UNIVERSITATEA ORADEA FINANȚE BĂNCI ANUL II

STRUCTURA FINANȚELOR ȘI PROCESUL BUGETAR

HIRȚE MIHAELA

1
UNIVERSITATEA ORADEA FINANȚE BĂNCI ANUL II
CUPRINS

1.Conceptul de finanțe publice …………..3

2.Funcțiile finanțelor publice......................5
3.Principii bugetare.....................................7
4.Procesul bugetar.......................................9
5.Veniturile bugetului de stat....................12
6.Cheltuielile bugetului de stat.................12
7.Concluzii...................................................14

2
UNIVERSITATEA ORADEA FINANȚE BĂNCI ANUL II

1.Conceptul de finanțe publice

Finantele publice constituie o componenta importanta a vietii social-economice a fiecarei
tari, iar impactul lor asupra economiei nationale are conotatii atât în dimensiunile si distribuirile
Produsului Intern Brut (P.I.B.), cât si în modul concret de realizare a acestui proces. Existenta
finantelor publice este indisolubil legatã de existenta statului, care are de îndeplinit functii si
sarcini importante în ce priveste organizarea si conducerea activitatii economico-sociale
nationale, apararea independentei si suveranitatii tarii.
Sistemul financiar prin definiție, reprezintă ansamblul instituțiilor și piețelor care
interacționează între ele, pentru a îndeplini anumite funcții, dintre care cea mai importantă este
facilitarea transferului de fonduri de la cei care înregistreaza excedente, catre cei care se
confruntă cu necesități financiare.
Aceste relatii se concretizeaza în transferuri banesti de la agenti economici, institutii si
persoane fizice la bugetul statului, de la bugetul de stat catre agentii economici, între institutii si
chiar în interiorul unor structuri economice, cu prilejul formarii sau utilizarii diferitelor fonduri.
De aceea, exista o deosebire clara între finantele publice si cele particulare, astfel:
finantele publice sunt asociate cu resursele, cheltuielile, împrumuturile, datoria statului,
unitatilor administrativ-teritoriale si altor institutii de drept public;
finantele private cuprind resursele, cheltuielile, împrumuturile, creantele de încasat si obligatiile
de plata ale agentilor economici, bancilor, societatilor de asigurare private.
Între finantele publice si cele private exista unele asemanari, dar si deosebiri.
Atât finantele publice, cât si cele private se confrunta cu probleme de echilibru financiar.
Fenomenul financiar are o istorie de milenii ,pâna în prezent oamenii încearcă să descifreze
acest mister economic.Gândirea financiară ,care s-a format în principal pe parcursul a sute de
ani, are în rezerve diferite teorii menite să explice mai aprofundat fenomenul financiar. Pornind
de la faptul că de-a lungul anilor numeroși specialiști în materie au sporit volumul cunoștințelor
referitoare la finanțe ,s-au făcut diverse generalizări ,principii, raporturi în cauza între deosebite
fenomene, au fost identificate anumite legități, etc. În urma cercetărilor intreprinse și a
experienței acumulate s-a identificat scopul de a arata necesitatea ,apariția și evoluția finanțelor
pe parcursul dezvoltării societații umane

1.2. Continutul economic al finantelor publice

În procesul procurării și repartizării resurselor financiare necesare statului pentru a-și

îndeplini funcțiile și sarcinile sale, se formează anumite relații sociale, de natura economică,
3
UNIVERSITATEA ORADEA FINANȚE BĂNCI ANUL II
care exprimă modul de repartizare a unei părți din P.I.B. între diverse categorii sociale. Aceste
relații se concretizează în transferuri bănești de la agenți economici, instituții și persoane fizice la
bugetul statului, de la bugetul de stat catre agenții economici, între instituții și chiar în interiorul
unor structuri economice, cu prilejul formării sau utilizării diferitelor fonduri. De aceea, există o
deosebire clară între finanțele publice și cele particulare, astfel:

· finanțele publice sunt asociate cu resursele, cheltuielile, împrumuturile, datoria statului,

unităților administrativ-teritoriale și altor instituții de drept public;

· finanțele private cuprind resursele, cheltuielile, împrumuturile, creanțele de încasat și

obligațiile de plată ale agenților economici, băncilor, societăților de asigurare private

Conceptul de sistem financiar are un continut foarte complex, putând fi interpretat sub mai
multe aspecte, si anume:

ca un sistem de relații economice, în expresie banească, prin care se vehiculează resurse

financiare;

Se disting doua mari subsisteme financiare:

- subsistemul financiar public , care reprezinta ansamblul relatiilor financiare prin care se
constituie, distribuie si utilizeaza fondurile banesti publice. Prin prisma componentelor
principale pe care le înglobeaza, subsistemul financiar public se structureaza pe urmatoarele
subsisteme principale: bugetul de stat; bugetele locale; asigurarile sociale de stat; creditul (cu
participarea unor entitati publice); asigurarile de bunuri, persoane si raspundere civila (prin
societati cu capital de stat); finantele întreprinderilor si altor entitati publice;        

Primele doua subsisteme (bugetul de stat, bugetele locale) reprezinta relatiile de

redistribuire a produsului intern brut privind constituirea fondurilor bugetare, precum si
distribuirea si utilizarea
acestor fonduri pentru satisfacerea nevoilor publice, de interes national mai larg, respectiv local.

- subsistemul financiar privat, considerat ca ansamblu de relații financiare prin care se

constituie, distribuie si utilizează fondurile financiare private, având în prim plan, ca participanți,
entitățile si persoanele private ce administreaza în interes privat fondurile respective

Subsistemul financiar privat înglobeaza relatiile financiare de constituire, distribuire si

utilizare a fondurilor banesti în cadrul proprietatii private. Ca sistemul financiar privat, acesta se
structureaza pe urmatoarele subsisteme: finantele întreprinderilor si altor entitati sau firmelor
4
UNIVERSITATEA ORADEA FINANȚE BĂNCI ANUL II
private; creditul bancar (privat); -         asigurarile sociale private si asigurarile de bunuri,
persoane si raspundere civila (private); finantele gospodariilor (menajelor).

Sistemul fondurilor financiare reprezinta o alta forma de manifestare a sistemului

financiar în sine. Privit în mod distinct, acesta se defineste ca totalitatea fondurilor banesti
constituite, distribuite si utilizate în economie si societate, între care se manifesta anumite
conexiuni specifice.

O imagine de ansamblu asupra acestui sistem poate fi realizata prin gruparea acestora
dupa mai multe criterii:

2.Funcțiile finanțelor publice

Misiunea socială a finanțelor publice se înfaptuieste prin functiile pe care le exercită și anume:
1)Funcția de repartitie

2) Funcția de control.

2.1. Funcția de repartiție   

1)Funcția de repartiție a finanțelor publice cuprinde doua faze, distincte, dar organic legate
între ele, și anume:

a)Constituirea fondurilor publice se realizează în procesul distribuirii și redistribuirii P.I.B.,

între diverse persoane fizice și juridice, pe de o parte, și stat, pe de alta.

La constituirea acestor fonduri participă, în proporții diferite, în raport cu capacitatea lor

financiară:unitățile economice, indiferent de forma juridică de organizare a acestora și de forma
de proprietate asupra capitalului social;instituțiile publice și unitățile din subordinea
acestora;populația; persoanele fizice și juridice rezidente în strainătate, dar care realizează
venituri în țară considerată.

b) Distribuirea fondurilor publice de resurse financiare constă în repartizarea acestora pe

beneficiari, persoane fizice și juridice, după ce s-au inventariat nevoile sociale, respectiv cererea
de resurse financiare de la fondurile publice în anul de referință. Datorită faptului că cererea de
resurse financiare este mai mare decât oferta, este necesar că autoritățile publice competente să
trieze și să ierarhizeze cererile organelor centrale și locale în funcție de importanță pe care o
reprezintă unele în raport cu celelalte.
5
UNIVERSITATEA ORADEA FINANȚE BĂNCI ANUL II
Distribuirea acestor fonduri reprezintă, de fapt, dimensionarea volumului cheltuielilor
publice pe destinații, si anume pentru: învatamânt, cultură, sanatate; asigurari sociale și protecție
socială; gospodărie comunală și construcții de locuințe; aparare națională; ordine publică; acțiuni
economice; alte acțiuni; datorie publică.

Așadar, dirijarea resurselor financiare de la fondurile publice către diversi beneficiari se

realizeaza tot în procesul distribuirii si redistribuirii P.I.B. și are loc între stat și diverse persoane
fizice și juridice.Prin urmare, constituirea și dirijarea fondurilor publice de resurse financiare
constituie un proces unitar și neîntrerupt, care se realizeaza cu ajutorul funcției de repartiție a
finantelor și joacăun rol important în înfaptuirea reproductiei sociale largite.

2.2. Funcția de control

2)Funcția de control

        Funcția de control a finanțelor publice este îndeplinită concomitent cu funcția de repartiție,

dar are o sferă de manifestare mult mai larga decât aceasta, deoarece vizeaza, pe lânga
constituirea și repartizarea fondurilor financiare publice, și modul de utilizare a resurselor. Între
cele doua funcții ale finantelor publice există raporturi de intercondiționare. Aceasta
interconditionare se manifestă prin faptul ca repartiția ocazioneaza controlul, iar controlul
determina un anumit mod de mobilizare și alocare a resurselor prin repartiție.

        Necesitatea funcției de control a finanțelor publice decurge din faptul că fondurile de

resurse financiare publice aparțin întregii societăți și că acestea materializează o bună parte din
P.I.B.

        Controlul statului are o sferă largă de manifestare, cuprinzând toate domeniile vieții sociale
care țin de sectorul public și anume: activitatea economică, cultural-educativă, de ocrotire
medicală, de asigurări sociale de stat, de aparare națională, de menținere a ordinii publice, de
protecție socială, de promovare a relațiilor cu celelalte state ale lumii ș.a. Ca urmare, controlul
îmbracă forme diferite, se realizeaza de organe diferite și folosește instrumente diferite.

Controlul financiar vizează urmatoarele aspecte: modul de constituire, repartizare și utilizare

a fondurilor de resurse financiare publice, pastrarea integrității și a bunei gestionări a
patrimoniului public, încasarea integrală și la timp a creanțelor statului, onorarea plăților datorate
de către stat terților.

6
UNIVERSITATEA ORADEA FINANȚE BĂNCI ANUL II
În țara noastră, controlul financiar se exercită de organe specializate ale Curții de Conturi,
ale Ministerului Finanțelor Publice, organe specializate ale ministerelor, departamentelor,
autoritaților publice locale, garda financiară, etc.

Bugetul de stat reprezintă o categorie fundamentală a ştiinţelor finanţelor. Îl putem aborda din
punct de vedere juridic şi economic.
Sub aspectul său juridic bugetul reprezintă un act prin care sunt prevăzute şi autorizate
veniturile şi cheltuielile anuale ale statului. Bugetul de stat prevede şi autorizează în formă
legislativă cheltuielile şi resursele statului, având caracter obligatoriu fiind supus aprobării
Parlamentului. Reprezintă un act de previziune a resurselor publice şi a modului de utilizare a
acestuia, elaborându-se pe o perioada de un an. Legea bugetului de stat este influenţată de
concepţiile politice, economice şi sociale specifice fiecărei perioade.
Ca document oficial, bugetul de stat evidenţiază nivelul aprobat al cheltuielilor ce se vor
efectua în viitor şi mărimea veniturilor ce pot fi mobilizate la dispoziţia statului.

Bugetul de stat exprimă relaţiile economice în formă bănească ce iau naştere în procesul
repartiţiei produsului intern brut, în conformitate cu obiectivele de politică economică socială şi
financiară ale fiecărei perioade.

La nivelul fiecărui stat se elaboreză mai multe categorii de bugete corelate care alcătuiesc
un sistem. Sistemul bugetar este diferenţiat în funcţie de structura organizatorică a fiecărui stat:
tip unitar(Franţa, Anglia, Suedia etc) şi tip federal (SUA, Canada, Elveţia etc).
Bugetul este elaborat şi aprobat pentru o perioadă de 12 luni. Anul bugetar poate să coincidă sau
nu cu anul calendaristic.

3. Principii bugetare
Principiile bugetare reprezintă o sinteză a experienţei practicii bugetare, dar şi a cerinţelor şi
exigenţelor presupuse de procesul elaborării şi execuţiei bugetului de stat. Principiile bugetare
sunt riguros formulate şi sunt parte a patrimoniului universal de cunoştinţe şi învăţăminte care ţin
de ştiinţa finanţelor. Legislaţia bugetară se bazează pe aceste principii şi le include ca norme
juridice. Reflectarea lor juridică nu poate fi însă rigidă, ci adaptată intereselor şi particularităţilor
economice caracterizând nu doar statul de referinţă, ci chiar orientarea regimului de stat, a
organului legislativ sau a guvernelor.
Cele mai reprezentative principii privitoare la bugetul de stat sunt:
3.1 Universalitatea bugetului

7
UNIVERSITATEA ORADEA FINANȚE BĂNCI ANUL II
Potrivit acestui principiu în bugetul de stat ar trebui sa se înscrie, în sume integrale, toate
veniturile si toate cheltuielile statului. Prin urmare, fata de acest principiu, este interzisa
înscrierea în buget a unor actiuni ale statului numai ca rezultat al compensarii dintre cheltuieli si
venituri, adica per sold. Aplicarea acestui principiu a creat premisele concentrarii si corelarii
resurselor si cheltuielilor statului într-un cadru unic (acela al bugetului public) opunându-se
existentei în afara acestuia a unor venituri publice destinate acoperirii anumitor cheltuieli
nereflectate în buget, ceea ce facilita si aplicarea celorlalte principii bugetare
3.2 Unitatea bugetului
Acest principiu presupunea înglobarea într-un singur document, denumit bugetul general, a
tuturor veniturilor si cheltuielilor statului, interzicând retinerea sau separarea anumitor venituri
ori parti din venituri pentru a se finanta anumite actiuni publice. Principiul unitatii urmarea sa
asigure cunoasterea si reflectarea, pe baza unei conceptii clare, a veniturilor si cheltuielilor
bugetare, precum si a corelatiei dintre marimile acestora.
3.3 Anualitatea bugetului
Acest principiu cere ca întocmirea, aprobarea si executia bugetului, inclusiv încheierea
exercitiului bugetar sa se faca în limitele unei perioade de 1 an. Aceasta perioada de 12 luni este
denumita an bugetar, fara a fi obligatoriu ca ea sa se suprapuna pe un an calendaristic. Aplicarea
principiului anualitatii bugetului vizeaza anul bugetar sub doua aspecte:
perioada pentru care se întocmeste si se aproba bugetul;
perioada în care se executa bugetul si se încheie exercitiul bugetar.
3.4 Echilibrarea bugetului
Acest principiu a fost, la rândul sau, conceput în contextul doctrinei financiare liberale clasice si
presupune balansarea (egalizarea) veniturilor cu cheltuielile înscrise în bugetul de stat.
3.5 Realitatea bugetului
Acest principiu cere ca atât elaborarea si aprobarea bugetului, cât si urmarirea executiei sale
sa se bazeze pe un sistem informational adecvat, sa se fundamenteze pe date reale si sa reflecte
situatia financiara reala a statului.
3.6 Publicitatea bugetului
În raport cu acest principiu, continutul bugetului de stat trebuie adus la cunostinta publicului,
bugetul fiind considerat unul dintre documentele de cel mai larg interes public. În acest scop,
sunt folosite mijloacele de informare si publicitate, respectiv presa, radioul, televiziunea etc.,
pentru ca cetatenii sa dispuna de informatii utile, inclusiv sa cunoasca puncte de vedere ale
specialistilor, iar Legea bugetului adoptat de Parlament, ca si datele statistice privind executia
bugetara pe perioade expirate, sunt publicate, în mod oficial.

8
UNIVERSITATEA ORADEA FINANȚE BĂNCI ANUL II
expirate, sunt publicate, în mod oficial.
4. Procesul bugetar
4.1. Instituții și etape în realizarea bugetului de stat

  Funcţionarea acestui complex sistem de bugete nu se poate realiza decât prin elaborarea
politicii financiare a guvernului pentru o anumită perioadă de timp. Trebuie să existe un cadru
juridic de reglementare a diferitelor categorii şi niveluri de impozite, taxe, contribuţii, precum şi
destinaţiile spre care pot fi orientate alocaţiile bugetare. In aceste condiţii, executivul poate
declanşa procesul bugetar.
   Procesul bugetar reprezintă o serie de caracteristici, specifice unui proces:
          decizional, deoarece prin mijlocirea bugetului se alocă resursele bugetare limitate în raport
cu nevoile sociale de bunuri şi servicii publice;
        democratic, întrucât în derularea procesului bugetar se manifestă atributele statului de drept,
cât şi posibilitatea impunerii intereselor economico-sociale ale diferitelor grupuri de cetăţeni ce
deţin majoritatea politică de decizie;
        politic, deoarece opţiunea pentru o anumită politică (economică, financiară şi monetară)
este hotărâtă de forţele majoritare în parlament;
        cu continuitate ciclică, întrucât etapele procesului bugetar sunt stabilite prin legi specifice,
cu precizarea termenelor concrete de derulare şi finalizare;
          de larg-impact public, cu implicaţii la toate nivelele (macro şi micro-economic), în plan
economic şi social.
                Procesul bugetar se realizează prin sistemul instituţiilor publice specifice statului de
drept. Sistemul instituţional se compune din subsistemele celor trei puteri în stat (legislativă,
executivă şi judecătorească), separate pe orizontală, apoi fiecare instituţie se subordonează, pe
verticală, subsistemului respectiv.
a) Elaborarea proiectului de buget
                Proiectul de buget este elaborat de guvern prin instituţiile publice aflate în structura
acestuia. Elaborarea proiectului trebuie să se facă în raport cu rezultatele obţinute în domeniile
sociale şi economice finanţate de la buget. In acest scop, este necesară formularea de criterii
concrete de performanţă pentru eficienţa, eficacitatea şi economicitatea programelor cu finanţare
bugetară.  In procesul de elaborare a proiectului de buget, coordonarea, finalizarea şi prezentarea
revin Ministerului Finanţelor.

b) Aprobarea bugetului
                Instituţia publică împuternicită prin Constituţie să aprobe proiectul de buget este
Parlamentul. In fond legislativ, proiectul de buget parcurge următoarele etape:
9
UNIVERSITATEA ORADEA FINANȚE BĂNCI ANUL II
       prezentarea de către primul ministru (sau ministrul finanţelor) a raportului pe marginea
proiectului de buget în plenul parlamentului;
        examinarea proiectului de buget în comisiile permanente ale parlamentului (structurate pe
domenii: educaţia, cultura, ocrotirea sănătăţii, apărare şi siguranţă naţională, agricultură,
industrie şi tranporturi etc.);
      analiza şi aprobarea acestuia în comisia de specialitate a legislativului (cea de buget, finanţe
şi bănci).
            Ultimele etape vizează dezbaterea şi aprobarea proiectului de buget în parlament şi
promulgarea de către Preşedinte a legii bugetului, aprobate de parlament.
            Pe parcursul dezbaterilor din parlament, membrii acestuia propun amendamente la
proiectul de buget în dorinţa de a satisface cât mai multe din solicitările cetăţenilor pe care-i
reprezintă şi care le-au acordat votul lor. Fiecare partid încearcă să-şi impună, în cadrul
dezbaterilor din forul legislativ, propriile amendamente ce pot fi acceptate sau nu. Partidul sau
coaliţia de partide care formează majoritatea parlamentară îşi poate impune propriile
amendamente în mai mare măsură decât partidele din opoziţie. Preşedintele ţării, de asemenea,
poate formula obiecţii la legea bugetară şi poate cere reexaminarea proiectului de buget de către
parlament.
            In situaţia în care guvernul nu se încadrează în termenul prevăzut de lege pentru
obţinerea aprobării de către parlament a proiectului de buget, Constituţia ţării şi legislaţia privind
finanţele publice prevăd fie continuarea execuţiei bugetului anului anterior cu operarea unor
indexări în raport cu rata proiectată a inflaţiei, fie trecerea la execuţia bugetului propus de
guvern.
c) Execuţia bugetului
            Legea privind bugetul se publică în buletinul oficial al ţării după promulgarea de către
Preşedintele ţării, moment în care bugetul devine operaţional, trecându-se la execuţia acestuia,
adică încasarea veniturilor şi efectuarea cheltuielilor aprobate de forul legislativ pe durata anului
bugetar.
            Execuţia bugetară, proces amplu şi complex, antrenează participarea unui număr mare de
operatori bugetari, astfel:
      aparatul fiscal, cu toate structurile sale centrale şi teritoriale;
       instituţiile bugetare, de la ministere până la instituţii publice operative (şcoli, spitale, muzee,
teatre, unităţi militare etc.);
       unităţi administrativ-teritoriale şi alte entităţi publice ce privesc transferuri de la bugetul de
stat;
       organizaţii internaţionale care primesc de la sau transferă la buget sume de bani etc.
10
UNIVERSITATEA ORADEA FINANȚE BĂNCI ANUL II
            Guvernul are responsabilitatea execuţiei bugetare, în sensul că, prin instituţiile sale,
trebuie să administreze cât mai bine procesul de colectare a veniturilor, cât şi procesul de
utilizare eficientă a alocaţiilor bugetare.
            Veniturile aprobate prin prevederile bugetare reprezintă limite minime de realizat (cu
excepţia veniturilor din împrumuturi, care au limite maxime stabilite), iar cheltuielile bugetare
aprobate prin lege reprezintă limite maxime, ce nu pot fi depăşite. Execuţia veniturilor bugetare
constituie un proces distinct de execuţia cheltuielilor.
d) Incheierea execuţiei bugetare
                Finalitatea operaţiunilor de executare a veniturilor şi cheltuielilor bugetare se
efectuează prin întocmirea contului de execuţie bugetară, care reflectă modul de gestionare a
bugetului de către executiv prin instituţiile publice din structura şi subordinea sa.
            Metoda de evidenţă bugetară adoptată de autorităţile guvernamentale reflectă conţinutul
contului de execuţie bugetară. Se poate utiliza, astfel, sistemul de exerciţiu sau sistemul de
gestiune.
e) Controlul execuţiei bugetare
                Parlamentul transmite contul privind execuţia bugetară instituţiei supreme de control al
finanţelor publice şi anume Curtea de conturi. Această instituţie publică autonomă raportează
parlamentului asupra rezultatelor controalelor efectuate. In acelaşi timp, propune măsuri de
îmbunătăţire a unor legi şi alte acte normative, în vederea utilizării mai eficiente a banului
public.
            In ultimă etapă, Curtea de conturi prezintă parlamentului raportul privind contul de
execuţie bugetară în vederea dezbaterii şi aprobării acestui document.
            Pe lângă controlul financiar (intern şi extern, preventiv şi ulterior) mai există controlul
politic executat de parlament, care se manifestă la nivelul examinării şi aprobării proiectului de
buget, la aprobarea contului de execuţie bugetară, precum şi pe parcursul anului bugetar.
f) Aprobarea execuţiei bugetare
                Aprobarea execuţiei bugetare se declanşează de către Parlament prin procedura de
dezbatere şi aprobare a acestuia pe baza raportului privind contul de execuţie bugetară. Acesta
din urmă este trimis mai întâi la comisiile permanente reunite de buget-finanţe pentru analiză,
apoi se dezbate în plenul parlamentului proiectul de Lege privind aprobarea contului de execuţie
bugetară.
            După ce executivul prezintă sinteza evoluţiilor economico-financiare din anul la care se
referă execuţia bugetară, are loc exprimarea punctelor de vedere ale formaţiunilor politice
reprezentate în parlament asupra modului în care a fost gestionat bugetul comparativ cu
prevederile bugetului aprobat. Se pot, astfel, avansa propuneri cu privire la schimbarea unor legi,
11
UNIVERSITATEA ORADEA FINANȚE BĂNCI ANUL II
în vederea utilizării mai eficiente a banilor publici. In final, se trece la discutarea pe articole a
proiectului legii privind aprobarea contului de execuţie bugetară. Votul favorabil al
Parlamentului marchează aprobarea execuţiei bugetare şi încheierea etapelor procesului bugetar.
5.Veniturile bugetului de stat
Veniturile bugetului de stat reprezinta principalele resurse financiare publice
care sunt mobilizate la dispozitia statului, in conditiile legii. Veniturile, sunt inscrise in
bugetul de stat, pe capitole si subcapitole corespunzator clasificatiei bugetare aprobata
prin ordin al ministrului finantelor publice.
Principalele venituri ale bugetului de stat se grupeaza dupa cum urmeaza:
Venituri curente:
- Venituri fiscale :
a) impozite directe, formate din: impozitul pe profit; impozitul pe venit; alte
venituri.
b) impozite indirecte, formate din: taxa pe valoarea adaugata; accize si impozit
pe circulatie; taxe vamale; alte impozite indirecte.
- Venituri nefiscale: varsaminte din profitul net al regiilor autonome; varsaminte de
la institutiile publice; diverse venituri..
Venituri din capital
- venituri din valorificarea unor bunuri ale statului..
6.Cheltuielie bugetului de stat
Cheltuielie bugetului de stat reprezinta sumele aprobate anual in bugetul de stat,
in limitele si potrivit destinatiilor stabilite prin legea bugetara anuala, pe care statul le
poate angaja pe parcursul exercitiului bugetar anual. Cheltuielile care se inscriu in bugetul
de stat se grupeaza pe baza clasificatiei bugetare elaborata de Ministerul Finantelor
Publice. Aceasta clasificatie cuprinde la cheltuieli: părți, capitole, subcapitole, titluri si
articole, precum si alineatele, dupa caz, care sunt aprobate prin lege. In cadrul fiecarui
capitol de cheltuieli bugetare, prin legea bugetara anuala (prin anexe distincte) sunt
prevazute si aprobate urmatoarele categorii principale de cheltuieli:
Cheltuieli curente, desfasurate pe: cheltuieli de personal; cheltuieli materiale si servicii;
subventii; rezerve; transferuri.
Cheltuieli de capital : cheltuieli pentru investitii, rezerve materiale nationale si de mobilizare.

Rambursari de credite, plaţi de dobanzi si comisioane la credite.

12
UNIVERSITATEA ORADEA FINANȚE BĂNCI ANUL II
Bugetul de stat trebuie sa reflecte pe de o parte necesitatile de resurse financiare
ale statului ce decurg din infaptuirea programului guvernamental propus pentru perioada
imediat urmatoare, iar pe de alta parte posibilitatile de acoperire a acestor resurse. Astfel
apare problema dimensionarii corecte a nivelului veniturilor si cheltuielilor publice. In
acest scop se folosesc metode clasice si metode moderne bazate pe analiza cost avantaje
si alte studii de eficienta.
Metode clasice de dimensionare a indicatorilor bugetari
Metoda automata se iau drept baza pentru intocmirea bugetului pe anul urmator
(t+1) veniturile si cheltuielile penultimului an (t-1), an al carui exercitiu a fos incheiat.
Metoda majorarii (diminuarii) se iau in considerare rezultatele exrcitiilor
bugetare pe un interval de 5 sau mai multi ani consecutivi din perioada premergatoare. Se
determina ritmul anual de crestere sau descrestere a veniturilor si cheltuielilor.
Metoda evaluarii directe presupune efectuarea unor calcule pentru fiecare sursa
de venit si fiecare categorie de cheltuieli. Se au în vedere executia preliminata a bugetului
pe anul in curs si previziunile in domeniul economic si social pentru anul urmator.
Metode moderne de dimensionare a indicatorilor bugetari
In practica internationala s-au structurat doua categorii principale de metode:
- metoda de tip american "Planned Programmed Budgeting System"(PPBS),
"Management by objectives"(MBO) si "Zero Base Budgeting"(ZBB)
- metoda de inspiratie franceza "La rationalisation des Choix Budgetaires"(RCB)
Metodele moderne se bazeaza pe analiza cost avantaje sau cost eficacitate, a carei
aplicabilitate este conditionata de existenta a doua sau mai multe solutii de realizare a
unui obiectiv cu costuri diferite.
Metoda de planificare, programare bugetizare (PPBS) este metoda de
dimensionare a cheltuielilor publice aplicate initial in domeniul militar si extinsa apoi la
nivelul federal al SUA avand la baza analiza cost avantaje. Fazele metodei sunt
planificare, programare si bugetizare.
Metoda managementului prin obiective (MBO) consta in aceea ca se pune
accentul pe identificarea finalitătilor pentru fiecare domeniu de activitate.
Metoda baza bugetara zero (ZBB) are ca scop de a preintampina cresterea
excesiva a cheltuielilor bugetare de la un an la altul.
Metoda optiunilor bugetare (RCB) este bazata pe analiza sistemica folosita
pentru dimensionarea indicatorilor bugetari, in contextul gestiunii prin obiectice a
resurselor publice. Acesta metoda permite analiza obiectivelor si glisarea acestora prin
intermediul asa numitului "plan-revolving".
13
UNIVERSITATEA ORADEA FINANȚE BĂNCI ANUL II

7. Concluzii

Influențe importante ale finanțelor publice pot fi identificate și în domeniul politic și

administrativ. Democratizarea vieții noastre economico-sociale a antrenat un proces de
reorganizare și restructurare a tuturor instituțiilor care compun suprastructura societății. S-a
reorganizat sistemul politic și administrativ, au fost inființate noi instituții care să asigure
apărarea drepturilor fundamentale ale cetățenilor și ordinea de drept în stat, siguranța națională și
apărarea țării. În plan financiar, aceasta a insemnat mobilizarea și utilizarea unei parți din PIB
pentru înzestrarea corespunzătoare a acestor instituții și organisme publice, asigurarea logisticii
necesare, încadrarea acestora cu personal corespunzător. Raporturile dintre organele
administrative centrale și locale au fost reconsiderate, optandu-se pentru descentralizarea
activităților administrative și sporirea autonomiei colectivităților locale.

Impactul economico-social larg şi complexitatea procesului bugetar îndreptăţesc afirmaţia

potrivit căreia legea bugetară anuală reprezintă, după Constituţie, cel mai important act de
decizie parlamentară şi, totodată, a guvernului unei ţări.
Deosebit de important este controlul bugetar care se realizeaza la trei nivele: politic (exercitat de
Parlament), administrativ (realizat de catre Guvern prin organisme specializate ale Ministerului
Finatelor) si jurisdictional (exercitat de Curtea de Conturi, numita de Parlament) .

14
UNIVERSITATEA ORADEA FINANȚE BĂNCI ANUL II
BIBLIGRAFIE:

1. Morar Ioan Dan, Finante publice,

2. Iulian Vacarel si colectivul, Finante publice, E.D.P., Bucuresti, 2007;
3. Legea bugetara anuala;
4. http://www.mfin
5. http://www.wikipedia.org

15