Structura finanțelor și procesul bugetar

Mariana Anca ( Cojocaru)

Management, ID, anul 2

CUPRINS:

1. INRODUCERE.................................................................................................... pag. 1
2. ASPECTE TEORETICE.................................................................................... pag. 3
3. STUDIU DE CAZ................................................................................................ pag. 8
4. CONCLUZII....................................................................................................... pag.
10

1. INTRODUCERE

Fenomenul financiar a apărut odată cu apariția și dezvoltarea economiei de schimb.

Sistemul financiar-bancar poate fi definit ca totalitatea activităților cu caracter

financiar și local dintr-o țară. Existența finanțelor publice se realizează în orice orânduire
socială prin repartiția din produsul intern brut a unor sume care pot satisface nevoile mediului
social.

Sistemul finanțelor publice a evoluat și s-a adaptat în funcție de cerințele și de

cracteristicile societății. Primele resurse bănești folosite pentru acoperirea nevoilor publice
sunt folosite încă din statul sclavagist.

În perioada medievală sau dezvoltat relațiile cetățenilor cu statul cu scopul de a

contribui la realizarea anumitor lucrări de drumuri, fortificații, cetăți. Familia domnească era
cea care coordona visteria statului, care de multe ori se confunda cu cămara domnească.

În România, abia după Marea Unire putem vorbi de un sistem fiscal modern, care s-a
perfecționat în toată perioada interbelică conform etapelor economice ale vremii.

Din punct de vedere cronologic, putem identifica evoluția finanțelor publice pe mai
multe perioade: o perioadă până la primul război mondial, o perioadă interbelică care coincide
cu formarea statului național unitar român în 1918; perioada celui de-al doilea război mondial,

1
iar din1945 până în 1989 ne confruntăm cu o perioadă a economiei etatizate, în care finanțele
evoluează intr-o anumită structură și organizare.1

Din 1990 se trece la economia de piață, iar această etapă transformă finanțele
adaptându-le la noi schimbări ce pot gestiona o economie de piață într-o continuă evoluție.

Obiectivul de studiu al finanțelor cuprinde două părți: finanțele publice care

gestionează domeniul public și finanțele private care se ocupă de domeniul privat.

Dacă studiem raporturile sociale legate de domeniul financiar observăm că sfera

finanțelor cuprinde două mari părți: sfera relațiilor financiare și sfera activității financiare.

Sfera relațiilor financiare cuprinde trei tipuri de raporturi: - raporturi sociale;

- raporturi economice;

- raporturi financiare.

La baza acestor relații financiare stau câteva criterii care le individualizează. Aceste
criterii sunt: - existența raporturilor de repartiție;

- forma bănească, valorică a repartiției;

- natura și condițiile transferului;

- felul nevoilor de satisfăcut.

Relațiile de repartiție pot fi sub formă bănească sau sub formă naturală. Repartiția
naturală este specifică perioadei precapitaliste. Forma bănească a transferului ține în schimb
de o etapă de dezvoltare a economiei. Astfel, forma bănească a transferului a devenit
obligatorie odată cu evoluția economiei și s-a îmbinat cu forma naturală. Relațiile financiare
reprezintă o parte a relațiilor bănești. Al treilea criteriu, natura și condițiile transferului poate
fi realizat cu contraprestație (fiind vorba de operațiuni comerciale) sau fără contraprestație
(plata de taxe și impozite). În schimbul contravalorii taxelor și impozitelor contribuabilii
beneficiază de servicii publice generale, subvenții etc. Acestea se pot concretiza prin două
tipuri de transferuri: transferul definitiv sau relații financiare propriu-zise și transferul valoric
care se poate realiza și temporar în cadrul căruia valoarea rambursată este însoțită și de plata
unei dobânzi. Raporturile de credit și de asigurări sunt rapoarte financiare. Al patrulea criteriu
se referă la nevoile de satisfăcut. Acestea pot fi nevoi publice, sociale care trebuiesc
întreținute pe seama efortului public. Nevoile de satisfăcut se pot clasifica în: nevoi generale
1
prof. univ. dr. Constantin Anghelache, Academia de Studii Economice din București

2
la nivelul societății, nevoi colective la nivelul colectivităților locale, nevoi proprii ale
agenților economici. Aceasta este sfera relațiilor financiare și obiectivul categoriei economice
de finanțe.2

Finanțele publice implică necesitatea transparenței și responsablității în gestionarea

resurselor. În general, finanțele publice au un impact semnificativ asupra vieții cetățenilor și a
economiei în ansamblu, iar administrarea lor eficientă este esențială pentru bunăstarea
societății.

2. ASPECTE TEORETICE:

Finanțele publice reprezintă o componentă importantă a vieții sociale, economice, a

fiecărei țări, iar impactul lor asupra economiei naționale are reverberații atât în dimensiunile
și distribuirile P.I.B., cât și în modul concret de realizare a acestui proces.

Funcționarea finanțelor publice este condiționată de existența statului care îndeplinește

funcții și sarcini importante în ce privește organizarea și conducerea activității economico-
sociale naționale, apărarea independenței și suveranității țării.

Sistemul financiar reprezintă totalitatea instituțiilor, piețelor, instrumentelor și

intermediarilor financiari care facilitează circulația capitalului și gestionarea riscului într-o
economie.3

Pentru a satisface anumite nevoi de natură financiară, finanțele au nevoie de fonduri

financiare care se repartizează pe destinații între diverse categorii sociale și apoi se cheltuiesc.

In procesul procurării și repartizării resurselor financiare necesare statului, în vederea

indeplinirii sarcinilor și funcțiilor sale, se formează diferite relații sociale de natură economică
care descrie modul de repartizare a unei părți din P.I.B. între diverse categorii sociale.

Aceste relații se concretizează în transferuri bănești de la anumiți agenți economici,

instituții și persoane fizice la bugetul statului, de la bugetul statului înspre agenții economici,
între instituții sau în interiorul unor structuri economice cu ocazia formării si utilizării
diferitelor fonduri

Intre finanțele publice și cele particulare există o diferență clară, astfel:

2
https://chat.openai.com/
3
Iulian Văcărel, Finanțe publice, E.D.P., București, 2007

3
- finanțele publice cuprind: resursele, cheltuielile, împrumuturile, datoria statului, unităților
administrativ-teritoriale și altor instituții de drept public;

- finanțele private sunt formate din: resurse, cheltuieli, împrumuturi, creanțe de încasat și
obligațiile de plată ale agenților economici, băncilor, societăților de asigurare privată.

Finanțele au menirea de a satisface anumite nevoi financiare. De aceea este necesară

existența unor fonduri financiare care trebuiesc constituite, repartizate pe destinații și în final
cheltuite.4

Astfel finanțele publice utilizează mai multe categorii de fonduri grupate pe mai multe criterii:

1. După nivelul la care se constituie avem:

Fonduri constituite la nivel central (macroeconomic):

- fondul bugetar de stat;

- fondurile asigurărilor sociale;

- diverse fonduri cu destinație specială (fonduri create pentru a gestiona resurse financiare
destinate unui scop sau proiect specific);

- fondurile asigurărilor de bunuri, persoane și răspundere civilă;

- fondurile de creditare, etc.

Fonduri constituite la nivel mediu (fondurile bugetare ale județelor, municipiilor,

orașelor și comunelor)

Fonduri constituite la nivel microeconomic, care cuprind fondurile proprii ale

unitățiilor economice, instituțiilor publice și populației.

2. După destinația primită avem:

- fonduri de înlocuire și dezvoltare;

- fonduri de consum;

- fonduri de asigurare.

3. După forma de proprietate:

-fonduri financiare aflate în proprietate publică;

4
https://chat.openai.com/

4
-fonduri financiare aflate în proprietate privată.

Proprietatea publică o constitue: - fondul bugetar central de stat;

- fondurile bugetare ale unităților administrativ- teritoriale;

- fondul asigurărilor sociale de stat;

- fondurile speciale extrabugetare;

- fondurile proprii ale întreprinderilor cu capital integral sau

majoritar de stat și ale instituțiilor publice;

- fondurile proprii ale băncilor și societăților de asigurare cu

capital majoritar sau integral de stat.

Proprietatea privată formează fondurile care aparțin: - societăților comerciale

- agricole

- bancare

- de asigurare și reasigurare cu capital

integral sau majoritar privat

- întreprinzătorilor particulari

- altor asociații fără scop lucrativ

- resursele bănești ale populației.

4. După titlul cu care se constituie fondurile financiare publice avem:

- prelevări cu titlu definitiv și caracter obligatoriu (impozite, taxe, contribuții);

- prelevări cu titlu rambursabil și caracter facultativ (depuneri la bănci și alte instituții de

credit ale statului, subscrieri la împrumuturi de stat);

- transferuri externe rambursabile (împrumuturi din străinătate) sau nerambursabile (garanturi,

donații, ajutoare).5

Specialiștii economici vorbesc despre două funcții ale finanțelor: funcția de repartiție
și funcția de control. Funcția de repartiție este împărțită în două laturi distincte; latura de

5
Ioan D. Morar, Finanțe publice, Ed. Universității din Oradea, 2006

5
mobilizare a resurselor sau constituire a fondurilor și latura de repartizare sau distribuire a
acestora. Latura de mobilizare este latura de formarea fondurilor de resurse financiare publice.

Modalitățile de atragere a resurselor financiare și distribuirea acestora în cadrul

funcției de repartiție a finanțelor sunt guvernate de două principii: principiul despersonalizării
fondurilor și principiul specializării sau afectării speciale.

Funcția de control a finanțelor este strâns legată de funcția de repartiție, dar, deoarece
vizează nu doar constituirea și repartiția fondurilor de economie ci și modul de utilizare a
acestora, având astfel o sferă mai largă de manifestare.6

Rolul finanțelor se manifestă pe trei nivele: un rol economic, unul social și un altul politic.

Ca sistem economic, finanțele pot fi impărțite în patru tipuri de relații:

 ca sistem de relații economice în expresie valorică, bănească, care exprimă un

transfer de resurse financiare, format din sistemul financiar public și sistemul
financiar privat.

Sistemul financiar public cuprinde:

- relațiile care se evidențiază în bugetul de stat și în bugetele sociale;

-relațiile care se evidențiază în bugetul asigurărilor de sănătate și în bugetele altor acțiuni care
țin de asigurările sociale;

-relațiile generate de constituirea și repartizarea fondurilor speciale extrabugetare.

Sistemul financiar privat cuprinde:

- relații de credit bancar;

- relații de asigurări și reasigurări de bunuri, persoane și răspundere civilă;

- relații generate de constituirea fondurilor la dispoziția întreprinderilor.

 ca sistem de fonduri de resurse financiare se constitue în economie la anumite

niveluri și se utilizează în scopuri precis deteminate;
 ca sistem de planuri financiare, evidențiază anumite procese prevăzute a se produce
în economie, în decursul unei anumite perioade de timp;

6
Ioan D. Morar, Finanțe publice, Ed. Universității din Oradea, 2006

6
  ca sistem de instituții și organe, care particpă la organizarea relațiilor, la constituirea
și distribuirea fondurilor, precum și la elaborarea, executarea și controlul planurilor
financiare.

Componente ale sistemului financiar sunt:

- bugetul de stat și bugetele locale;

- asigurările sociale de stat;

- fondurile speciale extrabugetare;

- creditul public și bancar;

- asigurările de bunuri, persoane și răspundere civilă;

- finanțele întreprinderilor.

Bugetul de stat reprezintă relațiile social-economice exprimate în formă bănească, care

apar cu prilejul repartizării unei părți din venitul național prin intermediul statului ca
persoană juridică, ca organism de drept public în vederea îndeplinirii sarcinilor și funcțiilor
sale.

Pentru întocmirea și executarea bugetului de stat trebuie să se aibă în vedere anumite

reguli, numite principii:

- anualitatea bugetului (presupune respectarea perioadei de timp pentru

care Parlamentul aprobă bugetul, pe de altă parte cere ca puterea executivă să realizeze
veniturile și cheltuielile în cadrul perioadei stabilite, de regulă de un an și trebuie să se
refere la un an);

- echilibrarea bugetului (cere ca între cheltuieli și venituri să existe un

echilibru);

- universalitatea bugetului (este principiul care cere ca bugetul de stat să nu

fie întocmit și aprobat doar pentru diferența dintre venituri și cheltuieli ci și în formă brută;

- unicitatea bugetului (se referă la faptul că bugetul trebuie întocmit într-o

formă unitară, după o schemă unică, veniturile și cheltuielile să fie cuprinse într-un
document unic);

7
 - realitatea bugetului (se referă la faptul că bugetul să fie real, întocmit în
baza unor date certe);

- neafectarea veniturilor (potrivit acestui principiu niciunul din veniturile

statului nu trebuie instituit și încasat cu o destinație anume, sunt general denumite venituri
ale statului și indiferent de denumire, după încasarea lor, se depersonalizează și se
transformă în venituri bugetare, care în totalitate urmează să primească destinații legale);

- realitatea bugetului (se referă la faptul că bugetultrebuie să fie real întocmit

în baza unor date certe);

- publicitatea bugetului (cere ca după aprobarea de către Parlament, cifrele

să fie date publicității).

3. STUDIU DE CAZ:

Ca urmare a conflictului ruso-ucrainean, în anul 2022 economia națională s-a

confruntat cu majorări mari, succesive de prețuri pentru bunurile energetice și materii prime.
Aceste tulburări politice la nivel european au avut reflecții negative generand diferențe între
estimările și realizările aferente anului 2022 cu impact negativ și în continuare în 2023.

Principalii indicatori macroeconomici ai cadrului bugetar au fost:

- P.I.B. realizat in 2022 a fost de 1.409,8 miliarde lei față de 1.317,3 miliarde lei, buget
2022;

- Se observă o creștere economică de la 4,6% la 4,7%;

- A crescut și deflatorul P.I.B. de la 5,8% la 13,4%;

- Inflația medie anuală a crescut de la 4,7% la 16,4% iar la sfârșitul anului de la 6,55% la
13,8%;

- Numărul mediu de salariați a scăzut de la 2,0% la 1,5%;

- Șomerii înregistrați la sfârșitul anului au fost de 239,1 mii, în scădere față de 258 mii
/buget 2022;

- Rata șomajului ajungând la sfârșitul anului la 3,1%;

8
 - Câștigul lunar salarial mediu brut lunar a crescut la 6.430 lei față de 6.095 lei cât a fost în
buget 2022.7

În schimb, dacă analizăm execuția bugetului general consolidat în primele nouă luni
ale anului 2023, observăm că s-a încheiat cu un deficit de 56,46 mld. lei, respectiv 3,55%
din PIB față de deficitul de 41,70 mld. lei, respectiv 2,96% din PIB aferent primelor nouă
luni ale anului 2022.

1. Veniturile totale au însumat 368,03 mld. lei în primele nouă luni ale anului 2023, în
creștere cu 11,0 % (an/an).

Încasările din impozitul pe salarii și venit au totalizat 29,92 mld. lei, însemnând o
creștere de 21,4% (an/an).

Contribuțiile de asigurări au înregistrat 116,73mld lei, în creștere cu 12,8 (an/an).

Încasările din impozitul pe profit au însumat 20,40 mld lei, consemnând o creștere de
11,4% față de aceași perioadă a anului trecut.

Încasările nete din TVA au înregistrat 75,12 mld lei, în creștere cu 8,8% (an/an).
Comparativ cu dinamica înregistrată anul trecut, în primele nouă luni a.c. se remarcă o
evoluție mai temperată a acestei categorii de venituri, explicată atât de decelerarea bazei
macroeconomice relevante (și pe fondul unui efect de bază ridicat aferent anului anterior).

Veniturile nefiscale au însumat 32,39 mld lei, însemnând un avans de 2,0% față de anul
precedent.

Sumele rambursate de Uniunea Europeană în contul plăților efectuate și donații au

totalizat 32,59 mld lei, în creștere cu 22,2% (an/an).

2. Cheltuielile bugetului general consolidat

Cheltuielile bugetului general consolidat în sumă de 424,49 mld lei aucrescut cu 13,7 % față
de aceiași perioadă a anului precedent.

Cheltuielile de personal au însumat 96,69 mld lei, în creștere cu 10,8% față de aceiași
perioadă a anului precedent.

Cheltuielile cu bunuri și servicii au fost 53,99 mld lei în creștere cu 9,4% comparativ cu
aceiași perioadă a anului precedent.

7
mfinanțe.gov.ro

9
 Cheltuielile cu dobânzile au fost de 23,56 mld lei cu 12,5 % fată de aceiași perioadă a
anului precedent.

Cheltuielile cu asistența socială au fost de 145,11 mld lei în creștere cu 9,9 % comparativ
cu aceiași perioadă a anului precedent.

Cheltuielile cu subvențiile au fost de 14,21 mld lei care reprezintă 39,55 % din total
subvenții.

Alte cheltuieli au fost de 7,34 mld lei.

Cheltuieli privind proiectele finanțate din fonduri externe nerambursabile au fost de

37,86 mld lei cu 34,1 % mai mari față de aceiași perioadă a anului precedent.

Cheltuieli pentru investiții au fost de 54,33 mld lei, în creștere cu 40,2 % comarativ cu
aceiași perioadă a anului anterior.

4. CONCLUZII:

Veniturile publice reprezintă totalitatea sumelor obținute de către autorități publice din
diferite surse. Cheltuielile publice reprezintă totalitatea sumelor utilizate de către autorități
publice pentru achiziționarea de bunuri și servicii, pentru plata salariilor și a altor drepturi
salariale, pentru transferuri publice și pentru alte cheltuieli.

Procesul bugetar reprezintă ansamblul etapelor prin care se elaborează, se adoptă, se execută
și se controlează bugetul public.

Structura finanțelor publice și a procesului bugetar este complexă și necesită o înțelegere

profundă a principiilor și mecanismelor care stau la baza acestora.

O structură adecvată a finanțelor publice asigură o mobilizare eficientă a resurselor

financiare publice și o utilizare eficientă a acestora în vederea realizării obiectivelor
autorităților publice.

Un proces bugetar eficient asigură o fundamentare clară și transparentă a bugetului public, o

aprobare în timp util și o execuție corespunzătoare a acestuia.

În România, structura finanțelor publice și a procesului bugetar este reglementată de Legea

nr. 273/2006 privind finanțarea activității publice pe baza bugetelor. Această lege prevede o

10
structură adecvată a finanțelor publice, care asigură o mobilizare eficientă a resurselor
financiare publice și o utilizare eficientă a acestora.8

De asemenea, legea prevede un proces bugetar eficient, care asigură o fundamentare clară și
transparentă a bugetului public, o aprobare în timp util și o execuție corespunzătoare a
acestuia.

Cu toate acestea, există încă unele aspecte care ar putea fi îmbunătățite, cum ar fi:

 O mai bună corelare a veniturilor și cheltuielilor bugetare;

 O mai bună planificare a bugetului pe termen mediu;

 O mai bună monitorizare și evaluare a execuției bugetare.

Îmbunătățirea acestor aspecte ar contribui la consolidarea cadrului de gestionare a

finanțelor publice din România.

8
https://bard.google.com/chat

11