CONTABILITATEA IMOBILIZĂRILOR NECORPORALE ŞI

CORPORALE CU REFERIRE LA UNITATEA

COOPERATIVA DE CREDIT CONCORDIA ROMÂNĂ

ZALĂU

CUPRINS
CAP. I NOŢIUNI GENERALE PRIVIND IMOBILIZĂRILE
NECORPORALE ŞI CORPORALE

1
 1.1 Caracterizarea imobilizărilor necorporale şi corporale
1.2 Inventarierea imobilizărilor necorporale şi corporale
1.3 Amortizarea imobilizărilor necorporale şi corporale

CAP. II. PREZENTAREA UNITĂŢII COOPERATIVA DE CREDIT

CONCORDIA ROMÂNĂ ZALĂU
2.1 Forma juridică, sediu, durata, obiect de activitate.
2.2 Structura organizatorică a Cooperativa de Credit Concordia
Română – Zalău
2.3 Analiza activităţii financiare şi strategii de perspectivă
2.4 Modelarea conceptuala a datelor.Dependente functionale.
CAP. III. EVIDENŢA CONTABILĂ A IMOBILIZĂRILOR
NECORPORALE ŞI CORPORALE
3.1. Documente justificative utilizate în contabilitatea imobilizărilor
necorporale şi corporale
3.2. Sistemul de conturi utilizat pentru contabilitatea imobilizărilor
necorporale şi corporale
3.3. Contabilitatea amortizării imobilizărilor necorporale şi
corporale
CAP. IV. MONOGRAFIE CONTABILĂ CU PRIVIRE LA
CONTABILITATEA IMOBILIZĂRILOR NECORPORALE ŞI
CORPORALE ÎN CADRUL COOPERATIVEI DE CREDIT
CONCORDIA ROMÂNĂ ZALĂU
CAP. V. CONCLUZII ŞI PROPUNERI CU PRIVIRE LA
CONTABILITATEA IMOBILIZĂRILOR NECORPORALE ŞI
CORPORALE

BIBLIOGRAFIE

INTRODUCERE

2
 Contabilitatea este şi ea o disciplină informaţională. Aceasta studiază
efectele tranzacţiilor economice şi ale altor evenimente asupra situaţiei
economice şi financiare, precum şi asupra performanţei unei entităţi contabile,
în scopul informării utilizatorilor interni şi externi. Prin limbajul său, prin
sistemul propriu de concepte şi proceduri, contabilitatea este singura disciplină
care poate furniza informaţii financiare despre o organizaţie. Aceste informaţii
formează baza pentru evaluarea organizaţiei de către un ansamblu de utilizatori
din interiorul şi din exteriorul organizaţiei.
Reforma contabilităţii în ţara noastră a demarat odată cu promulgarea Legii
contabilităţii în decembrie 1991, prin care s-au creat premisele teoretice şi practice
pentru trecerea la o contabilitate comparabilă cu cea a ţărilor cu economie de piaţă
dezvoltată.
Activele imobilizate sau fixe, denumite si active pe termen lung sau bunuri
imobilizate, cuprind toate acele valori economice de investitie a caror perioada de
utilizare si lichiditate este mai mare de un an. Ele alcatuiesc baza si mijloacele de
actiune ale inteprinderii. Ca bunuri economice, activele fixe se caracterizeaza prin
durabilitatea lor mai indelungata cat si prin repetata lor participare la circuitul
economic. Functia acestor bunuri este fixata in activitatea economica si sociala a
intreprinderii sau in activitatea altor intreprinderi, in cazul investitiilor financiare ,fara
ca prin utilitatea lor sa se delimiteze ca bunuri destinate direct comercializarii. In
consecinta, ele nu se consuma sau nu se inlocuiesc dupa prima utilizare.
Uzura reprezinta procesul de pierdere treptata a valorii de intrebuintare si
respectiv a valorii activelor uzate prin crearea treptata a unui fond de amortizare pe
seama cotelor de amortizare incluse in pretul de cost al productiei si recuperate odata
cu vanzarea produselor . In procesul folosirii activelor imobilizate materiale partea
din valoarea acestora care se recupereaza prin intermediul vanzarii productiei creste
continuu , constituindu-se in fondul de amortizare iar partea care ramane fixata
‘’scade mereu pana in momentul scoaterii lor ‘’ din functiune.

Rolul pe care il are amortizarea in procesul reproductiei poate fi indeplinite

numai raspectand unele conditii printre care :
- evaluarea corecta , realista a mijloacelor de munca
- normele de amortizare sa tina seama atat de uzura fizica cat si de cea morala

3
 - volumul fondului de amortizare sa permita recuperarea tuturor cheltuielilor
pentru inlocuirea activelor imobilizate.
Politica de amortizare permite modularea fluxurilor de autofinantare pe ani ,
crescator sau descrescator in functie de scopurile urmarite de intreprindere .
Cheltuielile cu amortizarea reduce volumul impozitului pe profit si creeeaza
posibilitati de sporire a autofinantarii.

CAPITOLUL I

4
 NOŢIUNI GENERALE PRIVIND IMOBILIZĂRILE
NECORPORALE ŞI CORPORALE

Activele imobilizate reprezintă bunuri şi valori economic, mobile şi imobile,

materiale sau nemateriale, destinate a fi utilizate în cadrul societăţilor comerciale
pentru o perioadă îndelungată.
Imobilizările se caracterizează prin faptul că nu se consumă la prima utilizare,
transmiţându-şi treptat valoarea asupra bunurilor realizate cu ajutorul lor.
Din punct de vedere financiar, constituie elemente ale activului patrimonial,
respectiv mijloace economice, şi cuprind trei categorii:
- Imobilizări necorporale;
- Imobilizări corporale;
- Imobilizări financiare.

1.1. Caracterizarea imobilizărilor necorporale şi corporale

A. Imobilizările necorporale reprezintă active nemateriale care nu se

concretizează într-un bun material semnificând mijloace blocate în cheltuieli de
constituire, cheltuieli de cercetare, dezvoltare, concesiuni, brevete, fond comercial şi
alte imobilizări.
Imobilizările necorporale cuprind următoarele categorii:
1) Cheltuieli de constituire: cheltuielile efectuate la înfiinţarea societăţii
comerciale pentru emisiune de acţiuni, înmatriculare la Registrul
Comerţului, taxe de publicare în Monitorul Oficial.
2) Cheltuieli de cercetare-dezvoltare: cheltuielile efectuate pentru
achiziţionarea sau realizarea unor proiecte de cercetare ce urmează a fi
aplicate în procesul de producţie.
3) Concesiuni, brevete, mărci, licenţe şi alte valori.
 Concesiuni: cheltuieli efectuate pentru dobândirea dreptului de a exploata
pe o perioada determinată, un bun proprietatea statului (un teren, o clădire,
etc.);

5
  Brevete: cheltuieli efectuate pentru dobândirea dreptului de autor asupra
unei lucrări, unui produs sau serviciu;
 Licenţe: cheltuieli efectuate pentru dobândirea dreptului de a utiliza un
brevet;
 Mărci de fabrică: cheltuieli efectuate pentru ca produsul societăţii
comerciale să se deosebească pe piaţă, de produsele similare.
4) Fond comercial: cheltuieli efectuate pentru menţinerea sau dezvoltarea
potenţialului de activitate (clientelă, vad comercial, firmă, segmente de
piaţă).
5) Alte imobilizări necorporale: reprezintă programele informatice create de
firmă, aduse ca aport la constituirea societăţii, şi cumpărare.
Toate categoriile de imobilizări necorporeale se supun amortizării.
B. Imobilizările corporale sau de natură imobiliară reprezintă bunuri de
folosinţă îndelungată în activitatea unei unităţi patrimoniale. Ele cuprind două grupe:
1) Terenurile şi amenajările de terenuri;
2) Mijloace fixe.

1. Terenurile şi pot detalia pe mai multe subgrupe şi anume: terenuri agricole şi

silvice, terenuri fără construcţii, terenuri cu zăcăminte, terenuri cu construcţii, etc.
Terenurile se evaluează la intrarea în patrimoniu, la o valoare stabilită potrivit legii, în
funcţie de fertilitate şi amploarea acestora, şi aste criterii la valoarea de aport sau la
costul de achiziţie, după caz.
Terenurile de regulă, amortizării, cu excepţia terenurilor cu destinaţie
economică, obţinute prin acte de vânzare – cumpărare, inclusiv prin despăgubiri în
cazul exproprietarilor.
Amenajările de terenuri reprezintă investiţiile efectuate pentru punerea în
valoare a terenurilor, lacurilor, bălţilor, iazurilor şi alte lucrări similare. Aceste
investiţii sunt supuse amortizării.
2. Mijloacele fixe sunt constituite dintr-un obiect singular sau complex de
obiecte care se utilizează ca atare şi îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:
 Au o valoare de intrare mai mare decât limita stabilită prin lege. Actualizată
la inflaţie în prezent începând cu luna mai 2001 conform cu Hotărârii
Guvernului privind stabilirea valorii de intrare a mijloacelor fixe din 25

6
 aprilie 2001, aceasta este de 8.000.000 lei. Cele cu valoare de intrare între
5.000.000 şi 8.000.000 lei existente în patrimoniul agenţilor economici vor
fi înregistrate în evidenţă contabilă ca mijloace fixe de natura obiectelor de
inventar până la amortizarea lor integrală conform prevederilor legale în
vigoare.
 Au o durată normală de utilizare mai mare de un an.
În funcţie de caracteristicile lor tehnice destinaţia pe care o au mijloacele fixe sunt
detaliate pe grupe după cum urmează:
 Construcţii;
 Echipamente tehnologice (maşini, utilaje şi instalaţii de lucru);
 Aparate şi instalaţii de măsurare, control şi reglare;
 Mijloace de transport;
 Animale şi plantaţii;
 Mobilier şi aparatură birotică, echipamente de protecţie a valorilor umane şi
materiale şi alte active corporale.
Această structură stă la baza codificării mijloacelor fixe, la organizarea
evidenţei operative şi a contabilităţii analitice, fiind utilizată şi la elaborarea
catalogului duratelor de serviciu normale şi a normelor de amortizare.
Mijloacele fixe, după apartenenţa lor, pot fi în proprietatea agentului economic
în folosinţă permanentă, care se reflectă cu ajutorul conturilor bilanţiere şi în folosinţă
temporară, fiind în proprietatea altor unităţi care se reflectă cu ajutorul conturilor din
afara bilanţului.
Mijloacele fixe sunt evaluate şi reflectate în contabilitate, în funcţie de
modalitatea lor de intrare în patrimoniu, la valoarea de intrare, care poate fi:
 Valoare de aport (utilitate), pentru mijloacele fixe intrate cu ocazia asocierii,
fuziunii, conform statutelor şi contractelor;
 Costul de achiziţie, pentru mijloacele fixe cu titlu oneros;
 Costul de producţie, pentru mijloace fixe construite sau produse în regie
proprie în cadrul unităţii;
 Valoarea actuală, estimată la înscrierea lor în activ, pentru mijloace fixe
primite cu titlu gratuit;
 Valoarea rezultată în urma reevaluării, pentru mijloace fixe reevaluate în
baza unor dispoziţii legale. Această valoare se stabileşte avându-se în vedere

7
 valoarea de intrare în patrimoniu, utilitatea şi preţul pieţei, precum şi gradul
de uzură al mijloacelor fixe, estimat la data reevaluării.

1.2. Inventarierea imobilizărilor necorporale şi corporale

Inventarierea imobilizărilor corporale în cadrul Cooperativei de Credit

Concordia Română Zalău se efectuează în baza legii numărul 82/1991 ale
Regulamentului de aplicare a Legii contabilităţii şi a Ordinului Ministrului Finanţelor
numărul 2388/1995.
Inventarul patrimoniului reprezintă ansamblul operaţiunilor prin care se constată
existenţa tuturor elementelor de activ şi de pasiv, cantitativ-valoric, sau numai valoric
după caz, în patrimoniul unităţii la data la care aceasta se efectuează.
Inventarierea are ca scop stabilirea situaţiei reale a patrimoniului fiecărei unităţi
şi cuprinde toate elementele patrimoniale, precum şi bunurile şi valorile deţinute cu
orice titlu, aparţinând altor persoane juridice sau fizice, în vederea întocmirii
bilanţului contabil care trebuie să asigure o imagine fidelă, clară şi completă a
patrimoniului, a situaţiei financiare şi a rezultatelor obţinute.
În temeiul art. 8 alin. (1) din legea contabilităţii, unităţile patrimoniale au
obligaţia să efectueze inventarierea generală a patrimoniului la începutul activităţii,
cel puţin odată pe an, de regulă la sfârşitul anului pe parcursul desfăşurării sale, în
cazul fuzionării, divizării sau încetării activităţii, precum şi în următoarele situaţii:
1) În cazul modificării preţurilor;
2) La cererea organelor de control, cu prilejul efectuării controlului, sau a altor
organe prevăzute de lege;
3) Ori de câte ori există indici că există lipsuri sau plusuri în gestiune care nu
pot fi stabilite cert decât prin inventariere;
4) Ori de câte ori intervine o predare-primire în gestiune;
5) Cu prilejul reorganizării gestionarilor;
6) Ca urmare a calamităţilor naturale sau a unor cazuri de forţă majoră sau în
alte cazuri prevăzute de lege.
În baza prevederilor art. 8 alin. (2) din Legea contabilităţii, Ministerul
Finanţelor poate aproba, pentru instituţiile publice, excepţie de la regula inventarierii
obligatorii anuale, la solicitarea justificată a unităţii patrimoniale cu avizul direcţiilor

8
generale ale finanţelor publice şi controlul de stat judeţene, respectiv a municipiului
Bucureşti.
La începutul activităţii patrimoniale, inventarierea are ca scop principal
stabilirea şi evaluarea elementelor patrimoniale ce constituie aportul la capitalul
social, întocmindu-se documentul: registrul inventar grupat pe conturi.
Inventarierea anuală a elementelor patrimoniale se face cu ocazia încheierii
exerciţiului financiar avându-se în vedere şi specificul activităţii unităţii patrimoniale.
Răspunderea pentru buna organizare a lucrărilor de inventariere revine
administratorului, ordinatorului de credite sau altei persoane care are obligaţia
gestionării patrimoniului şi care eliberează şi transmite comisiilor de inventariere
instrucţiuni scrise în acest sens adaptate la specificul unităţii.
Inventarierea se efectuează la locurile de existenţă, de depozitare sau păstrare a
bunurilor, prin numărare, cântărire, măsurare sau prin alte mijloace de determinare a
existenţei faptice a acestora. Toate bunurile inventariate, grupate pe gestiuni şi
categorii de bunuri, se înscriu în listele de inventariere, care se consemnează de către
persoanele împuternicite să efectueze inventarierea.
Evaluarea elementelor patrimoniale, cu ocazia inventarierii se face pentru
bunurile de natura imobilizărilor la valoarea actuală denumită şi valoare de inventar.
Diferenţele între soldurile scriptice corespunzătoare bunurilor respective şi stocurile
constatate cu ocazia inventarierii se înregistrează în contabilitate ca plusuri sau
minusuri de inventar, după efectuarea, în prealabil, a compensărilor admise.
Rezultatele inventarierii se consemnează într-un proces verbal de inventariere,
în care se înscriu, în principal: perioada şi gestiunile inventariate, persoanele care au
efectuat inventarierea; plusurile şi minusurile constate; compensările efectuate;
bunurile depreciate; valorificarea rezultatelor inventarierii; constituirea şi
regularizarea provizioanelor, precum şi alte elemente privind concluziile şi
propunerile referitoare la inventarierea patrimoniului unităţii.

1.3. Amortizarea imobilizărilor necorporale şi corporale

Amortizarea reprezintă expresia valorică a uzurii la care sunt supuse activele

imobilizate, ca urmare a utilizărilor îndelungate în procesul de producţie.
Uzura poate fi:

9
 - Fizică – constând în degradarea activului;
- Morală – constând în rămânerea în urmă din punct de vedere al
performanţelor tehnice, în raport cu alte active similare.
Dintre categoriile de imobilizări prezentate, fac obiectul amortizării:
- Imobilizările necorporale;
- Imobilizările corporale, concretizate în: amenajări de terenuri şi mijloace
fixe.
Deci nu se supun amortizării terenurile fără amenajări.
Amortizarea se calculează în funcţie de următoarele elemente:
- valoarea de intrare a imobilizărilor (Vi);
- durata normală de utilizare (D) prevăzută în nomenclatoare, pentru fiecare
imobilizare în parte;
- metode de amortizare aplicată.
Imobilizările necorporale se amortizează astfel:
- Cheltuielile de constituire se amortizează într-o perioadă de cel mult 5 ani;
- Cheltuielile de cercetare-dezvoltare se amortizează într-o perioadă de cel
mult 5 ani;
- Concesiunile, brevetele, licenţele etc. se amortizează pe durata prevăzută
pentru utilizarea lor de către unitatea patrimonială care le deţine;
- Fondul comercial, de regulă nu este supus amortizării decât în cazuri
excepţionale (demolare);
- Valoarea programelor informatice se amortizează în funcţie de durata
probabilă de utilizare care nu poate depăşi o perioada de trei ani.
În ceea ce priveşte imobilizările corporale supuse amortizării, ele constau din
investiţii pentru amenajarea terenurilor şi mijloace fixe.
Mijloacele fixe se amortizează de la data punerii lor în funcţiune şi până la
recuperarea integrală a valorii de intrare, conform duratei normale de utilizare.
Data punerii în funcţiune, în vederea calculării amortizării, se stabileşte astfel:
- Mijloacele fixe foarte independente, achiziţionate, care nu necesită montaj şi
nici probe tehnologice, se consideră puse în funcţiune la data achiziţionării,
pe baza procesului de recepţie;
- Utilajele care necesită montaj, dar nu necesită probe tehnologice, precum şi
clădirile şi construcţiile speciale care nu deservesc probe tehnologice, se

10
 consideră puse în funcţiune la data terminării montajului, respectiv a
terminării construcţiei, pe baza procesului verbal de recepţie provizorie;
- Utilajele şi instalaţiile care necesită montaj şi probe tehnologice precum şi
clădirile şi construcţiile speciale care deservesc procese tehnologice, se
consideră puse în funcţiune la terminarea probelor tehnologice, pe baza
procesului verbal de punere în funcţiune.
Investiţiile efectuate la mijloacele fixe luate cu chirie se amortizează după
acelaşi regim ca şi mijloacele fixe cărora li s-au executat investiţiile respective.
Amortizarea mijloacelor fixe se calculează prin aplicarea cotelor de amortizare
asupra valorii de intrare a acestora şi se include în cheltuielile de exploatare în
corelaţie cu gradul de utilizare a mijloacelor fixe aflate în patrimoniu. Amortizarea
mijloacelor fixe concesionate sau date în locaţie de gestiune se calculează de către
unităţile care le au în proprietate. Amortizarea aferentă acestora se suportă din
redevenţa anuală a concesiunii, din chirie sau din cheltuieli de locaţie, după caz.
Potrivit prevederilor legale, agenţii economici sunt obligaţi să amortizeze
mijloacele fixe, utilizând unul din următoarele regimuri de amortizare:
- amortizare liniară;
- amortizare degresivă;
- amortizare accelerată.
Amortizarea liniară
Constă în repartizarea uniformă a valorii de intrare a mijloacelor fixe asupra
cheltuielilor de exploatare, proporţional cu durata normală de utilizarea exprimată în
ani.
Se aplică prin calcularea cotei medii anuale de amortizare la valoarea de intrare
a mijloacelor fixe.
Cota medie de amortizare se stabileşte în procente, ca raport între 100 şi durata
normală de utilizare în ani. De exemplu dacă un mijloc fix achiziţionat are o valoare
de intrare de 10.000.000 lei şi o durată de utilizare de 5 ani, amortizarea anuală va fi
egală cu 2.000.000 lei, iar cota medie anuală de amortizare va fi 100/5=20%.
Programul de amortizare a mijlocului fix în cei 5 ani de utilizare (socotiţi ani
întregi) se pot reda în tabelul următor:

11
 Ani de Valoare de intrare Amortizarea Amortizarea Valoarea
utilizare (de amortizat) anuală cumulată rămasă
1 10.000.000 2.000.000 2.000.000 8.000.000
2 8.000.000 2.000.000 4.000.000 6.000.000
3 6.000.000 2.000.000 6.000.000 4.000.000
4 4.000.000 2.000.000 8.000.000 2.000.000
5 2.000.000 2.000.000 10.000.000 -

Duratele de utilizare normală a mijloacelor fixe, stabilite în ani şi cotele de

amortizare a acestora, exprimate în procente sunt cuprinse în “Catalogul privind
duratele normale de utilizare şi clasificarea mijloacelor fixe” şi respectiv Normele de
aplicare a Legii număr. 15/1994 privind amortizarea capitalului imobilizat în active
corporale şi necorporale, modificată şi completată prin Ordonanţa Guvernului nr.
54/1997.
Amortizarea degresivă
Constă în multiplicarea cotelor medii de amortizare liniară cu coeficienţii
prevăzuţi de legislaţie şi anume:
- 1,5 pentru mijloacele fixe cu durata normală de funcţionare cuprinsă între
2-5 ani
- 2,00 pentru mijloacele fixe cu durata normală de utilizare de 5-10 ani
- 2,5 pentru mijloacele fixe cu durata normală de utilizare mai mare de 10
ani.
Regimul de amortizare degresiv se poate aplica în două variante şi anume o
primă variantă în care se calculează amortizarea fără influenţa uzurii morale şi a doua
variantă în care amortizarea se calculează cu influenţa uzurii morale.
a) Calculul amortizării anuale, după metoda amortizării degresive, în prima
variantă (AD1) fată de regimul de amortizare liniar, se face diferit şi anume:
Amortizarea anuală, pentru primul an de funcţionare se calculează aplicând cota
de amortizare degresivă corespunzătoare la valoarea de intrare a mijlocului fix.
Amortizarea anuală, pentru următorii ani de utilizare se calculează aplicând
aceeaşi cotă de amortizare degresivă la valoarea rămasă, (de recuperat) până în anul
de utilizare în care amortizarea anuală rezultată este egală sau mai mică cu
amortizarea anuală determinată prin împărţirea valorii rămasă de recuperat la numărul

12
de ani de utilizare care au mai rămas din acel an şi până la expirarea duratei de
utilizare se utilizare se trece la aplicarea amortizării liniare, iar amortizarea medie
anuală liniară se obţine prin împărţirea valorii rămase de recuperat la numărul de ani
rămaşi.
Pornind de la exemplul dat pentru calcularea amortizării anuale după metoda
liniară, cota medie anuală de 20% corespunzătoare mijlocului fix a cărui durată
normală de utilizare este cuprinsă între 2-5 ani, va fi multiplicată cu 1,5, adică
20%1,5=30%.
Programul de amortizare a mijlocului fix a cărui valoare de intrare este
10.000.000 lei, în cei 5 ani de utilizare, după metoda degresivă în prima ei variantă va
fi redată în tabelul următor:

Ani de Valoare de intrare (de Cota medie Amortizarea Valoarea rămasă de amortizat pentru
utilizare amortizat) anuală (%) anuală următorii ani

1 10.000.000 30 3.000.000 10.000.000-3.000.000=7.000.000

2 7.000.000 30 2.100.000 7.000.000-2.100.000=4.900.000
3 4.900.000 - 1.633.333 4.900.000-1.633.333=3.266.667

4 3.266.667 - 1.633.333 3.266.667-1.633.333=1.633.333

5 1.633.333 - 1.633.333 1.633.333-1.633.333=0

b) Calcularea amortizării anuale, după metoda amortizării degresive, în a doua

variantă (AD2) reflectă şi uzura morală care spre deosebire de prima variantă permite
amortizarea valorii de intrare a mijlocului fix, într-o perioadă de timp mai mică decât
durata normală de utilizare, diferenţa în ani, reprezentând influenţa uzurii morale.
Pentru mijloacele fixe care au o durată normală de utilizare până la 5 ani
(exemplul de mai sus) nu se calculează influenţa uzurii morale, amortizarea medie
anuală se calculează după cum s-a văzut în funcţie de numărul de ani de utilizare în
regim degresiv şi numărul de ani de utilizare în regim liniar.
Mărimea duratelor de utilizare în regim de amortizare degresivă şi regim de
amortizare liniară este influenţată de efectul uzurii morale, în sensul reducerii primei
durate şi majorităţii celei de a doua, exprimate în ani. În această situaţie, durata de
amortizare cu amortizare degresivă în varianta a doua este mai mică decât prima
variantă, iar durata de utilizare cu amortizare liniară este mai mare în varianta a doua
decât în prima variantă.

13
 Pentru calcularea amortizării anuale după metoda amortizării degresive, în a
doua variantă, ca şi mijloc fix cu o valoare de intrare de 8.000.000 lei, pus în
funcţiune în luna ianuarie, cu o durată normală de utilizare de 10 ani. Cotele medii de
amortizare conform legislaţiei sunt:
- pentru regimul de amortizare liniară 10% (100/10=10)
- pentru regimul de amortizare degresivă 20% (10%coef.2)
Determinarea duratei de utilizare în cadrul căreia se realizează amortizarea
integral, exprimată în ani:
- durata de utilizare aferentă regimului liniar, recalculată în funcţie de cota
medie anuală de amortizare degresivă este egală cu 100/20=5ani
- durata de utilizare în cadru căreia se realizează amortizarea integrală, este
egală cu diferenţa între durata normală de utilizare de 10 ani şi durata
recalculată în funcţie de cota medie anuală de amortizare degresivă de 5
ani (10ani-5ani=5ani). Rezultă că valoarea de intrare a mijlocului fix se
amortizează integral în 5 ani, în regim de amortizare liniară, durata de
utilizare în regim de amortizare degresivă fiind zero ani, iar pentru 5 ani de
utilizare nu se mai calculează amortizare.
Programul de amortizare a mijlocului fix cu valoare de inventar de 8.000.000
lei, în cei 10 ani de utilizare normală, după metoda degresivă, în varianta a doua va fi
exemplificată mai jos:

Ani de Valoare de Cota medie Amortizarea Valoarea rămasă

utilizare amortizat anuală (%) anuală
1 8.000.000 20 1.600.000 6.400.000
2 8.000.000 20 1.600.000 4.800.000
3 8.000.000 20 1.600.000 3.200.000
4 8.000.000 20 1.600.000 1.600.000
5 8.000.000 20 1.600.000 -
6 - - - -
7 - - - -
8 - - - -
9 - - - -
10 - - - -

14
 Aprobarea utilizării regimului de amortizare liniare sau degresive este de
competenţa consiliului de administraţie.

Amortizarea accelerată
Constă în calcularea la data intrării mijloacelor fixe în patrimoniul unităţii, a
unei amortizări anuale până la 50% din valoarea de intrare a acestora, iar în exerciţiile
următoare calcularea amortizării anuale după regimul liniar prin raportarea valorii
rămase la numărul de ani de utilizare rămaşi.
De exemplu programul de amortizare a unui mijloc fix cu o valoare de intrare
de 8.000.000 lei şi o durată de utilizare de 5 ani, supus regimului de amortizare
accelerată, se poate reda într-un tabel, astfel:

Ani de Valoare de Cota de Amortizarea Valoarea rămasă

utilizare amortizat amortizare (%) anuală
1 8.000.000 50 4.000.000 4.000.000
2 4.000.000 12,5 1.000.000 3.000.000
3 3.000.000 12,5 1.000.000 2.000.000
4 2.000.000 12,5 1.000.000 1.000.000
5 1.000.000 12,5 1.000.000 -

Începând din anul 1998 conform reglementărilor în vigoare legate de investiţiile

directe – posibilitatea de a utiliza amortizarea accelerată este una din cele două
metode de stimulare a investiţiilor directe, pentru aceasta nefiind necesară nici o
documentaţie pentru aprobare la Direcţia Generală a Finanţelor Publice din teritoriu ci
doar depunerea odată cu depunerea primei declaraţii lunare pentru impozitul pe profit,
a unei adrese prin care se informează că metoda aleasă este aceasta şi nu cealaltă prin
care se dă posibilitatea unei deduceri din profitul impozabil a unei cote de 20% din
valoarea mijlocului fix, achiziţionat şi acesta numai o dată, şi numai o dată, şi numai o
dată, şi numai în primul an de achiziţionare.
Amortizarea aferentă mijloacelor fixe se înregistrează distinct în contabilitate pe
categorii şi obiecte de evidenţă. Metoda de amortizare folosită în cadrul Cooperativei
de Credit Concordia Română Zalău este amortizarea liniară.

15
 Prin deducerea amortizării din valoarea de intrare se obţine valoarea contabilă
netă sau valoarea rămasă a mijlocului fix.
Reevaluarea mijloacelor fixe constă în operaţiunea de stabilire a valorii actuale
a fiecărui mijloc fix existent în patrimoniul unităţii. Valoarea actuală a mijlocului fix
se stabileşte de regulă avându-se în vedere:

- valoarea de intrare din contabilitatea unităţii patrimoniale;

- utilitatea şi preţul pieţei;
- gradul de uzură estimat al mijlocului fix la data evaluării.
Mijloacele fixe din cadrul Cooperativei de Credit Concordia Română nu au fost
reevaluate.

16
 CAPITOLUL II.

PREZENTAREA UNITĂŢII COOPERATIVA DE

CREDIT CONCORDIA ROMÂNĂ ZALĂU

2.1Forma juridică, sediu, durata, obiect de activitate.

Cooperativa de Credit Concordia Română Zalău se constituie pe principiul

asocierii libere, nediscriminatorii şi funcţionează în mod democratic în conformitate
cu prevederile legii 109/1995 privind organizarea şi funcţionarea cooperativei de
consum şi cooperativei de credit, ca unitate cu personalitate juridică.
Sediul Social este în localitatea Zalău, judeţul Sălaj; durata de funcţionare a
societăţii este nelimitată, începând de la data înmatriculării în registrul comerţului.
Cooperativa de Credit Concordia Română are ca obiect de activitate în
beneficiul membrilor cooperativei şi a altor persoane fizice şi juridice, următoarele
domenii:
 Atragerea şi păstrarea disponibilităţilor băneşti ale membrilor cooperativei
şi altor persoane fizice, în conturi deschise, le cererea acestora, efectuarea
de operaţiuni în cont;
 Fructificarea economiilor băneşti ale membrilor cooperatori şi ale altor
persoane fizice şi juridice;
 Acordarea de împrumuturi în condiţii avantajoase membrilor cooperatori
pentru nevoile proprii, producătorilor agricoli pentru cumpărarea de
animale, maşini, utilaje, unelte agricole, îngrăşăminte şi alte bunuri pentru
dezvoltarea sectorului agricol, meşteşugăresc, turism, precum şi a
gospodăriilor individuale, în funcţie de resursele cooperativei;
 Acordarea de împrumuturi şi altor persoane fizice – membrii cooperatori
pentru modernizarea gospodăriilor lor;
 Efectuarea de operaţiuni cu caracter financiar-bancar prin mandat;

17
  Iniţierea, organizarea, coordonarea şi asigurarea credităţii unor proiecte de
dezvoltare socială în mediul rural, în domenii de mică infrastructură,
servicii sociale, inclusiv pentru persoane defavorizate;
 Operaţiuni de schimb valutar;
 Contractarea de împrumuturi de la bănci;
 Alte activităţi conform legii.
Activităţile din domeniul de activitate, ca şi cele conexe care se impun în
derularea acestora, se vor realiza cu respectarea prevederilor legale, statutare şi a unor
norme sau alte reglementări proprii.
De asemenea, în desfăşurarea operaţiunilor financiar-bancare, cooperativa de
credit asimilează prevederilor din normele şi reglementările Băncii Naţionale a
României.
Capitalul social
Capitalul social al cooperativei este variabil. Cooperativa se constituie dintr-un
număr variabil de membrii, iar capitalul social este format din părţi sociale de valoare
egală.
Mărimea unei părţi sociale este de 100 000 lei, pe fiecare membru fondator.
Membrii cooperatori pot obţine părţi sociale în număr nelimitat, dar la luarea
hotărârilor adunării generale participă cu un singur vot, indiferent de numărul părţilor
sociale.
Părţile sociale nu pot fi cesionate, vândute altor persoane, sau gajate. Ele nu pot
fi constituite prin titluri negociabile. Părţile sociale nu sunt purtătoare de dobânzi. Ele
nu pot fi utilizate pentru plata datoriilor personale ale membrilor cooperatori faţă de
cooperativă sau faţă de terţi.
Cota parte din profitul cooperativei constituie dividende şi se distribuie fiecărui
membru cooperator proporţional cu participarea sa la capitalul social. Dividendele
neîncasate de membrii cooperatori în termen de trei luni de la data stabilită de
adunarea generală se adaugă părţii sociale ale titularilor, fără a mai fi necesar acordul
acestora.
Evidenţa membrilor cooperatori într-un registru special.
Membrul cooperator poate să-şi retragă la vedere, una sau mai multe părţi sociale, el
rămânând cooperator atât timp cât deţine cel puţin o parte socială. Retragerea din
cooperativă poate avea loc numai după trecerea a cel puţin un an de la data achitării

18
ultimei rate de împrumut sau cel puţin 24 luni de la data înscrierii în cazul în care nu a
beneficiat de împrumut.

2.2 Structura organizatorică a Cooperativa de Credit Concordia

Română – Zalău

Organele de conducere ale Cooperativei de Credit – Banca Populară Concordia

Română sunt:
 Adunarea Generală
 Consiliul de Administraţie
 Biroul Executiv
 Cenzorii
Adunarea Generală este forul suprem de conducere al cooperativei şi este
alcătuită din totalitatea membrilor cooperatori înscrişi în cooperativă. În cazul în care
convocarea tuturor membrilor cooperatori nu este posibilă sau cooperativa îşi
desfăşoară activitatea pe raza mai multor localităţi, la adunarea generală vor participa
delegaţi aleşi de fiecare localitate, pe baza normelor de reprezentare şi mandate
stabilite de consiliul de administraţie al cooperativei.
Adunările generale sunt ordinare şi extraordinare.
Adunările generale extraordinare se ţin odată pe an, în termen de 30 zile de la
închiderea bilanţului contabil anual. Adunările generale extraordinare se ţin ori de
câte ori este nevoie.
Adunarea generală ordinară are următoarele atribuţii principale:
 Aprobă sau modifică bilanţul contabil şi contul de profit şi pierdere;
 Aprobă pe baza bilanţului contabil anual şi a raportului comisiei de cenzori,
modul de repartizare a profitului, inclusiv dividendele şi alte drepturi sau
avantaje ce se acordă membrilor cooperatori, precum şi modul de acoperire
a eventualelor pierderi;
 Aprobă programul de activitate şi bugetul de venituri şi cheltuieli;
 Aprobă descărcarea de gestiune a consiliului de administraţie;
 Aprobă şi modifică statutul cooperativei în limitele cadrului elaborat de
Casa Centrală a Cooperativelor de Credit Concordia Română Zalău;

19
  Confirmă primirea de noi membrii cooperatori ;
 Soluţionează contestaţiile privind excluderea membrilor cooperatori;
 Analizează hotărârile Consiliului de Administraţie privind dobândirea,
înstrăinarea sau transmiterea de bunuri şi ia măsurile necesare de tragere la
răspundere a celor vinovaţi, în cazul în care se constată că s-a adus
prejudicii cooperativei;
 Aprobă constituirea diferitelor fonduri, precum şi mărimea lor conform
prevederilor legale;
 Stabileşte şi modifică valoarea unei părţi sociale, numărul minim al
acestora, precum şi termenele de achitarea contravalorii părţilor sociale
subscrise;
 Alege Consiliul de Administraţie şi Comisia de Cenzori;
 Analizează activitatea Consiliului de Administraţie şi a Comisiei de
Cenzori;
 Fixează remunerarea membrilor Comisiei de Administraţie şi a Comisiei de
Cenzori;
 Confirmă menţinerea în funcţie a salariaţilor cu gestiune şi a şefilor de
unităţi;
Adunările Generale extraordinare se întrunesc ori de câte ori este necesar a se
lua hotărâri pentru:
 Majorarea cuantumului părţilor sociale şi a numărului minim al acestora;
 Schimbarea sediului cooperativei;
 Fuziunea cu alte cooperative, divizarea sau dizolvarea cooperativei;
 Modificarea obiectului de activitate al cooperativei;
 Retragerea mandatului membrilor Consiliului de Administraţie sau al
cenzorilor pentru abateri de la legile în vigoare, de la statut sau de la
normele metodologice de lucru, pentru inactivitate sau la cererea noastră;
 Aprobă înfiinţarea sau participarea cooperativei la societăţi comerciale,
aprobă acţiunile de cooperare şi asociere ale cooperativei cu alte organizaţii
cooperatiste, societăţi comerciale, grupuri financiare etc.
Pentru validarea hotărârilor Adunărilor Generale ordinare şi extraordinare este
necesară prezenţa majorităţii membrilor cu drept de vot sau a delegaţiilor acestora.
Hotărârile se iau cu votul majorităţii celor prezenţi.

20
 Dacă Adunarea Generală nu poate lucra din cauza neîndeplinirii condiţiilor
prevăzute la aliniatul 1 din prezentul articol, Adunarea se va întruni la a doua
convocare şi poate să decidă asupra problemelor de pe ordinea de zi a celei dintâi
Adunări, dacă există prezenţa a cel puţin o treime din numărul membrilor cooperatori
sau delegaţilor.
Adunarea Generală ordinară şi extraordinară se convoacă de către Consiliul de
Administraţie prin preşedintele acestuia.
Consiliul de Administraţie este obligat să convoace Adunarea Generală ordinară
sau extraordinară, după caz, şi în situaţiile în care este cerută de cel puţin 1/10 din
numărul total de membrii cooperatori sau la cererea cenzorilor.
Convocarea se face cu cel puţin 15 zile înainte de data fixată, şi cuprinde locul,
data şi ora ţinerii Adunării Generale, precum şi ordinea de zi cu prezentarea tuturor
problemelor care fac obiectul dezbaterii acesteia.
Înştiinţarea pentru convocarea CoAdunării Generale se poate prevada şi data la
care ar urma să fie ţinută cea de-a doua Adunare Generală, în situaţia în care la prima
convocare nu s-a realizat numărul statutar de membrii cooperatori prezenţi.
Între datele prevăzute pentru cele două convocări nu poate fi un termen mai mic
de 48 ore şi nici mai mare de 15 zile.
Bilanţul contabil şi raportul cenzorilor trebuie să fie puse la dispoziţia
membrilor cooperatori, la sediul cooperativei, cu cel puţin 10 zile înainte de ziua
fixată pentru ţinerea Adunării Generale.
Adunările Generale sunt conduse de preşedintele Consiliului de Administraţie,
iar în lipsa acestuia, de către vicepreşedintele sau de o persoană aleasă de Adunarea
Generală în acest scop.
Hotărârile Adunării Generale se iau prin vot secret sau prin vot deschis. Votul
secret este obligatoriu pentru alegerea Consiliului de Administraţie şi a cenzorilor,
pentru revocarea lor, pentru luarea hotărârilor referitoare la răspunderea
administratorilor.
Administratorii şi membrii cooperatori, salariaţi ai cooperativei de consum, nu
pot lua parte la vot asupra problemelor care privesc responsabilitatea lor.
Hotărârile luate de Adunarea Generală sunt obligatorii şi pentru membrii
cooperatori care nu au luat parte la Adunarea Generală sau au votat împotrivă.
Consiliul de Administraţie.

21
 Consiliul de Administraţie este format din 5-10 membrii aleşi de Adunarea
Generală, dintre membrii cooperatori, pentru o perioadă de 4 ani.
Administratorii trebuie să fie cetăţeni români. Administratorii sunt reelifibili.
În prima şedinţă, Consiliul de Administraţie alege dintre membrii un preşedinte
şi, după caz, un vicepreşedinte, precum şi 1-2 membrii, aceştia constituind Biroul
Executiv. În situaţii cu totul excepţionale, la comune, poate alege un preşedinte
onorific, dintre personalităţile locale, membrii cooperatori, (preot, primar, viceprimar)
şi un preşedinte executiv. În această situaţie nu se mai alege şi vicepreşedinte.
Nu pot fi administratori persoanele care, potrivit legii, sunt declarate incapabile
sau au suferit condamnări penale. Soţul, soţia, rudele şi afinii administratorilor, până
la rangul al treilea, şi inclusiv, nu pot fi aleşi ca membrii în acelaşi Consiliu de
Administraţie.
Membrii Consiliului de Administraţie nu pot fi, fără autorizarea Adunării
Generale, cooperatori, directori executivi, şi cenzori a unor societăţi comerciale care
au acelaşi obiect de activitate, cu cel al cooperativei. De asemenea nu pot fi membrii
ai Consiliului de Administraţie persoanele care exercită activităţi concurente
cooperativei, pe cont propriu sau în interesul altei persoane.
Administratorii sunt obligaţi să depună în termen de 30 zile de la alegerea lor o
garanţie bănească ce nu poate fi mai mică decât valoarea a zece părţi sociale.
Pentru depunerea garanţiei în termenul prevăzut la aliniatul precedent,
administratorul în cauză se consideră revocat din funcţie.
Garanţia rămâne în contul cooperativei şi nu poate fi restituită decât după
eliberarea administratorului din această funcţie, dar nu mai devreme de data la care
Adunarea Generală a aprobat bilanţul contabil, şi contul de profit şi pierdere, al
ultimului exerciţiu financiar respectiv.
În caz de deces, garanţia administratorului se restituie succesorilor, după
aprobarea de către Adunarea Generală a bilanţului contabil şi a contului de profit şi
pierdere a anului în care administratorul a decedat, şi după descărcarea de gestiune
pentru exerciţiul financiar respectiv.
Administratorii nu pot fi reprezentaţi de alte persoane.
Consiliul de Administraţie se întruneşte o dată pe trimestru şi ori de câte ori este
nevoie.
Consiliul de Administraţie are în principal următoarele atribuţii:

22
  Supune spre aprobarea Adunării Generale programul anual privind
activitatea economico-financiară, bugetul de venituri şi cheltuieli, bilanţul
contabil şi contul de profit şi pierdere;
 Analizează periodic activitatea economico-financiară, organizatorică şi
social-culturală desfăşurată de cooperativă, şi ia măsuri pentru îmbunătăţirea
acesteia;
 Hotărăşte înfiinţarea de noi unităţi pentru realizarea obiectului de activitate;
 Stabileşte schema organizatorică a cooperativei;
 Organizează acţiuni de cooperare şi de asociere cu alte organizaţii
cooperatiste, cu persoane fizice sau juridice din ţară sau străinătate, pe care
le supune spre confirmare Adunării Generale;
 Aprobă programul de formare şi perfecţionare a pregătirii profesionale, a
personalului şi asigură îndeplinirea acestuia.
 Hotărăşte asupra dobândirii şi înstrăinării de bunuri, potrivit reglementărilor
în vigoare;
 Aprobă, potrivit reglementărilor în vigoare, înfiinţarea de unităţi în diferite
forme de organizare şi administrare a acestora;
 Aprobă retragerea membrilor cooperatori şi rezolvă contestaţiile persoanelor
cărora Biroul Executiv nu le-a aprobat cererea de înscriere în cooperativă;
 Retragerea mandatului Biroului Executiv înainte de expirarea acestuia,
pentru abaterile grave de la lege, de la statut sau normele metodologice de
lucru pentru inactivitatea, ori la cererea acestora, supune Adunării Generale
revocarea din Consiliul de Administraţie a unor membrii pentru abateri
grave de la lege, de la statut sau de la normele metodologice de lucru ori
pentru inactivitate şi propune Adunării Generale completarea locurilor
devenite vacante cu alte persoane din rândul membrilor cooperatori;
 Rezolvă orice probleme stabilite de Adunarea Generală.

Biroul Executiv
Biroul Executiv este organul care conduce activitatea curentă a cooperativei în
perioada dintre şedinţele consiliului de administraţie.

23
 Biroul Executiv se compune din 3-5 membrii aleşi de Consiliul de Administraţie
dintre membrii săi; preşedintele Consiliului de Administraţie este şi preşedintele
Biroului Executiv al cooperativei.
Biroul Executiv se întruneşte lunar şi ori de câte ori este necesar. Deciziile
Biroului Executiv se iau cu votul majorităţii membrilor săi.
Biroul Executiv este obligat să prezinte, la fiecare şedinţă a Consiliului de
Administraţie, registrul său de deliberări şi să supună aprobării acestuia hotărârile
lunare.
Biroul Executiv are următoarele atribuţii principale:
 Aduce la îndeplinire hotărârile Consiliului de Administraţie şi raportează
acestuia activitatea desfăşurată;
 Acţiuni pentru atragerea de noi membrii şi de încasare a părţilor sociale
subscrise;
 Analizează şi hotărăşte asupra cererilor de înscriere în cooperativă;
 Angajează şi concediază personalul şi stabileşte drepturile şi obligaţiile
acestuia;
 Ţine un registru al şedinţelor şi al deliberărilor sale;
 Îndeplineşte orice alte atribuţii încredinţate de Consiliul de Administraţie
sau care rezultă din necesitatea derulării operaţiunilor activităţii cooperativei
de credit, cu excepţia celor care sunt în competenţa Adunării Generale sau a
Consiliului de Administraţie.
Structura organizatorică
Structura de organizare cu numărul total de personal din care conducere şi
execuţie-orientativă este dată în anexă şi aprobată de preşedinte, după caz,
vicepreşedinte şi contabilul şef.
În conformitate cu organizarea prezentată în anexă cooperativa de credit are
următoarea structură organizatorică executivă:
 În subordinea preşedintelui:
- Compartimentul consilier juridic
- Compartimentul credite
- Compartimentul casierie-tezaur
- Compartimentul schimb valutar
- Compartimentul organizare, administraţie, economic

24
  În subordinea contabilului şef:
- Compartimentul contabilitate financiar
- Compartimentul decontări, operatori ghişeu, informatică
- Compartimentul trezorerie, raportări, statistică, eficienţă.
Cenzorii
Adunarea Generală alege 1-3 cenzori şi tot atâţia supleanţi.
Cenzorii trebuie să fie cetăţeni români, cu domiciliul stabil în România şi să fie
membrii cooperatori.
Nu pot fi cenzori, iar dacă au fost aleşi, decât din mandatul lor:
- Rudele sau afinii până la gradul al treilea inclusiv, ori soţii
administratorilor;
- Persoanele care primesc, sub orice formă, pentru alte funcţii decât cea de
cenzor, un salariu sau o altă remuneraţie de la administratori sau de la
cooperativă;
- Persoanele care potrivit legii nu au capacitate de exerciţiu sau au suferit
condamnări penale.
Cenzorii sunt obligaţi să depună, în termen de 30 zile de la alegerea lor,
jumătate din garanţia cerută administratorilor. Totodată aceştia primesc o
indemnizaţie stabilită de Adunarea Generală a cooperativei de credit – banca populară
care l-a ales sau de către Consiliul de Administraţie al acesteia.
Cenzorii sunt obligaţi să supravegheze şi să verifice întreaga gestiune a
cooperativei de credit – banca populară, ţinerea cu regularitate a registrelor,
întocmirea în concordanţă cu acestea şi cu prevederile legale, a bilanţului contabil, a
contului de profit şi pierdere, precum şi dacă evaluarea patrimoniului s-a făcut
conform regulilor stabilite pentru întocmirea bilanţului contabil.
Adunarea Generală nu poate aproba bilanţul, contul de profit şi pierderi, dacă
acestea nu sunt însoţite de raportul cenzorilor.
Cenzorii sunt obligaţi de asemenea:
1)Să facă în fiecare lună şi inopinat inspecţia gestiunii casei;
2)Să convoace Adunarea Generală ordinară sau extraordinară când acestea nu au
fost convocate de administratori;

25
 3)Să participe la adunările Adunării generale ordinare sau extraordinare ale
organizaţiilor cooperatiste la care au fost aleşi, solicitând înscrierea pe ordinea
de zi a propunerilor pe care le cred necesare;
4)Să constate depunerea de garanţie a administratorilor;
5)Să vegheze la dispoziţiile legii şi ale statului să fie îndeplinite de administratori
şi de către lichidatori.
Cenzorii aduc la cunoştinţa Consiliului de Administraţie neregulile şi încălcările
dispoziţiilor legale, statutare sau ale normelor metodologice pe care le constată, iar în
cazurile mai importante le aduc la cunoştinţa Adunării Generale.
Cenzorii prezintă anual în faţa Adunării Generale dări de seamă cu activitatea
desfăşurată.
Cenzorii participă, fără drept de vot, la şedinţele Consiliului de Administraţie,
iar preşedintele comisiei de cenzori participă la şedinţele biroului executiv.
Deliberările şi constatările făcute de cenzori în exerciţiul mandatului lor se
consemnează într-un registru special.
Întinderea şi efectele răspunderii cenzorilor sunt reglementate de regulile
mandatului.
Revocarea cenzorilor se face numai de către organul care i-a ales.
Dizolvarea, fuziunea şi divizarea
Dizolvarea şi fuziunea pot avea loc în următoarele situaţii:
a) Imposibilitatea obiectului de activitate;
b) Hotărârea Adunării Generale a organizaţiei cooperatiste;
c) Diminuarea capitalului social într-o proporţie care prejudiciază funcţionarea
organizaţiei cooperatiste sau reducerea numărului membrilor cooperativei
sub cel prevăzut de lege, dacă au trecut mai mult de şase lunii de la aceasta
şi nu a fost completat;
d) Falimentul.

2.3Analiza activităţii financiare şi strategii de perspectivă

Cooperativa de Credit Concordia Română Zalău întocmeşte anual bugetul de

venituri şi cheltuieli, bilanţul contabil semestrial şi contul de profit şi pierderi conform

26
reglementărilor în vigoare. Bilanţul contabil şi contul de profit şi pierdere este supus
aprobării Adunării Generale Ordinare a membrilor cooperatori.
Activitatea financiară în anul 2002 s-a încheiat cu profit. Prin urmare unitatea
nu are datorii la furnizorii de materiale, la bugetul statului acestea, fiind achitate lunar,
la plata salariilor, şi în funcţie de datele prevăzute de legile în vigoare a impozitului pe
profit.
Din veniturile realizate cooperativa de credit îşi acoperă toate cheltuielile
precum şi plăţile prevăzute a fi suportate direct din venituri ca perspectivă de viitor:
 Majorarea capitalului social;
 Intensificarea acţiunii de noi disponibilităţi şi depozite de la membrii
cooperatori şi alte persoane fizice şi juridice;
 Creşterea vitezei de rotaţie a fondurilor băneşti;
 Acţiuni mai ample în scopul îndeplinirii nevoilor şi aspiraţiilor de ordin
social, cultural, bazate pe principiul întrajutorării membrilor cooperatori ;
 Acordarea de credite pe lângă cele în prezent membrilor cooperatori şi
întreprinderile mici şi mijlocii, organizaţiilor obştii şi de cult, asociaţiilor
familiale, care au sediul social şi îşi desfăşoară activitatea în raza
teritorială a cooperativei de credit;
 Derularea de credite, în numele şi în contul statului din surse puse la
dispoziţie, pentru membrii cooperatori, precum şi pentru întreprinderi mici
şi mijlocii, organizaţii obşteşti şi de cult, asociaţii familiale, care au sediul
social şi îşi desfăşoară activitatea în raza teritorială a cooperativei de
credit.

2.4 Modelarea conceptuala a datelor. Dependenţe funcţionale

Pentru definirea modelului conceptual al datelor se apelează la modele

intermediare care sunt folosite ca suport al unei metodologii de proiectare. Un model
conceptual este un ansamblu de concepte şi reguli de combinare a acestor
concepte permiţând reprezentarea realităţii circumscrise domeniului supus
informatizării.
Modelele utilizate se numesc modele semantice şi au drept obiectiv ca prin
conceptele oferite să permită reprezentarea lumii reale.

27
 Modelele semantice utilizează abstracţii reprezentând lumea reală ca pe o colecţie
de entităţi şi de legături, stabilite între acestea. Majoritatea modelelor permit definirea
de restricţii descriind aspectele statice, dinamice sau chiar temporale ale entităţilor.

Conceptul de dependenţă funcţională (DF) este fundamental în analiza structurii

datelor. Studiul dependenţelor funcţionale stabilite între atribute ne permite obţinerea
unei reprezentări formalizate a structurii de date.
Dependenţele funcţionale evidenţiază raporturile de determinare stabilite
între atributele unei entităţi.
O dependenţă funcţională pune în relaţie două atribute: determinantul şi

determinatul.

Fig.1) Dependenţă funcţională

Această DF subliniază faptul că unei realizări a atributului Nr. rol îi va

corespunde întotdeauna aceeaşi realizare a atributului Nume contribuabil, iar aceeaşi
realizare a atributului Cod fiscal va fi asociată aceluiaşi Agent economic.
Rezultă că determinantul reprezintă atributul/grupul de atribute din stânga DF
care prin valoarea sa determină valoarea luată de atributul cu rol de determinat.
Fie tipul de entitate R şi A,B,C... atributele aparţinând lui R, iar X, Y, Z
ansamblurile de realizări ale atributelor lui R. Spunem că în tipul de entitate R se
verifică DF: X  Y dacă în două realizări ale lui R având aceleaşi valori pentru X
există aceleaşi valori pentru Y.
Rezultă deci că DF este o relaţie de determinare stabilită între atributele
aparţinând aceluiaşi tip de entitate.
Dacă valorile atributelor cuprinse în Y sunt cunoscute, atunci ele sunt în
funcţie de valorile atributelor aparţinând lui X pentru că ele sunt determinate în
mod unic de acestea din urmă
Dependenţa funcţională multivaloare.

28
 Dependenţa funcţională multivaloare se manifestă atunci când valorii unui
atribut/grup de atribute îi corepund mai multe valori ale unui alt atribut. DF
multivaloare se reprezintă astfel:
X Y
O dependenţă multivaloare poate să se manifeste în cazul unei entităţi
prezentând cel puţin trei atribute (A,B,C) astfel încât:
− A determină mai multe valori pentru B;
− A determină mai multe valori pentru C;
− B şi C sunt independente unul de celălalt;
Exemplu. Să presupunem că dorim să reţinem informaţia referitoare la numărul de
inventar al mijloacelor fixe aflate într-o secţie şi mărcile (codul de identificare)
salariaţilor care lucrează în secţia respectivă într-un tip de entitate numit SECŢII al
cărui identificator este atributul cod secţie. Se identifică între aceste atribute
dependenţele funcţionale multivaloare:
Cod secţie Marca
Cod secţie Nr inventar

29
 CAP. III.

EVIDENŢA CONTABILĂ A IMOBILIZĂRILOR

NECORPORALE ŞI CORPORALE

3.1. Documente justificative utilizate în contabilitatea imobilizărilor

necorporale şi corporale

Înregistrarea operaţiunilor economice şi financiare în conturi se face după

consemnarea prealabilă a acestora în documente corespunzătoare operaţiunilor
respective. Deoarece documentele preced şi fundamentează datele cuprinse în ele,
acestea se mai numesc documente justificative.
Documentele justificative reprezintă unul din elementele componente ale
metodei contabilităţii, fără ele contabilitatea neputând face dovada efectuării
operaţiunilor respective.
Orice operaţiune patrimonială se consemnează în momentul efectuării ei într-un
înscris care stă la baza înregistrărilor în contabilitate, dobândind astfel calitatea de
document justificativ. Ele angajează răspunderea persoanelor care l-au întocmit, vizat
şi aprobat, ori înregistrat în contabilitate.
În afara funcţiei informaţionale a documentelor justificative ce constă în
suportul material al înregistrării operaţiunilor economice şi financiare în contabilitate,
documentele justificative îndeplinesc şi o funcţie gestionară. Ele fac dovada
înfăptuirii operaţiunilor şi angajează răspundere, drepturi şi obligaţii cu privire la
existenţa şi mişcarea elementelor patrimoniale.
Documentele justificative cuprind, de regulă, următoarele elemente principale:
- Denumirea documentului;
- Denumirea şi sediul unităţii patrimoniale care întocmeşte documentul;
- Numărul şi data întocmirii acestuia;

30
 - Menţionarea părţilor care participă la efectuarea operaţiunilor patrimoniale
(când este cazul), conţinutul operaţiunilor patrimoniale, iar în cazurile
necesar şi temeiul legal al efectuării ei;
- Date cantitative şi valorice aferente operaţiunii efectuate;
- Numele şi prenumele, precum şi semnăturile persoanelor care l-au
întocmit, vizat şi aprobat, după caz;
- Alte elemente menite să asigure consemnarea completă a operaţiunilor
efectuate.
Înscrierea datelor în documentele justificative se face manual sau cu mijloace de
prelucrare automată, astfel încât să fie vizibile, nefiind admise ştersături, răzuiri,
modificări sau alte asemenea procedee, precum şi lăsarea de spaţii libere între
operaţiunile înscrise în acestea.
Întocmirea documentelor justificative are loc, de regulă la locul unde se produce
operaţiunea economică sau financiară. După întocmire, documentele justificative se
supun verificării şi prelucrării, care constă în:
- Verificarea formei – prin care se urmăreşte dacă s-au completat toate
datele obligatorii din formular, dacă ele corespund cu cele din anexe, dacă
există semnăturile necesare şi s-au întocmit în numărul de exemplare
prevăzut etc.;
- Verificarea aritmetică – prin care se urmăreşte dacă calculele aritmetice
sunt bine făcute;
- Verificarea de fond – presupune urmărirea legalităţii, necesităţii,
validităţii, oportunităţii şi economicităţii operaţiunilor economice şi
financiare pentru care s-au întocmit.
Pentru înregistrarea în contabilitate, documentele justificative sunt supuse
analizei contabile şi contării, adică înscrierii pe ele a conturilor sintetice şi analitice
debitoare şi creditoare.
Contarea şi înregistrarea în contabilitate se face document după o prealabilă
centralizare a documentelor justificative ce se referă la operaţii de aceeaşi natură, şi
din aceeaşi perioadă.
Sub aspect metodologic, înregistrarea în contabilitate a operaţiunilor economice
şi financiare se face cronologic prin respectarea succesiunii documentelor justificative
individuale sau centralizatoare, în funcţie de data de întocmire sau intrare în unitate şi
sistematic, în registrele deschise pe conturi sintetice şi analitice.

31
 Pentru intrarea mijloacelor fixe se utilizează:
Mijloacele fixe intră în unitate pe bază de factură, fiecărui mijloc fix atribuindu-
se un număr de inventar pe baza căruia se face inventarierea. Evidenţa acestora se
regăseşte pe fişa mijlocului fix:
- proces verbal de recepţie – întocmit de comisia de recepţie.
Fiecare mijloc fix are o durată de serviciu normată şi o durată de serviciu utilă.
Bunurile intrate în patrimoniul societăţii se înregistrează în contabilitate la valoarea de
intrare, denumită valoare contabilă.
Pentru ieşirea unui mijloc fix:
- Bonul de predare-transfer pentru transferul mijloacelor fixe altor subunităţi
din cadrul societăţii;
- Factura la vânzare;
- Proces verbal de scoatere din funcţiune – în urma efectuării inventarierii;
- Lista de inventar – la inventarierea anuală sau la predarea gestiunii altui
gestionar;
- La inventarierea anuală – mijloace fixe constatate, lipsă sau cele
deteriorate.
Procesul verbal de recepţie a mijloacelor fixe se întocmeşte în două exemplare.
Un exemplar se predă biroului contabilitate pentru efectuarea operaţiunilor de intrare.
Bonul de transfer-predare se întocmeşte în trei exemplare de către gestionar, din
care un exemplar se predă la contabilitate pentru scoaterea din evidenţă a mijloacelor
fixe transferate, un exemplar rămâne la gestionar pentru descărcare din gestiune şi
unul se predă la subunitatea primitoare.
Factura la vânzare – în trei exemplare, unul se predă la cumpărător, un exemplar
la contabilitate iar unul la gestionarul de mijloace fixe.
Procesul verbal de scoatere din funcţiune se întocmeşte în trei exemplare, după
aprobare un exemplar se predă la contabilitate, unul la gestiune, unul rămâne la
dosarul comisiei de propunere spre casare.
Lista de inventariere se întocmeşte în două sau trei exemplare, după caz:
- Dacă se predă o gestiune altui gestionar se întocmeşte în trei exemplare,
câte unul pentru fiecare gestionar şi unul pentru biroul de contabilitate;
- Dacă se face inventarierea anuală, se întocmeşte în două exemplare, unul
pentru gestionar şi unul pentru biroul de contabilitate.

32
 3.2. Sistemul de conturi utilizat pentru contabilitatea imobilizărilor
necorporale şi corporale

Pentru reflectarea în contabilitate a imobilizărilor necorporale şi corporale se

folosesc conturile din Clasa 2 “Conturi de imobilizări
Din clasa 2 “Conturi de imobilizări” fac parte următoarele grupe de conturi: 20
“Imobilizări necorporale”, 21 “Imobilizări corporale”, 23 “Imobilizări în curs”, 26
“Imobilizări financiare, 28 “Amortizări privind imobilizările” şi 29 “Provizioane
pentru deprecierea imobilizărilor”.

Grupa 20 “Imobilizări necorporale”

Contul 201 “Cheltuieli de constituire”
Cu ajutorul acestui cont se ţine evidenţa cheltuielilor ocazionate de înfiinţarea
sau dezvoltarea unităţii patrimoniale (taxe şi alte cheltuieli de înscriere şi
înmatriculare, cheltuieli privind emisiunea şi vânzarea de acţiuni şi obligaţiuni,
cheltuieli de prospectare a pieţei, de publicitate şi alte cheltuieli de această natură
legate de înfiinţarea şi extinderea activităţii unităţii patrimoniale).
Contul 201 “Cheltuieli de constituire” este un cont de activ.
În debitul contului 201 “Cheltuieli de constituire” se înregistrează:
- cheltuieli ocazionate de înfiinţarea societăţii comerciale (512, 531, 404).
În creditul contului 201 “Cheltuieli de constituire” se înregistrează:
- cheltuieli de constituire amortizate integral (280).
Soldul contului reprezintă valoarea cheltuielilor de constituire existente.

Contul 203 “Cheltuieli de cercetare şi dezvoltare”

Cu ajutorul acestui cont se ţine evidenţa cheltuielilor de cercetare şi dezvoltare
înregistrate în contul imobilizărilor necorporale.
Contul 203 “Cheltuieli de cercetare şi dezvoltare” este un cont de activ.
În debitul contului 203 “Cheltuieli de cercetare şi dezvoltare” se înregistrează:
- lucrările şi proiectele de cercetare şi dezvoltare efectuate pe cont propriu
sau achiziţionate de la terţi (230, 404, 721).

33
 În creditul contului 203 “Cheltuieli de cercetare şi dezvoltare” se înregistrează:
- valoarea neamortizată a cheltuielilor de cercetare şi dezvoltare cedate
(672);
- cheltuieli de cercetare şi dezvoltare amortizate integral, precum şi
cheltuielile de cercetare şi dezvoltare aferente brevetelor sau licenţelor
(280, 205).
Soldul contului reprezintă valoarea cheltuielilor de cercetare şi dezvoltare
existente.

Contul 205 “Concesiuni, brevete şi alte drepturi şi valori similare”

Cu ajutorul acestui cont se ţine evidenţa concesiunilor, brevetelor, licenţelor, know-
how-urilor, mărcilor de fabrică şi de comerţ şi altor drepturi şi valori similare
aportate, achiziţionate sau dobândite pe alte căi.
Contul 205 “Concesiuni, brevete şi alte drepturi şi valori similare” este un cont
de activ.
În debitul contului 205 “Concesiuni, brevete şi alte drepturi şi valori similare”
se înregistrează:
- brevetele, licenţele şi alte valori similare achiziţionate, realizate pe cont
propriu, aportul în natură, precum şi cele primite cu titlu gratuit (108, 131,
203, 230, 404, 456, 721);
- valoarea concesiunilor preluate (167).
În creditul contului 205 “Concesiuni, brevete şi alte drepturi şi valori similare”
se înregistrează:
- concesiuni, brevete, licenţe, alte drepturi şi valori similare amortizate
integral, valoarea neamortizată la cedarea imobilizării (280, 672);
- valoarea brevetelor şi altor drepturi şi valori similare retrase de
întreprinzătorul individual sau de asociaţi (108, 456);
- valoarea bunurilor preluate în concesiune conform contractelor, restituite
(167).
Soldul contului reprezintă concesiunile, brevetele şi alte drepturi şi valori
similare existente.

34
Contul 207 “Fond comercial”
Cu ajutorul acestui cont se ţine evidenţa fondului de comerţ care nu figurează în
cadrul celorlalte elemente de patrimoniu, dar care concură la menţinerea sau la
dezvoltarea potenţialului activităţii unităţii, cum sunt: clientela, vadul, debuşeele,
reputaţia şi alte elemente necorporale. Fondul comercial se determină ca diferenţă
între valoarea de aport sau costul de achiziţie, după caz, şi valoarea activului net al
acestuia.
Contul 207 “Fond comercial” este un cont de activ.
În debitul contului 207 “Fond comercial” se înregistrează:
- valoarea fondului comercial achiziţionat, precum şi a celui aportat la
capitalul societăţii (404, 456).
În creditul contului 207 “Fond comercial” se înregistrează:
- valoarea fondului comercial cedat care nu a fost amortizat (672);
- valoarea fondului comercial amortizat integral (280).
Soldul contului reprezintă valoarea fondului comercial existent.

Contul 208 “Alte imobilizări necorporale”

Cu ajutorul acestui cont se ţine evidenţa programelor informatice create de unitate sau
achiziţionate de la terţi, precum şi a altor imobilizări necorporale.
Contul 208 “Alte imobilizări necorporale” este un cont de activ.
În debitul contului 208 “Alte imobilizări necorporale” se înregistrează:
- valoarea altor imobilizări necorporale achiziţionate, realizate pe cont
propriu reprezentând aportul întreprinzătorului individual sau al asociaţilor
la capitalul societăţii (108, 230, 404, 456, 721).
În creditul contului 208 “Alte imobilizări necorporale” se înregistrează:
- valoarea altor imobilizări necorporale cedate sau scoase din activ (280,
672);
- valoarea altor imobilizări necorporale retrase (108, 456).
Soldul contului reprezintă valoarea altor imobilizări necorporale existente.

35
 Grupa 21 “Imobilizări corporale”

Contul 211 “Terenuri”

Cu ajutorul acestui cont se ţine evidenţa terenurilor şi a amenajărilor (racordarea lor la
sistemul de alimentare cu energie, împrejmuirile, lucrările de acces etc.).
Contul 211 “Terenuri” este un cont de activ.
În debitul contului 211 “Terenuri” se înregistrează:
- valoarea terenurilor achiziţionate şi a celor reprezentând aport la capital
(108, 404, 456);
- valoarea terenurilor primite cu titlu gratuit (131);
- valoarea la cost de producţie a amenajărilor de terenuri realizate pe cont
propriu (231, 722).
În creditul contului 211 “Terenuri” se înregistrează:
- valoarea terenurilor cedate, amortizate (281, 672);
- valoarea terenurilor aportate, retrase (108, 456).
Soldul contului reprezintă valoarea terenurilor şi costul efectiv al amenajărilor
de teren.

Contul 212 “Mijloace fixe”

Cu ajutorul acestui cont se ţine evidenţa existenţei şi mişcării mijloacelor fixe.
Contul 212 “Mijloace fixe” este un cont de activ.
În debitul contului 212 “Mijloace fixe” se înregistrează:
- valoarea mijloacelor fixe achiziţionate , realizate din producţie proprie,
primite ca aport (404, 722, 108, 456).
- valoarea mijloacelor fixe primite cu titlu gratuit (131);
În creditul contului 212 “Mijloace fixe” se înregistrează:
- valoarea mijloacelor fixe cedate, amortizate (281, 6721);
- valoarea mijloacelor fixe aportate, retrase (108, 456).
Soldul contului reprezintă valoarea mijloacelor fixe existente.

Contul sintetic 212 “Mijloace fixe” cuprinde următoarele analitice:

36
 2121 Construcţii;
2122 Echipamente tehnologice (maşini, utilaje şi instalaţii de lucru);
2123 Aparate şi instalaţii de măsurare, control şi reglare;
2124 Mijloace de transport;
2125 Animale şi plantaţii;
2126 Mobilier şi aparatură birotică, echipamente de protecţie a valorilor umane
şi materiale şi alte active corporale.

Operaţiuni privind mijloacele fixe – cont sintetic 212:

a) intrarea de mijloace fixe în patrimoniu
- aduse ca aport 212=456
- achiziţionate de la terţi 212=404
- realizate în regie proprie 212=722
- primite cu titlu gratuit 212=131
- achiziţionate de la terţi pe baza facturilor primite când se înregistrează şi
TVA deductibilă:
% = 404
212
4426
- achiziţionate de la terţi fără factură:
% = 408
212
4428
- primirea facturii după trei zile pentru mijloacele fixe achiziţionate anterior:
408=404
4426=4428
b) ieşirea de mijloace fixe din patrimoniu:
- complet amortizat 281=212
- incomplet amortizat, cu trecerea valorii neamortizate pe cheltuieli
% =212
281
6721
- retragerea aportului de către asociaţi sau acţionari
456=212

37
Alte operaţii specifice mijloacelor fixe:
- scoaterea din funcţiune a unui mijloc fix neamortizat integral în urma
căruia se colectează cheltuielile ocazionate de dezmembrarea mijlocului
fix scos din funcţiune, ţinându-se seama de mijloacele consumate sau
datoriile faţă de terţi
6728= %
3… conturi de stocuri
4… conturi de terţi
5… conturi de trezorerie
- obţinerea ansamblelor, subansamblelor, pieselor şi materialelor rezultate
din dezmembrarea mijloacelor fixe
3… conturi de stocuri =7728
- diferenţa (nerecuperată) între veniturile obţinute din dezmembrări şi
cheltuielile efectuate
6871=281
- vânzarea sau cedarea către terţi a unui mijloc fix la preţul de vânzare pe
baza facturii
461= %
7721
4427
- intrarea unui mijloc fix în patrimoniu prin donaţie în situaţia când mijlocul
fix nu este amortizat integral
6712=281
- ieşirea unui mijloc fix din patrimoniu ca urmare a unor calamităţi naturale,
dar mijlocul fix nu a fost amortizat integral
6721=281
- ieşirea unor mijloace fixe datorită unor lipsuri constatate la inventariere şi
concomitent operaţia de imputare a persoanelor vinovate de lipsurile
constatate la inventariere
6721=281

38
 3.3. Contabilitatea amortizării imobilizărilor necorporale şi
corporale

Pentru reflectarea amortizării imobilizărilor se utilizează conturile din grupa 28

“Amortizări privind imobilizările” din care fac parte:

Contul 280 “Amortizări privind imobilizările necorporale”

Cu ajutorul acestui cont se ţine evidenţa amortizării imobilizărilor necorporale.
Contul 280 “Amortizări privind imobilizările necorporale” este un cont de
pasiv.
În creditul contului 280 “Amortizări privind imobilizările necorporale” se
înregistrează:
- valoarea amortizării imobilizărilor necorporale (6811)
În debitul contului 280 “Amortizări privind imobilizările necorporale” se
înregistrează:
- amortizarea aferentă imobilizărilor vândute sau scoase din activ (201, 203,
205, 207, 208)
Soldul contului reprezintă amortizarea imobilizărilor necorporale.
Contul 280 “Amortizări privind imobilizările necorporale” se dezvoltă pe
următoarele conturi analitice:
 2801 “Amortizarea cheltuielilor de constituire”
 2803 “Amortizarea cheltuielilor de cercetare-dezvoltare”
 2805 “Amortizarea concesiunilor, brevetelor, licenţelor şi alte drepturi şi
valori asimilate”
 2807 “Amortizarea fondului comercial”
 2808 “Amortizarea altor imobilizări necorporale”

Contul 281 “Amortizări privind imobilizările corporale”

Cu ajutorul acestui cont se ţine evidenţa amortizării imobilizărilor corporale.
Contul 281 “Amortizări privind imobilizările corporale” este un cont de pasiv.
În creditul contului 281 “Amortizări privind imobilizările corporale” se
înregistrează:
- valoarea amortizării imobilizărilor corporale (6811)

39
 În debitul contului 281 “Amortizări privind imobilizările corporale” se
înregistrează:
- amortizarea aferentă imobilizărilor vândute sau scoase din activ (212)
Soldul contului reprezintă amortizarea imobilizărilor corporale.
Contul 281 “Amortizări privind imobilizările corporale” se dezvoltă pe
următoarele conturi analitice:
2811 “Amortizarea construcţiilor”;
2812 “Amortizarea echipamentelor tehnologice (maşini, utilaje şi instalaţii de
lucru)”;
2813 “Amortizarea aparatelor şi instalaţiilor de măsurare, control şi reglare”;
2814 “Amortizarea mijloacelor de transport”;
2815 “Amortizarea animalelor şi plantaţiilor”;
2816 “Amortizare mobilier şi aparatură birotică, echipamente de protecţie a
valorilor umane şi materiale şi alte active corporale”.

a) Operaţiuni privind amortizarea imobilizărilor necorporale

- înregistrarea amortizării aferentă imobilizărilor necorporale
6811=280
- scoaterea din evidenţă a imobilizărilor necorporale amortizate integral
280= conturi de imobilizări necorporale
- scoaterea din evidenţă a imobilizărilor necorporale incomplet amortizate
% = conturi de imobilizări necorporale
280
6721
b) Operaţiuni privind amortizarea imobilizărilor corporale
- înregistrarea amortizării aferentă imobilizărilor corporale
6811=281
- scoaterea din evidenţă a imobilizărilor corporale amortizate integral
281= conturi de imobilizări corporale
- scoaterea din evidenţă a imobilizărilor corporale incomplet amortizate
% = conturi de imobilizări corporale
281
6721

40
Notă: Din cadrul conturilor de imobilizări corporale contul 211 “Terenuri” nu se
supune amortizării.

41
 CAP. IV.

MONOGRAFIE CONTABILĂ CU PRIVIRE LA

CONTABILITATEA IMOBILIZĂRILOR
NECORPORALE ŞI CORPORALE ÎN CADRUL
COOPERATIVEI DE CREDIT CONCORDIA ROMÂNĂ
ZALĂU

A. Operaţii specifice imobilizărilor necorporale

Aplicaţia nr. 1.
1. Cooperativa de Credit Concordia Română Zalău a efectuat la înfiinţarea sa
cheltuieli de constituire în valoare de 10.000. lei, cheltuieli care s-au achitat din
contul bancar.
Înregistrarea contabilă este:

201 “Cheltuieli de = 5121 “Conturi la bănci în 10.000.

constituire” lei”

2. Din momentul înregistrării lor, cheltuielile de constituire se supun amortizării.

Presupunem o durată de amortizare D = 4 ani.

Calculăm amortizarea anuală

Înregistrarea contabilă este:

42
 6811 “Cheltuieli de exploatare = 2801 “Amortizarea 2.500.
privind amortizarea cheltuielilor de
imobilizărilor” constituire“

Această operaţie contabilă se repetă şi în anii 2, 3 şi 4.

3. După cei 4 ani, valoarea de intrare a imobilizării s-a înregistrat pe cheltuieli, deci
imobilizarea necorporală s-a amortizat integral. În acest moment imobilizarea se
scoate din evidenţă la valoarea de intrare.
Înregistrarea contabilă este:

2801 “Amortizarea = 201 “Cheltuieli de 10.000.

cheltuielilor de constituire”
constituire”

Aplicaţia nr. 2
1. Se cumpără de la S.C. “ALFA” S.A. Zalău un proiect de cercetare în valoare de
20.000.lei, T.V.A 19%..

Înregistrarea contabilă este:

% = 404 “Furnizori de 23.800.

imobilizări”
203 “Cheltuieli de cercetare- 20.000.
dezvoltare”
4426 “TVA deductibilă” 3.800.

2. Se achită programul de cercetare din contul bancar

Înregistrarea contabilă este:

404 “Furnizori de = 5121 “Conturi la bănci în 23.800.

imobilizări” lei”

43
3. Proiectul de cercetare se amortizează într-o perioadă de 2 ani după care se scoate
din evidenţă.

Amortizarea anuală =

Înregistrarea contabilă este:

6811 “Cheltuieli de exploatare = 2803 “Amortizarea 10.000.

privind amortizarea cheltuielilor de
imobilizărilor cercetare-dezvoltare”

Această înregistrare contabilă se repetă şi în anul al doilea după care se

înregistrează scoaterea din funcţiune a programului de cercetare.
Înregistrarea contabilă este:

2803 “Amortizarea = 203 “Cheltuieli de 20.000.

cheltuielilor de cercetare- cercetare-dezvoltare”
dezvoltare”

Aplicaţia nr. 3
1. Cooperativa de Credit Concordia Română Zalău achiziţionează un spaţiu
comercial de la S.C. “Mony” S.A. Zalău, situat pe o arteră principală a oraşului ce
constituie un important vad comercial, valoarea de piaţă a clădirii este de 80.000.
lei. Dată fiind poziţia, vadul comercial şi clientela, tranzacţia se negociază la
preţul de 100.000. lei, TVA 19%. Diferenţa între preţul negociat şi valoarea
activelor imobilizate reprezintă valoarea fondului comercial.
Înregistrarea contabilă este:

% = 404 “Furnizori de 119.000.

imobilizări”
2121 “Construcţii” 80.000.
207 “Fond comercial” 20.000.
4426 “TVA deductibilă” 19.000.

44
2. Se achită contravaloarea spaţiului comercial cumpărat dintr-un cont bancar

Înregistrarea contabilă este:

404 “Furnizori de = 5121 “Conturi la bănci în 119.000.

imobilizări” lei”

3. După un an de folosire a spaţiului comercial Cooperativa de Credit Concordia

Română Zalău vinde acest spaţiu comercial S.C. “Credit Bank” S.A. Cluj la
valoarea de 120.000. lei, după care se scoate din gestiunea unităţii Cooperativa de
Credit Concordia Română Zalău.
a) Înregistrarea vânzării spaţiului comercial:

461 “Debitori diverşi” = % 142.800.

7721 Venituri din cedarea 120.000.
activelor”
4427 “TVA colectată” 22.800.

b) Înregistrarea scoaterii din evidenţă a spaţiului comercial vândut:

6721 “Cheltuieli privind = 207 “Fond comercial” 20.000.

activele cedate”

Aplicaţia nr. 4
Asociatul Pop Ioan aduce ca aport un program informatic în valoare de
10.000.lei.
Înregistrarea contabilă este:

208 “Alte imobilizări = 456 “Decontări cu 10.000.

necorporale” asociaţii privind
capitalul”

45
 B. Operaţii specifice imobilizărilor corporale

Aplicaţia nr. 5
1. Cooperativa de Credit Concordia Română Zalău achiziţionează un calculator
Pentium II de la S.C. “Flamingo” S.A. Cluj-Napoca, în valoare de 12.000. lei,
TVA 19%, conform facturii nr. 6 din 10.04.2003, cu o durată de utilizare de 10
ani.
Înregistrarea contabilă este:

% = 404 “Furnizori de 14.280.

imobilizări”
2126 “Mobilier şi aparatură 12.000.
birotică…”
4426 “TVA deductibilă” 2.280.

2. Se efectuează procesul verbal de recepţie se înregistrează în analitic şi se

întocmeşte fişa mijlocului fix
3. Se face plata facturii nr. 6 din 10.04.2003 din contul curent de la bancă
Înregistrarea contabilă este:

404 “Furnizori de = 5121 “Conturi la bănci în 14.280.

imobilizări” lei”

4. Lunar se înregistrează pe cheltuieli amortizarea lunară a calculatorului Pentium II.

Înregistrarea contabilă este:

6811 “Cheltuieli de exploatare = 2816 “Amortizarea 100.

privind amortizarea mobilierului,
imobilizărilor” aparaturii
birotice…..”

Aplicaţia nr. 6

46
1. Cooperativa de Credit Concordia Română Zalău achiziţionează mochetă de la
S.C. “Textila” S.R.L. Jibou conform facturii nr. 13.04.2003 în valoare de 8.000lei
plata se va efectua în numerar.
Înregistrarea contabilă este:

% = 404 “Furnizori de 9.520.

imobilizări”
2126 “Mobilier şi aparatură 8.000.
birotică…”
4426 “TVA deductibilă” 1.520.

2. Se întocmeşte procesul verbal de recepţie în urma efectuării recepţiei de către

comisia de recepţie. Se întocmeşte fişa mijlocului fix
3. Se efectuează plata prin casieria unităţii
Înregistrarea contabilă este:

404 “Furnizori de = 5311 “Casa în lei” 9.520.

imobilizări”

4. Lunar se înregistrează pe cheltuieli amortizarea. Durata normală de funcţionare 10

ani.
Înregistrarea contabilă este:

6811 “Cheltuieli de exploatare = 2816 “Amortizarea 6.666

privind amortizarea mobilierului,
imobilizărilor” aparaturii
birotice…”

Aplicaţia nr. 7
1. Se scoate din funcţiune un mijloc de transport Logan a cărei valoare de intrare
80.000. lei a fost complet amortizată în timpul funcţionării lui
Înregistrarea contabilă este:

47
 2814 “Amortizarea mijlocului = 2124 “Mijloc de 80.000.
de transport” transport”

2. Cooperativa de Credit Concordia Română Zalău vinde prin licitaţie la o persoană

fizică un mijloc de transport Logan în valoare de 30.000. lei

Înregistrarea contabilă este:

461 “Debitori diverşi” = % 35.700.

7721 “Venituri din 30.000.
vânzarea activelor
cedate”
4427 “TVA colectată” 5.700.

3. Încasarea contravalorii mijlocului de transport vândut prin casieria unităţii

Înregistrarea contabilă este:

5311 “Casa în lei” = 461 “Debitori diverşi” 35.700..

4. La sfârşitul anului are loc inventarierea mijloacelor fixe din patrimoniu

48
 CAP. V.

CONCLUZII ŞI PROPUNERI CU PRIVIRE LA

CONTABILITATEA IMOBILIZĂRILOR
NECORPORALE ŞI CORPORALE

Reforma contabilităţii în ţara noastră a demarat odată cu promulgarea Legii

contabilităţii în decembrie 1991, prin care s-au creat premisele teoretice şi practice
pentru trecerea la o contabilitate comparabilă cu cea a ţărilor cu economie de piaţă
dezvoltată.
Având în vedere că în cadrul Cooperativei de Credit Concordia Română Zalău,
imobilizările necorporale şi corporale nu prezintă o varietate foarte mare,
contabilitatea lor este evidenţiată cu ajutorul conturilor analitice pe fiecare obiect de
evidenţă-fişa mijlocului fix şi cu ajutorul unui desfăşurător “Lista mijloacelor fixe pe
locuri de folosinţă”.
Clădirea în care îşi desfăşoară activitatea este spaţiu închiriat de la o altă
cooperativă din localitate. Cooperativa de Credit Concordia Română
Zalău a cumpărat mijlocul de transport cu care se deplasează operativ pentru
problemele care se ivesc referitor la încasarea restanţierilor şi totodată pentru
alimentare cu surse din alte judeţe şi restituirea acestora.
Mijloacele fixe aflate în dotarea Cooperativei de Credit Concordia Română
Zalău au intrat în patrimoniu prin cumpărare de la furnizori şi au fost înregistrate în
contabilitate la valoarea înscrisă în facturi dar acestea nu fac parte din capitalul
societăţii, acesta fiind depus în întregime în numerar.
Cu privire la contabilitatea imobilizărilor necorporale şi corporale Cooperativa
de Credit Concordia Română Zalău şi-a propus să renunţe la forma actuală în care se
ţine evidenţa contabilă a mijloacelor fixe prin achiziţionarea unui program informatic
mai complex cu privire la mijloace fixe. Cooperativa de Credit Concordia Română
Zalău doreşte atragerea şi păstrarea de disponibilităţi băneşti ale membrilor
cooperativei şi a altor persoane fizice, în conturi deschise, la cererea acestora,

49
efectuarea de operaţiuni în cont în schimbul acordării unor dobânzi mai mari decât
alte unităţi de profil
Cooperativa de Credit Concordia Română Zalău îşi propune iniţierea,
organizarea, coordonarea şi asigurare creditării unor proiecte de dezvoltare socială în
mediul rural, în domenii de mică infrastructură, servicii sociale, inclusiv pentru
persoane defavorizate.
Contabilitatea este ţinută la zi şi corect, fapt ce este posibil prin introducerea
unei părţi din lucrări pe calculator.
În urma analizei efectuată la Cooperativa de Credit Concordia Română Zalău,
cu privire la activitatea contabilă, am reţinut următoarele aspecte:
- Sunt respectate principiile contabile şi reglementările în vigoare legate de
respectarea evaluării intrărilor şi ieşirilor de imobilizări necorporale şi
corporale;
- Prezintă o imagine completă şi clară a patrimoniului unităţii;
- Existenţa inventarierii patrimoniului, a corectei valorificări a acesteia şi a
cuprinderii acestui rezultat în bilanţ;
- Datele sunt coerente, ţinând cont de cunoaşterea generală a societăţii, de
sectorul de activitate şi de mediul economic.

50
 BIBLIOGRAFIE

 CRISTESCU A. I. - Contabilitatea aplicată în condiţiile aplicării

TVA-lui şi a noului sistem contabil.
Editura EXIM Bucureşti, 1993

 DRĂGAN C. M. - Noua contabilitate managerială

Editura Hercules Bucureşti, 1999
 EPURAN M. - Bazele contabilităţii
Editura de Vest Timişoara, 2000
 MOROŞAN I. - Contabilitatea practică şi fiscalitatea
agenţilor economici
Editura Evcont Consulting Suceava, 2001
 PÂNTEA I. P. - Managementul contabilităţii româneşti
Editura Intelcredo S.A. Deva, 2000
***** - Legea Contabilităţii nr. 82 / 1991

51