CONSIDERAŢII PRELIMINARE

PRIVIND
MANAGEMENTUL RESURSELOR
UMANE
 Managementul resurselor umane
studiul proceselor şi relaţiilor manageriale care
se referă nemijlocit la resursele umane ale
firmei, cu descoperirea legităţilor specifice care
le guvernează şi cu conceperea de metode,
tehnici, proceduri, regului, etc., în vederea
dimensionării, previzionării, asigurării, utilizării,
motivării şi dezvoltării eficace a resurselor
umane, subordonată amplificării competitivităţii
firmei
 Precizări:
• Nu poate fi identificat cu conceptul mult mai vechi denumit
activitatea de personal
• este un concept complex
• componenta sa principală – microeconomica
• se realizează în baza unui ansamblu de principii, metode,
tehnici şi instrumente de investigare şi cunoaştere
• se cere realizat şi în corelaţie cu un sistem de valori culturale ale
firmei, ale comunităţii teritoriale, naţionale şi internaţionale
• este determinat nu numai de ştiinţa ci şi de arta
managerului
• nu a avut complexitatea, utilitatea şi importanţa de astăzi
 Se poate spune că:
• - managementul resurselor umane a devenit o
componentă tot mai importantă a managementului
organizaţiei;
• - managementul resurselor umane, fără a fi autonom
în plan funcţional, este un domeniu central al
managementului firmei, instituţiei, în genere al
organizaţiei;
• - managementul resurselor umane, prin funcţii,
costuri şi venituri, are un impact major, crescând,
asupra funcţionalităţii şi performanţelor organizaţiei.
 Principii ale MRU
• principiul previzionării, al formării şi asigurării resurselor umane
• principiul formării continue a resurselor umane
• principiul recrutării, orientării şi selecţiei
• principiul evaluării personalului
• principiul motivării angajaţilor
• principiul protecţiei muncii
• principiul eficienţei economice maxime
• principiul informării, comunicării, al negocierii personale
• principiul integrării, al cooperării şi al participării crescute a
angajaţilor in luarea deciziilor
 Activităţi ale MRU
1. Organizarea şi proiectarea posturilor de muncă
- proiectul de organizare şi de perfecţionare a acesteia;
- proiectarea posturilor;
- analiza posturilor.
2. Asigurarea personalului
- previzionarea necesarului de personal;
- planificarea resurselor umane (număr şi structuri);
- recrutarea şi selecţia personalului;
- evaluarea calităţilor şi aşezarea personalului pe posturi.
3. Dezvoltarea (perfecţionarea) personalului
- pregătirea profesională:
- reconversia profesională;
- educaţia şi formarea în spiritul altor exigenţe (fidelitate, confidenţialitate,
colaborare, întrajutorare, succesul firmei etc.);
- promovarea în funcţii;
- formarea carierelor.
 Activităţi ale MRU
4. Evaluarea performanţelor
- performanţele angajaţilor;
- potenţialul şi cheltuielile pe posturi de muncă,
- evidenţierea limitelor actuale ale locurilor de muncă şi ale personalului
- studii şi cercetări ştiinţifice.
5. Recompensele angajaţilor
- sisteme de plată;
- plata pentru calificare;
- plata pentru condiţiile de muncă;
- plata pentru intensitatea muncii;
- plata pentru rezultatele cantitative şi calitative;
- recompense pentru fidelitate, participare etc.;
- alte avantaje pentru angajaţi.
 Activităţi ale MRU
6. Relaţiile angajaţi - angajator
- legislaţia (drepturi, oportunităţi şi obligaţii egale);
- regulament de organizare şi funcţionare;
- participarea-implicarea;
- asocierea în sindicate;
- informarea-consilierea personalului
- comunicarea şi negocierea.
7. Avantajele şi bunăstarea angajaţilor
- sisteme de pensii;
- sisteme de asigurări;
- plăţi pentru timpul nelucrat ( concedii etc.)
- facilităţi cultural-sportive şi facilităţi de transport şi igienă;
- facilităţi de transport şi igienă la intrare şi ieşire din schimb.
 Activităţi ale MRU
8. Securitatea şi sănătatea angajaţilor
- umanizarea muncii;
- măsurarea consumului de energie fizică şi intelectuală;
- aplicarea ergonomiei la posturile de muncă;
- măsuri de protecţie şi de securitate a muncii.
9. Administrarea-gestiunea angajaţilor
- angajarea personalului;
- programe de lucru (flexibile);
- gestionarea costurilor pe locuri de muncă;
- disciplina şi controlul;
- sisteme informaţionale.
 Teorii alternative privind MRU
• Modelul tradiţional
• Modelul relaţiilor umane
• Modelul resurselor umane
 Funcţiunea de resurse umane
• cuprinde analiza activităţilor desfăşurate în
cadrul întreprinderii pentru realizarea
obiectivelor din domeniul asigurării şi
dezvoltării potenţialului uman necesar.
• locul şi rolul acestei funcţiuni în firme rezultă
din funcţiile resurselor umane, singurele
creatoare de valoare şi valoare de
întrebuinţare în procesul muncii.
 Principalele activităţi ale funcţiunii de
resurse umane
• asigură necesarul de personal pe funcţii, specializări pentru întreaga unitate
conform solicitărilor;
• califică, recalifică, policalifică şi specializează cu forţe proprii şi prin colaborări
necesarul de personal comandat de organizaţie;
• redistribuie personalul în funcţie de solicitări;
• transmite disponibilul de forţe de muncă şi solicitările de personal în
domeniile deficitare;
• urmăreşte încadrarea personalului;
• organizează ocuparea posturilor prin concurs în funcţie de capacităţi,
aptitudini, experienţă;
• efectuează lucrări privind evidenţa şi mişcarea personalului;
• răspunde de programele sau cursurile organizate de societate pentru
angajaţi ce se derulează în cadrul unităţii;
• răspunde de primirea spre angajare a absolvenţilor conform numărului de
locuri disponibil şi al meseriilor deficitare;
 Principalele activităţi ale funcţiunii de
resurse umane
• urmăreşte restrângerea nomenclatorului de funcţii;
• asigură şi răspunde de aplicarea strictă a prevederilor legale
privind sistemul de salarizare;
• analizează indicii de utilizare a timpului de lucru la cererea
secţiilor şi atelierelor, face corelarea între timpul efectiv
lucrat şi salariul primit;
• urmăreşte reducerea numărului mediu de personal corelat
cu cerinţele secţiilor;
• efectuează analize pentru organizarea, îmbunătăţirea
indicatorilor de muncă şi salariu corelaţi cu productivitatea
muncii
 Perfecţionarea activităţii de personal
• perfecţionarea pregătirii personalului, în special a celui
managerial şi de specialitate pentru a înţelege şi acţiona
eficient în condiţiile noi ale perioadei de tranziţie;
• disciplinarea şi creşterea responsabilităţii personalului;
• construirea unei noi culturi organizaţionale a fiecărei
firme axate pe valorile specifice economiei de piaţă, pe
ataşament şi efort ale salariaţilor faţă de firma de unde
îşi asigură veniturile necesare existenţei;
• operaţionalizarea principiilor şi abordarilor
managementului resurselor umane.