Curs 1

I. 1. Nevoia de educatie.
2. Nevoia de sanatate.
3. Nevoia de protectie sociala = statul ajuta din fondurile sale persoanele care nu se pot intretine
singure.
Beneficiarii: diverse categorii ale populatiei de la 0 ani pana la deces.
4. Nevoi economice.
II. Finantele- concept, definitie, clasificare.
= relatii sociale, de natura economica, exprimate in forma baneasca care reflecta constituirea de
resurse precum si modalitatile de utilizare.
Finantele publice sunt:
- fonduri banesti la dispozitia statului.
- mijloace de interventie a statului in economie.
- forme si metode concrete de administrare a banului public.
- acte juridice de dispozitie autoritara sau contractuala.
- relatii sociale de natura economica.
Finantele presupun un transfer de valoare, ele se caracterizeaza printr-un titlu nerambursabil,
obligatoriu si, de regula, fara o contraprestatie directa din partea statului. Finantele presupun un transfer
de putere de cumparare.
Clasificarea relatiilor publice:
- obligativitatea.
- rambursabilitatea.
- existenta/ inexistenta unei contra-prestatii.
Tipuri de relatii:
- relatii propriu-zise (ex. Impozitul pe salariu ). De regula fara contraprestatie directa si nu se ramburseaza
dar este obligatoriu.
- relatii de credit: exista rambursabilitate, exista contra-prestatie (dobanda).
- relatii de asigurari: relatiile financiare de asigurari presupun plata unei sume catre asigurator iar la
momentul riscului asiguratorul va oferi despagubirea prevazuta in contract.

Curs 2
Fluxuri financiare

Distribuirea produsului intern brut.

Contribuabili

-populatia.
-persoanele juridice (institutii
publice, agenti economici).
-rezidente.
-nerezidente.

Forme
Ex lege
Ex contractu
-impozite
-taxe
-contributii
(cotizatii sociale). -chiria
-prelevari din
-arenda
venitul net al
-redevente
regiilor autonome -incasari din
-varsaminte din
imprumuturile
veniturile
acordate
institutiilor
anterior
publice
-amenzi si
penalitati.

Statul
Sistemul unitar de bugete
Mobilizare
Repartizarea
Constituire
, utilizarea
Resurse
resurselor
financiare
financiare
publice
publice

Redistribuitrea produsului intern brut

Beneficiari (directi)
-servicii publice generale
-servicii de ordine interna
-servicii pentru aparare
nationala.
-actiuni social culturale:
1.invatamant
2.sanatate
3.cultura, recreere, religie
4.asigurari, asistenta sociala
-actiuni economice:
1.industrie
2.agricultura, piscicultura,
silvicultura, vanatoare
3.transporturi
4.comunicatii
-servicii de dezvoltare
publica, locuinte, mediu, ape

Forme

-credite (alocatii bugetare)

-suventii
-transferuri intre bugete
-pensii, ajutoare,
indemnizatii
-burse

Principalele conceptii despre finante

A. Conceptia calasica/ juridica:
- statul trebuie sa suporte cheltuielile stricte pentru functionarea sa (ordine interna, aparare nationala, etc.)
- sa cheltuie mai putin in domeniul social
- impozitele trebuie sa fie mici
- sa se asigure echilibrul bugetar
- datoria publica nefiind agreata
B. Conceptia sociala/ moderna:
- statul trebuie sa intervina in economie (se acorda subventii, facilitati sociale, alte avantaje pentru
sustinerea economiei).
- acestei conceptii ii corespunde statul providenta sau statul bunastarii.
Sistemul unitar de bugete se clasifica astfel :
- bugetul de stat
- bugetul local
Buget public national.
- bugetul asigurarilor sociale de stat
-fonduri speciale (sanatate, somaj, etc.)
- institutii publice autonome
- institutii publice finantate integral/ partial
- din BS (bugetul de stat), BASS (bugetul asigurarilor sociale de stat), BL (bugetul local), BFS
(bugetul fondurilor speciale).
- institutii publice finantate (integral/ partial) din venituri proprii
- bugetul trezoreriei statului
- fonduri externe nerambursabile
Resurse
- credite externe rambursabile
externe.
Functiile finantelor publice
1. Functia de repartitie a finantelor publice:
- mobilizeaza consituirea fondurilor
- distribuirea fondurilor
2. Functia de control a finantelor publice:
- are in vedere constituirea si cheltuiala resurselor
- controlul financiar se exercita in domeniile:
o Productie
o Repartitie
o Schimb
o Consum
- controlul financiar se exercita in lei.
3. Functia de interventie a statului in economie:
- corespunde conceptiei moderne/ sociologice despre finante.
- statul acroda reduceri, facilitati fiscale, subventii, transferuri, diferente de pret, etc.

Mecanismul financiar
Mecanismul financiar = ansamblul de structuri, forme si parghii economico-financiare care se
utilizeaza la mobilizarea si utilizarea fondurilor publice.
Componentele mecanismului financiar:
1. sistem financiar
2. parghii financiare
3. metode administrative de conducere
4. cadru juridic
5. cadru institutional
1. Sistemul financiar :
1.2 Sistemul de
fonduri de resurse
financiare

1.1 Sistem de relatii

economico- sociale
Finantele ca sistem
1.3 Sistem de planuri
financiare

1.4 Sistem de
investitii

1.1. Sistem de relatii economico-sociale: exprima un transfer de resurse financiare care e format din:
a) relatii care se evidentiaza in BS (bugetul de stat) si BL (bugetul local).
b) relatii care se evidentiaza in BAS (bugetul asigurarilor de stat).
c) relatii care se evidentiaza in cadrul fondurilor extrabugetare.
d) relatii care se evidentiaza in credite bancare.
e) relatii de asigurari si reasigurari.
f) relatii care se manifesta la constituirea fondurilor la dispozitia intreprinderilor.
1.2. Sistemul de fonduri de resurse financiare.
Din punct de vedere al nivelului se clasifica astfel:
a) Fonduri la nivel microeconomic:
- fondul intreprinderilor
- fondul institutilor
- fondul persoanelor fizice
b) Fonduri la nivel mezoeconomic:
- fondul bugetar al judetelor
- fondul bugetar al municipiului
- fondul bugetar al oraselor
- fondul bugetar al comunelor
c) Fonduri la nivel macroeconomic:
- fondul bugetului de stat
- fondul asigurarilor sociale de stat
- fondul Natiunilor Unice de Asigurari Sociale de sanatate
- fondul bugetului privind ajutorul de somaj
- fondul asigurarilor

Din punct de vedere al destinatiei se clasifica astfel:

a) Fonduri de inlocuire si dezvoltare (amortizare).
b) Fonduri de consum.
c) Fonduri de rezerva.
d) Fonduri de asigurare,
Din punct de vedere al formei de proprietate se clasifica astfel:
a) Proprietate publica:
- fondul bugetar al unitatii / a administrativ-teritoriale.
- fondul asigurarilor sociale de stat.
- fonduri publice speciale extrabugetare.
- fonduri proprii ale intreprinderilor cu capital integral.
b) Proprietatea privata.
Curs 3
Studiile financiare
Sunt categorii economice utilizate de stat pentru a influenta comportamentul intreprinderilor si
consumatorilor, populatiei, intr-un sens dorit de stat cu rezultate mai bune decat cele obtinute prin
utilizarea componentei 3.
Ex. Impozit pe profit, taxe vamale, TVA, impozit pe salariu, etc.
Componenta 3
Metode administrative de conducere in domeniul finantelor:
Metoda 1. Utilizarea strategiilor previziunilor, prognozelor, planurilor, in domeniul finantelor
derivat din domeniul economic. Exista programe pe 4-5 ani de dezvoltare pe domenii. (Ex. Pentru
domeniul economic - drumuri; pentru domeniul sanatatii).
Cele mai importante sunt programele multinationale (bugetele multinationale) si din planurile
financiare cele mai importante sunt bugetele care compun sistemul unitar de bugete.
Metoda 2. Utilizarea in mod unitar a planului de conturi, a bliantului contabil, a contului de profit
si pierderi. La incheierea fiecarui an ministerul finantelor publice emite norme metodologice separat
pentru planul de conturi pentru industrie si pentru planul de conturi in sistemul bugetar de incheiere a
unor conturi, a unor operatiuni contabile in mod unitar (pe tara).
Metoda 3. Utilizarea balantelor:
- de materiale
- de resurse umane
- de resurse financiare - sistemul unitar de bugete.
Metoda 4. Utilizarea sistemului preturilor si adaosurilor comerciale.
Metoda 5. Utilizarea cursului de schimb valutar.
Componenta 4
Cadrul institutional: aici se regasesc toate institutiile publice care au atributiuni total sau partial in
domeniul finantelor (ex. Parlamentul; Guvernul; Ministerul Finantelor Publice; BNR; Curtea de Conturi;
Consiliile Locale; Prefectul; Primarul; Consiliile de administratie ale regiilor autonome si societatilor
comerciale).

Componenta 5
Cadrul juridic: totalitatea reglementarilor emise in scopul desfasurarii activitatii economicofinanciare in conformitate cu functiile interne si externe ale statului (ex. Hotarare de guvern; ordonanta de
guvern; ordonanta de urgenta a guvernului; ordine ale ministrilor care aproba instructiuni, precizari
metodologii de calcul).
Sistemul cheltuielilor publice
Definitie. Sunt relatii sociale de natura economica care se manifesta intre stat, pe de-o parte, si
persoane fizice si juridice, pe de alta parte, in procesul redistribuirii PIB-ului, pentru realizarea functiilor
interne si externe ale statului.
Locul cheltuielilor publice. Cheltuielile publice se regasesc in domeniul repartitiei, in etapa a
doua a fazei de repartitie, respectiv, repartizarea si utilizarea resurselor financiare publice.
Materializare. Ele se materializeaza sub forma de plati, de facturi pentru utilitati, pentru
achizitionarea de active fixe, obiecte de inventar, plata salrariilor, plata ajutoarelor sociale, plata pensiilor,
plata burselor.
Continut economic:
- Unele cheltuieli publice reprezinta un consum final de PIB.
- Alte cheltuieli publice reprezinta un ajuns de PIB.
Clasificarea cheltuielilor publice
1. Clasificarea administrativa cuprinde cheltuielile astfel:
- la nivel macroeconomic: la nivelul ministerelor.
- la nivel mezoeconomic: la nivelul judetelor; comunelor.
- la nivel microeconomic: la nivelul institutiilor publice.
2. Clasificarea economica:
- cheltuieli curente: cheltuieli de personal; cheltuieli pentru bunuri si servicii; dobanzi; subventii;
transferuri intre bugete; alte transferuri; alte cheltuieli.
- cheltuieli de capital: cheltuieli pentru investitii.
La acestea doua se mai adauga si rambursarile de credit.
3. Clasificarea functionala (pe destinatii). Criteriile sunt: domeniile, subdomeniile, ramurile,
subramurile.
- cheltuielile pentru actiuni sociale:
o Invatamant
o Sanatate
o Cultura, religie, recreere
o Asistenta sociala
- cheltuieli pentru obiective si actiuni economice, pentru:
o Industrie
o Agricultura, silvicultura, piscicultura, vanatoare
o Comunicatii
o Transporturi
- cheltuieli privind ordinea interna, siguranta nationala, apararea nationala.
- cheltuieli pentru dezvoltare publica, locuinte, mediu.
- cheltuielile administratiei centrale si locale de stat inclusiv presedentia, organele judecatoresti si ale
procuraturii.

4. Clasificarea financiara. Cheltuielile se impart in:

- cheltuieli definitive.
- cheltuieli temporare.
- cheltuieli virtuale/ posibile (le poate efectua sau nu in anumite situatii).
5. Clasificarea dupa rolul cheltuielilor publice in procesul reproductiei sociale.
Conform acestui criteriu cheltuielile se impart in:
- cheltuieli reale sau negative: reprezinta cheltuieli cu un consum final de PIB sau nu produc efecte pentru
viitor.
- cheltuieli economice sau pozitive: cheltuieli care reprezinta o avansare de PIB, acele cheltuieli care
produc efecte economice pentru viitor.
Cursul 4
Delimitarea cheltuielilor bugetare comparativ cu cheltuilelile publice
Cheltuielile bugetare se cuprind in cheltuielile publice.
1. Cheltuielile bugetare se efectueaza numai daca sunt aprobate prin lege sau prin hotarare de consiliu
local.
2. Cheltuielile bugetare nu sunt ramburasabile.
3. Cheltuielile bugetare se efectueaza numai daca au fost aprobate pentru destinatia specifica nefiind
suficienta simpla existenta a resurselor banesti in caserie sau in cont.
4. Cheltuielile bugetare se efectueaza in ordine ierarhica de sus in jos prin intermediul ordonatorilor de
credite: principali, secundari, tertiari.
5. Cheltuielile bugetare, la orice nivel se manifesta, sunt supuse controlului financiar preventiv.
Cheltuieli consolidate si cheltuieli neconsolidate
Cheltuielile publice neconsolidate reprezinta totalitatea cheltuielilor publice inainte de
consolidare.
Cheltuielile publice consolidate reprezinta efortul financiar anual al statului in scopul realizarii
actiunilor si obiectivelor stabilite prin politica bugetara, relatia fiind:
Cheltuielile publcie consolidate =
cheltuielile publice neconsolidate - transferuri intre bugete + credite externe - rambursari.
Cheltuieli pentru actiuni social-culturale
Structura pentru actiuni social-culturale: invatamant; sanatate; cultura, recreere, religie; asistenta-sociala.
Sursele de finantare:
- fonduri bugetare: bugetul de stat, al asigurarilor sociale, fonduri speciale, bugetele locale.
- cotizatii sau contributii: suportate de persoanele fizice care alimenteaza fonduri financiare cu destinatie
speciala (bugetul asigurarilor sociale; fondul de soamaj).
- veniturile realizate de institutiile social-culturale.
- veniturile populatiei: din care se suporta diferite taxe, cotizatii, etc.
- asociatii, fundatii, biserica.
- ajutorul financiar extern: credite rambursabile si ajutoare nerambursabile acordate de anumite
organizatii: UNESCO, UNICEF, OMS, Banca Nationala, UE.

I.Cheltuielile pentru invatamant

Cheltuielile pentru invatamant sunt influentate de factori:
a) demografici: populatia scolara pe grupe de varste si numarul persoanelor adulte care invata sau se
perfectioneaza.
b) factori economici: corelatia; nivel de calificare al fortei de munca si dezvoltarea economica a statului
respectiv.
c) factori social si politici: politica educationala dusa de forta conducatoare de stat corelata cu realizarea
unor indicatori cum ar fi: nivelul de trai; cresterea resurselor banesti ale populatiei.
Finantarea cheltuielilor publice pentru invatamant:
1. Finantarea de baza.
Structura:
- cheltuieli pentru personalul didactic, nedidactic, auxiliar.
- cheltuieli pentru perfectionarea personalului didactic.
- cheltuieli pentru procurarea manualelor scolare acordate gratuit
- dotari cu mijloace de invatamant aferent cu curicumul scolar
- cheltuieli cu materiale si servicii curente.
- cheltuieli pentru facilitati de transport pe calea ferata pentru elevi si cadre didactice.
Surse:
- bugetul de stat
- bugetul local
- bugetul consiliului judetean
- venituri proprii
- venituri externe
Criteriu: numarul de elevi ai unitatii de invatamant.
Fundamentare:
-cost standard / elev
- coeficienti de diferentiere pe medii (urban / rural), niveluri, profiluri, filiere de invatamant.
2. Finantarea complementara.
Structura:
- cheltuieli de capital
- cofinantarea reabilitarii infrastructurii scoalare
- cheltuieli cu bursele elevilor
- subventionarea activitatii cantinelor si internatelor scolare
- cheltuieli pentru finantarea unor programe nationale de sprijin ale elevilor
- facilitati pentru transportul auto al elevilor si al cadrelor didactice
- cheltuieli pentru activitati cultural-educative
Surse:
- buget de stat
- buget local
- bugetul consiliului judetean
- venituri proprii
Criterii:
- starea, dispersia, marimea si dotarea unitatilor de invatamant
- necesarul de burse sociale si alte forme de sprijin social
Fundamentare: se utilizeaza devize de cheltuieli si indicatori de consum pe tipuri de cheltuieli.

3. Finantarea suplimentara.
Structura:
- sume destinate scolarizarii elevilor, minoritatilor nationale
- atragerea si mentinerea elevilor in procesul de invatamant pentru diminuarea abandonului scolar
- sume pentru elevii cu probleme sociale deosebite
- sume pentru stimularea elevilor cu capacitati creative si de invatare deosebite
- sume utilizate pentru scolarii cu dizabilitati de invatare
Surse:
- buget de stat
- buget local
- bugetul consiliului judetean
- venituri proprii
- surse externe
Criteriu: numarul elevilor beneficiari.
Fundamentare:
- program de finantare suplimentara aprobate de directia de invatamant (judeteana)
- coeficientii de corectie care se aplica asupra costului standard / elev
Cheltuieli pentru invatamant - Sume defalcate din TVA
In perioada 1991-2000 deoarece sumele alocate invatamantului de la bugetul de stat nu erau
suficiente pentru realizarea nevoilor de educatie prin hotarari de guvern s-au stabilit niste fonduri speciale
pentru finantare diverselor activitati necesare, obligatorii in invatamant.
Din anul 2001, prin legea bugetului de stat, s-au stabilit sume defalcate care se transmit bugetelor
locale si care se utilizeaza numai pentru destinatia nationala prin lege:
- cheltuielile cu salariile stabilite prin lege
- materiale de natura obiectelor de inventar ale institutilor sau ale unitatilor de invatamant preuniversitar
de stat
- sistemul de protectie a copilului si centrele de asistenta sociala a persoanelor cu handicap.
Finantarea unei unitati de invatamant (SUBIECT EXAMEN):
Buget de stat
Venituri
- impozit pe profit
- impozit pe
salarii
-TVA - sume
defalcate din
TVA

Autofinantare

Surse
externe

Cheltuieli
- destinatii
- invatamant (
ministerul
educatiei)

Unitatea de
invatamant

Inspectoratul
scolar judetean
Venituri
proprii
Bugetele locale

Cursul 5
Sumele defalcate din TVA se finanteaza:
- activitati privind protectia copilului
- institutii de cultura descentralizate incepnad cu anul 2002
- sume privind agentul fiscal
- stimularea consumului de fructe in scoli
- sume destinate subventionarii persoanelor desemnate prin lege pentru combustibil (solid /
lichid)
- sume destinate platii personalului medical
2.Cheltuieli publice pentru sanatate
Pana in anul 1997 finantarea sanatatii s-a efectuat in proportie de 75-80 % de la bugetul de stat,
celelalte surse fiind:
- unele fonduri speciale
- agentii economici
- populatia
- fundatiile, asociatiile, biserica
- ajutor extern: ONU prin OMS; fonduri primite de la UE pentru finantarea unor programe
privind tratarea unor boli incurabile, boli rare, vaccinuri pentru copii.
Incepand din anul 1998, anul reformei sanitare, pe primul loc la finantarea acestui domeniu se
situeaza bugetul asigurarilor sociale de sanatate care se alimenteaza prin contributii de la:
- angajati
- angajatori
- persoane terte
De la acest buget se finanteaza aproximativ 65-70 % din cheltuilelile pentru domeniul sanatatii.
Statul finanteaza in proportie de 10-15 % acest domeniu de la bugetul de stat pentru urmatoarele
destinatii:
- servicii medicale in ambulator
- servicii medicale in unitati cu paturi
- spitale generale
- servicii de sanatate publica
- chematologie si securitate transfuzionala
- cercetare aplicativa pentru domeniul sanatatii
- alte surse de finantare ca cele prezentate pana in anul 1997
3.Cheltuieli pentru cultura, recreere, religie
Surse de finantare:
- statul finanteaza in proportie de 15-20 %
- se autofinanteaza institutiile piblice de cultura integral sau partial
- intreprinderile
- populatia
- surse externe: - de la unele institutii ale ONU
- din fonudri UE

De la bugetul de stat se finanteaza urmatoarele activitati:

- biblioteci publice nationale
- muzee
- edituri
- institutii publice de spectacole si concerte
- centre culturale
- targuri, saloane, expozitii
- restaurarea si consolidarea monumentelor istorice
Sumele destinate finantarii domeniului culturii, recreerii, religiei de la bugetul de stat se situeaza
sub 1% din PIB.
Sumele destinate finantarii activitatilor sportive si de tineret, finantarii cultelor religioase
recunoscute de lege nu acopera necesarul de fonduri pentru aceste destinatii.
4.Cheltuieli pentru asistenta asigurarilor sociale
Este o forma de protectie si sprijin.
Este organizata de stat, angajatori, populatie.
Se asigura resurse atunci cand anumite persoane nu detin mijloace de subzistenta.
Beneficiari:
- salariatii
- pensionarii
- intreprinzatorii particulari
- salariatii sau membrii unor organizatii profesionale
Riscurile pentru care primesc sumele:
- accidentari
- boli
- maternitate
- invaliditate
- lipsa sustinatorilor legali
Principiile care functioneaza in domeniul asigurarilor asistentei sociale:
1. Principiul obligativitatii
2. Principiul generalitatii
3. Principiul garantarii de catre stat
4. Principiul pensiei sociale (contribuie cei care pot si beneficiaza cei care sunt supusi unui risc)
5. Unele scutiri de taxe si impozite.
6. Principiul imprescriptibilitatii.
7. Principiul necesionarii
8. Principiul autonomiei si descentralizarii
Pensia -limita de varsta- nu este un cadou de la stat sau de la alte organizatii si se primeste de
fostul angajat ca urmare a platii contibutiei catre BASS o anumita perioada de timp.

Cheltuieli cu actiuni economice

In domeniul economic sunt utmatoarele surse de finantare:
- intreprinzatorii
- statul
- populatia
- asociatii, fundatii, biserica
- surse externe: credite de la Banca Mondiala, de la Banca Europeana pentru Investitii, de la
Banca Europeana pentru reconstructie si dezvoltare, de la FMI, si de la alte institutii financiarbancare internationale.
Romania, in calitate de stat membru, poate beneficia de fonduri de la UE pentru intreprinzatori in
anumite limite si conditii.
Statul acorda ajutoare financiare:
1. Directe:
- subventiile de functionare sau de exploatare (pentru agricultura, silvicultura si transportul urban
de calatori)
- investitii ale statului
- avansuri rambursabile: suma necesara inceperii activitatii, rambursarea realizandu-se dupa
inceperea activitatii. Proportia de cofinantare: 20-50 %
- expozitii, targuri
2. Indirecte:
- avantaje fiscale (scutirea cu 50% a impozitului pe profit pentru reinvestirea acestuia in firma)
- garantii la imprumuturile contractate
Ajutorul de stat
1. UE s-a infiintat, in primul rand, ca o uniune vamala (= in operatiile comerciale dintre statele membre
nu se practica taxe vamale - tarif vamal integrat)
2. Integrarea economica
3. Integrarea monetara
4. Integrarea politica
UE, respectand principiul concurentei loiale promovat de OCM (Organizatia Mondiala a
Comertului), interzice subventiile si orice ajutoare de stat.
Pentru statele care au aderat si care nu au un nivel ridicat de dezvoltare UE asigura pentru o
anumita perioada de timp inca acordare de subventii si ajutoare de stat.
Subventiile si ajutoarele de stat se acorda conform unor scheme aprobate prin lege, vizate de
consiliul concurentei, cunoscute si aprobate de comisia europeana.
Cursul 6
Sistemul resurselor financiare publice
Impozite- notiuni generale
Resursele financiare publice reprezinta totalitatea mijloacelor banesti necesare realizarii anumitor
obiective economice si sociale intr-un interval de timp determinat.

Resursele financiare inculd:

- resursele autoritatii publice si institutiilor publice.
- resursele intreprinderilor publice si private.
- resursele organismelor fara scop lucrativ.
- resursele populatiei.
Resursele financiare:
- publice.
- private.
- externe.
Factorii ce influenteaza resursele financiare:
- de natura economica.
- monetari.
- sociali.
- demografici.
- politici si militari.
- de natura financiara.
Continutul economic al resurselor financiare publice.
1. Prelevari cu caracter obligatoriu.
a) Venituri fiscale:
- taxe, impozite si impozite directe.
- impozite si taxe indirecte.
b) Venituri nefiscale:
- din calitatea sa de proprietar de capitaluri avansate.
- de la regiile publice sau societatile nationale autonome.
- de la institutiile publice.
2. Resursele de trezorerie:
- imprumuturi pe termen scurt.
- venituri temporare ce pot fi utilizate sub forma de certificate de trezorerie pentru o durata de
pana la 9 luni - 1 an.
3. Resursele financiare provenind din imprumuturi publice- imprumuturi pe termen mediu si lung.
4. Emisiunea monetara fara acoperire- modalitate de finantare a deficitului bugetar de stat, datorita
faptului ca produce si efecte negative pe plan economic si social se utilizeaza mai rar.
Structura resurselor financiare ale societatii.
1. Structura organizatorica a statelor.
a) In statele de tip unitar:
- resursele publice ale bugetului central.
- resursele publice ale bugetelor locale.
- resursele mobilizate pe linia asigurarilor sociale, reprezentate in bugetul central consolidat.
b) In statele de tip federal:
- resurse publice ale bugetului federal.
- resurse publice ale bugetelor statelor, regiunilor sau resurse publice ale bugetelor locale.
- resursele asigurarilor sociale, in statele de tip federal, se regasesc atat in bugetul central
consolidat cat si in bugetul statelor, regiunilor sau provincilor membre ale federatiei.

2. Prin prisma bugetului general consolidat:

- bugetul de stat.
- bugetele locale.
- bugete ale fondurilor speciale.
- bugete ale trezoreriei statului.
- bugete ale asigurarilor sociale de stat.
- bugete ale institutiilor publice autonome.
- bugete ale institutiilor publice, finantate integral sau partial din bugetul de stat.
3. Ritmicitatea incasarii.
a) Resurse oridinare (curente):
- venituri fiscale.
- contributii pentru asigurari sociale.
- fonduri speciale.
- venituri nefiscale.
b) Resurse extraordinare.
4. Provenienta.
a) Interna:
- agenti economici.
- venit de la institutii publice si private.
- venituri de la populatie.
b) Externa:
- imprumuturi
- FMI, BERD, etc.
Clasificare:
1. In functie de continutul economic:
a) prelevari cu caracter obligatoriu:
- fiscale:
impozite.
taxe.
contributii.
-nefiscale:
prelevari.
varsaminte.
b) resurse de trezorerie:
- imprumuturi pe termen scurt (1 an).
c) resurse provenind din imprumuturi publice:
- imprumuturi pe termen:
mediu (2-3 ani).
lung (5 ani).
d) Finantare prin emisiune monetara fara acoperire.
2. In functie de regularitatea incasarii la buget:
a) resurse ordinare:
- venituri:
fiscale.
nefiscale.

b) Resurse extraoridnare:
- emisiune monetara fara acoperire.
- imprumuturi:
interne.
externe.
3. In functie de provenienta.
a) resurse interne:
- venituri curente:
fiscale.
nefiscale.
- venituri de capital.
- imprumut intern.
- emisiune monetara fara acoperire.
b) resurse externe:
- imprumuturi externe.
- transferuri externe.
4. In functie de bugetul colector. Sunt atatea categorii de resurse cate bugete sunt in componenta
sistemului unitar de bugete.
Indicatori pentru analiza resurselor financiare publice.
Impozitele.
Sunt niste prelevari obligatorii, nerambursablie si fara o contraprestatie directa.
Impunerea fiscala este introdusa prin lege si se precizeaza pentru fiecare impozit in parte care
sunt contribuabilii, materia impozabila, marimea impozitului, termenul de plata, sanctiunile.
Rolul impozitelor:
- financiar: contribuie la alimentarea veniturilor statului.
- economic: prin tipologia si diminuarea lor statul poate incuraja sau nu activitatea economica.
- social: posibilitatea statului de a redistribui produsul social.
Elementele impozitului:(SUBIECT EXAMEN)
1. Subiectul impozitului (contribuabilul).
2. Platitorul.
3. Suportatorul (destinatarul) impozitului- este separat de subiect si platitor la impozitele indirecte
4. Obiectul impunerii- materia supusa impunerii (baza de impozitare).
5. Sursa impozitului- din ce se plateste impozitul (in situatii de exceptie impozitele s-au platit
catre stat si sub forma de bunuri).
6. Unitatea de impunere- unitatea de masura pentru care se calculeaza impozitul.
7. Asieta- mod de asezare a impozitului; totalitatea metodelor, mijloacelor, tehnicilor utilizate
pentru asezarea si incasarea impozitelor.
8. Termenul de plata- data pana la care trebuie platit impozitul. Pentru impozitele asupra
bunurilor nu este afectata substanta bunului, se plateste din veniturile realizate de proprietar.
9. Facilitati- exonerare de impozite; reduceri de impozite; esalonarea si reesalonarea platii
impozitelor.
10. Sanctiuni.
11. Cota impozitului sau cota de impunere- impozitul aferent unei unitati de impunere.
in suma fixa.

 in cote progentuale proportionale.

in cote progresive (simple sau compuse).
in cote regresive.
Impunerea fiscala are urmatoarele caracteristici:
a) este obligatorie.
b) are titlu definitiv si nerambursabil.
c) este fara contraprestatie.
Dimensiunea si amploarea impunerii fiscale sunt diferentiate spatial si temporal si sunt constranse
de anumite limite determinate de factori interni ai sistemului de impunere.
Rata fiscalitatii:

VF= veniturile fiscale ale statului.

La nivelul contribuabilului rata fiscalitatii se calculeaza tinand cont de veniturlie acestuia si de
suma diferitelor impozite pe care acesta le suporta.

V= veniturile contribuabilului.
c1= cota medie de impunere a venitului.
a= ponderea consumului de bunuri si servicii in venitul total.
c2= cota medie de imounere a consumului (TVA, accize si alte taxe vamale).
AITC= alte impozite, taxe si contributii.
Cursul 7
Impunerea in cote fixe nu are in vedere venitul sau averea contribuabilului si situatia persoanala a
acestuia.
Cote proportionale: se stabileste o cota procentuala care se aplica asupra bazei de impozitare.
Cote progresive simple.
Valoarea materiei impozitabile se imparte in mai multe transe pentru fiecare stabilindu-se o cota
procentuala de impunere; impozitul se calculeaza aplicand asupra bazei de impozitare cota aferenta
transei in care se regaseste valoarea materiei impozabile.
0 - 10.000
10%
ex. 100.000
10.000 - 20.000
20%
100.000 * 40% = 40.000
20.000 - 30.000
30%
Peste 30.000
40%
Cote progresive compuse:
Valoarea materiei impozabile se imparte in mai multe transe, pentru fiecare stabilindu-se cota de
impunere; impozitul se calculeaza insumand impozitele transelor anterioare la care se adauga produsul
dintre:
a) cota aferenta transei in care se regaseste valoarea materiei impozabile
b) diferenta dintre valoarea materiei impozabile si si minimul transei in care se regaseste aceasta.

0 - 10.000
10.000 - 20.000
20.000 - 30.000

1.000 u.m.
2.000 u.m.
impozitul
3.000 u.m.
6.000 u.m
Ex. 6.000 u.m. + 40% * (100.000 - 30.000) = 6.000 + 28.000 = 34.000
Aplicandu-se cotele progresive compuse se respecta principiul justetei impunerii.
Cote regresive:
Materia impozabila se imparte in mai multe transe iar cotele aferente transelor se stabilesc in
scadere. Cotele regresive sunt utilizate mai rar, de regula la taxele succesorale sau la impozitarea
contractelor de vanzare-cumparare (terenuri, constructii, mijloace de transport).
Asezarea si perceperea impozitelor
1. Constatarea si evaluarea.
Metode de evaluare:
- metoda evaluarii directe:
Varianta 1. Evaluarea prin intermediul declaratiei de impunere a contribuabilului.
Varianta 2. Evaluarea pe baza declaratiilor fiscale ale unor terte persoane.
- metoda evaluarii indirecte:
Varianta 1. Evaluarea pe baza semnelor exterioare (suprafata de teren, arenda).
Varianta 2. Evaluarea indirecta forfetara (organele fiscale atribuie o anumita valoare).
Varianta 3. Evaluarea administrativa are la baza documente prin care se determina valoarea.
2. Stabilirea impozitului.
Impozitele pot fi de 2 categorii:
- impozite de repartitie: presupun stabilirea sumei totale de incasat de catre stat iar aceasta se repartizeaza
pe formele organizatorice teritoriale si se continua repartizarea de sus in jos pana la familie.
- impozite de cotitate: se calculeaza avand in vedere cotele, impunerea fiind de jos in sus.
3. Incasarea impozitelor.
- incasare direct de catre organele fiscale:
impozitele se numesc portabile cand platitorul se deplaseaza la sediul organului fiscal.
impozitele se numesc cherabile cand organul fiscal are obligatia sa se deplaseze.
- incasare prin stopare la sursa.
- incasare prin aplicarea de timbre.
4. Urmarirea impozitului.
Se determina gradul de colectare/ incasare a impozitului:
Impi = impozite incasate; Imppl = impozite platite.
Impozite directe
- se stabilesc nominal.
- se incaseaza direct de la subiectul impozitului.
- au un cuantum si termen de plata ce pot fi precizate.
- pot fi cunoscute din timp.
- subiectul si suportatorul impozitului este una si aceeasi persoana.

Impozitele directe au o incidenta directa, adica se reflecta direct in veniturile contribuabilului.

Impozitele directe se impart in 2 mari categorii:
- impozire reale: impozite pe constructii, cladiri, terenuri, pe capital. Ele s-au practicat pana la inceputul
oranduirii capitaliste cand a inceput sa se impoziteze munca salariala.
- impozite personale: sunt impozite pe profit (ale persoanei fizice sau persoanei juridice); sunt contributii
privind securitatea sociala.
Impozite pe avere:
- pe averea propriu-zisa.
- pe circulatia averii:
impozitul pe succesiuni.
impozitul pe donatii.
impozitul pe actele de vanzare-cumparare a unor bunuri.
-pe sporul de avere: se practica de unele state si se calculeaza ca diferenta intre valoarea actuala
(actualizata pentru impozitare) si valoarea initiala (la momentul constructiei, darii in folosinta sau la
momentul achizitionarii).
Impozitul pe profit:
- este un impozit direct.
- procura venituri la buget pana la 15-20% si este utilizat ca o parghie economica.
Profitul impozabil se calculeaza ca o difernta intre veniturile relaizate din orice sursa - cheltuielile
aferente - veniturile neimpozabile + cheltuielile nedeductibile.
Cheltuielile nedeductibile, conform Codului fiscal sunt:
- cheltuielile contribuabilului cu impozitul pe profit.
- dobanzile sau majorarile de intarziere, amenzile, confiscarile si penalitatile de intarziere.
- cheltuielile cu bunurile sa marfurile lipsa in gestiune ori degradate, neimputabile.
- cheltuieli cu TVA-ul.
- cheltuieli aferente veniturilor neimpozabile.
Categorii de venituri supuse impozitului pe venit:
- venituri din activitati independente.
- venituri din salarii.
- venituri din cedarea folosintei bunurilor (arenda, inchirierea).
- venituri din investitii (dobanzi, dividente).
- venituri din pensii.
- venituri din activitati agricole.
- venituri din premii si din jocuri de noroc.
- venituri din transferul proprietatilor imobiliare.
- venituri din alte surse.
Cota de impunere la impozitul pe profit este de 16%.
Impozite indirecte
- se percep la vanzarea bunurilor si al prestarii de servicii.
- sunt varsate la bugetul public de catre:
producatori.
comercianti.

 prestatori de servicii.
- sunt suportate de consumatorul final.
Caracterisiticile impozitelor indirecte:
- se stabilesc in cote proportionale asupra pretului.
- se claseaza de la toate persoanele care cumpara produsul sau folosesc serviciul respectiv.
- se vireaza la bugetul public de producatori sau comercianti (dar este suportat de consumatorul final).
- marimea acestora este necunoscuta de consumator.
- au un pronuntat caracter regresiv.
Clasificarea impozitelor indirecte:
- taxe de consumatie: pe obiecte de lux, pe alte bunuri, impozit pe cifra de afaceri (bruta; neta- TVA).
- monopoluri fiscale: care se stabilesc de stat asupra productiei, asupra vanzarii, sau asupra ambelor.
- taxele vamale: de import, de export, de tranzit.
TVA - cel mai important impozit indirect; pe exemplul Romaniei acesta aduce resurse la bugetul de stat
de aproximativ 2/3
Schema TVA ( SUBIECT EXAMEN )
Jurnalul cumpararilor

Jurnalul vanzarilor
(formular aprobat de Ministerul Finantelor)
- se evidentiaza facturile cu vanzari de marfuri, prestari
servicii in ordine cronologica la sfarsitul lunii suma tuturor
TVA-urilor se numeste TVA colectata.

- se inregistreaza facturile cuprinzand achizitiile in ordine

cronologica.
- insumarea TVA-urilor la aceste facturi se numeste TVA
deductibila

Diferenta dintre TVA-ul deductibila si TVA-ul de dedus

se inregistreaza pe costuri.

Decont TVA:

(+)TVA de plata la
bugetul statului
(-) Suma negativa a TVA

Suma negativa a TVA-ului este posibil sa se recupereze

daca:
- agentii economici solicita rambursare.
- daca se incadreaza intr-un plafon valoric actualizat de
Ministerul Finantelor.
- daca la actiunile de control privind decontul de TVA
agentul economic indeplineste criteriile standardului
individual negativ.
- se ramburseaza daca la controalele anterioare nu s-au
constatat cazuri de evatiune fiscala.

*Cotele progresive compuse raspund principiului justetei impunerii (dreptatii sociale in materie de
impunere).
Impozitarea folosind cote proportionale se indeparteaza de principiul justetei impuneii si corespund
principiului neutralitatii impunerii.
**Impunerea separata este favorabila contribuabilului deoarece plateste impozite mai mici comparativ cu
impunerea cumulata sau globala (dupa caz), care conduce la impozite mai mari.

Curs 8
Taxele vamale
De la momentul aderarii taxele vamale si-au diminuat rolul fiscal (aduc mai putine venituri la
buget) dar a crescut rolul lor in politica comerciala a statului.
Statele lumii, pentru a evita taxele vamale ca si bariere in calea comerului, au incheiat:
- Uniuni vamale: statele membre nu practica taxe vamale la operatiunile comerciale dintre ele iar la
operatiunile comerciale cu statele membre practica tarif vamal comun (extoric).
- Asociatii de liber schimb: statele membre nu practica taxe vamale la opertiunile comerciale inre ele iar
la operatiunile comerciale cu statele membre practica tarife proprii/nationale.
- Acorduri preferentiale: pentru anumite perioade de timp sau pentru anumite marfuri sau pentru un
anumit sezon sau pentru stimularea activitatii unor ramuri conexe pot incheia acorduri preferentile doua
cate doua sau un grup de mui multe state.
U.E., ca si uniune vamala, conform tratatelor incheiate recurge la directive, decizii, precizari,
reglementari diverse, care tebuie transpuse in legislatia natinala a statelor membre.
U.E. nu poate impune statelor membre reglementari privind TVA-ul; dar prin anumite directive
solicita statelor membre sa cuprinda in legislatiile lor nationale precizari pentru diminuarea unor facilitati,
pentru armonizarea sistemului fiscal.
U.E. nu intervine in creterea sau diminuarea TVA-ului deoarece fiecare stat membru din TVA
finanteaza si activitati sociale iar diminuarea TVA-ului si lipsa unor resurse de a inlocui scaderea TVAului poate crea grave probleme ale deficitului bugetar.
U.E. -> Impozite directe si accize:
Pentru anumite produse considerate daunatoare sanatatii (tutun, alcool) U.E. stabileste accize in
euro pe care fiecare stat trebuie sa le aplice la termenele stabilite de U.E..Pentru practicarea acelorasi
accize la produsele mentionate tebuie respectate, pe langa considerentul social, de mediu si considerentele
economice (incalcarea/respectarea legii concurentei loiale).
U.E., prin fondurile pre-aderare (PHARE, ISPA, SAPARD), a alocat sume statelor care urmau sa
devina membre ale U.E.. Aceste sume s-au alocat pana la 31.decembrie.2006, unele dintre ele
prelungindu-se cativa ani (cu acordul U.E.).
Dupa aderare statele membe primesc sume din corpurile structurale si de coeziune.
Conform Acordului de Asociere a Romaniei cu Comnitatile Economice Europene Romania a
trebuit sa reduca treptat taxele vamale pana la 31.decembrie.2006. Asa se explica faptul ca din 1995 pana
in 2006 taxele vamale incasate la bugetul statului au fost in scadere; din 2007 pana in prezent taxele
vamale procura venituri mici la bugetul de stat deoarece pese 90% din volumul operationilor comerciale
ale Romaniei se desfasoara cu statele membre U.E..
Etapele integrarii:
1. Integrarea vamala: desfiintarea taxelor vamale intre statele membre.
2. Integrarea economica (piata comuna).
3. Integrarea monetara.
4. Integrarea politica.
Integrarea cu succes in America de Nord a avut urmatoarele puncte de plecare: in primul rand a
fost integrarea vamala concomitent cu folosirea aceleiasi monede (integrarea moneara). Aceste doua etape
desfasurate concomitant au creat cadrul economic pentru integrarea economica. Urmatoarea etapa,
integrarea politica, s-a realizat cu ajutorul razboaielor.
Legat de cele 2 mari categorii de impozite (directe/indirecte) avem urmatoarele probleme:
1. dubla impunere juridica internationala (DIJI).
2. evaziunea fiscala.

1. Dubla impunere juridica internationala (DIJI) poate sa apara datorita reglementarilor fiscale din
fiecare stat astfel incat un venit realizat de rezidentul unui stat pe teritoriul altui stat poate fi impozitat de
doua ori.

Definitia dublei impuneri juridice internationale: este supunerea la impunere a aceleiasi materii
impozitabile la impozite de aceeasi natura in acelasi an fiscal de catre doua entitati fiscale diferite.
Dubla impunere juridica internationala este de 2 feluri:
1. Dubla impunere juridica internationala intentionata.
2. Dubla impunere juridica internationala neintentionata.
Conceptii privind dubla impunere:
1. Conceptia teritoriala: care are la baza criteriul sursei sau originea veniturilor. Elementul hotarator il
constituie sursa veniturilor si nu destinatarul acestora.
2. Conceptia mondiala: care are la baza criteriul rezidentei sau al nationalitatii contribuabilului, interesand
persoana careia ii sunt destinate veniturile si nu sursa acestora.
Criterii confrm carora statele isi atribuie dreptul de a impune:
1. Criteriul rezidentei.
2. Criteriul nationalitatii.
3. Criteriul originii veniturilor.
Metode pentru evitarea dublei impuneri juridice internationale:
In cazul in care nu este incheiata nicio conventie, relatia de calcul in statulde rezidenta ese:

Exista doua metode:

1. Metoda scutirii.
1.1 Metoda scutirii progreive:

Degregarea fiscala este facilitatea pe care statul de rezidenta o acorda rezidentului sau care
obtine venituri in strainatate micsorandu-i sarcina fiscala.

1.2. Metoda scutirii totale:

2. Metoda creditarii.
2.1. Metoda creditarii obisnuite:

2.2. Metoda creditarii totale:

Scutire progresiva:
se calculeaza aplicand asupra lui
cota aferenta in
venitului
mondial.
Scutirea totala:
se calculeaza aplicand asupra lui
cota aferenta in
pentru
.
Creditare obisnuita:
se determina deducand (scazand) din impozitul datorat in
cand exista
DIJI impozitul datorat in
dar nu integral, ci numai pana la limita impozitului aferent in
pentru un
venit egal cu cel obtinut in .
Creditare totala:
se calculeaza deducand (scazand) din impozitul datorat in
impozitul
datorat si platit in
integral, chiar daca cota de impunere din
este mai mare decat cota de impunere
din
pentru un venit egal.

Degregarea fiscala (iar in cazul variantelor de creditare se numeste credit fiscal extern).
Degregarea fiscala este facilitatea pe care o acorda statul rezidentilor sai care realizeaza venituri in
strainatate sau detin bunuri (avere) in strainatate, facilitate care rezulta din aplicarea unei metode de
evitare a DIJI din conventia fiscala incheiata in alt stat.
Degregarea fiscala se calculeaza ca diferenta dintre impozitul datorat in
cand exista DIJI si
calculat pentru fiecare metoda/ varianta in parte.
In textul conventiei fiscale nu este mentionat numele metodei de evitare a DIJI ci se precizeaza
cum se calculeaza, cum se determina.
In aceeasi conventie pot fi precizate 2-3-4 metode de evitare; in unele conventii statele prevad si
variante combinate de calcul, combinarea facandu-se intre o metoda din cele 4 si o reglementare interna.
In virtutea suveranitatii sale fiscale statul poate stabili pentru usurinta calculelor o metoda ( de
regula mai simpla), metoda precizata in reglementarile interne.
Degregarea fiscala este o economie pentru contribuabil. Adica un impozit care ar fi trebuit sa il
plateasca dar prin aplicarea conventiei nu il mai plateste- integral sau partial.
Curs 9
Modalitati pentru evitarea DIJI.
1. Masuri unilaterale pentru evitarea dublei impuneri.
Starele care doresc sa elimine/ sa diminueze bariera constituita de DIJI cuprind in reglementarile
interne precizari pentru evitarea DIJI. Spre exemplu Codul Fiscal al Romaniei defineste sediul permanent,
creditul fiscal extern si alti termeni specifici pentru evitarea DIJI. Codul Fiscal cuprinde la impozitarea
profitului si a venitului subcapitole intitulate Aspecte fiscale internationale in care se mentioneaza ce
cuprinde sau ce nu cuprinde sediul permanent, criteriile subsidiare, cum se impun veniturile in cauza, etc.

2. Utilizarea conventiilor fiscale.

Statele interesate in evitarea DIJI pot sa incheie tratate internationale astfel:
- dupa numarul statelor participante:
multilaterale.
bilaterale.
- conform continutului:
conventii multidomeniale.
conventii fiscale.
Conventiile fiscale sunt tratate internationale care urmeaza toate etapele acestora.
O conventie fiscala se intocmeste, de regula, urmand precizari din modelul OCDE (Organizatia
pentru Cercetare si Dezvoltare Economica) si din modelul ONU.
Intr-o conventie fiscala se definesc termenii de:
- rezident.
- national.
- teritoriu.
- spatiu geografic.
- impozitele vizate.
Cuprinde:
1. Impozitarea: - profitului.
- comisioanelor.
- dobanzilor.
- dividentelor.
- redeventelor.
2. Impozitarea: - veniturilor din activitati dependente( veniturile din salarii).
- veniturilor din pensii.
- veniturilor pe seama bunurilor imobiliare( constructii, terenuri, nave si aeronave).
- veniturilor din jocuri de noroc.
- veniturilor obtinute prin exercitarea unor functii diplomatice.
3. Impozitarea bunurilor de natura imobiliara, a castigurilor pe seama acestor bunuri.
4. Impozitarea succesiunilor, inclusiv exceptiile.
5. Metodele pentru eliminarea DIJI.
6. Un articol intitulat Nediscriminarea".
Conform principiului Nediscriminarii nerezidentii nu pot fi impozitati diferit de rezidenti. In
ceea ce priveste facilitatile acordate, un stat cu cat e mai bogat poate sa acorde si pentru nerezidenti
aceleasi facilitati. In cazul facilitatilor de natura sociala, de regula, acestea nu se acorda.
7. Schimbul de informatii si aplicarea/intrarea in vigoare.
3. Cutuma. O lege nescrisa, un izvor de drept limitat( se mai numeste obiectul locului sau obiectul
pamantului).
4. Jurisprudenta. Totalitatea hotararilor judecatoresti ramase definitive in fiecare din domeniile de drept.
5. Doctrina. Cuprinde totalitatea ideilor, teoriilor, principiilor, tezelor intr-un anumit domeniu.
Ideile si principiile in domeniul fiscalitatii internationale se gasesc in carti de specialitate, reviste,
publicatiile congreselor, simpozioanelor sau alte documente scrise.
De la 1 la 4, din treapta in treapta, daca nu exista sau exista si nu prevad.

Evaziunea fiscala.
Definitie: este sustragerea de la impunere a materiei impozabile in totalitate sau in parte de catre
persoana fizica sau persoana juridica, rezidenta sau nerezidenta.
Poate fi evaziune fiscala:
- legala:
abstinenta. (zona legala)
aplicarea regimurilor fiscale de favoare. (zona legala)
respectarea legii. (zona legala)
- ilegala/ frauduloasa (frauda fiscala):
frauda. (zona ilegala)
abuzul de drept. (zona gri)
abilitatea fiscala. (zona gri)
Evaziunea fiscala licita:
- facilitati fiscale.
- scutiri temporare.
- scoaterea unor venituri din aria de impozitare.
- impunerea veniturilor pe baza unor norme medii de venit.
- exploatarea unor lacune, neconcordante legislative
Imprumuturile de stat - creditul public.
Datoria publica interna.
Definitie: intelegerea intre o persoana fizica sau persoana juridica, pe de o parte, si stat, pe de alta
parte, pein care persoana fizica sau persoana juridica pun la dispozitia statului o suma de bani sub forma
de imprumut, iar statul se angajaza sa o ramburseze in termenul stabilit si sa achite dobanda si alte costuri
aferente.
Trasaturi:
1. Caracter contractual: imprumutul exprima acordul de imprumut al partilor.
2. Caracter rambursabil.
3.Contraprestatia.
Elementele tehnice ale imprumuturilor de stat:
1. Denumirea imprumutului.
legata de imprumut.
2. Valoarea nominala (Vn).
valoarea inscrisa pe document la termen.
3. Valoarea reala (Vr).
valoarea la care se vinde sau cumpara anticipat.
4. Cursul (C).
pretul cu care se cumpara sau se vand 100 de unitati monetare de Vn.
= 100- al pari.
<100- sub pari.
>100- supra pari.

5. Termenul de rambursare.
data la care se ramburseaza imprumutul. Datele pot fi: - prcise.
- fara termene precise.
Imprumuturile pe termen: - scurt ( <1 an).
- mediu ( 3-5 ani).
Obligatiuni.
- lung ( >5 ani).
Termen scurt: - depozit.
- trezorerie.
- impozit.
Imprumuturile fara termen se numesc titluri de renta perpetua.
6. Dobanda.
forma a pretului si este castigul creditorului statului.
Rata: - nominala (Rn).
- reala (Rr).

7. Cuponul.
8 Avantaje si facilitati.
Curs 10
Cele mai uzuale inscrisuri de stat sunt:
- bunurile de tezaur.
- politele de tezaur.
- certificatele de trezorerie.
- certificatele de impozite.
- obligatiunile.
- titluri cu renta perpetua.
Operatiile specifice ale imprumuturilor de stat:
I. plasarea.
II. rambursarea.
III. modificarea unor elemente tehnice.
I.Plasarea:
- Directa: de catre Ministerul Finantelor Publice prin instituriile sale, de regula prin trezorerie.
Este o plasare cand nu se limiteaza marimea imprumutului (se numeste subscriptie publica); a doua
varianta este subscriptia limitata (Ce se limiteaza? R: Termenul sau suma).
- Prin intermediul bancilor sau a consrtilor bancare.Plasarea se efectueaza in 3 variante:
1. In schimbul unui comision oferit de Ministerul Finantelor.
2. Cand banca preia intregul pachet de titluri iar riscul nevanzarii ramane la nivelul bancii.
3. Prin intermediul bursei de valori. Aceasta metoda este discreta, comoda si foarte putin costisitoare.

II.Rambursarea imprumuturilor.
Modalitati de rambursare:
1. Rambursari prin anuitati (rate anuale + dobanzi, comisioane sau alte cheltuieli).
2. Rambursari prin intermediul bursei de valori. Statul recurge la aceasta metoda atunci cand a oferit
dobanda mare la lansarea imprumuturilor si doreste sa diminueze cheltuielile publice ocazionate de
datoria publica.
3. Rambursarea prin tragere la sorti. Titluriele care ies castigatoare pot sa primeasca dobanda si alte
castiguri; ele se elimina la tragerile urmatoare.
Fenomenul nerambursarii datoriei.
Situatii:
- alieratele financiare: amanare sine deo (nu se stie pana cand).
- reesalonarea datoriei: recalificarea/ reesalonarea zonelor de plata.
- stingerea prin inflatie.
- repudierea datoriei publice : nerecunoasterea acesteia. Poate sa se produca la schimbarea regimului
politic intr-un stat (ex. La instalarea regimului religios Islamic in Iran in 1974, dupa inlaturarea Sacului,
noul regim nu a mai recunoscut nicio datorie publica fata de creditorii sai - Romania a pierdut 2-3
miliarde de dolari prin neprimirea titeiului calculat la pret si cantitate pentru investitiile romanesti
efectuate in Iran).
III. Modificarea unor elemente tehnice ale imprumutului.
1. Modificarea nivelului dobanzii. Sunt 2 feluri de modificari:
- conversiunea titlurilor: preschimbarea titlurilor vechi in titlurile unui nou imprumut cu dobanda mai
mica.
- arozarea: preschimbarea titlurilor vechi in titluri noi cu o dobanda mai mare.
2. Modificarea termenului de rambursare. Aceasta modificare, adica schimbarea termenului pentru o data
mai indepartata se numeste consolidare. Consolidarea are efecte negative deoarece mareste cheltuielile
statului in viitor.
Din ce surse ramburseaza statul imprumuturile:
- din fondul special de amortizare.
- din resursele prevazute in bugetul special cu aceasta destinatie.
- din excedentele bugetare.
Datoria publica; Datoria publica interna.
Datoria publica reprezinta:
- totalitatea surselor imprumutate
- de catre autoritatile publice centrale si locale
- de la persoane fizice si persoane juridice rezidente si nerezidente
- existente in sarcina acestora.
Scopul datoriei publice:
- pentru finantarea deficitului bugetar (cheltuieli > venituri).
- pentru finantarea unor obiective de investitii de interes national.
- pentru refinantarea datoriei publice interne.
- pentru alte obiective aprobate prin legi speciale.
Datoria publica se clasifica in: datorie publica interna si externa, adica daca persoana respectiva
este rezidenta sau nerezidenta.
In functie de perioada pentru care se contracteaza poate fi:
- datorie flotanta: care se refera la imprumuturile pe termen scurt.
- datorie consolidata: care se refera la imprumuturile pe termen mediu si lung.

In functie de nivelele de administrare:

- guvernamentala.
- locala.
Datoria publica poate fi:
- datorie publica directa a statului si institutiilor sale.
- datorie garantata.
Ministerul Finantelor Publice conduce doua registre de evidenta: unul pentru datoria directa a
statului si institutiilor sale si unul pentru datoria garantata de stat (vezi cheltuielile virtuale sau posibile).
Indicatori ai datoriei publice.
1. Gradul de indatorare:
SDP= serviciul datoriei publice si reprezinta cheltuielile ocazionate de datoria publica intr-un an si
cuprinde anuitatile, dobanzile aferente, comisoane si alte cheltuieli ocazionate.
2. Marimea absoluta a datoriei publice in u.m.n. si u.m.i.

3. Serviciul datoriei publice exprimat in marime medie pe locuitor.

Ra= ratele anuale.
DOB= dobanzile aferente.
Ac= comisioane sau alte cheltuieli.
4. Raportul dintre serviciul datoriei publice si cheltuielile publice.

5. Raportul dintre serviciul datoriei publice si PIB.

6. Raportul dintre dobanzile aferente cheltuielilor publice si cheltuielile publice.

7. Raportul dintre dobanzile aferente cheltuielilor publice si PIB.

Ce se raporteaza la CP sunt indicatori de structura.
Ce se raporteaza la PIB sunt indicatori de nivel.
Indicatori ai datoriei publice interne (DPI).
1. Datoria publica interna masurata in u.m.n.
2. Datoria publica interna intr-un an.
d= directa.
g= garantata.

3. Datoria publica interna raportata la PIB.

4. Dobanzile aferente lui DPI raportate la PIB.

5. Dobanzile aferente lui DPI raportate la CP.

6. Serviciul datoriei publice interne.

7. Serviciul datoriei publice interne raportat la numarul de locuitori.

8. Raportul dintre serviciul datoriei publice interne si PIB.

9. . Raportul dintre serviciul datoriei publice interne si CP.

Ce se raporteaza la CP sunt indicatori de structura.

Ce se raporteaza la PIB sunt indicatori de nivel.
Se calculeaza SDP interne si externe care este un indicator necesar pentru a vedea efortul
financiar valutar al statului; datoria publica interna si externa, deoarece se desfasoara pe mai multi ani, nu
se poate raporta la PIB si extragem concluziile necesare analizarii modalitatilor de rambursare in timp a
acestuia.
Datoria publica locala
Acesta se foloseste:
- pentru realizarea unor investitii publice de interes local.
- pentru refinantarea datoriei publice locale.
Instrumentele datoriei publice locale sunt:
- titluri de valoare.
- imprumuturi de la bancile comerciale sau de la alte institutii de credit.
- credite furnizor.
- leasing financiar.
- garantie locala.
Lansarea titlurilor la nivel local se face:
- direct de autoritatea publica locala respectiva.
- prin intermediul:
unor agenti.
institutiilor specializate.

Serviciul datoriei publice locale nu reprezinta raspunderea sau datoria guvernului; ele se
ramburseaza din bugetele locale sau din bugetele beneficiarilor de imprumuturi.
Datoria publica externa.
Datoria externa este o suma in valuta datorata la un moment dat de catre o tara altor tari sau
institutii financiare in baza creditelor primite de stat sau de guvern si de intreprinderi private, dar cu
garantia statului, precum si de firme sau persoane private si care urmeaza a fi achitate intr-o perioada mai
mare de un an.
Indicatori ai datoriei publice externe.
1. Datoria externa totala (DE).
DPE= datoria publica externa
DENg= datoria publica externa comerciala negarantata.
2. Datoria externa.

3. Datoria externa raportata la numarul locuitorilor.

4. Datoria externa raportata la exporturi de bunuri si servicii.

5. Datoria externa raportata la PIB.

6. Serviciul datoriei externe.

Ra= rambursari anuale.
Cm= comisioane.
Ac= alte cheltuieli.
7. Serviciul datoriei externe raportat la numarul locuitorilor.

8. Serviciul datoriei externe raportat la exportul de bunuri si servicii.

9. Dobanda aferenta datoriei externe raportate la exportul de bunuri si servicii.

Gradul de indatorare a unei tari se masoara cu ajutorul indicatorilor:

1. Datoria externa raportata la exportul de bunuri si servicii.

2. Datoria externa raportata la PIB.

3. Serviciul datoriei externe raportat la exportul de bunuri si servicii.

4. Dobanda aferenta datoriei externe raportata la exportul de bunuri si servicii.

Raportarea datoriei externe, a dobanzilor acesteia, a serviciului datoriei publice externe raportate
la incasarile din exportul de bunuri si servicii este un indicator orientativ care arata in ce masura statul,
aflat intr-o situatie limita( razboi, catastrofe naturale, schimbarea de regim politic), poate sa ramburseze
datoria publica externa si dobanzile prin incasarile din exportul de bunuri si servicii.
Curs 11
Sistemul de bugete; bugetul general consolidat; bugetul de stat; principii bugetare.
In conformitate cu Legea finantelor publice (500/2002) in Romania functioneaza un sistem
unitare de bugete care cuprinde:
1. bugetele de stat.
2. bugetele locale.
3. bugetul asigurarilor sociale de stat.
4. bugetele fondurilor speciale.
5. bugetul trezoreriei statului.
6. bugetul institutiilor publice autonome.
7. bugetele institutiilor publice, finantate integral sau partial din bugetul de stat, bugetul asigurarilor
sociale de stat si bugetul fondurilor speciale, dupa caz.
8. bugetele institutiilor publice, finantate integral din venituri proprii.
9. bugetul fondurilor provenite din credite externe contractate sau generate de stat si ale caror rambursare,
dobanzi si alte costuri se asigura din fonduri publice.
10. bugetul fondurilor externe nerambursabile.
Conform precizarilor Ministerului Finantelor Publice finantarea deficitului bugetar se
realizeaza prin:
- emisiuni de titluri de stat in lei, respectiv, certificate de trezorerie cu discont (discount), cu scadente la 1,
3, 6, 12 luni.
- oblogatiuni de stat pe piata interna cu scadente pe termen mediu la 3 si 5 ani.
- emisiuni de titluri de stat sub forma de subscriptie publica in valuta pe termen lung.
- imprumuturi deja contractate (in derulare) destinate finantarii de proiecte.
- contractarea unor finantari externe noi in cadrul pachetului financiar extern incheiat cu FMI, UE si
Banca Mondiala.