăzute la lit.a)
se aprobă de către ordonatorul de credite ierarhic superior al acestora;
e. – bugetele instituţiilor publice care se finanţează integral din venituri proprii se
aprobă de către organul de conducere al instituţiei publice dar numai cu
acordul ordonatorului de credite ierarhic superior;
f. – bugetul trezoreriei statului se aprobă prin hotărâre a Guvernului
României.

Bugetele prevăzute la lit.d) şi e) se aprobă în termen de 15 zile de la data publicării

în Monitorul Oficial al României partea I-a a legii bugetare anuale sau a legii de rectificare
a acesteia.

Care sunt termenele de aprobare a bugetelor componente ale

bugetului public:
.................................................................................................................
.................................................................................................................
.................................................................................................................
2.6. Rolul instituţiilor publice la elaborarea proiectului de buget public

Bugetul este elaborat si aprobat pentru o perioada de 12 luni. La expirarea acestei

perioade este necesara o noua autorizare a Parlamentului pentru o alta perioada de timp,
respectiv pentru un nou an bugetar.

42
 Anul bugetar poate sau nu să coincidă cu anul calendaristic. De exemplu, anul
bugetar coincide cu anul calendaristic în ţări cum sunt: Austria, Belgia, Brazilia, Franţa,
Germania, Grecia, Italia, Norvegia, Olanda, Portugalia, România s.a. În alte ţări
momentul începerii anului bugetar nu corespunde cu anul calendaristic, astfel exerciţiul
bugetar este cuprins în intervalul:
 1 aprilie – 31 martie în India, Indonezia, Israel, Japonia, Marea
Britanie, Noua Zeelandă, etc.;
 1 iulie – 30 iunie în Australia, Camerun, Egipt, Pakistan,
Suedia, Sudan, Uganda, s.a.;
 1 octombrie – 30 septembrie în S.U.A., Thailanda.

Data începerii anului bugetar este influenţată de o serie de factori cum sunt:
 caracterul economiei,
 nivelul de dezvoltare a acestuia,
 programul de lucru al Parlamentului,
 tradiţia s.a.

În practica bugetară internaţională, în unele state există venituri care sunt încasate
sau cheltuieli care sunt efectuate după expirarea anului bugetar sau cheltuieli care se
efectuează sub formă de avansuri.
În funcţie de soluţia adoptată pentru rezolvarea problemei veniturilor neîncasate şi
a cheltuielilor neefectuate la sfârşitul anului bugetar, unele state practică sistemul de
gestiune bugetară, iar altele sistemul de exerciţiu bugetar.
Potrivit sistemului de gestiune bugetară, la finele anului bugetar, bugetul se
închide automat, iar în contul de încheiere a exerciţiului bugetar respectiv sunt înscrise
numai veniturile încasate şi cheltuielile efectuate. Veniturile neîncasate şi cheltuielile
angajate, dar neefectuate sunt evidenţiate în bugetul anului în care urmează să se realizeze.
Acest sistem nu oferă informaţii exacte cu privire la veniturile şi cheltuielile anului
bugetar încheiat.
De asemenea, sistemul de gestiune interzice reportul veniturilor şi cheltuielilor de la
un an la altul, veniturile neîncasate şi cheltuielile neefectuate se discuta cu prilejul
întocmirii bugetului pe anul următor celui în curs.
Sistemul de exerciţiu bugetar presupune existenţa unei perioade de 3-6 luni, din
momentul expirării anului bugetar până la încheierea contului de exerciţiu bugetar, în care

43
se continuă încasarea veniturilor şi efectuarea cheltuielilor. De asemenea, în cadrul acestui
sistem toate operaţiunile privind încasarea veniturilor şi efectuarea cheltuielilor sunt
reflectate în contul de încheiere a execuţiei bugetului anului în care au fost prevăzute şi
autorizate prin lege.
Prin urmare, sistemul de exerciţiu bugetar presupune ca veniturile şi cheltuielile
unui an bugetar să fie reflectate integral în bugetul respectiv, chiar dacă acestea nu se
realizează integral în cadrul anului bugetar la care se referă.
În România, conform prevederilor Legii finanţelor publice5 …exerciţiul bugetar
este anual şi coincide cu anul calendaristic", iar …”toate operaţiunile efectuate în cursul
unui an aparţin exerciţiului corespunzător de execuţie a bugetului". Prin urmare, anul
bugetar, în România, coincide cu anul calendaristic, iar execuţia bugetară se încheie la 31
decembrie. Orice venit neîncasat şi orice cheltuială neefectuată până la 31 decembrie se va
încasa sau se va plăti în contul bugetului anului următor.
Creditele bugetare neutilizate până la închiderea anului sunt anulate de drept, iar
cele aprobate din fondurile speciale neutilizate la finele anului bugetar se raportează în
anul viitor, cu păstrarea destinaţiei iniţiale. De asemenea, execuţia bugetului se realizează
conform sistemului de gestiune.
Bugetul de stat se elaborează ca proiect de către puterea executivă, deoarece numai
guvernul are iniţiativa legislativa în domeniul finanţelor publice. În cadrul puterii
executive, ca şi o regulă generală, proiectul de buget este elaborat de către Ministerul
Finanţelor Publice.
Elaborarea proiectului de buget se face concomitent pentru toate verigile
organizatorice ale statului. În vederea elaborării şi aprobării bugetului public instituţiile
statului abilitate în acest sens sunt:

a) Ministerului Finanţelor Publice are rolul de a:

 coordona acţiunile aflate în responsabilitatea Guvernului cu
privire la sistemul bugetar şi anume:
 pregăti proiectele legilor bugetare anuale;
 pregăti legile de rectificare a bugetului;
 pregăti legile privind aprobarea contului general anual de
execuţie a bugetului public;

5
Legea nr. 500 din 11 iulie 2002, privind finanţele publice, publicată în Monitorul Oficial nr. 597/13
august 2002, cu modificările şi completările ulterioare.

44
  emite norme metodologice pentru elaborarea bugetelor şi forma
de prezentare a acestora;
 aproba clasificaţia bugetară şi eventualele modificări ale
acesteia, pe parcursul exerciţiului bugetar;
 analiza propunerile de buget în etapele de elaborare a
bugetelor;
 furniza Parlamentului, la solicitarea acestuia, cu sprijinul
ordonatorilor principali de credite, documentele care au stat la
baza fundamentării proiectelor legilor bugetare anuale;
 asigura monitorizarea execuţiei bugetare şi propune măsuri de
reglementare a situaţiilor abaterilor în încasarea veniturilor sau
efectuarea cheltuielilor;
 bloca sau diminua volumul aprobat al unor credite bugetare
constatate ce oferă temei legal sau fără justificare în bugetele
ordonatorilor de credite;
 prezenta semestrial Guvernului şi comisiilor pentru buget,
finanţe şi bănci ale Parlamentului, împreună cu Banca
Naţională a României, informări asupra modului de executare a
bugetului public;
 participa, în numele statului atât în ţară, cât şi în străinătate,
după caz, la tratative externe privind acordurile bilaterale şi
multilaterale de promovare şi protejare a investiţiilor şi
convenţiile de evitare a dublei impuneri şi combatere a evaziunii
fiscale şi, împreună cu Banca Naţională a României, în
probleme de natură financiară, valutare şi de plăţi.
b. Guvernului României are un rol important în asigurarea realizării politicii fiscal-
bugetare având în vedere perspectivele economice, cât şi priorităţile politice cuprinse în
Programul de guvernare, acceptat de Parlament. De asemenea, Guvernul are şi anumite
atribuţii specifice, care constau în:
 elaborarea raportului privind situaţia macroeconomica pentru
anul bugetar respectiv şi proiecţia acesteia în următorii 3 ani;
 elaborarea proiectelor legilor bugetare anuale şi transmiterea
acestora, spre adoptare de către Parlament, în cadrul
termenului limită prevăzut de prevederile legale;

45
  supunerea spre adoptare Parlamentului, a proiectelor legilor de
rectificare a contului general anual de execuţie a bugetului
public;
 utilizarea fondului de rezervă bugetară şi a fondului de
intervenţie avut la dispoziţie, pe baza de hotărâri.

c. Parlamentului României, cea mai importantă instituţie a statului, are un rol

decisiv în adoptarea legilor bugetare anuale, precum şi a legilor de rectificare elaborate de
către Guvern, în contextul strategiei macroeconomice asumate în prealabil de către acesta.
Conform aceloraşi prevederi legale6, în cazul în care, legile bugetare anuale, depuse în
termenul legal, nu au fost adoptate de Parlament până cel târziu la data de 15 decembrie a
anului anterior anului la care se referă proiectul de buget, Guvernul solicită Parlamentului
aplicarea procedurii de urgenţă. De asemenea, pe parcursul desfăşurării dezbaterilor
Parlamentului nu pot fi supuse aprobării amendamente la legile bugetare anuale, care pot
avea ca efect majorarea nivelului deficitului bugetar. Adoptarea legilor contului general
anual de execuţie sunt tot în sarcina Parlamentului.

Descrieţi factorii ce determină eşecul pieţelor libere.

.................................................................................................................
.................................................................................................................
.................................................................................................................
.................................................................................................................
.................................................................................................................
.................................................................................................................
.................................................................................................................
.................................................................................................................
.................................................................................................................
.................................................................................................................
.................................................................................................................
.................................................................................................................
.................................................................................................................
2.8. Teme de referate

1. Bugetul public, concept.

2. Bugetul public, elemente componente.
3. Principii de elaborare a bugetului public.

6
Legea nr. 500 din 11 iulie 2002, privind finanţele publice, publicată în Monitorul Oficial nr. 597/13
august 2002, cu modificările şi completările ulterioare.

46
 4. Rolul instituțiilor statului la aprobarea bugetului public.

02:30
5

1. Bugetul economiei naţionale este un plan/program care::

a) se întocmeşte anual şi cuprinde totalitatea veniturilor şi a cheltuielilor, dintr-o
economie naţională, indiferent daca aceste sunt publice sau private;
b) se întocmeşte trimestrial şi cuprinde totalitatea veniturilor şi a cheltuielilor, dintr-o
economie naţională, indiferent daca aceste sunt publice sau private;
c) se întocmeşte semestrial şi cuprinde totalitatea veniturilor şi a cheltuielilor, dintr-o
economie naţională, indiferent daca aceste sunt publice sau private;
d) se întocmeşte anual şi cuprinde totalitatea veniturilor dintr-o economie naţională,
indiferent daca aceste sunt publice sau private.
2. Sub aspect juridic bugetul public:
a) reprezintă un act în care sunt prevăzute prin lege, veniturile şi cheltuielile anuale
ale statului;
b) reprezintă un act în care sunt prevăzute şi, ulterior, aprobate prin lege, veniturile şi
cheltuielile anuale ale statului;
c) reprezintă un act în care sunt aprobate prin lege, veniturile şi cheltuielile anuale
ale statului;
d) reprezintă un act în care sunt prevăzute şi, ulterior, aprobate prin lege, cheltuielile
anuale ale statului.
3. Bugetul public se defineşte ca fiind:

47
 a) documentul previzional prezentat ca anexă la legea bugetului de stat pe un an
financiar (bugetar) în care sunt înscrise elemente previzionate ale activităţii
economice şi sociale a statului;
b) documentul previzional de sinteză, prezentat la legea bugetului de stat pe un an
financiar (bugetar) în care sunt înscrise elemente previzionate ale activităţii
economice şi sociale a statului;
c) documentul previzional de sinteză, prezentat ca anexă la legea bugetului de stat pe
un an financiar (bugetar) în care sunt înscrise elemente ale activităţii economice şi
sociale a statului;
d) documentul previzional de sinteză, prezentat ca anexă la legea bugetului de stat pe
un an financiar (bugetar) în care sunt înscrise elemente previzionate ale activităţii
economice şi sociale a statului.

4. Principiul unităţii stabilește că:

a) veniturile şi cheltuielile bugetare se înscriu în documente separate, pentru a
se asigura utilizarea eficientă şi monitorizarea fondurilor publice;
b) veniturile şi cheltuielile bugetare se înscriu într-un singur document, pentru
a se asigura monitorizarea fondurilor publice;
c) veniturile şi cheltuielile bugetare se înscriu într-un singur document, pentru
a se asigura utilizarea eficientă şi monitorizarea fondurilor publice;
d) veniturile şi cheltuielile bugetare se înscriu într-un singur document, pentru
a se asigura utilizarea eficientă a fondurilor publice.

02:50
5

În domeniul financiar, autorităţile publice, prin

prevederi legale, au obligaţia întocmirii unui plan/program

48
anual prin care să fie prevăzute sumele reprezentând
veniturile şi, respectiv, cheltuielile publice. După întocmire,
acest program este supus discuţiilor şi aprobării de către
puterea legislativă. Principala motivaţie, pentru întocmirea
programului este una de natură financiară şi constă în faptul
că prin structurarea şi dimensionarea veniturilor, ce
urmează a se colecta, şi a cheltuielilor publice este asigurată
o gestionare raţionala a fondurilor publice, vizând şi o
cheltuire eficienta a acestora;
Bugetul economiei naţionale este un plan/program
care se întocmeşte anual şi cuprinde totalitatea veniturilor şi
a cheltuielilor, dintr-o economie naţională, indiferent daca
aceste sunt publice sau private;
Bugetul public (de stat) este un program financiar,
elaborarea sa pornind de la bugetul economiei naţionale,
cuprinzând însă numai resursele şi cheltuielile autorităţii
publice.

Bugetul public este supus, în mod obligatoriu,

discuţiei amănunţite a Parlamentului, precum şi aprobării
acestuia. Bugetul de stat, după aprobarea de către
Parlament, devine lege, făcând posibilă încasarea veniturilor
şi efectuarea cheltuielilor publice;
În România, Legea finanţelor publice a instituit o
variantă originală de organizare bugetară, prin instituirea
noţiunii de „bugetul public naţional", statuat şi de
Constituţia României.
În general, noţiunea de buget se defineşte ca fiind un
program financiar elaborat pentru un scop bine definit şi
o perioadă determinată.;
Bugetul public se defineşte ca fiind documentul
previzional de sinteză, prezentat ca anexă la legea bugetului
de stat pe un an financiar (bugetar) în care sunt înscrise

49
elemente previzionate ale activităţii economice şi sociale a
statului;
Principiul universalităţii stabilește că veniturile şi
cheltuielile se includ în buget, în totalitate şi în sume brute.
Veniturile bugetare nu pot fi afectate direct unei anumite
cheltuieli bugetare, cu excepţia veniturilor provenite din
donaţii şi sponsorizări pentru care au fost stabilite, a priori,
destinaţii distincte;
Principiul publicităţii conform căruia sistemul
bugetar este deschis, transparent şi se realizează după cum
urmează:
 prin dezbaterea publică a proiectelor de buget, cu
prilejul aprobării acestora;
 prin dezbaterea publică a conturilor anuale de
execuţie a bugetelor, cu prilejul aprobării acestora;
 prin publicarea în Monitorul Oficial al României,
partea I-a, a actelor normative de aprobare a bugetelor şi
conturilor anuale de execuţie a acestora;
 prin mijloacele mass-media, pentru difuzarea
informaţiilor asupra conţinutului bugetului exceptând
informaţiile şi documentele nepublicabile, prezentate de
lege;
Principiul unităţii stabilește că veniturile şi
cheltuielile bugetare se înscriu într-un singur document,
pentru a se asigura utilizarea eficientă şi monitorizarea
fondurilor publice. Acest principiu oferă bugetului însuşirea
de a fi unic, atât din punct de vedere al aprobării, cât şi al
gestionării printr-un sistem unitar;
Principiul anualităţii stabilește căa toate veniturile şi
cheltuielile bugetare sunt aprobate prin lege pe o perioadă
de un an financiar, perioadă care corespunde cu cea a
exerciţiului bugetar.
Toate operaţiunile de încasări şi plăţi efectuate în
cadrul unui buget, în cursul unui an bugetar, aparţin

50
exerciţiului financiar de execuţie a bugetului respectiv.
Practic, din punct de vedere istoric, acesta este primul
principiu aplicat în practica bugetară, la baza căruia au
stat considerente atât de natura politică, cât şi de natură
tehnică.
Principiul specializării bugetare stabilește că toate
veniturile şi cheltuielile bugetare se înscriu şi se aprobă în
buget pe surse de provenienţă şi, respectiv, pe categorii de
cheltuieli, grupate după natura lor economică şi destinaţia
acestora, în concordanţă cu clasificaţia bugetară. Acest
principiu presupune înscrierea în bugetele anuale de stat atât
a veniturilor bugetare pe categorii stabilite în raport cu
specificul surselor, cât şi a cheltuielilor pe categorii care
exprimă concludent destinaţia lor reala. Prin urmare,
veniturile bugetare trebuie înscrise în buget şi aprobate de
către Parlament pe surse de provenienţă, iar creditele
bugetare pe categorii de cheltuieli;
Principiul unităţii monetare conform căruia toate
operaţiunile bugetare se exprimă numai în moneda
naţională.
Principiul realităţii bugetare, care impune ca toate
veniturile şi cheltuielile să pornească de la starea reală a
economiei naţionale, adică proiectarea bugetului să fie
elaborată plecând de la realitatea economico-socială, adică
să corespundă situaţiei economico-financiare, previzibilă
pentru anul bugetar, în vederea preîntâmpinării dificultăţilor
financiare care pot apărea pe parcursul execuţiei bugetare.
Acest principiu acţionează mai ales în perioada de
fundamentare a proiectului de buget prin evaluarea realistă
a veniturilor şi dimensionarea judicioasă a cheltuielilor
bugetare, conform prevederilor legale.

51
  Popeangă P, Bragadireanu C., buget și contabilitate bugetară, Ed. Pro Universitaria,
București, 2010, - suport de curs
 Popeangă, G., - Managementul bugetelor locale, Ed. Expert, Bucureşti 2002.
 Popeangă, P., Popeangă, G - Fiscalitate, Ed. Academica Brâncuşi, Tg. Jiu, 2002.
 Văcărel, I., Bercea, FL, Anghelache, G., Bistriceanu, Gh., Bodnar, M., Georgescu,
Fl., Moroşanu, T. - Finanţe publice, Ed. Didactică şi Pedagogică, RA Bucureşti
2004;
 Dochiţă, E., Neamţu, Gh., Voicu, E. - Bugetul public şi contabilitatea unităţilor
bugetare;
 Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată, cu modificările ulterioare;
 H.G. nr. 22/2003, privind pentru abrogarea unor dispoziţii legale, precum si pentru
modificarea si completarea unor metodologii contabile si fiscale, publicată în M.O.
nr.44 din 27 ianuarie 2003;
 Legea nr. 500/2002, privind finanţele publice, publicată în M.O. nr. 597/13 august
2002; cu modificările ulterioare,
 Legea bugetului de stat pe anul 2011.

1. a; 2. b; 3. d; 4. C.

52