Tema: Finanțele publice:

conceptul, mecanismul
financiar și politica financiară
la nivel macroeconomic
Cuprins:

 1.1 Finanțele publice-evoluția istorică,

conținutul economic, funcțiile;
 1.2 Coneptul și strucutura mecanismului
financiar;
 1.3 Caracteristica sistemului finaniar;
 1.4 Politica financiară și domeniul de
manifestare.
Finanțele publice-evoluția istorică, conținutul
economic, funcțiile;
 Cuvântul finanțe își are originea din limba latină,
se foloseau expresiile: finanțio, financias și
financia, care se traduce ,,Plată în bani”.
Finanțele- cuprind toate sferele vieții sociale și
economice ale căror relații pot fi cuantificate prin
intermediul banilor.
Finanțele- constituie totalitatea resurselor, fondurilor
bănești aflate la dispoiția colectivității publie și a
întreprinderii particulare, destinate îndeplinirii
funcțiilor și sarcinior acestora. Reprezintă relații
economice, exprimate în formă bănească, în legătură
cu constituirea, utilizarea și distribuirea fondurilor de
miloace bănești în scopul îndeplinirii unor funcții și
observații determinate.
Finanțe publice-sunt asociate cu statul, Finanțe private- sunt asociate cu
unitățile administrativ-teritoriale și alte întreprinderile economice, băncile și
instituții de drept public. societățile de asigurare private.
 Asemănări:
• Ambele se confruntă cu probleme de
echilibru financiar.
Deosebiri:
• Finanțele publice își procură resursele de la
persoanele fizice și juridice prin măsuri de
constrângere, pe când finanțele private își
procură resursele financiare de care au
nevoie de pe piață pe baza de contracte;
• Statul poate lua măsuri în legătură cu
moneda națională în care se constituie
fondurile publice, în timp ce finanțee
private nu pot influența în mod legal
această monedă;
• Finanțele publice se folosesc pentru
satisfacerea nevoilor generale ale
societății, în timp ce finanțele private sunt
puse în slujba realizării de profit.
 Finanțele publice îndeplinesc 2 funcții:

 Constituirea fondurilor  Distribuirea fondurilor

Participarea la constiruirea fondurilor
publice îmbracă diferite forme:
 Impozite și taxe;
 Contribuții pentru asigurări sociale;
 Amenzi-penalități;
 Vărsământe din profitul regiilor
publice;
 Vărsământe din veniturile instituțiilor
publice;
 Chirii, închirieri de terenuri.
Distribuirea resurselor financiare
reprezintă de fapt stabilirea cheltuielilor
publice pe destinații și anume:
învățământ, sănătate, cultură, ordine
publică, apărarea națională, asigurări
sociale și protecție socială.
Importanța funcției de repartiție poate
fi apreciată și prin prisma mutațiilor care
se prroduc în economie în urma
transferurilor de resurse financiare,
efectele economice, sociale, demografice,
ecologice, sau de altă natură.

Funcția de control:

• Asigurarea resurselor necesare satisfacerii nevoior obștești;

• Dirijarea resurselor în funcție de prioritățile stabilite de organele competente;
• Utilizarea resurselor în condiții de maximă eficiență economică, socială.
 Coneptul și strucutura mecanismului financiar:

 Mecanismul economic- reprezintă ansamblul metodelor și instrumentelor de conducere sau reglare

a economiei naționale, de către factorii de decizie ai societății împreună cu obiectivele ce
guvernează această conducere și întregul sistem organizițional prin intermediul căruia o efectuiază.
 Mecanismul financiar- este un component de structură funcțională a mecanismului economic și
exprimă modul de organizare și circulație a fluxurilor financiare prin care se realizează mobilizarea,
repartizarea și utilizarea fondurilor financiare constituite în cadrul economiei naționale.
 Mecanismul financiar- este constituit din totalitatea structurilor, formelor, metodelor, principiilor
ș pârghiilor prin intermediul cărora se utilizează fondurilor bănești ale statului, necesare îndeplinirii
funcțiilor și sarcinilor sale.
Structura Mecanismului financiar:
• Sistemul financiar;
• Pârghiile economico-financiare;
• Metodele administrative;
• Cadrul instituțional;
• Cadrul juridic.
 Caracteristica sistemului financiar;
 Sistem financiar-este un ansamblu al instituțiilor care se ocupă cu operațiile bănești (fonduri, organizaății,
bănci, companii), și la fel poate fi reprezentat ca un sistem de relații financiare (finanțe publice, finanțe
private).
Aspectele sistemului financiar:
 ca sistem de relații economice, în expresie bănească, prin care se vehiculează resurse financiare;
 ca sistem de fonduri de resurse financiare ce se constituie în economie la anumite eșaloane și se utilizează în
scopuri precis determinate;
 ca sistem de instituții- care participă la organizarea relațiilor, la constituirea și distribuirea fondurilor, precum și
elaborarea, executarea și controlul planurior financiare;
 ca sistem de planuri financiare-care reflectă anumite procese prevăzute a fi realizate în economie, în cursul
unei perioade de timp determinate
Prin prisma relațiilor economice:
 Sistemul financiar se reprezintă ca ansamblu de relații
financiare ce se manifestă în procesu complex de
instruire, distribuire și utiizare a fondurilor bănești, și
este format din:
 Sistemul financiar public (Bugetul de stat);
 Sistemul financiar privat (creditul bancar, asigurări
de bunuri, persoane și răspundere civilă, finanțele
întreprinderilor).
 După nivelul la care se constituie:
o la nivel central sau macroeconomic;
o la nivel mediu sau intermediar;
o la nivel microeconomic;
 După destinația dată resurselor din fondurile financiare:
o fonduri de înlocuire și dezvoltarea;
o fonduri de consum;
o fonduri de asigurare;
o fonduri de rezervă;
 După forma de proprietate, în care sunt administrate fondurile:
o fonduri financiare publice;
o fonduri financiare private;
 După titlul cu care se fac prelevări:
o prelevări cu titlu rambursabil și caracter facultativ (depuneri la bănci);
o ttransferuri externe rambursabile sau nerambursabile (donații, ajutoare);
o Prelevări cu titlu definitiv și caracter obligatoriu (impozite, taxe).
Politica financiară și domeniul de manifestare.
 Politica financiară- totalitatea principiilor, metodelor și normelor financiare folosite pentru constituirea,
repartizarea și utilizarea fondurilor bănești ale statului în scopul înfăptuirii obiectivelor sociale,
economice.
Principalele componente ale politicii financiare sunt:
• metode și mijloacele concrete privind procurarea și dirijarea resurselor financiare;
• Instituțiile, instrumentele și reglementările financiare utilizate de stat pentru influențarea proceselor
economice și a relațiilor sociale într-o anumită periodă
Rolul politicii financiare:
o Dezvoltarea economică;
o Promovarea a progresului tehnic și științific;
o Formare profesională;
o Recalificarea și reîncărcadrare în muncă a șomerilor;
o Ocrotire a sănătății populației;
o Protecție socială;
o Dezvoltare a culturii;
o Apărare națională;
 Domeniile de manifestare a politicii financiare a statului:
 Domeniul cheltuielilor publice;
 Domeniul resurselor financiare publice, care vizează;
 Veniturile ordinare, cu caracter fiscal și nefiscal;
 Resursele financiare extraordinare procurate prin împrumuturi contractate de stat;
 Domeniul creditului bancar;
 Domeniul asigurărilor de bunuri, persoane și răspundere civilă.
Politica financiară promovată trebuie să stabilească:
 Volumul resurselor financiare publice;
 Proveniența resurselor financiare publice;
 Numărul și tipul canalelor de prelevare a contribuției la fondurile publice
 Instrumentele de influențare a proceselor economice;
 Veniturile care provin de la sectorul public;
 Modalitățile de realizare a echilibrului financiar.
Obiectivele politicii financiare:
 Să stablească mărimea, destinația și structura optimă ale cheltuielilor publice;
 Să defineasă obiectivele care trebuie atinse prin efectuarea diferitelor categorii de
cheltuieli;
 Să aprecieze căile, metodele și instrumentele care trebuie folosite pentru ca
obiectivele respective să fie realizate cu minim de efort financiar.