STRUCTURA FINANTELOR SI PROCESUL BUGETAR

Cuprins

1.Raporturile financiare si gruparea acestora in functie de criteriile consacrate de literature de

specialitate.

2.Aspecte teoretice:sistemul financiar si problematica financiara

3.Aplicatii.

4.Concluzii.

Raporturile financiare ,in varietatea lor au o esenta comuna si o menire sociala identical.
In literatura de specialitate finantele sunt impartite in doua mari grupe:

- Finantele in sens larg

- Sistemul financiar

Finantele in sens larg cuprind :

1) finantele propriu-zise si

2) creditul, delimitarea facandu-se avand drept criteriu natura transferului de resurse

banesti.

Finantele propriu-zise se refera la asigurarea si satisfacerea cu resurse banesti anevoilor

permanente ale statului prin folosirea veniturilor fiscale si parafiscale, precum sila asigurarea si
satisfacerea cu resurse banesti a nevoilor permanente ale agentilor economici prin folosirea
aportului la capital al actionarilor/asociatilor.

Creditul se refera la acoperirea cu resurse banesti a nevoilor temporare de fonduride catre

stat, colectivitatile locale si agentii economici.
 Pe langa deosebirea fundamentala dintre finante propriu-zise si credit, legata decaracterul
rambursabil al imprumuturilor, intre cele doua componente ale finantelor insens larg mai exista
si urmatoarele deosebiri :

-in cazul finantelor propriu-zise, la alocarea resurselor nu se tine seama

deinfluenta factorului timp sau acestea se folosesc cu titlu gratuit, pe cand in cazulcreditului
pentru folosirea imprumuturilor se percepe o dobanda ;

-in cazul finantelor propriu-zise se aloca resurse ce se constituie pe calea

prelevariiexprese si obligatorii a unei parti din produsul intern brut, in timp ce in cazulcreditului
se repartizeaza, in principal, fonduri mobilizate de pe piata deintermediari (banci, piete monetare
si piete financiare).

Cu toate aceste deosebiri, exista interferente si asemanari intre finantele propriu-zisesi

credit care ne indreptatesc sa socotim creditul ca parte integranta a finantelor in senslarg. Ambele
tipuri de resurse banesti sunt folosite la acoperirea nevoilor de fonduri alestatului si agentilor
economici, ori in acelasi timp, ori prin alternanta in functie de situatiasi conditiile concrete din
anumite perioade si de obiectivele urmarite. Fundamental estefatul ca creditul pe termen lung
este folosit la complinirea golului de surse permanente cein anumite perioade nu poate fi acoperit
de fluxurile financiare ale finantelor propriu-zise(impozite, in cazul statului, recurgerea la
majorari de capital social, in cazul agentilor economici).

Sistemul financiar

Intre tipurile de relatii financiare care exista in cadrul economiei se formeaza o pluralitate
de conexiuni prin care se da posibilitatea ca fiecare tip de finante sa-sirealizeze propriile
functiuni. Aceste tipuri de relatii financiare privite ca un ansambluordonat si coerent formeaza
sistemul financiar al tarii. In cadrul acestui sistem, desifiecare tip de relatii financiare are
specificitatea sa (adica exista diferentieri) data deobiectivele, mijloacele, instrumentele si
reglementarile folosite in realizarea rolului avut,totusi, din existenta unor raporturi de
interdependenta dintre tipurile de ralatii financiare,ele pot fi privite ca avand o esenta unitara si
functii identice.

Definim deci sistemul financiar ca ansamblul elementelor (subsistemelor sauverigilor)

care asigura formarea si repartizarea fondurilor de natura financiara si alinteractiunilor
(raporturilor, legaturilor) dintre aceste elemente.Potrivit esentei sistemului financiar,
functionalitatea sa se intemeiaza pelegaturile reciproce dintre verigile sale. Aceste legaturi sunt
primare, cele dintre bugetul public si fiecare veriga in parte, si secundare, cele dintre celelalte
verigi, ocolind bugetul public.

Verigile componente ale sistemului financiar si de credit al tarii noaste sunt urmatoarele :
1) bugetul public national (cu elementele componente la nivel central si la
nivelulunitatilor administrativ teritoriale ;

2) fondurile speciale la nivel national (fondul destinat platii ajutorului de

somaj,fondul de risc si de accidente, fondul pentru cercetare-dezvoltare etc) ;

3) finantele Fondului Proprietatea (FP) si cele ale societatilor de

investitiifinanciare (SIF-uri) ;
 4) finantele agentilor economici (societatilor comerciale) ;

5) finantele companiilor nationale si regiilor de stat (centrale si locale) ;

6) finantele institutiilor de stat (centrale si locale) ;

7) asigurarile sociale de stat si private ;

8) finantele societatilor de asigurari ;

9) creditul.

Bugetul public national este componenta de baza a sistemului, in sensul ca el arelegaturi

cu toate celelalte verigi ale sistemului financiar, precum si datorita rolului socialmajor si a celui
economic important.

Fondurile special au rolul acoperirii unor necesitati specifice de mijloace banestisi

reprezinta o debugetizare (ocolire a bugetului de stat), inregistrand-se astfel o abaterede la
principiul unitatii bugetare, legiferata de legislativ.

A treia componenta a sistemului financiar, finantele FP si SIF-urilor , esterezultanta

privatizatii in masa a economiei romanesti, in urma deciziei fortelor politice dea trece economia
Romaniei, dupa 1990, la economia de piata. Aceste fonduri si-au format portofoliile de actiuni,
prin transferul in proprietarea lor a actiunilor societatilor comerciale provenite din fostele
intreprinderi cu capital de stat.

Finantele agentilor economici reprezinta veriga de baza a sistemului financiar,intrucat, in

calitatea lor de producatori de produs intern brut (produse si servicii)reprezinta fundamentul
veniturilor care se indreapta apoi si catre celelalte verigi alesistemului.

Finantele publice cuprind fluxurile de numerar provenite de la contribuabili(populatie,

agenti economici) pe care statul, unitatile sale teritorial-administrative si alteinstitutii de drept
public le constituie si le folosesc potrivit legii. Finantele publicecuprind veniturile (impozite,
taxe, contributii, imprumuturi de stat etc.), cheltuielile,datoriile pe care le au. Aceasta inseamna
ca fluxurile financiare ce se indreapta catrevisteria statului, provenind de la diversi platitori –
persoane juridice si fizice – suntstabilite de autoritatile publice competente prin legi, ordonante,
hotarari, dupa care altefluxuri financiare se indrepata de la fondurile bugetare catre diversi
beneficiari – persoane juridice si fizice – la fel pe baza de reglementari ale autoritatilor
publicecompetente.

Finantele publice ale institutiilor de stat sunt expresia relatiilor banesti derepartitie ce se
desfasoara intre stat si institutiile sale, in legatura cu asigurarea fondurilor necesare infiintarii si
functionarii acestor institutii. De mentionat ca intre institutiile destat exista unele care au o baza
proprie de venituri ce le permite sa-si acopere prinautofinantare o parte a cheltuielilor lor, astfel
incat de la bugetul public se suporta numaidiferenta ; vorbim in acest caz de principiul bugetului
net , spre deosebire de celelalteinstitutii publice care sunt finantate integral de la buget, cand
vorbim de principiul bugetului brut .

Asigurarile sociale constituie o veriga autonimizata a finantelor care desemneazaacea

parte a relatiilor banesti de repartitie prin care se formeaza si se repartizeazafondurile destinate
intretinerii cetatenilor majori, inapti de munca temporar sau definitiv, precum si urmasilor
acestora, in anumite conditii riguros precizate.

Finantele societatilor de asigurari sunt expresia relatiilor banesti care se nasc in legatura
cu formarea si repartizarea fondurilor destinate platii despagubirilor (in cazul bunurilor si a
raspunderii civile) si a sumelor asigurate (in cazul persoanelor) – insituatiile producerii unuia din
diversele riscuri asigurate.

Creditul este acea veriga ce exprima continutul ansamblului relatiilor economicecare sunt
determinate de procesele formarii si utilizarii fondurilor de imprumut dineconomie. In functie de
continutul lor specific, exista urmatoarele tipuri de credite :creditele bancare, creditele
comerciale si creditul public.

Fluxurile financiare

Atat in interiorul actorilor care obtin venituri din desfasurarea unei activitatilucrative, cat
si intre ei si altii ca ei, precum si intre toti acestia si alte institutii financiareau loc in mod
sistematic transferuri de bani, fie intr-un singur sens, fie in ambele sensuri.Acest fapt se datoraza
in primul rand nevoilor interne necesare desfasurarii activitatii, catsi realizarii unor obligatii
stabilite de lege de asigurare a unor plati catre stat pe caleimpozitelor, taxelor, contributiilor etc.
Cantitatea de bani transferata intro anumita perioada intre entitatile enumerate poarta numele
deflux. O alta definitie a fluxului estecea care il priveste a fi totalitatea miscarilor avand un
impact, fie imediat, fie intarziat,asupra lichiditatilor unei entitati.

Deoarece transferul intre doua entitati se poate face si in bunuri si servicii, cureferire la
agentii economici, fluxurile pot fi : fluxuri realesau fizice si fluxuri financiare(de bani).
Cantitatea de bunuri sau de bani existenta la un moment dat reprezinta un stoc.Relatiile dintre
fluxuri si stocuri stau la baza mecanismelor financiare.

Fluxurile financiare pot fi : de contrapartida, decalate (intarziate), multiple siautonome.

Fluxurile financiare de contrapartidase caracterizeaza prin inlocuireaimediata a unui activ real
(fizic) cu bani sau invers. Aceste fluxuri apar in cazulachizitionarii unui bun cu plata imediata, in
numerar.Fluxurile financiare decalateapar in cazul in care fluxurilor fizice nu le corespund
imediat niste fluxuri financiare, astfel caechilibrul stocurilor este rupt si se restabileste prin
aparitia unui active financiar. Activulfinanciar se materializeaza intro creanta la furnizor si intro
datorie la cumparator. Acestefluxuri se nasc in cazul operatiunilor comerciale insotite de credite.
Creanta si, respectiv,datoria se vor stinge la o data ulterioara.

Din motiv ca relatiile financiare dintre agentii economici pot fi mai complexe,acestea dau
nastere lafluxuri financiare multiple. Pentru a compensa efecteledecalajelor dintre fluxurile fizice
si cele financiare, firma isi poate schimba creanta pe bani, apeland la un tert, care, de obicei, este
un intermediar financiar. Vanzarea sau cumpararea unei creante este o operatiune foarte
importanta si larg raspandita pe pietele financiare. Asadar, activele financiare pot constitui
obiectul unei tranzactii. In acest caz,fluxurile se desfasoara astfel :

a. bunurile vandute de furnizor sunt transferate la cumparator, ceea cereprezinta

un flux real ;
 b. furnizorul vinde creante unui intermediar (terta persoana) si
incaseazacontravaloarea produselor, ceea ce reprezinta primul flux financiar ;

c. cumparatorul de bunuri achita suma catre detinatorului titlului decreanta

(intermediar), adica stinge datoria fata de tert, ceea ce reprezinta al doileaflux financiar.

Fluxurile financiare autonome apar in cazul operatiunilor financiare privindacordarea sau

primirea de imprumuturi, cand au loc transferuri de bani de la o persoana laalta (juridica sau
fizica). Aceste fluxuri dau nastere la active financiare – creante sidatorii.

Am vazut pana acum care sunt fluxurile financiare care au loc in cazul finantelor private,
adica cele care privesc pe agentii economici. Dar care sunt fluxurile financiare incazul finantelor
publice? Tinand seama da faptul ca finantele publice sunt alimentate incvasitotalitate prin
impozite, taxe, contributii de la contribuabili si imprumut public de pe piata financiara, fluxurile
financiare in cazul finantelor publice se reduc la fluxurile financiare autonome.

Sistemul bugetar

Dupa cum am vazut, statul ocazioneaza, pentru functionarea sa si realizrearolurilor sale

de actor politic, social si economic, cheltuieli publice pe care este nevoit sale acopere printr-un
sistem de venituri publice, indeosebi venituri fiscale. Instrumentul de planificare atat a
cheltuielilor publice, cat si a veniturilor publice poarta denumireagenerica debugetsau plan
financiar.

Dar pentru ca statul este o constructie complexa, legiuitorul roman a recus la unansamblu
de bugete pe care le-a numit sistem bugetar. Astfel, Legea nr. 500/2002 privindfinantele publice
a instituit conceptul de sistem bugetar 10, inteles ca sistem unitar de bugete, care cuprinde :

- bugetul de stat ;

- bugetul asigurarilor sociale de stat ;

- bugetele fondurilor speciale ;

- bugetul trezoreriei statului ;

- bugetele institutiilor publice autonome ;

- bugetele institutiilor finantate integral sau partial din bugetul de stat, bugetulasigurarilor
sociale de stat si bugetele fondurilor speciale, dupa caz ;

- bugetele institutiilor publice finantate integral din venituri proprii ;

- bugetul fondurilor provenite din credite externe contractate sau garantate de statsi ale
caror rambursare, dobanzi si alte costuri se asigura din fonduri publice ;

- bugetul fondurilor externe nerambursabile,

- bugetele locale (bugetele comunelor, oraselor si judetelor, precum si alte bugetede la

acest nivel).
 In cadrul sistemului bugetar, locul primordial il ocupa bugetul de stat datoritaamplorii
cheltuielilor si veniturilor publice continute si a impactului sau major asuprasocietatii, in
ansamblul sau. Bugetul de stat nu este numai un document financiar-financiar si juridic de
conducere, ci si un document politic.

Bugetul de stat este tehnic constituit din sistemul veniturilor publice si

sistemulcheltuielilor publice. Veniturile publice sunt formate din totalitatea resurselor banesti ale
statului si au doua compnente : veniturile ordinare si veniturile extraordinare.Veniturile ordinare
reprezinta resursele banesti care se cuvin bugetelor componente ale sistemului bugetar, in baza
unor prevederi legale, fiind formate dinimpozite, taxe, contributii si alte varsaminte.

Principiile bugetare

Bugetul de stat se conformeaza unor reguli tehnice (principii) devenitetreditionale. Aceste

reguli au atat o semnificatie tehnica, cat si una politica. Considerate ca fiind necesare unei bune
gestiuni a finantelor publice (latura tehnica), ele sunt, pe dealta parte, destinate sa usureze
controlul Parlamentului asupra gestiunii guvernamentale(latura politica). Legate de dezvoltarea
democratiei parlamentare, aceste principii s-au perfectionat in decursul istoriei.

In literatura de specialitate se vorbeste de urmatoarele principii bugetare: principiul

unitatii bugetare, principiul universalitatii bugetare, principiul anualitatii bugetare, principiul
echilibrului bugetar, principiul neafectarii veniturilor, principiulspecializarii, principiul realitatii,
principiul unitatii monetare si principiul publicitatii bugetare.

A.Principiul (regula) unitatii bugetare

Acest principiu sustine ca toate cheltuielile publice si toate veniturile bugetaretrebuie sa

figureze intr-un document unic (bugetul de stat) supus aprobarii Parlamentului.Pentru-ca aceasta
regula sa fie respectata, trebuiesc indeplinite doua conditii: (1) bugetul trebuie sa cuprinda
ansamblul veniturilor si cheltuielilor bugetare, fara nici o exceptie; (2)acestea trebuie sa fie
reunite intr-un proiect de lege unic, asupra caruia Parlamentul trebuie sa se pronunte.

B.Principiul (regula) universalitatii bugetare

Ca si principiul unitatii, cel al universalitatii are o semnificatie politica, aceea datade

necesitatea autorizatiei parlamentare pentru bugetul de stat. Dar si acest principiucunoaste
anumite exceptii justificate prin preocuparea fata de eficienta administrativa.

C. Principiul (regula) anualitatii bugetare

Principiul anualitatii are o dubla dimensiune: (1) durata autorizatiei (aprobarii) bugetare
este de un an si (2) executia bugetului de stat are acelasi orizont de timp.Din punct de vedere
istoric, principiul are o justificare politica, adica cerintele unui regim parlamentar reprezentativ
au impus o periodicitate suficient de scurta pentru a garantaeficacitatea controlului parlamentar
asupra finantelor statului.

D.Principiul echilibrului bugetar

Principiul echilibrului bugetar presupune ca bugetul sa fie echilibrat, adicacheltuielile

bugetare sa fie perfect egale cu veniturile inscrise in buget. Acest principu aconstituit cheia de
bolta pentru finantele publice din perioada clasica a lor. Daca cheltuielile bugetare sunt mai mari
decat veniturile bugetare inscrise in buget se vorbestededeficit bugetar . In situatia inversa, cand
veniturile bugetare sunt superioarecheltuielilor bugetare, exista un surplus bugetar .

E. Principiul specializarii bugetare

Potrivit acestui principiu, veniturile si cheltuielile bugetare se inscriu si se aprobain buget

pe surse de provenienta si, respectiv, pe categorii de cheluieli, grupate dupanatura lor economica
si destinatia acestora, potrivit clasificatiei bugetare.

F. Principiul realitatii bugetare

Potrivit acestui principiu, la elaborarea legilor bugetare anuale si a bugetelor trebuie sa fie
luate in calcul previziunile cele mai realiste si avute in vedere variantelecele mai prudente in
realizarea veniturilor si efectuarea cheltuielilor bugetare.

G. Principiul publicitatii bugetului

Acest principiu cere ca bugetul de stat sa fie adus la cunostinta opiniei publiceimediat ce
el a fost aprobat. Se poate considera ca acest principiu este desuet din momentce bugetul de stat
este aprobat prin lege, iar potrivit Constitutiei orice lege trebuie publicata in Monitorul Oficial.

H. Principiul unitatii monetare

Potrivit acestui principiu, toate operatiunile bugetare se exprima in moneda nationala.

Procesul bugetar

Procesul prin care sunt alocate resursele limitate care implica alegerea intreobiective si
cheltuieli publice potentiale constituie ceea ce se numestebugetare.Bugetarea este deci procesul
care prescrie cum, cand si de catre cine se solicitacheltuielile publice si cum sunt alocate
resursele disponibile. Ea este mai mult decat otehnica. Bugetul de stat este expresia deciziilor la
nivelul societatii in legatura cu nivelelesi sursele de mobilizare a veniturilor publice si cu
obiectivele finantate din cheltuielile publice.

Bugetarea cuprinde trei componente esentiale: (1) generarea resurselor bugetare(venituri

fiscale si alte venituri), (2) solicitarea de cheltuieli publice din aceste resurse si(3) alocarea
resurselor care se preconizeaza a fi obtinute. Acesta este numarul minim deactiuni care constituie
procesul bugetarii. Bugetarea nu poate avea loc daca oricare dinelementele amintite lipseste. Ele
pot lipsi numai daca este vorba de revederea bugetului incurs de executie (la rectificarea
bugetului).

Solicitarea bugetara este orice cerere de resurse facuta in concordanta cu regulilesi

procedurile procesului de bugetare. Pretentiile sunt prezentate in mod obisnuit deinstitutiile
administrative, dar ele pot fi prezentate si prin intermediul altor canale. Existenta acestor
pretentii (solicitari) de cheltuieli bugetare face necesara existenta unui buget.

Una din caracteristicile universale ale solicitarilor bugetare este ca acestea

suntintotdeauna mai mari decat disponibilitatile pentru satisfacerea lor. De altfel, nu ar exista
bugetare (buget) daca toate pretentiile ar fi satisfacute. Pe de alta parte, daca nici osolicitare nu ar
fi satisfacuta nu ar exista procesul bugetar. Bugetarea are loc in oricaredin punctele situate intre
cele doua extreme, adica din totalul solicitarilor fata deveniturile bugetare sunt satisfacute numai
o parte.

Solicitarile bugetare vor fi impuse cu putere atunci cand exista resurse

suficiente,guvernul favorizeaza programe de expansiune, economia este incurajata si noi
cheltuieli publice pot fi finantate fara cresterea impozitelor. Pe de alta parte, solicitarile
bugetarevor fi mai slabe cand bugetul este strans, liderii politici sunt favorabili
reduceriicheltuielilor publice, iar cheltuielile suplimentare vor determina presiune asupra
cresteriifiscalitatii sau marimea deficitului bugetar.

Deci procesul de bugetare afecteaza atat solicitarile fata de resursele bugetare, catsi
modul de alocare a acestor resurse.

Procesul bugetar consta in repartizarea luarii deciziei bugetare pe nivelele sau partile
implicate in elaborarea bugetului, stabilindu-i fiecarui actor institutionalcompetentele si
termenele pentru a asigura intocmirea bugetului in termenul legal.

Etapele procesului bugetar constau in:

1. elaborarea proiectelor de buget ;

2. aprobarea bugetelor ;

3. executarea bugetelor ;

4. incheierea executiei bugetare.

Bugetul de stat

Conţinutul şi caracteristicile bugetului de stat

Din punct de vedere politic, bugetul reprezintă expresia opţiunilor guvernului în

domeniile sale de competenţă, determinate de factori precum doctrina politică a partidului de
guvernământ, atitudinea opoziţiei,, conjunctura economică, situaţia internaţională, etc.

Din punct de vedere formal, bugetul prezintă documentul program în care sunt înscrise
anual mărimea şi structura veniturilor şi cheltuielilor din cadrul economiei publice. Veniturile
sunt grupate după caracterul lor (fiscal sau nefiscal) şi după sursa de provenienţă.

Din punct de vedere juridic, bugetul este actul prin care se prevăd şi se aprobă prin
lege veniturile şi cheltuielile anuale ale statului şi ale altor entităţi de drept public.

Din punct de vedere al conţinutului economic, bugetul de stat reprezintă relaţii

economice sub formă bănească ce iau naştere în procesul repartiţiei produsului intern brut în
legătură cu îndeplinirea funcţiilor şi sarcinilor statului.

În ţările cu economie de piaţă, în afara bugetului de stat în forma sa clasică, se

întocmeşte şi un buget economic. caracteristici care îl diferenţiază de bugetul de stat:
 - bugetul economic este un inventar al tuturor resurselor societăţii (atât publice cât şi
private);

- bugetul economic este conceput ca un ansamblu de conturi naţionale

- bugetul economic nu are puterea de lege.

Sistemul bugetar reprezintă ansamblul bugetelor întocmite într-o ţară.

În România, constituirea şi gestionarea resurselor financiare publice se realizează printr-un

sistem unitar de bugete, care include:

- bugetul de stat;

- bugetele locale;

- bugetului asigurărilor sociale de stat;

- bugetelor fondurilor speciale;

- bugetul trezoreriei statului;

- bugetelor instituţiilor publice autonome;

- bugetele instituţiilor publice finanţate integral sau parţial din bugetul de stat, bugetul
asigurărilor sociale de stat şi bugetele fondurilor speciale, după caz;

- bugetele instituţiilor publice finanţate integral din venituri proprii;

- bugetul fondurilor provenite din credite externe contractate sau garantate de stat şi ale căror
rambursare, dobânzi şi alte costuri se asigură din fonduri publice;

- bugetul fondurilor externe nerambursabile.

Bugetul îndeplineşte trei roluri:

1. rolul alocativ;

2. rolul redistributiv; si

3. rolul de reglare a vieţii economice.

Concluzii

Executia bugetara consta in realizarea veniturilor si efectuarea cheltuielilor bugetare

stabilite prin legile bugetare anuale.Pentru realizarea veniturilor si efectuarea cheltuielilor
bugetare este necesar uncomplex de acte, fapte si operatiuni, indeosebi cu privire la incasarea,
pastrarea,eliberarea fondurilor banesti si utilizarea lor.

Procedura executiei bugetare este formata din urmatoarele faze:- repartizarea pe trimester
a veniturilor si cheltuielilor bugetare;- executia de casa bugetara;- realizarea veniturilor bugetare;
Repartizarea pe trimestre a veniturilor si cheltuielilor bugetareaprobate se facein functie de
termenele legale de incasare a veniturilor si de perioada in care este necesaraefectuarea
cheltuielilor. Executia de casa a bugetelor ce compun sistemul bugetar se realizeaza
printrezoreria statului pe baza normelor metodologice emise de Ministerul Finantelor.
Toatefondurile publice, apartinand tuturor bugetelor componente ale sistemului bugetar,
suntderulate prin conturile Trezoreriei Statului.

Contul curent general al Trezoreriei Statuluifunctioneaza la Banca Nationala a Romaniei

si este deschis in numele MinisteruluiFinantelor si al unitatilor Trezoreriei Statului din cadrul
directiilor generale ale finantelor publice judetene, inclusiv Municipiului Bucuresti si ale
administratiilor finantelor publiceale sectoarelor municipiului Bucuresti.