Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
3.Functia de repartitie
B) Repartizarea
- repartizarea este precedata de urm. actiuni:
Inventarierea nevoilor sociale din anul respectiv;
Cuantificarea acestor nevoi in expresie baneasca;
Ierarhizarea nevoilor in functie de importanta
Forma pe care o imbraca distribuirea poarta denumirea de cheltuieli publice
Destinatiile cheltuielilor publice sunt: invatamant, sanatate, armata, cultura, actiuni economice.
2
Procentul destinatiilor este stabilit anual in bugetul de stat in functie de politicile economice promovate de
guvern
4. Functia de control
Deoarece fondurile financiare publice constituie la dispozitia statului apartin intregii soceitati se impune
nevoia urmaririi modului in care sunt cheltuite aceste resurse si cum se realizeaza alocarea lor cat si
eficienta cu care au fost cheltuite.
Prin control ar trebui sa se evite irosirea avutului public, sa se previna efectuarea unor cheltuieli inoportune
sau inegale, sa se determine alocarile ineficiente si sa se ia masuri pt eficientizarea modului de cheltuire, sa
se repare prejudiciul acolo unde este descoperit.
Toate acestea in scopul intamplarii unui .. de ordine si disciplina in ceea ce priveste cheltuirea banilor
publici.
Domeniile de activitate sunt controlate din 3 puncte de vedere
Al sarcinilor specifice fiecarui sector
Al efortului financiar depus de stat
Al efectelor utile ale respectivelor activitati ce pot fi cuantificate in bani
Sarcinile specifice se controleaza prin intermediul organelor specializate in acel domeniu in timp ce pt 2 si 3
controlul se poate efectua de organe cu profil economic fiind domenii comune tuturor sferelor de activitate.
Institutia ce detine responsabilitatea ca principal organ de control este curtea de conturi dar indeplinesc
atributii si organe din cadrul ministerului finantelor publice, organe ale ministerelor.
Sistemul bugetar este compus potrivit legii nr. 500 din 2002 din bugetul de stat:
Bugetul asigurarii sociale de stat
Bugetele locale
Bugetele fondurilor speciale
Bugetul trezoreriei statului
Bugetul institutiilor publice autonome
Bugetele institutiilor pub. Finantate integral sau partial si bugetul statului
Bugetul fondurilor provenite din credite externe contractate sau garantate de stat
Bugetele fondurilor externe nerambursabile
Bugetul de stat
Este principala forma de gestionare a resurselor financiare ale statului acesta deruland aprox. 90% din
resursele financiare bugetare.
La elaborarea si executia acestuia un rol important revine ministerului F.P. si Guvernului iar aprobarea si
rectificarea sa se face prin lege de catre parlament.
Resursele financiare sunt constituite din impozite si taxe iar destinatia acestora o reprezinta cheltuielile
social economice pt aparare si ordin publica, sanatate, cultura, etc.
Bugetul de stat este singurul care se poate intocmi, aproba si executa cu deficii bugetare.
3
Bugetele locale
Reprezinta instrumentele financiare prin care autoritatea locala isi procura fondurile necesare finantarii
actiunilor de interes local si judetean.
Resursele financiare se constituie din venituri proprii obtinute din venituri fiscale, taxe notariale si venituri
nefiscale.
Transferuri de la bugetul de stat sub forma unor sume defalcate din TVA si impozite pe venit.
Subventii
Cheltuielile finantate din aceste bugete sunt directionate in proportie de peste 60% spre cheltuieli social
culturale aproximativ 10% asistenta sociala, cultura 3-4%, lucrari si servicii publice si actiuni economice.
Elaborarea si executia acestor bugete se realizeaza de catre ordonatorii principali de credite iar aprobarea si
rectificarea se realizeaza de catre C.L si C.J .
7. Cheltuielile publice
Definitie si factori ce influenteaza marimea cheltuielilor publice.
Cheltuielile publice reprezinta relatii economico-sociale in forma baneasca ce apar intre stat si pers. fizice si
juridice cu ocazia repartizarii si utilizarii resurselor financiare ale statului cu scopul indeplinirii functiilor
sale.
Pentru efectuarea calculelor privind dinamica, nivelul si structura cheltuielilor publice este necesara
gruparea cheltuielilor dupa criterii prestabilite. Cele mai importante si utilizate criterii de clasificare a
cheltuielilor publice sunt:
- clasificarea administrativa;
- clasificarea economica;
- clasificarea financiara;
- clasificarea dupa continut;
- clasificarea ONU.
Clasificarea administrativa este cea mai veche forma de grupare a cheltuielilor publice cuprinzand:
Clasificarea administrativa organica, grupeaza cheltuielile publice dupa fondurile din care sunt finantate:
- cheltuielile bugetului public;
- cheltuielile bugetului de stat;
- cheltuielile bugetului asigurarilor sociale de stat;
- cheltuielile bugetelor locale;
- cheltuielile bugetelor speciale etc.
Clasificarea administrativa functionala reprezinta cea mai utilizata clasificare deoarece grupeaza cheltuielile
publice dupa specificul activitatilor care revin statului:
- cheltuieli pentru autoritatile publice (cheltuieli pentru serviciile publice generale);
- cheltuieli pentru aparare, ordine publica si siguranta nationala;
- cheltuieli social – culturale (invatamant, sanatate, cultura, religie si actiuni privind activitatea sportiva
si de tineret, asistenta sociala, alocatii, pensii, ajutoare si indemnizatii);
- cheltuieli pentru servicii si dezvoltare publica, locuinte, mediu si ape:
- cheltuieli pentru actiuni economice (industrie, agricultura si silvicultura, transporturi si comunicatii,
alte actiuni economice);
- cheltuieli pentru alte actiuni (cercetarea stiintifica si alte actiuni).
- fonduri pentru rezerva bugetara;
- fonduri de interventie la nivelul guvernului;
- imprumuturile;
- datoria publica.
Clasificarea economica grupeaza cheltuielile dupa caracterul si natura lor astfel:
Clasificarea dupa caracterul lor:
- efective;
- de transfer.
Clasificarea dupa natura lor:
- cheltuieli publice curente (cheltuieli de personal, cheltuieli materiale, cheltuieli cu serviciile,
subventiile, dobanzile, de capital, imprumuturi acordate);
- rambursari de credite (credite si dobanzi externe si interne).
Clasificarea financiara
- cheltuieli definitive (efective);
- cheltuieli temporare (imprumuturile);
- cheltuieli virtuale (negative si pozitive).
Clasificarea dupa continut
- cheltuieli reale (negative);
- cheltuieli economice (pozitive).
Clasificarea ONU - Grupeaza cheltuielile dupa criteriul economic si functional, astfel incat sa se poata
efectua comparatii statistice internationale.
5
Impozitele reprezinta o forma de prelevare a unei parti din venitul sau averea pers. fizice si juridice la
dispozitia statului in vederea finantarii cheltuielilor publice.
Prelevarea este obligatorie cu titlu definitiv si nerambursabila si nu presupune o contraprestatie directa si
imediata din partea statului.
Caracterul obligatoriu reiese in urma stabiliri propriu-zisa printr-o nroma juridica si implica sanctiuni in
cazul neachitarii la termen a obligatiilor.
Lipsa contraprestatiei directe si imediate nu inseamna ca nu vor primi nimic in schimbul indeplinirii
obligatiilor ci ca bunurile pub de care vor beneficia vor avea marimea, forma si momentul stabilit de stat.
Exceptia o reprezinta taxele achitate pt servicii prestate de stat imediat precum eliberare acte, pasaport, carte
identitate etc.
Rolul impozitelor
Se manifesta pe 3 planuri:
-Financiar
-Economic
-Sociale
Rolul financiar este practic cel mai important deoarece reprezinta scopul primordial al perceperii
impozitelor.
Acest rol a evoluat continuu ca urmare a cresterii rolului statului si a diversificarii actiunilor pe care acesta
si-a asumat sa le indeplineasca dintre aceste actiuni cele mai importante sunt cele ce deriva din rolul
financiar si anume rolul economic prin asigurarea resurselor necesare implementarii unor masuri in plan
economic fie pt a incuraja anumite sectoare fie prin descurajarea anumitor activitati.
Rolul social consta in utilizarea impozitelor de catre stat pt redistribuirea veniturilor in cadrul societatii o
maniera de a indeplini acest rol fiind impozitarea pregresiva.
Alteori, aceasta difera de obiect, cum este cazul la impozitele pe diferite activitati (comerciale, profesii
libere) sau pe unele forme ale averii (cladiri etc.), in care sursa este venitul obtinut din acea activitate sau
din exploatarea averii.
Unitatea de impunere este concretizata prin unitatea de masura in baza careia se dimensioneaza materia
impozabila. Astfel, in cazul impozitelor pe venit, unitatea de impunere se confunda cu unitatea monetara a
statului respectiv. In alte cazuri (la terenuri, la cladiri), unitatea de impunere este insasi unitatea de masura
in care se exprima obiectul sau materia impozabila, (metri patrati, hectare, tone, capacitatea cilindrica etc).
Cota impozitului, cunoscuta si sub denumirea de cota de impozitare, exprima marimea procentuala a
impozitului ce revine pe unitatea de materie impozabila, respectiv suma stabilita ca impozit pe unitatea de
masura a obiectului respectiv.
Asieta desemneaza un ansamblu de modalitati si procedee tehnice folosite de organele fiscale la asezarea,
calcularea, urmarirea si incasarea impozitelor, respectiv reglementarile prin care se pune in aplicare
realizarea impozitului ca venit al statului. Uneori, asieta este definita sau interpretata in sensul de baza de
calcul a impozitului, tinzandu-se a fi confundata cu materia impozabila sau obiectul impozitului.
Tot ca termeni tehnici se folosesc si notiunile de impunere, impozitare sau, mai recent, fiscalizare,
semnificand un complex de lucrari care incep cu identificarea si evaluarea materiei impozabile (obiectelor
impozitului) si se finalizeaza prin stabilirea sumei de plata ca impozit in sarcina subiectilor acestuia.
7
13.Impozitul pe profit
Impozitul pe profit este un impozit direct care se aplica beneficiului obtinut din desfasurarea unei activitati
economice. El reprezinta una din principalele surse de venituri ale bugetului de stat.
Contribuabilii obligaţi la plata impozitului pe profit:
3. persoanele juridice străine şi persoanele fizice nerezidente care desfăşoară activitate în România într-o
asociere fără personalitate juridică;
trezoreria statului
instituţiile publice
Baza de calcul al impozitului pe profit o reprezintă profitul impozabil calculat după următoarele formule:
18.Accizele
Sunt impozite indirecte datorate bugetului de stat ce sunt percepute pt bunuri de consum provenite din tara
din U.E. sau din afara uniunii.
Accizele sunt percepute in urmatoarele scopuri:
1. De a creste veniturile bugetare
2. De a reduce si chiar stopa consumul anumitor bunuri considerate vicii din dorinta statului de a
proteja sanatatea populatiei si de a reduce poluarea.
3. Din dorinta de a realiza redistribuirea veniturilor la nivelul societatii
Motivul pt care statul a ales aceste cateogrii de bunuri il reprezinta caracterul de stricta necesitate al acestora
consumul lor in canditati ridicate si in mod constant cat si imposibilitatea inlocuirii acestora cu alte bunuri.
Accizele introduse in tara noastra la inceputul anilor 90 au inregistrat niveluri din ce in ce mai mari in
special inainte de integrarea in UE dar mai ales ulterior aderarii.
Procesul de aliniere s.n. armonizare ca urmare accizele aliniate la nivelul minim stabilit la nivelul U.E. s.n
accize armonizate
Procesul de armonizare a impus existenta acelasi baze de impozitare, acelorasi cote si mai ales a modului in
care produsele accizabile pot circula. Pt acest proces de armonizare statele au avut la dispozitie 8-10 sau mai
multi ani.
Produsele accizabile carora li se aplica accize armonizate: bere, vinuri, bauturi fermentate, alcool etilic,
produse energetice, electricitatea si tutunul prelucrat.
Tutunul lichid si tigaretele cu tutun incalzit sunt accizate in Romania fara a exista impunere din partea U.E.
de aceea accizele aferente s.n. accizele nearmonizate.
Faptul generator ia nastere in momentul producerii bunurilor accizabile pe teritoriul national, comunitar sau
al importului.
Acciza este eligibila in momentul eliberarii pt consum sau la mom. Intrarii in tara pt produsele din import.
Termenul de plata este pana la data de 25 inclusiv a lunii urmatoare celei in care acciza devine eligibila.
TVA este un impozit indirect folosit in tarile U.E inca de la sf. Anilor 60 si inceputul anilor 70 insa in
Romania a fost introdusa abia in 1991 prin ordonanta de Guvern nr 3/1992 intrand in vigoare de la 1 iulie
1993.
Aceasta inlocuia impozitul pe circulatia marfurilor folosit in Ro in perioada comunisa.
In prezent TVA este reglementata prin legea 227/2015 privind codul fiscal publicata in monitorul oficial
688 din 10.9.2015.
Sunt suspuse impozitarii operatiunile care indeplinesc cumulativ urm. conditii:
- Reprezinta o livrare de bunuri sau o prestare de servicii efectuate cu plata
- Locul de livrare este considerat a fi Romania
- Livrarea sau prestarea este realizata de o pers. impozabila si in ..
- Livrarea sau prestarea trebuie sa rezulte din una din activitatile economice prevazute de lege
Pers. impozabila este considerata orice pers care desfasoara de o maniera independenta activitatii
economice.
La nivel european se considera operatiune impozabila orice achizitie intra comunitara de bunuri.
Exegibilitatea TVA apare la data livrarii de bunuri sau prestarii de servicii si oricand are loc faptul
generator.
Baza de impozitare a TVA o reprezinta pt operatiunile din interiorul tarii preturile de achizite iar in lipsa
acestuia pretul de cost sau suma ch. Totale efectuate de pers. impozabila pt obtinerea bunurilor respective.
La importuri baza de impozitare o reprezinta valoarea in vama la care se adauga taxele vamale, comisionul
vamal, accizele si la suma rezultata se aplica TVA.
Cotele de impunere
Acestea au avut valori foarte diferite de la introducerea TVA deoarece statul a folosit acest impozit ca
instrument de procurare rapida a unor resurse financiare publice crescand cota cand conjuctura economica
era nefavorabila sau operand reduceri in alte perioade.
In prezent se utilieaza cota standard de 19% ce se aplica la orice operatiune care nu e scutita de TVA e
asemenea se foloseste cota redusa de 9% aplicabila livrarilor de alimente de servicii de restaurant si catering
dar si unor activitati culturale precum bilete la muzee, gradini zoo, castele etc.
Cota redusa de 5% se aplica asupra bazei de impozitare pt livrarea locuintelor ca parte a politicii sociale.
Deductibilitatea TVA da dreptul pers. impoz. sa deduca TVA datorata sau achitata de asemenea TVA se
poate deduce si daca a fost achitata pt bunurile importate.
Intr-o perioada fiscala determinarea TVA de plata se face dupa formula TVA de plata = TVA colectata-
TVA deductibila unde TVA colectata este aferenta operatiunilor taxabile iar TVA deductibile aferenta
bunruilor achizitionate.
Daca TVA colectata este mai mica decat TVA ded. Rezulta o suma negativa a TVA pt care se poate solicita
rambursarea.
Daca exista TVA de plata acesta trebuie achitat la bugetul de stat potrivit prevederilor legale.