Mecanismul finaciar și

politica
financiară
Coordonator
științific: Lăzărescu
Ioana Lupașc

Studenți: Surdu Andrei

Năcladă Andrei
Popov Andrei
 Cuprins
1. Mecanismul finaciar
1.1. Componentele mecanismului financiar
1.2. Sistemul financiar
1.3. Sistemul financiar public
1.4. Sistemul financiar privat
1.5. Sistemul fondurilor de resurse financiare
1.6. Pîrghiile economico-financiare
2. Politica financiară
2.1. Definiție
2.2. Principalele componente ale politicii financiare
2.3. Domenii de manifestare
2.4. Trăsături/Caracteristici
2.5. Politica financiară în domeniul resurselor financiare publice
2.6. Volumul și proviniența resurselor financiare
2.7. Canale de prelevare a contribuției la fondurile publice
2.8. Politica financiară în domeniul cheltuielilor publice
2.9. Coordonatele politicii financiare a întreprinderii
Bibliografie
 Mecanismul financiar

Fiecare economie nationala are propriul sau mecanism de functionare, care poate sa prezinte atât similitudini,
cât si deosebiri fata de mecanismele altor economii:

Asemanări Deosebiri
• forma de proprietate dominanta; • potentialul de resurse de care dispune
• sistemul de conducere a economiei economia nationala;
naționale • structura sociala
• sistemul de repartizare a rezultatelor • gradul de independenta a economiei
muncii fata de strainatate
• regimul politico-ideologic • obiectivele de politica economica
• participarea la aliante politice, militare urmarite pe termen mediu si lung.
sau la uniuni economice
 Componentele mecanismului financiar

În structura sa, mecanismul financiar cuprinde urmatoarele componente:

a)  sistemul financiar;
b)  pârghiile financiare utilizate de stat pentru influentarea
activitatii economice;
c)  metodele administrative, de conducere folosite în
domeniul finantelor;
d)  cadrul institutional, alcatuit din institutii si organe cu
atributii în domeniul finantelor;
e)   cadrul juridic, format din legi, ordonante, hotarâri de
guvern si alte reglementari cu caracter normativ în domeniul
finantelor.
 Sistemul financiar

Termenul de finanţe în sens larg Finanţele pot fi privite

include:
• finanţele publice,
• relaţiile de credit, mijlocite de bănci sau de alte Ca un sistem de relaţii Ca un sistem de
economice în expresie fonduri de resurse
instituţii specializate,
• valorică, bănească financiare
relaţiile care apar în procesul constituirii şi
repartizării fondurilor de asigurări de bunuri, de
persoane şi de răspundere civilă şi
• finanţele întreprinderii.
Ca un sistem de planuri Ca un sistem de
financiare instituţii şi organe
 Sistemul financiar

Public Privat

• relaţiile care se evidenţiază • relaţiile de credit bancar;

în bugetul de stat şi în • relaţiile de asigurări şi
bugetele locale; reasigurări de bunuri,
• relaţiile care se evidentiază persoane şi răspundere
în bugetul asigurărilor de civilă;
sănătate şi în bugetele altor • relaţiile generate de
acţiuni constituirea fondurilor la
care ţin de asigurările dispoziţia întreprinderilor.
sociale;
• relaţiile generate de
constituirea şi repartizarea
fondurilor speciale
extrabugetare;
 Sistemul fondurilor de resurse financiare
1.După nivelul la care se constituie, 2.După destinaţia primită, se disting: 4.După titlul cu care se constituie fondurile
distingem: • fonduri de înlocuire şi de financiare publice, distingem:
• fonduri constituite la nivel central dezvoltare; • prelevări cu titlu definitiv şi caracter
(macroeconomic): • fonduri de consum; obligatoriu (impozite, taxe, contribuţii);
• fondul bugetar de stat; • fonduri de rezervă; • prelevări cu titlu rambursabil şi caracter
• fondurile asigurărilor sociale; • fonduri de asigurare. facultativ (depuneri la bănci şi alte instituţii
• diverse fonduri cu destinaţie specială; de
• fondurile asigurărilor de bunuri, persoane 3. După forma de proprietate, se credit ale statului, subscrieri la împrumuturi
şi răspundere civilă; disting: de stat);
• fondurile de creditare etc. • fonduri financiare aflate în • transferuri externe rambursabile
• fonduri constituite la nivel mediu proprietate publică; (împrumuturi din străinătate) sau
(fondurile bugetare ale judeţelor, • fonduri financiare aflate în nerambursabile
municipiilor, oraşelor proprietate privată; (granturi, donaţii, ajutoare, etc.).
şi comunelor);
• fonduri constituite la nivel
microeconomic, care cuprind fondurile
proprii ale unităţilor
economice, instituţiilor publice şi
populaţiei.
 Pîrghiile economico-financiare

Cadrul instituțional este format din organe cu atribuţii şi răspunderi în domeniul finanţelor publice, respectiv:

1. organe democratic alese: 2. organe ale administraţiei de stat centrale 3. organe financiare specializate
• Parlamentul; şi locale: ale statului în domeniul
• Consiliile judeţene, municipale, • Guvernul; financiar:
orăşeneşti şi comunale. • Ministerele; • Ministerul Finanţelor
• Alte organe centrale ale administraţiei Publice;
publice de stat; • Administrații Financiare
Publice etc.
 Politica finaciară
DEFINIȚIE: Politica financiară este o componentă a politicii generale , în
care se integrează deși dispune de o relativă independență , indiferent de
nivelul de organizare sau structura funcțională a societății , la care este
abordată ea.
Totodată, politica mai este definită, în mod mai pragmatic, ca formă de
organizare şi conducere a unei comunităţi umane, pentru satisfacerea
intereselor sale, sau ca ansamblu al deciziilor (opţiunilor) luate de către
autorităţi pentru organizarea şi conducerea activităţii economice şi sociale.
În această accepţiune, ea se manifestă la toate nivelurile şi structurile
organizatorice ale societăţii.
Principalele componente ale
politicii financiare
-metodele și mijloacele concrete
privind procurarea și derijarea
resurselor financiare
-instrumentele , instituțiile și
reglamentările financiare utilizate
de stat pentru influențarea
proceselor economice și relațiilor
sociale într-o etapă determinată.
Pricipalele domenii de manifestare
a politicii financiare a statului
-domeniul cheltuielilor publice
-domeniul resurselor financiare publice , care
vizează
-veniturile ordinare cu caracter fiscal și nefiscal
-resursele financiare extraordinare procurate prin
împrumuturi contractate de stat , emisiuni
monetare , asistență financiară internațională
nerambursabilă , privatizarea unor unități
economice
-domeniul creditului bancar
-domeniul asigurărilor de bunuri , persoane și
răspundere civilă
 Trăsături/Caracteristici

-are un caracter științific, realist

-să fie adaptată la nivel ierarhic corespunzător și în timp util
-factor de promovare și realizare a independenței și suveranității naționale
-are o independență relativă față de politica statului
-este parte componentă a politicii generale a statului
-trebuie să aibă o anumită strategie și tactică
-influențează și celelalte faze ale reproducției sociale, producție schimb și
consum
-acționează nemijlocit în sfera repartiției
-are un caracter dinamic
-diferă de la o țară la alta în funcție de potențialul economic de gradul de
dezvoltare de tipul de conducere
 
 Politica financiară în domeniul resurselor financiare publice

Coordonate
-volumul resurselor financiare este influențat de mărimea PNB , rata fiscalității ,
starea economiei , nivelul cheltuielilor
-stabilirea volumului resurselor financiare este o problemă de ordin economic
-proviniența resurselor financiare (interne sau externe )
-metodele de prelevare utilizate. Acum se pun probleme privind numărul canalelor
de prelevare și felul metodelor de prelevare (impozite , taxe)
-utilizarea impozitelor și taxelor ca pârghii economico-financiare
-politica promovată în domeniul resurselor financiare publice trebuie să
stabilească provieniența și volumul resurselor ce pot fi (utilizate ) mobilizate de
stat
-necesitatea tinderii către echilibrul financiar.
 Volumul și proviniența resurselor financiare
Volumul
• gradul de dezvoltare economică a
ţării; de regulă volumul resurselor
financiare prelevate la fondurile
publice este cu atât mai mare, cu cât
economia unei ţări este mai puternică,
iar activitatea desfăşurată de agenţii
economici, mai eficientă;
• soluţiile adoptate de autorităţile
publice cu privire la modul de
satisfacere a nevoilor sociale şi de
finanţare a cheltuielilor pe care le
antrenează.
Proviniența
• fie să opteze pentru folosirea de
resurse interne, care pot fi procurate
pe plan naţional;
• fie să apeleze la resurse externe,
ce pot fi atrase din afara. În orice
ţară, indiferent de dimensiuni şi
grad economic de dezvoltare,
satisfacerea nevoilor sociale se
bazează, în primul rând, pe forţele
sale proprii şi numai în subsidiar pe
mijloace străine.
 Canale de prelevare a contribuției la fondurile publice

În privinţa tipului canalelor, contribuţia poate îmbrăca următoarele

forme:
• impozite şi taxe stabilite în mod individual pe persoane fizice şi
juridice, în funcţie de venit (profit), avere (activ net) sau de alte
criterii, şi percepute la termene stabilite dinainte;
• impozite şi taxe percepute la vânzarea de bunuri, la prestările de
servicii, la importul sau exportul de produse etc., fără ca acestea să
fie repartizate, dinainte, pe plătitori.
 Politica financiară în domeniul cheltuielilor publice

Obiective: Politici componente:

-dimensionarea cheltuielilor • Politica fiscală
publice • Politica bugetară
-stabilirea destinației cheltuielilor • Politica monetară
publice • Politica valutară
-realizarea cheltuielilor publice în
condiții de eficiență
-atingerea scopurilor propuse din
efectuarea cheltuielilor publice
 Politica financiara a întreprinderii
(firmei) si coordonatele sale
Într-o viziune sintetizatoare, politica Componentele politicii
financiara a întreprinderii reprezinta un
"ansamblu de decizii, de optiuni financiare a întreptinderii
fundamentale pentru cea mai eficienta alocare • Politica de finanțare
a capitalului". Aceasta definitie evidentiaza • Politica de invesțiții
pregnant scopul esential al unei politici
financiare judicioase, promovata de o firma
• Politica de dividend
pe baza cunoasterii conditiilor concrete ale
mediului în care functioneaza. Dar, în mod
firesc, ea se raporteaza la obiectivele
economice pe care întreprinderea le are de
îndeplinit, luând în considerare riscurile
posibile asumate si impactul actiunii
diversilor factori implicati asupra valorii
firmei, a carei crestere constituie obiectivul
principal urmarit.
 Bibliografie
1. Matei GH.,Finanțe generale,Craiova,1994
2. Stratulat O .,Mecanismul financiar,Chișinău,1998
3.Văcărel Iu.,Finanțe publice,Editura Didactică și
pedagogică,București,2001
4.http://www.conta-conta.ro/miscellaneous/
588_miscellaneous_contabilitate_files%
5.https://www.academia.edu/33275503/tema_2_Politica_finaciar
6.http://www.creeaza.com.afaceri/economie/finante-banci/POLITICA-
FINANCIARA148.php
7.http://www.scritub.com/economie/finante/POLITICA-
FINANCIARA215419518.php
8.http://politici-economice.blogspot.com/2009/02/politica-finaciara-
statului-componenta.html