Tema 3.

Contabilitatea imobilizărilor corporale

Obiective Unităţi de conţinut
- Să definească noţiunea de imobilizări corporale; 1. Noțiunea, clasificarea și caracteristica
- Să identifice condiţiile necesare pentru recunoașterea imobilizărilor corporale;
imobilizărilor corporale; 2. Recunoașterea şi evaluarea imobilizărilor
- Să definească noţiunea de teren; corporale;
- Să identifice metodele de calcul a amortizării 3. Contabilitatea mijloacelor fixe (intrarea,
mijloacelor fixe; amortizarea, ieşirea).
- Să clasifice formele de intrare şi ieşire a mijloacelor
fixe în entitate; Termeni – cheie: imobilizări corporale, recunoașterea
- Să determine modul de evaluare a imobilizărilor imobilizărilor corporale, evaluarea imobilizărilor
corporale; corporale, mijloace fixe, metode de calcul a amortizării
- Să argumenteze contabilizarea căilor de intrare şi mijloacelor fixe.
ieşire a mijloacelor fixe la entitate;
- Să determine amortizarea mijloacelor fixe după
diferite metode de calcul a amortizării;
- Să întocmească procesul verbal de primire – predare
a mijloacelor fixe;
- Să întocmească procesul – verbal de lichidare a
mijloacelor fixe în urma ieşirii acestora.

TEMA 3. CONTABILITATEA IMOBILIZĂRILOR CORPORALE

3.1. Noțiunea, clasificarea și caracteristica imobilizărilor corporale;
3.2. Recunoașterea şi evaluarea imobilizărilor corporale;
3.3. Contabilitatea mijloacelor fixe (intrarea, amortizarea, ieşirea).

3.1. Noțiunea, clasificarea și caracteristica imobilizărilor corporale

Imobilizări corporale - active care îmbracă forma fizică naturală deţinute
pentru a fi utilizate pe o perioadă mai mare de un an în activitatea entităţii sau
pentru a fi transmise în folosinţă terţilor. Se divizează în următoarele grupe:
1. Imobilizări corporale în curs de execuţie;
2. Terenuri;
3. Mijloace fixe;
4. Resurse minerale.
La rîndul său, imobilizările corporale în curs de execuţie se divizează în:
– costuri legate de construcţia clădirilor, edificiilor, drumurilor etc.;
– utilaje, maşini, instalaţii care necesită montaj, precum şi costurile de
achiziţionare a acestora;
– utilajele, maşinile şi alte obiecte care nu necesită montaj în cazul când
momentul procurării nu coincide cu momentul punerii în funcţiune;

1
 – investiţiile capitale ulterioare, lucrările de modernizare efectuate la
locurile de utilizare a obiectelor respective în cazul când acestea se supun
capitalizării.
Terenuri – imobilizări corporale sub formă de teritorii funciare (de pămînt)
deținute de entitate cu drept de proprietate sau primite în arendă financiară (leasing
financiar) pentru a fi folosite în activitatea entității. Se divid în:
- terenuri fără construcții;
- terenuri cu construcții;
- terenuri cu zăcăminte.
Mijloace fixe - imobilizări corporale care corespund concomitent următoarelor
cerinţe:
 au o valoare unitară care depăşeşte 6000 lei;
 sunt destinate pentru utilizare mai mult de un an în activitatea entităţii sau
pentru transmise în folosinţă terţilor;
 sunt controlate de entitate;
 nu sânt destinate vînzării;
 pot genera beneficii economice viitoare;
 sunt perfectate cu documente care confirmă procurarea şi punerea în funcţiune a
acestora.
Cuprind: clădiri, construcţii speciale, maşini şi utilaje, instalaţii de
transmisie, mijloace de transport, instrumente, inventar, alte mijloace fixe.
Resurse minerale imobizări corporale sub formă de costuri capitalizate ale
lucrărilor de explorare (pregătire spre extracție), pentru care este demonstrată
fezabilitatea tehnică și viabilitatea comercială. Resursele minerale se amortizează.
Perfectarea documentară a mișcării imobilizărilor corporale în cursul ciclului
funcțional, de la documentele primare pînă la registrele contabile, se clasifică în
modul următor:
I. La intrarea activelor:
- factura fiscală (factura);

2
 - proces-verbal de primire-predare a terenurilor, mijloacelor fixe, resurselor
minerale;
- nota contabilă etc.
II. Utilizarea activului:
- borderou de calcul a amortizării mijloacelor fixe;
- borderou de calcul a amortizării resurselor minerale;
- proces-verbal de reevaluare (depreciere) a imobilizărilor etc.
III. Ieșirea activului:
- proces-verbal de primire-predare a terenurilor, mijloacelor fixe, resurselor
minerale;
- proces-verbal de casare a mijloacelor fixe, resurselor minerale;
- nota contabilă etc.
IV. Registre contabile – registre de evidență sintetică și analitică la
conturile:
121,,Imobilizări corporale în curs de execuție”,
122,,Terenuri”,
123,,Mijloace fixe”,
124,,Amortizarea mijloacelor fixe”,
125,,Resurse minerale”,
126,,Amortizarea și deprecierea resurselor minerale”,
127,,Deprecierea imobilizărilor corporale în curs de execuție”,
128,,Deprecierea terenurilor”,
129,,Deprecierea mijloacelor fixe”.
Contabilitatea imobilizărărilor corporale se organizează în conturile cu
funcție contabilă de activ din clasa I,,Active imobilizate” din Planul general de
conturi contabile, grupa 12,,Imobilizări corporale”:
 121,,Imobilizări corporale în curs de execuție”,
 122,,Terenuri”,
 123,,Mijloace fixe”,
 125,,Resurse minerale”.
3
3.2. Recunoașterea şi evaluarea imobilizărilor corporale
Imobilizările corporale ale entității sunt recunoscute în contabilitate în baza
criteriilor generale:

1) Obiectul (elementul contabil) este identificabil și controlabil de entitate;

2) Proprietățile și particularitățile lui corespund definiției imobilizărilor

corporale;

3) Este probabil că entitatea va obține beneficii economice viitoare din

utilizarea (deținerea) obiectului; și

4) Costul de intrare a valorii obiectului poate fi evaluat în mod credibil.

Cost de intrare – costuri de procurare sau creare a obiectului de evidenţă şi

costurile direct atribuibile pentru a-l aduce în locul şi în starea necesară pentru
folosirea după destinaţie.
Imobilizările corporale se evaluează inițial și ulterior.
La intrarea în patrimoniu (data recunoașterii activelor) se exercită evaluarea
inițială (istorică). Evaluarea inițială presupune aprecierea costului (valorii) de
intrare, care se determină:
- în momentul intrării sau creării activului;
- în baza datelor documentelor primare;
- în funcție de tipul activului, modul, sursa de intrare sau creare.
Costul de intrare a imobilizărilor corporale procurate se formează din:
1) Prețul de cumpărare, taxele vamale, impozitele și taxele nerecuperabile, cu
scăderea tuturor reducerilor, rabaturilor și sconturilor comerciale la procurare;
2) Orice costuri direct atribuibile obiectului pentru a-l aduce în locul
amplasării și în starea necesară pentru folosire după destinație.
Pe parcursul perioadei de utilizare se efectuează evaluarea ulterioară.
Evaluarea ulterioară a imobilizărilor este efectuată prin selectarea unei metode:
1) la valoarea contabilă (la cost);
2) potrivit IAS 16 ,,Imobilizări corporale” la:
4
 a) valoarea contabilă (la cost) minus amortizarea cumulată aferentă și
orice pierderi cumulate din depreciere;
b) valoare reevaluată (valoarea justă la momentul reevaluării minus
amortizarea ulterioară cumulată aferentă și pierderile ulterioare cumulate
din depreciere).
Valoare contabilă – costul de intrare sau costul corectat al obiectului de
evidenţă diminuat cu amortizarea şi pierderile din depreciere acumulate.
Valoare justă – suma cu care o imobilizare ar putea fi schimbată benevol în
cadrul unei tranzacţii desfăşurate în condiţii normale între părţi interesate,
independente şi bine informate.

3.3. Contabilitatea mijloacelor fixe (intrarea, amortizarea, ieşirea).

Generalizarea informaţiei privind obiectele de mijloace fixe aflate în procesul
de creare sau pregătire pentru utilizare după destinaţie, precum şi investiţiile capitale
ulterioare este destinat contul de activ 121 “Imobilizări corporale în curs de
execuţie”. În debitul contului se reflectă costurile legate de crearea și procurarea
obiectelor de mijloace fixe, precum și de pregătirea acestora pentru utilizare după
destinaţie, iar în credit – costul obiectelor puse în funcţiune, costurile capitale
ulterioare capitalizate, precum şi valoarea contabilă a imobilizărilor corporale în curs
de execuţie ieşite.
Evidenţa analitică se ţine pe obiecte de mijloace fixe create, pe feluri de lucrări,
pe articole de costuri şi pe alte direcţii prevăzute în politicile contabile ale
întreprinderii.
Pe măsura înregistrării preţului de cumpărare al imobilizărilor corporale
procurate, dar care nu sânt utilizate, precum şi a costurilor efective privind crearea
imobilizărilor corporale de către entitate se debitează contul 121 şi creditează
conturile:
521 – la costul de intrare (fără T.V.A.) al imobilizărilor corporale procurate
care necesită costuri suplimentare de pregătire pentru utilizare după destinaţie;

5
 313 – la costul de intrare al imobilizărilor corporale în curs de execuţie
primite de la fondatori ca aport la capitalul social;
622 – la costul de intrare al imobilizărilor corporale în curs de execuţie
primite cu titlu gratuit;
211, 213, 214, 124, 531, 533, 541, 812 etc. – la reflectarea costurilor
aferente procurării (montării, instalării) sau creării (în regie proprie) obiectelor de
mijloace fixe, precum şi a costurilor capitale ulterioare în cazul capitalizării
acestora.
Contul 121 se creditează în contrapartidă cu debitul următoarelor conturi:
123 – la reflectarea costului de intrare al mijloacelor fixe puse în funcţiune,
precum şi la capitalizarea sumei costurilor capitale ulterioare;
721, 722, 723 – la reflectarea valorii contabile a imobilizărilor corporale în
curs de execuţie ieşite.
Problema 1. Întreprinderea „Galacom” SRL a construit cu forţe proprii o clădire pentru
oficiu, în scopul căreia au fost suportate următoarele costuri:
1) proiectul clădirii destinată pentru oficiu, întocmit de o firmă de proiectare – 18 000 lei,
inclusiv TVA 20%;
2) materiale de construcţie – 217 000 lei;
3) salarii calculate constructorilor – 185 000 lei;
4) contribuţii la asigurările sociale şi medicale -?
5) amortizarea mijloacelor fixe utilizate în procesul de construcţie – 95 000 lei;
6) obiecte de mică valoare şi scurtă durată utilizate – 11 600 lei;
7) uzura obiectelor de mică valoare şi scurtă durată – 14 800 lei;
8) cheltuieli de transport, efectuate cu transport propriu, legate de construcţia clădirii oficiului
– 18000 lei;
9) dobânda pentru creditul bancar pe termen lung primit pentru construcţia oficiului – 16000
lei.
Construcţia a durat 11 luni, după care clădirea a fost pusă în exploatare în calitate de oficiu.

6
 Jurnalul de înregistrare a operaţiilor economice
Corespondenţa
Suma,
№ Conţinutul operaţiei conturilor
lei
Debit Credit
1 2 3 4 5
1. Reflectarea costului serviciilor de proiectare a clădirii 15 000 121 521
oficiului
2. Trecerea în cont a TVA aferentă serviciilor de proiectare 3 000 534 521
3. Reflectarea costului materialelor consumate 217 000 121 211
4. Calculul salariilor muncitorilor ocupaţi cu construcţia 185 000 121 531
5. Calculul contribuţiilor de asigurare socială de la salariul 44 400 121 533
calculat muncitorilor (24 %)
6. Calculul amortizării mijloacelor fixe utilizate la construcţia 95 000 121 124
oficiului
7. Înregistrarea costului obiectelor de mică valoare şi scurtă
durată utilizate la construcţia clădirii oficiului 11 600 121 213
8. Calculul uzurii obiectelor de inventar utilizate în procesul de
construcţie a clădirii 14 800 121 214
9. Reflectarea costului serviciilor transportului auto propriu 18 000 121 812
10. Calculul dobânzii pentru creditul bancar primit aferent
construcţiei 16 000 121 411
11. Achitarea datoriei faţă de firma de proiectare 18 000 521 242
12. Înregistrarea la intrări a clădirii 616 800 123 121

Generalizării informaţiei privind existenţa şi mişcarea mijloacelor fixe este

destinat contul de activ 123 „Mijloace fixe”. În debit se reflectă costul de intrare
al mijloacelor fixe transmise în exploatare, iar în credit - valoarea contabilă a
mijloacelor fixe ieşite, casarea sumei amortizării şi valoarea bunurilor utilizabile
obţinute din lichidarea acestora.
Pe măsura intrării mijloacelor fixe care nu necesită costuri suplimentare
privind procurarea şi pregătirea acestora pentru utilizare după destinaţie se
debitează contul 123 şi se creditează conturile:
521 – la costul de intrare al mijloacelor fixe procurate de la alte
întreprinderi;
313 – la costul de intrare al mijloacelor fixe primite de la fondatori sub
formă de aport la capitalul social;
622 – la costul de intrare al mijloacelor fixe primite cu titlu gratuit;

7
 121 – la costul de intrare al mijloacelor fixe create (construite) de
întreprindere;
612 – la costul de intrare al mijloacelor fixe constatate în plus cu ocazia
inventarierii;
413 - la costul de intrare al mijloacelor fixe primite în leasing financiar.
La lichidarea obiectelor de mijloacelor fixe ca urmare a amortizării integrale
(învechirii morale) se întocmesc formulele contabile:
1. Decontarea valorii amortizabile a obiectelor de mijloace fixe lichidate:
debit contul 124, credit contul 123.
2. Reflectarea sumei amortizării calculată incomplet a obiectelor de mijloace
fixe lichidate înainte de expirarea duratei de utilizare stabilită:
debit contul 721, credit contul 123.
3. Raportarea costurilor legate de lichidarea obiectelor de mijloace fixe
(demontarea, demolarea, transportarea deşeurilor etc.) la cheltuielile curente:
debit contul 721, credit conturile 531, 533, 541, 211, 812, 521 etc.
5. Reflectarea valorii realizabile nete a materialelor rezultate din lichidarea
obiectelor de mijloace fixe:
a) în limitele valorii reziduale a mijloacelor fixe:
debit contul 211, credit contul 123.
b) peste valoarea reziduală a mijloacelor fixe sau în cazul lipsei acesteia:
debit contul 211, credit contul 621.
Operaţiunile de vînzare a obiectelor de mijloace fixe trebuie să fie
confirmate prin documentele justificative corespunzătoare (procese-verbale de
primire-predare a mijloacelor fixe, facturi fiscale, facturi, note de contabilitate
etc.).
La vînzarea mijloacelor fixe se întocmesc formulele contabile:
1. Decontarea valorii contabile a obiectelor de mijloace fixe vîndute:
debit contul 721, credit contul 123.
2. Decontarea sumei amortizării acumulate a obiectelor de mijloace fixe
vîndute:
8
 debit contul 124, credit contul 123.
3. Reflectarea valorii de vînzare a obiectelor de mijloace fixe şi a T.V.A.
aferentă:
debit contul 221, credit conturile 621 și 534.
4. Primirea numerarului de la cumpărătorii obiectelor de mijloace fixe:
debit contul 242, credit contul 221.
Atunci când obiectele de mijloace fixe nu necesită montare, iar momentul achiziţionării
coincide cu momentul punerii în funcţiune, acestea se includ în componenţa mijloacelor fixe
direct, fără a fi reflectate ca imobilizări corporale în curs de execuţie, prin formula contabilă:
Dt 123 “Mijloace fixe” - la costul de intrare
Dt 534 “Datorii privind decontările cu bugetul” - la suma TVA
Ct 521 “Datorii comerciale” - la valoarea datoriei (valoarea de intrare plus TVA).
Problema 2. SA „Galacom” a cumpărat un cuptor de brutărie la preţul de procurare de
334 800 lei, inclusiv TVA-20%. Plata s-a efectuat în următoarele condiţii: 25 % se achită în
prealabil prin virament, iar restul se achită în trei rate lunare.

Jurnalul de înregistrare a operaţiilor economice:

Corespondenţa
Suma,
№ Conţinutul operaţiei conturilor
lei
Debit Credit
1. Plata în avans furnizorului în contul procurării cuptorului 83 700 224 242
2. Înregistrarea la intrări a cuptorului procurat 279 000 123 521
3. Trecerea în cont a TVA aferent cuptorului procurat 55 800 534 521
4. Trecerea în cont a avansului acordat 83 700 521 224
5. Achitarea ulterioară a datoriei în rate (trei rate a câte 83700
251 100 521 242
lei)

Intrările de mijloace fixe din donaţii cu titlul gratuit de la alte persoane fizice sau juridice
se înregistrează în debitul contului de mijloace fixe şi în creditul contului de venituri din
activitatea de investiţii.
Obiectele primite cu titlu gratuit ce nu necesită cheltuieli de montare şi instalare se iau la
evidenţă nemijlocit în contul mijloacelor fixe la costul de intrare fără TVA prin formula
contabilă:
Dt 123 “Mijloace fixe”
Ct 622 “Venituri din activitatea financiară”

9
 Problema 3. Să presupunem că entitatea a primit cu titlu gratuit un frigider, a cărui
valoare venală este egală cu 18 000 lei, inclusiv TVA 20%.

Jurnalul de înregistrare a operaţiilor economice

Corespondenţ
Suma,
№ Conţinutul operaţiei a conturilor
lei
Debit Credit
1. Înregistrarea frigiderului primit cu titlu gratuit 18 000 123 622

În cazul intrărilor de mijloace fixe prin aporturi în natură aduse de fondatori la formarea
capitalului social, se debitează contul de mijloace fixe în corespondenţă cu conturile de evidenţă
a capitalului propriu. Dacă mijloacele fixe sunt aduse ca aport pentru majorarea capitalului social
deja existent, atunci acestea se înregistrează în contul de mijloace fixe în corespondenţă cu
contul 536 „Datorii faţă de fondatori”.
Dacă obiectele de mijloace fixe nu necesită montaj şi momentul de punere în funcţiune
coincide cu momentul primirii sub formă de aport în capitalul social se întocmeşte formula
contabilă:
Dt 123 “Mijloace fixe”
Ct 313 “Capital nevărsat”, în cazul în care mijlocul fix se depune după înregistrarea de stat a
entităţii, sau
Ct 311 “Capital statutar” în cazul în care mijlocul fix este depus până la înregistrarea de stat
a entităţii.
Ct 536 „Datorii faţă de fondatori” în cazul în care mijlocul fix este depus de fondator pentru
majorarea capitalului social al entităţii existente, care deja funcţionează.
Problema 4. La fondarea SRL „Galacom” unul dintre cei doi fondatori depune, până la
înregistrarea entităţii, ca aport la formarea capitalului social un calculator cu valoarea de
8 800 lei, al doilea fondator depune ca aport la capitalul social un automobil evaluat la
valoarea de 50 000 lei, doar că după înregistrarea de stat a entităţii. Pentru ambele obiecte de
mijloace fixe data depunerii coincide cu data punerii în funcţiune.

Jurnalul de înregistrare a operaţiilor economice

Corespondenţ
Suma,
№ Conţinutul operaţiei a conturilor
lei
Debit Credit
1. Înregistrarea la intrări a calculatorului primit de la fondator
8 800 123 313
drept aport la capitalul social al entităţii
2. Reflectarea capitalului nevărsat la momentul înregistrării de
50 000 313 311
stat a entităţii
3. Înregistrarea la intrări a automobilului primit de la fondator
50 000 123 313
drept aport la capitalul social al entităţii

Amortizarea mijloacelor fixe - repartizarea sistematică a valorii amortizabile a

acestora la costuri/cheltuieli pe perioade de gestiune ale duratei de utilizare. Amortizarea
10
se calculează lunar pentru fiecare obiect de evidenţă amortizabil pornind de la valoarea
amortizabilă a obiectului şi durata de utilizare a acestuia.
Durata de utilizare şi valoarea reziduală a fiecărui obiect se determină de
către entitate în mod independent la data transmiterii obiectului în utilizare.
La calcularea amortizării unei imobilizări pot fi aplicate următoarele
metode:
 metoda liniară,
 metoda unităţilor de producţie,
 metoda de diminuare a soldului.
1. Metoda liniară prevede repartizarea uniformă a valorii amortizabile pe
parcursul duratei de utilizare a obiectului. Suma amortizării pentru fiecare perioadă
de gestiune se calculează ca raport dintre valoarea amortizabilă a obiectului şi
numărul perioadelor (anilor, lunilor, zilelor) în cadrul duratei de utilizare a
obiectului. Norma amortizării este constantă pe toată durata de utilizare şi se
calculează ca raportul dintre 100% şi durata de utilizare (în ani, luni, zile). După
expirarea duratei de utilizare valoarea contabilă a obiectului este egală cu valoarea
reziduală.

Problema 5. La o entitate valoarea de intrare a strungului constituie 60

000 lei, valoarea reziduală a acestuia - 3 000 lei, durata de utilizare - 5 ani.

În baza datelor din exemplu, norma amortizării anuale constituie 20%

(100% : 5 ani), iar suma amortizării anuale − 11 400 lei [(60 000 lei - 3 000 lei) x
0,20)]. Respectiv, suma lunară a amortizării este egală cu 950 lei (11 400 lei : 12
luni).

2. Metoda unităţilor de producţie prevede calcularea amortizării ca

produsul mărimii amortizării pe unitate de produs (servicii) şi a volumului de
produse fabricate (servicii prestate) în perioada de gestiune. Mărimea amortizării

11
 pe unitate de produs (servicii) se calculează ca raportul dintre valoarea
amortizabilă şi numărul de unităţi de produse (servicii).

Problema 6. Conform estimărilor entităţii, cu ajutorul strungului din exemplul

anterior pe parcursul duratei de utilizare pot fi fabricate 500 000 de piese. Efectiv
în primul an de exploatare au fost fabricate 65 000 piese, în cel de-al doilea - 120
000, în cel de-al treilea - 140 000, în al patrulea - 120 000, în al cincilea an – 55
000 piese.

În baza datelor din exemplu, amortizarea calculată pentru o piesă este

egală cu 0,114 lei (57 000 lei : 500 000 piese). Rezultatele calculelor sînt
prezentate în tabelul 3.1.

Tabelul 3.1
Calcularea amortizării strungului conform metodei unităţilor de
producţie

(în lei)

Perioada Costul de Mărimea Cantitatea Amortizarea Amortizare Valoarea

intrare amortizării pieselor anuală a acumulată contabilă
pe unitate fabricate,
de produs
unităţi
1 2 3 4 5=3x4 6 7=2–6
1 60 000 0,114 65 000 7410 7 410 52 590
2 60 000 0,114 120 000 13 680 21 090 38 910
3 60 000 0,114 140 000 15 960 37 050 22 950
4 60 000 0,114 120 000 13 680 50 730 9 270
5 60 000 0,114 55 000 6 270 57 000 3 000

12
 După fabricarea a 500 000 de piese, indiferent dacă acest rezultat a fost
obţinut într-o perioadă mai scurtă sau mai lungă decît 5 ani, amortizarea strungului
nu se mai calculează.

3. Metoda de diminuare a soldului se bazează pe aplicarea unei rate

(norme) fixe a amortizării care poate fi majorată conform politicilor contabile a
entităţii nu mai mult decît de două ori în comparaţie cu norma prevăzută conform
metodei liniare. Calcularea amortizării în baza metodei de diminuare a soldului
se efectuează în felul următor:
1) pentru prima perioadă de gestiune norma majorată a amortizării se aplică
faţă de costul de intrare a obiectului;
2) pentru următoarele perioade (cu excepţia ultimei) norma majorată a
amortizării se aplică faţă de valoarea contabilă a obiectului la finele perioadei
precedente;
3) pentru ultima perioadă de gestiune suma amortizării se determină ca
diferenţa dintre valoarea contabilă a obiectului la finele perioadei precedente şi
valoarea sa reziduală.
Problema 7. Utilizînd datele din exemplul problemei 5, să presupunem
că entitatea aplică metoda de diminuare a soldului cu majorarea normei amortizării
strungului de 2 ori.
În baza datelor din exemplu, norma majorată a amortizării constituie 40 %
(20 % x 2). Rezultatele calculării amortizării prin metoda de diminuare a soldului
sînt prezentate în tabelul 3.2.

13
 Tabelul 3.2
Calcularea amortizării strungului conform metodei de diminuare a
soldului

(în lei)

Perioada Costul Norma Baza de Amortizarea Amortizarea Valoarea

de amortizăr calculare a anuală acumulată contabilă
intrare ii, % amortizării
1 2 3 4 5 = [(3 x 4) : 6 7=2–6
100]*
1 60 000 40 60 000 24 000 24 000 36 000
2 60 000 40 36 000 14 400 38 400 21 600
3 60 000 40 21 600 8 640 47 040 12 960
4 60 000 40 12 960 5 184 52 224 7 776
5 60 000 40 7 776 – 3 000 = 57 000 3 000
4 776
* Această regulă nu se aplică pentru ultima perioadă de gestiune
Entitatea alege de sine stătător metodele de amortizare şi le specifică în
politicile contabile. Metodele alese trebuie să reflecte modelul (schema) obţinerii
beneficiilor economice din utilizarea imobilizărilor de către entitate.
Generalizării informaţiei privind amortizarea mijloacelor fixe este destinat
contul 124 „Amortizarea mijloacelor fixe”. Este un cont de pasiv (rectificativ). În
creditul se înregistrează calcularea/majorarea amortizării mijloacelor fixe, iar în
debit se înregistrează decontarea / diminuarea amortizării mijloacelor fixe ieşite.
Pe măsura calculării amortizării mijloacelor fixe se creditează contul 124 şi
debitează următoarele conturi:
712 – la calcularea amortizării mijloacelor fixe utilizate în procesul de
desfacere a produselor, mărfurilor, serviciilor;
713 – calcularea amortizării mijloacelor fixe cu destinaţie administrativă;

14
 821 – calcularea amortizării mijloacelor fixe utilizate în procesul de
producţie.
Pe debit contul 124 corespondează cu creditul contului 123 la decontarea
amortizării mijloacelor fixe ieşite.

15