Colegiul Național de Comerț

SIGP
la disciplina
Metode și tehnici de evaluare contabilă
Tema: Contabilitatea stocurilor A elaborat: Alexandra

*Chișinău 2020*
 Definiția stocurilor

Stocurile sunt activele circulante care includ categoriile de bunuri materiale,regăsite:

 Sub formă de materii prime,materiale de bază și alte materiale consumabile,care urmează a
fi folosite în procesul de producție,pentru prestarea serviciilor și/sau în alte scopuri
administrative.
 În curs de execuție în procesul desfășurării normale a activității sau
 Deținute pentru a fi vândute pe parcursul desfășurării normale a activității entității
Definiția ,clasificarea și organizarea contabilității stocurilor este reglementată de
prevederile următoarelor acte normative:
1.Legea contabilității
2.SNC ,,Stocuri”
3.SNC ,,Particularitățile contabilității în agricultură’’
4.,,Indicații metodice privind contabilitatea costurilor de producție și calcularea costurilor
produselor și serviciilor
5.Regulamentul privind inventarierea
 În conformitate cu SNC ,,Stocuri” în componența
stocurilor se includ următoarele elemente primordiale:

 Materiile prime și materialele de bază

 Materialele consumabile
 Obiectele de mică valoare și scurtă durată
 Producția în curs de execuție
 Produsele
 Mărfurile
 Ambalajele
De asemenea,în conformitate cu SNC ,,Particularitățile contabilității în agricultură” în
componența stocurilor în cadrul entităților agricole pot fi regăsite și activele biologice circulante.
 Necesitatea recunoașterii și evaluării corecte a stocurilor decurge din faptul căacestea
furnizeazăun important volum de informații utilizate de conducerea entității în procesul
decizional.
În calitatea lor de elemente de natura activelor circulante,stocurile sunt recunoscute în
condițiile în care se respectă simultan următoarele condiții:
 sunt controlate de entitate,adică se află în proprietatea acesteia
 există probabilitatea obținerii de către entitate a beneficiilor economice viitoare din
utilizarea stocurilor
 sunt destinate utilizării în ciclu normal de producție/prestări servicii sau vor fi vândute în
termen de 12 luni
 costul de intrare poate fe determinat în mod credibil
 Între problemele esențiale ale contabilității stocurilor se înscriu și
cele referitoare la evaluarea acestora

În raport cu natura elementelor patrimoniale,sensul mișcărilor intervenite în masa patrimoniului și momentul când se
face evaluarea se delimitează următoarele
reguli și aspecte ale evaluării stocurilor

la intrarea în patrimoniu,
Stocurile se evaluează la cost
de intrare
la data întocmirii
situațiilor financiare,
la ieșirea din patrimoniu,
stocurile se evaluează la
Stocurile se evaluează la valoarea contabilă suma ceamai mică dintre
care se determină prin aplicarea uneia din cost și valoarea realizabilă
următoarele metode de evaluare curentă: netă
metoda identific[rii specific;
metoda FIFO(primul intrat-primul ieșit)
metoda costului mediu ponderat
 În conformitate cu SNC ,,Stocuri”,la intrarea în patrimoniu stocurile se evaluează la cost de
intrare,care se determină diferit în funcție de sursa de proveniență,care poate
fi:achiziționarea,fabricarea,intrarea ca aport în natură la capitalul social,primirea cu titlu
gratuit,intrarea ca urmarea a repartiției(casării) activelor imobilizate și obiectelor de mică valoare și
scurtă durată,înregistrarea deșeurilor recuperabile,transferul de active imobilizate;
Costul de intrare a stocurilor achiziționate cuprinde valoarea de cumpărare și costurile direct
atribuibile intrării(de ex.,costurile de transportare-aprovizionare,asigurarea pe durata
transportării,încărcarea,descărcarea,
comisioanele,intermediarelor,impozite și taxe nerecuperabile,taxele vamale și alte costuri suportate
pentru aducerea stocurilor în forma și în locul utilizării după destinație, cum ar fi:
prelucrarea,sortarea,împachetarea).Reducerile comerciale,rabaturile și alte elemente similare sunt deduse
la determinarea costului de intrare a stocurilor achiziționate.Taxa pe valoare adăugată(TVA) fiind,de
regulă,recuperabilă,nu intră în costul de intrare a stocurilor,
 Costul de intrare a stocurilor fabricate coincide cu costul efectiv al acestora,care include:costul
materiilor prime și al materialelor utilizate nemijlocit în procesul de producție,costurile cu personalul
încadrat nemijlocit în procesul de producție,contribuțiile de asigurările sociale de stat obligatorii și
primele de asigurare obligatorie de asistență medicală ale angajatorului;cota costurilor indirecte de
producție.
Stocurile intrate ca aport în natură la capitalul social se evaluează la valoarea aprobată prin
decizia organului împuternicit al entității cu includerea costurilor direct atribuibile intrării.
Stocurile cu titlu gratuit sau în urma ieșirii/reparației activelor imobilizate și obiectelor de
mică valoare și scurtă durată,precum și deșeurile recuperabile se evaluează la valoarea justă.
Valoarea justă-în conformitate cu SNC ,,Stocuri”,reprezintă suma cu care un activ ar putea fi
schimbat benevol în cadrul unei tranzacții desfășurate în condiții normale între părțile
interesate,independente și bine informate.
Ieșirea stocurilor din patrimoniul entității poate avea loc ca urmare a consumului în cadrul
entității,vânzării,transmiterii terților,transferului în componența activelor imobilizate etc.
La ieșirea din patrimoniu stocurile se evaluează la valoarea contabilă,care se determină prin
aplicarea uneia din metodele de evaluare curentă,prevăzute de SNC ,,Stocuri”:
1. Metoda identificării specifice
2. Metoda FIFO
3. Metoda costului mediu ponderat (CMP)
 Metoda
  identificării specifice se utilizează în cadrul entităților în care gama sortimentală a
stocurilor este relativ redusă și presupune atribuirea costurilor specifice elementelor
identificabile ale stocurilor,care fac obiectul unor comenzi distincte,indiferent dacă au fost
achiziționate sau fabricate (ex.,clădiri,apartamente,automobile,opere de artă.Prin această
metodă fiecare articolsau categorie de stocuri se individualizează atât momentul intrării în
gestiune,cât și al stocării și ieșirii din gestiune.Doar pentru entități care gestionează un număr
de sortimente limitat.
Metoda costului mediu ponderat(CMP) constă în calculul costului printr-o medie
ponderată a costului elementelor aflate în stoc la începutul perioade și a celor intrate în cursul
perioadei de gestiune.
CMP
Se calculează fie după fiecare intrare,fie periodic
*se recomandă în cazul fluctuațiilor considerabile ale prețului stocurilor în cursul perioadei de
gestiune
 Metoda FIFO prevede că bunurile ieșite din gestiune se evaluează la costul de intrare al primei
intrări sau al primului lot obținut.Pe măsura epuizării lotului,bunurile ieșite din gestiune se evaluează la
costul de intrare al lotului următor,în ordine cronologică,până la epuizare.
În cazul aplicării metodei FIFO valoarea stocurilor ieșite poate fi determinată după fiecare ieșire sau în
baza soldului final,stabilit în urma inventarierii.
Această metodă se folosește la entitățile cu un sortiment mare de resurse materiale.Efectul ei constă în
faptul că,resuresele materiale la sfârșitul perioadei de gestiune se evaluează la prețul ultimilor
intrări.Metoda FIFO este preferabilă în cazul în care prețurile stocurilor ieșite înregistrează o reducere
permanentă în timpul perioadei de gestiune.
Aplicarea acestei metode în perioada creșterii continue a prețurilor,oferă entității cel mai înalt nivel al
profitului.Cauza constă în faptu că entitatea tinde să-și majoreze prețurile la vânzări,concomitent cu
creșterea prețurilor curente,neținând cont că resursele materiale puteau fi cumpărate până la momentul
creșterii prețurilor .În mod corespunzător,în perioada scăderii prețurilor situația este inversă.