TEMA 4.

CONTABILITATEA STOCURILOR
4.1. Noțiunea, clasificarea și caracteristica stocurilor;
4.2. Recunoașterea şi evaluarea stocurilor;
4.3. Contabilitatea materialelor;
4.4. Contabilitatea obiectelor de mică valoare şi scurtă durată şi a uzurii
acestora.

4.1. Noțiunea, clasificarea și caracteristica stocurilor

Stocurile reprezintă activele circulante care sunt:

- destinate pentru a fi vândute pe parcursul desfășurării normale a activității;

- în curs de execuție în procesul desfășurării normale a activității; sau

- sub formă de materii prime, materiale de bază și alte materiale consumabile, care
urmează a fi folosite în procesul de producție, pentru prestarea serviciilor și/sau în
alte scopuri gospodărești.

Spre deosebire de celelalte categorii de bunuri economice, stocurile se

consumă la prima lor utilizare în procesul de producție sau se realizează în
procesul de desfacere integral, ulterior fiind înlocuite cu exemplare noi.

Componența stocurilor este elucidată în tabelul 1.

1
 Tabelul 1

Componența stocurilor

Materiale Active Obiecte de Producția Produse Mărfuri

biologice mică în curs de
circulante valoare și execuție
scurtă
durată

Obiectele Animale Bunurile Bunuri care Bunurile Bunuri

muncii sub existente în valoarea nu au trecut fabricate în procurate
formă de entitate în unitară a toate stadiile cadrul entității
de entitate
materii scopul cărora nu de prelucrare care includ:
prime, creșterii depășește prevăzute în semifabricatele, în vederea
materiale de pentru a fi plafonul procesul produsele finite revânzării
bază și ulterior stabilit de tehnologic, și produsele sau bunuri
materiale vândute sau legislație precum și secundare transmise
consumabile trecute în (6000 lei) sau produsele destinate spre
care spre categoria pragul de nesupuse vânzării sau
vânzare
deosebire de animalelor de semnificație probelor consumului
mijloacele de muncă prevăzut de tehnice și intern. magazinelor
muncă (activelor politicile recepției sau proprii.
participă o biologice contabile, necompletate
singură dată imobilizate). indiferent de în întregime,
în procesul durata de precum și
de producție serviciu sau costurile
și în cu o durată aferente
întregime își de serviciu serviciilor și
transferă nu mai mare lucrărilor în
valoarea de un an curs de
asupra indiferent de execuție.
produselor valoarea
nou create. unitară.

4.2. Recunoașterea şi evaluarea stocurilor

Necesitatea recunoașterii și evaluării corecte a stocurilor decurge din faptul că
acestea furnizează un important volum de informații utilizate de conducerea
entității în procesul decizional. În calitatea lor de elemente de natura activelor

2
circulante stocurile sunt recunoscute în condițiile în care se respectă simultan
următoarele condiții:

 sunt controlate de entitate, adică se află în proprietatea acesteia;

 există probabilitatea obținerii de către entitate a beneficiilor economice
viitoare din utilizarea stocurilor;
 sunt destinate utilizării în ciclul normal de producție/prestării serviciilor
sau vor fi vândute în termen de 12 luni;
 costul de intrare poate fi determinat în mod credibil.

Potrivit SNC,,Stocuri” stocurile pot fi evaluate în următoarele momente:

 La intrarea în patrimoniu, se efectuează la data intrării stocurilor, se numește

evaluare inițiață. Costul de intrare se determină:
 În momentul cumpărării, fabricării sau altor intrări a activului;
 În baza datelor documentelor primare;
 În funcție de tipul stocurilor, modul, sursa de procurare sau fabricare.
 La ieșirea (consumul, vânzarea sau transferul în componența activelor
imobilizate) din patrimoniu, se numește evaluare curentă. Pot fi aplicate
metode:
 Metoda costului standard;
 Metoda prețului cu amănuntul;
 Metoda identificării specifice;
 Metoda costului mediu ponderat;
 Metoda FIFO.
 La data întocmirii situațiilor financiare (ultima zi a perioadei de gestiune), se
numește evaluare ulterioară. Pentru toate stocurile (excepție obiectele de
mică valoare și scurtă durată) – suma cea mai mică dintre costul de intrare și
valoarea realizabilă netă.
Valoarea realizabilă netă – prețul de vânzare estimat al stocurilor
diminuat cu costurile estimate pentru finalizare (completare) și costurile
estimate de vînzare.

3
 Costul de intrare cuprinde:
a) pentru stocurile cumpărate – valoarea de cumpărare și costrile
direct atribuibile intrării. De exemplu: costul de transportare-aprovizionare,
încărcare, descărcare, asigurare în drum, impozitele și taxele nerecuperabile
etc., cu deducerea reducerilor comerciale și rabaturilor.
b) pentru stocurile fabricate în cadrul entității – costurile de
producție efective, care includ:
- costuri materiale directe și repartizabile;
- costuri cu personalul directe și repartizabile;
- costuri indirecte de producție.
c) pentru stocurile intrate din alte surse, cum ar fi schimb cu alte
active, primite cu titlu gratuit, ieșirea activelor imobilizate, se evaluează
reieșind din valoarea justă, adică valoarea stabilită între părți interesate,
informate și independente.
Pentru evaluarea curentă a stocurilor pot fi aplicate următoarele
metode:
Metoda costului standard – poate fi utilizată la evaluarea curentă și
controlul operativ al existenței produselor finite și producției în curs de
execuție, drept bază servind normele de consum a materialelor, normativele
privind retribuirea muncii etc.;
Metoda prețului cu amănuntul – se aplică pentru determinarea costului
stocurilor de articole numeroase și cu mișcare rapidă care au marje similare
și pentru care nu este rațional să se folosească altă metodă;
Metoda identificării specifice – se utilizează pentru determinarea costului
stocurilor individuale care nu sunt reciproc substituibile. Metoda este
adecvată pentru stocurile ce fac obiectul unei comenzi distincte, indiferent
dacă au fost cumpărate sau fabricate;
Metoda costului mediu ponderat – prevede reflectarea în contabilitate a
stocurilor la valoarea medie a stocurilor disponibile. Metoda dată presupune
determinarea valorii stocurilor ieșite conform relației:
4
 CMP = (CS + CI) / (QS + QI), unde:
CS – costul stocului la începutul perioadei de gestiune;
CI – costul stocurilor intrate pe parcursul perioadei de gestiune;
QS – cantitatea stocurilor la începutul perioadei de gestiune;
QS - cantitatea stocurilor intrate pe parcursul perioadei de gestiune;
Metoda FIFO – evaluarea stocurilor la costurile primelor intrări. Se aplică
regula: prima ieșire – prima intrare.

Evaluarea ulterioară a stocurilor se face la valoarea cea mai mică dintre costul
de intrare și valoarea realizabilă netă, care poate fi mai mică decât valoarea
contabilă a stocurilor în cazurile:

- deteriorării sau degradării parțiale;

- învechirii morale parțiale sau integrale;

- reducerii prețului de vânzare;

- creșterii eventualelor cheltuieli aferente finalizării și vânzării stocurilor etc.

4.3. Contabilitatea materialelor

Materialele sunt bunurile economice utilizate în procesele de producție,
prestare a serviciilor, executare a lucrărilor, precum și la deservirea activităților
administrative și comerciale:
 Materii prime și materiale de bază;
 Materiale auxiliare;
 Combustibil;
 Materiale pentru ambalat;
 Piese de schimb;
 Anvelope și acumlatoare procurate separat de mijloacele de transport
etc.

Toate operațiile cu privire la mișcarea materialelor se înregistrează în

documentele primare, conținutul și forma cărora depinde de:
5
 - sursa intrării, pentru materialele intrate de la:
Furnizori;
Fabricare proprie;
Lichidarea mijloacelor fixe și obiectelor de mică valoare și scurtă durată;
Plusurile stabilite la inventariere;
Schimb cu alte active etc.

- direcțiile utilizării, pentru materialele ieșite:

Fabricarea produselor;
Necesități administrative;
Corectarea rebutului;
Vânzare altor entități sau lucrătorilor proprii;
Stabilirea lipsurilor cu ocazia inventarierii etc.
Perfectarea documentară a mișcării materialelor:
 Documente primare:
 Factură fiscală;
 Bon de intrare a materialelor;
 Fișă limită de consum;
 Bon de consum a materialelor;
 Proces – verbal privind rezultatele inventarierii;
 Notă contabilă etc.
 Documentele centralizatoare:
 Registrul evidenței materialelor primite;
 Registrul procurărilor;
 Registrul vânzărilor.
 Registre contabile – Registru de evidență sintetică și analitică la contul
211,,Materiale”.

Evidența sintetică a materialelor aflate în patrimoniul entității se ține în

contul de activ de gradul I - 211,,Materiale”.
În debitul contului 211,,Materiale” se reflectă:
6
- Costul de intrare al materialelor procurate;
- Costul efectiv al materialelor fabricate la entitate;
- VRN a materialelor obținute în urma casării mijloacelor fixe și a obiectelor de
mică valoare și scurtă durată;
- valoarea justă a plusurilor constatate cu ocazia inventarierii;
- suma majorării (ajustării) valorii materialelor intrate în anii precedenți.
În creditul contului 211,,Materiale” se reflectă:
- valoarea contabilă a materialelor ieșite de la entitate prin calea vânzării,
transmiterii în capitalul social al altei entități, transmiterii cu titlu gratuit,
constatate lipsuri la inventariere etc.
- valoarea materialelor pentru necesitățile de producție și alte necesități ale
entității;
- diferența dintre valoarea de intrare (costul) a materialelor și valoarea realizabilă
netă a acestora;
- suma micșorării (ajustării) valorii materialelor intrate în anii precedenți.
Soldul contului 211,,Materiale” este debitor și reprezintă valoarea
materialelor existente la sfîrșitul perioadei de gestiune.
Evidența sintetică a intrării și consumului de materiale este redată în tabelul
2.
Tabelul 2
Contabilitatea materialelor
N d/o Conținutul operațiilor economico - Corespondența
financiare conturilor
Debit Credit
Intrarea materialelor
1. Reflectarea valorii materialelor cumpărate de
la furnizori:
- la suma fără TVA 211 521, 522
- la suma TVA aferentă 534 521, 522

7
2. Reflectarea valorii materialelor intrate prin
intermediul titularilor de avans:
- la suma fără TVA 211 226, 532
- la suma TVA aferentă 534 226, 532
3. Reflectarea valorii materialelor intrate din 211 811, 812
producția proprie
4. Reflectarea valorii materialelor intrate cu titlu 211 622
gratuit
5. Reflectarea valorii materialelor intrate ca aport 211 313, 314
al proprietarilor în capitalul social
6. Reflectarea valorii juste a materialelor stabilite 211 612
plusuri în urma inventarierii
Ieșirea materialelor
7. Reflectarea valorii materialelor utilizate pentru 811, 812 211
fabricarea produselor, prestarea serviciilor
8. Reflectarea valorii materialelor utilizate pentru 821 211
nevoile gospodărești ale secțiilor de producere
9. Reflectarea valorii materialelor utilizate pentru 713 211
necesitățile administrative ale entității
10. Reflectarea valorii materialelor utilizate în 712 211
operațiile aferente expedierii produselor și
mărfurilor
11. Reflectarea valorii materialelor utilizate pentru 111, 121 211
crearea imobilizărilor necorporale, construcția
și montarea mijloacelor fixe
12. Reflectarea valorii contabile a materialelor 714 211
vândute, stabilite lipsuri în urma inventarierii

8
 4.4. Contabilitatea obiectelor de mică valoare şi scurtă durată şi a uzurii
acestora
Obiecte de mică valoare şi scurtă durată - bunuri valoarea unitară a cărora nu
depăşeşte 6000 lei sau pragul de semnificaţie prevăzut în politicile contabile,
indiferent de durata de serviciu sau cu o durată de serviciu nu mai mare de un an,
indiferent de valoarea unitară.
În componenţa lor sânt incluse instrumente şi dispozitive cu destinaţie generală
şi specială, ambalaj tehnologic, inventar de producţie, îmbrăcăminte şi încălţăminte
specială, dispozitive de protecţie, lenjerie etc.
Generalizării informaţiei privind existenţa şi mişcarea OMVSD este destinat
contul 213 „Obiecte de mică valoare şi scurtă durată”. Este un cont de activ. În
debit se înregistrează costul de intrare al obiectelor intrate şi construcţiilor
provizorii ridicate, iar în credit — ieşirea acestor bunuri şi valoarea materialelor
obţinute din lichidarea obiectelor.
Generalizarea informaţiei privind evidența uzurii OMVSD se ține la contul
cu funcție contabilă de pasiv 214 „Uzura obiectelor de mică valoare şi scurtă
durată”. În credit se înregistrează calcularea uzurii obiectelor de mică valoare şi
scurtă durată, a construcțiilor și dispozitivelor provizorii, iar în debit — anularea
uzurii calculate aferente obiectelor de mică valoare şi scurtă durată scoase din
funcțiune. Soldul final creditor indică suma uzurii calculate la finele perioadei de
gestiune.
Obiectele indicate, de regulă, sunt procurate de la terţi. Ele sunt estimate la
valoarea de cumpărare cu includerea costurilor ce ţin de încărcarea, transportarea şi
descărcarea lor. Trecerea la intrări se efectuează în baza facturilor fiscale şi altor
documente. În acest caz se debitează contul 213 şi se creditează conturile:
521 – la procurarea obiectelor de la furnizori;
812 – la raportarea serviciilor activităţilor auxiliare după destinaţie (de
exemplu, în cazul transportării obiectelor cumpărate cu ajutorul camioanelor);
531 – la suma retribuirii muncii calculate personalului la lucrările de
încărcare şi descărcare.
9
 Dacă în documentul furnizorului este evidenţiată suma taxei pe valoarea
adăugată, iar obiectele procurate sânt destinate necesităţilor de antreprenoriat,
atunci taxa pe valoarea adăugată este reflectată astfel:
debit contul 534, credit contul 521.
Contabilitatea predării în exploatare a OMVSD este organizată în
dependență de valoarea lor:
1) Din depozit obiectele sânt transmise în exploatare conform fişelor-limită
pentru ridicarea bunurilor materiale sau bonurilor (de uz intern).
Transmiterea în exploatare a OMVSD, valoarea unitară a cărora nu depăşeşte 1/6
din plafonul stabilit de legislaţie (1000 lei), uzura nu se calculează și se reflectă
astfel:
debit conturile 811, 812, 712, 713 etc., credit contul 213.
2) Obiectele de mică valoare şi scurtă durată, a căror valoare unitară
depăşeşte 1/6 din plafonul stabilit de legislaţie (1000 lei) se decontează la
costuri/cheltuieli curente, active imobilizate etc. prin calcularea uzurii.
Uzura obiectelor de mică valoare şi scurtă durată se calculează în mărime de 50
% din valoarea obiectelor diminuată cu valoarea reziduală – la transmiterea acestora
în exploatare şi 50 % – la ieşirea acestora din exploatare (casare) și se reflectă astfel:
1) Reflectarea valorii OMVSD transmise în exploatare:
debit conturile 2132, credit contul 2131.
2) Calculul uzurii OMVSD în dependență de destinația utilizării lor (la
transmiterea în exploatare – 50% din valoarea diminuată cu valoarea reziduală
probabilă și 50% la ieșirea din exploatare):
debit conturile 712, 713, 821 etc., credit contul 214.
La ieşirea obiectelor uzura se decontează în baza procesului-verbal de
casare a inventarului gospodăresc şi de producţie, obiectelor de mică valoare şi
scurtă durată prin formula contabilă:
debit contul 214 , credit contul 213.
Contabilitatea existenţei şi mişcării OMVSD se ţine pe depozite şi alte locuri
de păstrare. La sfârşitul lunii gestionarii întocmesc rapoartele respective, care
10
împreună cu documentele primare justificative se transmit contabilităţii. În
rapoarte pe fiecare denumire de obiecte se indică soldul la începutul lunii, intrările,
ieşirile şi soldul la sfârşitul lunii.

11