CAPITOLUL 2

SISTEMUL UNITAR DE BUGETE ȊN ROMÂNIA

2.1. Componenetele sistemului bugetar
2.2. Ordonatorii de credite bugetare

2.1. Componenetele sistemului bugetar

Conţinutul bugetului public

Prin bugetul public se proiectează şi se desfăşoară activitatea privind finanţele publice. 00:25
Pregătit de către Guvern şi adoptat de către Parlament, bugetul reprezintă actul cel mai important
din viaţa publică, deoarece el este expresia financiară a programului de acţiune a statului pe
perioada de un an. El poate fi abordat sub patru aspecte esenţiale, respectiv din punct de vedere
juridic, tehnic, economic şi politic.

Din punct de Din punct de vedere juridic, bugetul public reclamă studierea diverselor
vedere juridic reguli (norme) referitoare la conţinutul său, la prezentarea sa, la adoptarea
sa de către Parlament, la execuţia şi la controlul execuţiei sale. Aceste
norme sunt destinate organizării unei gestiuni contabile clare a finanţelor
publice şi precizării autorităţii Guvernului şi Parlamentului în domeniul
bugetar.
Din punct de Din punct de vedere tehnic, interesează îndeosebi procesele de pregătire şi
vedere tehnic elaborare a bugetului, precum şi metodele de previziune şi evaluare a
diverselor categorii de venituri şi cheltuieli cuprinse în buget.
Din punct de Din punct de vedere economic, se remarcă faptul că fondurile care trec
vedere prin contul bugetar reprezintă o pondere semnificativă din produsul intern
economic brut şi că prin impozitele prelevate şi cheltuielile efectuate statul dispune
de instrumente privilegiate de intervenţie în viaţa economică şi socială.
Abordarea economică a conceptului de buget subliniază corelaţiile
macroeconomice şi, în special, legătura cu nivelul şi evoluţia produsului
intern brut. În teoria economică modernă bugetul este adesea considerat ca
o variabilă esenţială în determinarea nivelului produsului intern brut şi
nivelului ocupării. Interpretările referitoare la capacităţile de reglare ale
politicilor bugetare sunt foarte diferenţiate, adesea contradictorii.
Din punct de Din punct de vedere politic, bugetul este considerat ca expresie a opţiunilor
vedere politic Guvernului în ansamblul domeniilor care relevă competenţele sale (politica
economică, socială, educativă, culturală, militară etc.). Aceste opţiuni sunt
revelate prin evoluţia şi repartiţia veniturilor şi cheltuielilor şi sunt
determinate de factori multipli, legaţi de doctrinele partidelor politice, de
atitudinea opoziţiei, de forţa revendicativă a diverselor grupuri de presiune,
de ponderea constrângerilor economice şi politice internaţionale, de

1
 influenţa trecutului, de fenomenele inerţiale.

Componentele sistemului bugetar

La nivelul unui stat se elaborează mai multe categorii de bugete corelate care alcătuiesc un
sistem, denumit sistemul bugetar.
Sistemul bugetar diferă de la un stat la altul, în funcţie de structura organizatorică a acestuia, 00:30
astfel:
- Sistemul bugetar în statele de tip unitar cuprinde un buget al administraţiei publice
centrale şi bugetele locale, care corespund unităţilor administrativ-teritoriale
(comuna, oraşul, judeţul – în România).
- Sistemul bugetar în statele de tip federal cuprinde: bugetul federaţiei, bugetele
statelor, provinciilor sau regiunilor membre ale federaţiei şi bugetele locale.
În România, sistemul bugetar este structurat, ca în orice alt stat cu caracter unitar, în funcţie
de împărţirea administrativ-teritorială, de nevoile de resurse la nivelul societăţii şi posibilităţile
de acoperire a acestor nevoi care se reflectă în bugetul general consolidat.
Legea privind finanţele publice1, precizează faptul că gestionarea resurselor financiare
publice se realizează printr-un sistem unitar de bugete care cuprinde:
 Bugetul de stat este documentul elaborat şi administrat de Guvern şi aprobat de
Parlament, prin lege, care reflectă resursele financiare mobilizate la dispoziţia statului,
repartizate în principal pentru realizarea acţiunilor social-culturale, apărarea ţării, asigurarea
ordinii publice, autoritatea publică, pentru finanţarea unor investiţii şi activităţi de interes
strategic, asigurarea protecţiei şi refacerea mediului înconjurător, asigurarea măsurilor de
protecţie socială a populaţiei şi realizarea programelor de cercetare.
 Bugetul asigurărilor sociale de stat este documentul ce se întocmeşte distinct de
bugetul de stat şi se aprobă de Parlament prin lege separată, fiind administrat şi gestionat de
Ministerul Muncii şi Solidaritãţii Sociale. Bugetul asigurărilor sociale de stat reflectă
constituirea, repartizarea şi utilizarea fondurilor băneşti necesare ocrotirii pensionarilor,
salariaţilor şi membrilor de familie.
 Bugetele locale sunt bugetele unităţilor administrativ-teritoriale cu personalitate
juridică şi sunt elaborate autonom, fapt ce stimulează iniţiativa locală în realizarea veniturilor şi
satisfacerea cerinţelor sociale locale.
 Bugetele fondurilor speciale se întocmesc în vederea finanţării anumitor obiective şi
acţiuni necesare în perioada considerată, pentru care se instituie prelevări obligatorii pe baza
unor legi speciale.
 Bugetul trezoreriei generale a statului este documentul în care sunt înscrise veniturile
şi cheltuielile Trezoreriei publice privind activitatea desfăşurată de aceasta în scopul îndeplinirii
funcţiilor sale.
 Bugetele instituţiilor publice autonome includ veniturile şi cheltuielile anuale ale
instituţiilor publice finanţate integral din venituri proprii şi care nu sunt subordonate nici unei
alte instituţii de drept public.
 Bugetele instituţiilor publice finanţate integral sau parţial de la bugetul de stat,
bugetul asigurărilor sociale de stat şi bugetele fondurilor speciale includ veniturile şi
cheltuielile instituţiilor publice centrale care primesc subvenţii de la bugetul de stat, bugetul
asigurărilor sociale de stat şi bugetele fondurilor speciale în completarea fondurilor proprii.
1
Legea privind finanţele publice nr. 500/2002, publicată în M.O. nr. 597 din 13 august 2002, art. 2

2
  Bugetul instituţiilor publice finanţate integral din venituri proprii reprezintă
documentul în care sunt prevăzute şi aprobate anual veniturile şi cheltuielile instituţiilor publice
centrale care se finanţează doar din venituri proprii provenind din chirii, organizarea de
manifestări culturale şi sportive, concursuri artistice, publicaţii, prestaţii editoriale, studii,
proiecte, valorificări de produse din activităţi proprii sau anexe, prestări de servicii şi altele
asemenea.
 Bugetele fondurilor provenite din credite externe reprezintă documentul în care sunt
prevăzute şi aprobate veniturile provenind din credite externe sau garantate de stat şi a căror
rambursare, dobânzi şi alte costuri se asigură din fonduri publice.
 Bugetele fondurilor externe nerambursabile reprezintă documentul în care sunt
prevăzute şi aprobate cheltuielile ce se autorizează a se efectua din sume provenind din aceste
fonduri.

2.2. Ordonatorii de credite bugetare

Categorii de ordonatori de credite

Ordonatorii de credite sunt de 3 categorii: ordonatori principali, ordonatori secundari şi
ordonatori terţiari. 00:35
 Ordonatorii principali de credite sunt miniştrii, conducătorii celorlalte organe de
specialitate ale administraţiei publice centrale, conducătorii altor autorităţi publice şi
conducătorii instituţiilor publice autonome.
 Conducătorii instituţiilor publice cu personalitate juridică din subordinea/coordonarea
ordonatorilor principali de credite sunt ordonatori secundari sau terţiari de credite, după
caz.
 Ordonatorii de credite pot delega această calitate înlocuitorilor de drept, secretarului
general sau altor persoane împuternicite în acest scop, cu excepţia conducătorului
compartimentului financiar-contabil. Prin actul de delegare, ordonatorii de credite vor
preciza competenţele delegate şi condiţiile delegării acestora.
 În cazurile prevăzute de legi speciale, ordonatorii principali de credite sunt secretarii
generali sau persoanele desemnate prin aceste legi.

Rolul ordonatorilor de credite

 Ordonatorii principali de credite repartizează creditele de angajament şi creditele
bugetare aprobate pentru bugetul propriu şi pentru bugetele instituţiilor publice din
subordine sau coordonare, ai căror conducători sunt ordonatori secundari sau terţiari de
credite, după caz, în raport cu sarcinile acestora, potrivit legii.
 Ordonatorii principali de credite transmit bugetele instituţiilor publice din subordine sau
coordonare, ai căror conducători sunt ordonatori secundari sau terţiari de credite, după
caz, în termen de 15 zile de la intrarea în vigoare a legii bugetare anuale.
 Ordonatorii secundari de credite repartizează creditele de angajament şi bugetare
aprobate, potrivit alin. (1), pentru bugetul propriu şi pentru bugetele instituţiilor publice
subordonate, ai căror conducători sunt ordonatori terţiari de credite, în raport cu sarcinile
acestora, potrivit legii.
 Ordonatorii terţiari de credite angajează cheltuieli în limita creditelor de angajament
repartizate şi utilizează creditele bugetare ce le-au fost repartizate numai pentru realizarea

3
 sarcinilor instituţiilor pe care le conduc, potrivit prevederilor din bugetele aprobate şi în
condiţiile stabilite prin dispoziţiile legale.
Pentru asigurarea unei execuţii bugetare prudente, ordonatorii principali de credite vor
repartiza, potrivit alin. (1), creditele de angajament şi creditele bugetare după reţinerea a 10% din
prevederile aprobate acestora.
Fac excepţie de la prevederile de mai sus următoarele:
 cheltuielile de personal, inclusiv cheltuielile de personal care se regăsesc în structura
altor subdiviziuni ale clasificaţiei bugetare;
 cheltuielile acordate în bani, de natura asistenţei sociale şi asigurărilor sociale,
precum şi a contribuţiilor de asigurări sociale aferente, cheltuielile cu bursele acordate
din fonduri publice, potrivit dispoziţiilor legale în vigoare;
 cheltuielile cu datoria publică;
 cheltuielile care decurg din obligaţii internaţionale;
 sumele alocate ordonatorilor principali de credite din Fondul de rezervă bugetară la
dispoziţia Guvernului şi Fondul de intervenţie la dispoziţia Guvernului, care vor fi
repartizate integral.
Repartizarea sumelor reţinute în proporţie de 10% se face în semestrul al doilea, după
examinarea de către Guvern a raportului semestrial privind situaţia economică şi bugetară şi a
opiniei Consiliului Fiscal cu privire la acesta.
Ordonatorii de credite prevăzuţi la alin. (1) şi (3) au obligaţia de a fundamenta, justifica şi utiliza,
în condiţii de legalitate, regularitate, economicitate, eficienţă şi eficacitate, creditele bugetare
repartizate din bugetele lor instituţiilor subordonate şi altor beneficiari ai acestor fonduri.
(Art.21* din Legea nr.500/2002 privind finanţele publice)

Responsabilităţile ordonatorilor de credite

Ordonatorii de credite au obligaţia de a angaja cheltuieli în limita creditelor de
angajament şi de a utiliza creditele bugetare numai în limita prevederilor şi destinaţiilor aprobate,
pentru cheltuieli strict legate de activitatea instituţiilor publice respective şi cu respectarea
dispoziţiilor legale.

Ordonatorii de credite răspund, potrivit legii, de:

 angajarea, lichidarea şi ordonanţarea cheltuielilor în limita creditelor de angajament şi
creditelor bugetare repartizate şi aprobate potrivit prevederilor Legii nr.500/2002 privind
Finanţele publice;
 realizarea veniturilor;
 angajarea şi utilizarea cheltuielilor în limita creditelor de angajament şi creditelor
bugetare pe baza bunei gestiuni financiare;
 integritatea bunurilor încredinţate instituţiei pe care o conduc;
 organizarea şi ţinerea la zi a contabilităţii şi prezentarea la termen a situaţiilor financiare
asupra situaţiei patrimoniului aflat în administrare şi execuţiei bugetare;
 organizarea sistemului de monitorizare a programului de achiziţii publice şi a
programului de lucrări de investiţii publice;
 organizarea evidenţei programelor, inclusiv a indicatorilor aferenţi acestora;
 organizarea şi ţinerea la zi a evidenţei patrimoniului, conform prevederilor legale.

4
 Ȋn Legea nr.500/2002 din 11 iulie 2002 privind finanţele publice, sunt definiţi termenii pe
care îi regãsim în actele normative care încadreazã activitatea bugetarã. Ȋntre aceşti termeni,
prezentãm:
 credit de angajament - limita maximă în cadrul căreia pot fi încheiate angajamentele legale în
timpul anului bugetar;
 credit bugetar - sumă aprobată prin buget, reprezentând limita maximă până la care se pot
ordonanţa şi efectua plăţi în cursul anului bugetar pentru angajamentele legale contractate în
cursul exerciţiului bugetar şi/sau din exerciţii anterioare;
 impozit - prelevare obligatorie, fără contraprestaţie şi nerambursabilă, efectuată de către
administraţia publică pentru satisfacerea necesităţilor de interes general
 fonduri speciale - venituri publice constituite prin legi speciale prin care se stabilesc şi
destinaţiile acestora;
 fonduri rambursabile - asistenţă financiară rambursabilă primită de la instituţiile
financiare interne şi internaţionale şi de la alţi finanţatori potrivit
memorandumurilor/acordurilor/contractelor de finanţare încheiate cu acestea;
 fonduri externe postaderare şi alţi donatori - totalitatea fondurilor externe nerambursabile
postaderare primite de România în cadrul unor proiecte/programe/instrumente/facilităţi
finanţate conform unor decizii/acorduri/înţelegeri/memorandumuri ale Uniunii Europene
şi/sau ale altor donatori (Art.2 – Definiţii)