PROIECT DE CERCETARE

ANALIZA STOCURILOR SI A PRODUCTIEI

IN CURS
LA SC”FRAVEN”SRL ZALAU
 CUPRINS
CAPITOLUL I ESENTA,CONTINUTUL SI STRUCTURA ACTIVELOR
CIRCULANTE IN SFERA PROCESELOR ECONOMICE
1.1 Prezentarea stocurilor si productiei in curs………………………………………......4
1.2 Cadrul normativ de reglementare a activelor circulante……………………….........6
1.3 Evaluarea stocurilor…………………………………………………………… ......7
1.3.1. Preturi de inregistrare in evaluare activelor circulante……………………......7
1.3.2 Reguli de evaluare a stocurilor…………………………………………….....10
1.4 Analiza economico-financiara a activelor circulante................................................14
1.5 Rotatia activelor circulante........................................................................................15

CAPITOLUL II CONTABILITATEA STOCURILOR SI A PRODUCTIEI IN

CURS LA S.C.”FRAVEN”SRL ZALAU
2.1 Cadrul general de constituire a S.C.”FRAVEN:SRL..................................................17
2.2 Conturile de stocuri şi cele aferente producţiei în curs de execuţie.........................18
2.3 Aplicatie practica privind avantajele si dezavantajele metodelor de evaluare la
iesire...................................................................................................................................19
2.4 Sistemele de calcul electronic folosit in informatica de gestiune................................26

CAPITOLUL III STUDIUL DE CAZ PRIVIND ANALIZA STOCURILOR SI A

PRODUCTIEI IN CURS LA S.C.”FRAVEN”SRL ZALAU
3.1 Gestiunea stocurilor la S.C. “FRAVEN”SRL ZALAU.............................................31
3.2 Indicatori economico-financiari la S.C.”FRAVEN”SRL ZALAU..........................34
3.3 Analiza rotatiei si rentabilitatii activelor la S.C.”FRAVEN”SRL ZALAU...............35
CAPITOLUL IV CONCLUZII SI PROPUNERI........................................................39
BIBLIOGRAFIE..............................................................................................................40

2
 CAPITOLUL I
ESENTA,CONTINUTUL SI STRUCTURA
ACTIVELOR CIRCULANTE IN SFERA
PROCESELOR ECONOMICE

Activele circulante sunt acea parte a activelor economice care participă în

procesul de producţie şi circulaţie alături de activele imobilizate şi se găsesc într-o
continuă mişcare şi transformare , se consumă integral în fiecare ciclu de producţie,
transmiţându-şi întreaga valoare asupra noilor produse.

1.1 PREZENTAREA STOCURILOR SI PRODUCTIEI IN CURS

Constituirea de stocuri trebuie să asigure ritmic procesul economic specific, de

producţie sau desfacere, evitând ruptura între aprovizionare-desfacere. Constituirea unor
stocuri însemnate la nivelul agenţilor economici poate avea influenţe diverse: pozitive, în
cazul unei evoluţii nefavorabile a preţului materiilor prime sau al obţinerii unor conditii mai
favorabile din partea furnizorilor pentru avansarea unor comenzi mari etc., şi negative, în
conjuncturi economice în care preţurile materiilor prime scad, modificarea tehnologiilor de
prelucrare a materiilor prime, apariţia unor înlocuitori calitativi, pierderi din degradări fizice
sau morale etc.
Stocurile şi producţia în curs de execuţie se pot clasifica după mai multe criterii:
In general, la nivelul unui agent economic se constituie trei categorii de stocuri:
a) stocuri de resurse materiale;
b) stocuri de producţie neterminată;
c) stocuri de distribuţie (de produse finite)

a) stocuri de resurse materiale

Pentru desfăşurarea normală a activitaţii specifice, orice întreprindere îşi constituie diferite
categorii de stocuri în funcţie de condiţiile de aprovizionare, de natura resurseior
materiale, de caracteristicile proceselor tehnologice, de organizarea structurală a
subunităţilor de consum şi dispersia teritorială a acestora, de strategia şi politica adoptate în
formarea stocurilor în raport cu factorii care le condiţioneazâ.

3
 Formarea de stocuri optime, mai ales în faza de aprovizionare reprezintă o
preocupare majoră pentru managerul oricărei întreprinderi. Imobilizarea unei părţi
importante din capitalul circulant în stocuri reprezintă o utilizare ineficientă a
disponibilităţilor proprii sau împrumutate. Punctul de reaprovizionare indică doar când
anume trebuie lansată comanda, nu mărimea comenzii.
In condiţii de certitudine, punctul de reaprovizionare se poate determina
utilizând următoarea relaţie:
P=D*T,
unde
P- reprezintă punctul de reaprovizionare, exprimat în unităţi fizice;
D - cererea medie zilnică, exprimată în unităţi fizice;
T - mărimea intervalului de reaprovizionare, exprimat în zile.

In condiţii de incertitudine, pentru determinarea punctului de reaprovizionare se ia în

calcul şi un stoc de siguranţă ( SS ), relaţia fund următoarea:

P = D * T + SS
(unde P, D şi T au aceeaşi semnificatie, iar SS este stocul de siguranţă exprimat in
unităti fizice).
In situaţii de incertitudine, gestionarea stocurilor trebuie să ia în calcul probabilitatea de
apariţie a întârzierilor în aprovizionare. Decizia de formare a stocurilor de siguranţâ va
depinde de mărimea funcţiei de cost global ( costul de depozitare plus speranţa
matematică a costului întârzierii aprovizionării).
Feg = Cd + Sm

Fcg - funcţia costului global;

Cd - cost de depozitare ( stoc de siguranţă cost unitar de depozitare);
Sm - speranţa matematică a costului întârzierii aprovizionării (numărul unităţilor
lipsă ; costul lipsei de materie primă; probabilitatea întârzierii).
b) stocuri de producţie neterminată
 Producţia neterminată este producţia al cărei proces de fabricaţie nu a fost
finalizat. Printr-o dimensionare corectă, stocul de producţie neterminată
asigură desfăşurarea ritmică şi uniformă a procesului de producţie.
Supradimensionarea stocurilor de producţie neterminată duce la imobilizări
de capital circulant, iar subdimensionarea
c) stocuri de distribuţie (de produse finite),

4
 Stocurile de produse finite, denumite şi stocuri de distribuţie, reprezintă acumulări
de produse realizate de întreprindere pentru asigurarea desfâşurării în condiţii optime a
activităţii de desfacere şi satisfacerea cerinţelor clienţilor.
In concluzie, apar două situaţii contradictorii: pe de o parte, se impune staţionarea
temporară a produselor finite pentru efectuarea operaţiilor în concordanţă cu cerinţele
consumatorilor, iar pe de altă parte, trecerea cat mai rapidă a acestora în consum, în
vederea sporirii eficienţei utilizâri capitalului investit. Rezolvarea acestor sîtuaţii presupune
practic diminuarea timpului aferent operaţiiior la care sunt supuse produsele finite pentru a
fi vândute clienţilor.
Există anumite produse, la care, alături de stocurile obişnuite, din care se livrează în
mod curent, se constituie şi stocuri :
 de siguranţă - Unitatea producătoare îşi poate constitui stocuri de siguranţă
în vederea acoperirii cererilor de vânzare când acestea depăşesc nivelul
previzionat
 sezoniere - Stocurile sezoniere sunt determinate de caracterul sezonier al
producţiei sau consumului şi sunt constituite de întreprinderile producătoare
pentru servirea clienţilor, fie pe întregul an, fie pe perioade mai scurte.
 anticipate - De asemenea, pot fi constituite stocuri anticipate de produse
finite în scopul satisfacerii cerinţelor clienţilor pe durata opririi fabricaţiei
(remont, retehnologizare, schimbarea profilului de fabricaţie, asimilarea în
fabricate a unor produse noi şi renunţarea la altele).
 de conjunctură- In funcţie de natura produsului, de potenţialul de producţie,
de evoluţia raportului dintre cerere şi ofertă şi implicit a preţului de vânzare,
unitatea producătoare îşi poate constitui stocuri de conjunctură pentru a le
plasa pe piaţă în momente favorabile de preţ.
In concluzie strategia stocurilor este influenţată de strategia de vânzări, ambele fiind
componente ale strategiei generale de dezvoltare a oricărui agent economic.

1.2 CADRUL NORMATIV DE REGLEMENTARE A ACTIVELOR

CIRCULANTE

5
 Majoritatea autorilor şi practicienilor consideră că filosofia şi normele acestuia sunt
adaptate în primul rând să servească intereselor şi nevoilor marilor corporaţii
transnaţionale cotate la bursă şi nu se poate vorbi despre aplicarea lor directă în ţările cu
economii emergente (« în tranziţie »), unde pot servi doar ca element de referinţă, şi nu ca
normă. De altfel, chiar în ţările UE acestea sunt aplicate integral în mod obligatoriu
începând doar cu 2005 şi numai pentru întocmirea conturilor consolidate ale societăţilor
ale căror acţiuni sunt cotate pe o bursă europeană, sau începând cu anul 2007 pentru
societăţile din spaţiul UE care au emis obligaţiuni cotate.
Normele contabile internaţionale (IAS/IFRS):
În prezent1 sunt emise şi în vigoare un număr de 31 IAS (pe o listă discontinuă de la 1 la
41, emise, înlocuite şi/sau modificate de IASC până în aprilie 2001) şi 7 IFRS (emise de
noul IASB după aprilie 2001). Aceste standarde acoperă prin norme şi reguli toate
aspectele principale, de fond, ale contabilităţii la nivel global.
În vederea realizării în practică a acestor principii, în acelaşi act normativ (OMFP
1.826/2003) se recomandă folosirea unor procedee raţionale, aplicate cu consecvenţă,
ceea ce se poate asimila integral principiului permanenţei metodelor din contabilitatea
financiară.

1.3 EVALUAREA STOCURILOR

Stocurile şi producţia în curs de execuţie, în funcţie de regulile generale de

evaluare şi în raport cu momentul în care se efectuează această operaţie, se evaluează la
următoarele patru categorii de valori: de intrare în patrimoniu, de ieşire din patrimoniu,
de inventar, bilanţieră sau de închidere a exerciţiului.

1.3.1 PREŢURIDE INTEGISTRARE IN EVALUAREA ACTIVELOR

CIRCULANTE

1
Iunie 2006.

6
 Preţurile folosite la evaluarea activelor circulante înregistrate în contabilitate
se numesc preţuri de înregistrare. Ele pot fi diferite în funcţie de opţiunea unităţilor
patrimoniale şi de natura stocurilor şi pot fi înregistrare în contabilitate, astfel:

 Costul de achiziţie folosit la înregistrarea intrărilor stocurilor este

format din preţul de facturare al furnizorului, taxele şi ambalajele nerecuperabile,
cheltuielile de transport-aprovizionare şi alte cheltuieli incluse în factura furnizorului. Un
asemenea preţ devine cost istoric şi va fi luat în considerare la eliberarea stocurilor din
depozit.
b) Preţul standard este un preţ prestabilit ce constă în evaluarea şi
înregistrarea stocurilor la preţuri fixe, stabilite anterior pe baza preţurilor medii ale
stocurilor respective realizate în perioada precedentă.. Preţurile standard trebuie sa fie
actualizate periodic, cel puţin o data pe an, în funcţie de evoluţia preturilor şi alţi factori.
Diferenţele de preţ pot fi:

 Favorabile, când preţul standard este mai mare decât costul efectiv şi se
înscriu în roşu;
 Nefavorabile, când preţul standard este mai mic decât costul efectiv şi se
înscriu în negru.
Diferentele de preţ stabilite la intrarea bunurilor în patrimoniu se repartizează şi se
înregistrează proporţional, atât asupra valorii bunurilor ieşite cât şi asupra stocurilor
cu ajutorul unui coeficient de repartizare K, care se calculează astfel:

Coeficient Soldul iniţial al Diferente de preţ aferente

de diferentelor de preţ intrărilor în cursul
= +
repartizare perioadei
(K) Sold iniţial al + Valoarea intrărilor în
stocurilor la preţ de cursul perioadei la preţ de
înregistrare înregistrare

K = Si (cont de diferente) + Rd (cont de diferente)

Si (cont de stoc la preţ + Rd (cont de stoc la preţ
de înregistrare de înregistrare

7
 Acest coeficient se aplică asupra valorii bunurilor ieşite din gestiune la preţ de
înregistrare, obţinându-se, astfel, diferenţele de preţ aferente bunurilor ieşite. El se
înmulţeşte cu valoarea stocurilor ieşite din gestiune la preţ de înregistrare, iar suma
rezultată se înregistrează în conturile corespunzătoare în care au fost înregistrate bunurile
ieşite.La finele perioadei, soldurile conturilor de diferenţe se cumulează cu soldurile
conturilor de stocuri, evaluate la preţ de înregistrare, astfel încât aceste conturi să
reflecteze valoarea stocurilor la costul de achiziţie.
c) Preţul de facturare al furnizorului este preţul indicat în factura
furnizorului. Preţul de facturare devine preţ de înregistrare în contabilitate cu condiţia
evidenţierii distincte a diferenţelor de preţ faţă de costul de achiziţie. Diferenţele de preţ
vor fi în toate cazurile nefavorabile, pentru că, în fapt, reprezintă cheltuielile de transport-
aprovizionare, astfel ele vor fi înregistrate distinct în conturile de diferenţe de preţ.
Cheltuielile de transport aprovizionare înregistrate în conturile de diferenţe se
vor repartiza proporţional, atât asupra valorii bunurilor ieşite, cât şi asupra stocurilor, tot
cu ajutorul unui coeficient de repartizare K care se calculează astfel:
Cheltuieli de transport aferente Cheltuieli de transport
stocurilor existente la începutul + aferente intrărilor de stocuri
Coeficient de = perioadei în cursul perioadei
repartizare Soldul iniţial al stocurilor la + Valoarea intrărilor de stocuri
(K) preţ de facturare în cursul perioadei la preţ de
factură

K = Si (cont de diferenţe) + Rd (cont de diferenţe)

Si (cont de stoc la preţ de + Rd ( cont de stoc la preţ de
factură) factură )

Acest coeficient (K) se aplică asupra valorii bunurilor ieşite din gestiune la preţuri de
factură, obţinându-se astfel cheltuielile de transport aprovizionare aferente bunurilor
ieşite din gestiune.
La sfârşitul lunii soldurile conturilor de diferenţe se cumulează cu soldurile
conturilor de stocuri la preţ de înregistrare, reflectându-se astfel valoarea stocurilor la
costul de achiziţie, respectiv de producţie.
d) Costurile de producţie este format din totalitatea cheltuielilor
ocazionate de fabricarea bunurilor respective, iar acesta devine preţ de înregistrare în

8
contabilitate. Prezintă dezavantajul că nu este cunoscut decât după expirarea lunii
curente.
1.3.2. REGULI DE EVALUARE A STOCURILOR
La evaluarea stocurilor se disting patru momente principale, corespunzătoare stării lor
patrimoniale:

A. Evaluarea stocurilor la intrarea în patrimoniu

Regula generală de evaluare şi înregistrare a stocurilor , la intrarea în
patrimoniu, este evaluarea la cost istoric, care poate fi identificată, prin:
 Costul de achiziţie, în cazul bunurilor achiziţionate de la terţi, în structura căruia
se cuprind următoarele elemente:
 Preţul de cumpărare a bunurilor, din care sunt deduse taxele recuperabile
(TVA), precum şi rabaturile, remizele, risturnuri etc.
 Taxe vamale aferente bunurilor importate.
 Cheltuieli accesorii de achiziţionare – acestea fiind cheltuielile directe sau
indirecte legate de aprovizionare până la intrarea bunurilor intrate în gestiune, ele pot fi:
 Costuri externe: comisioane, transport extern, asigurare;
 Costuri interne: de transport intern, cheltuieli de manipulare.
Nu se includ în costul de achiziţie cheltuielile financiare aferente finanţării necesare
constituirii stocurilor şi nici sconturile financiare acordate pentru plata înainte de
scadenţă.

 Costul de producţie, în cazul bunurilor şi serviciilor obţinute din activitatea

proprie de exploatare, format din:
 Preţul de achiziţie a materialelor consumate;
 Cheltuielile directe de fabricaţie;
 Cheltuieli indirecte de fabricaţie.
2. Valoarea de utilitate, în cazul bunurilor aduse ca:
 Aport la capital;
 Obţinute cu titlu gratuit;
 Din donaţii.
B. Evaluarea stocurilor cu ocazia inventarierii

9
 Regula generală de evaluare şi înregistrare a stocurilor, la inventar, este
evaluarea la valoarea actuală sau de utilitate denumită şi valoare de inventar, astfel:
 Stocurile destinate vânzării, li se stabilesc valoarea de inventar sub forma
valorii nete de realizare, care este dată de preţul de vânzare previzionat, din care se scad
cheltuielile cu transport, comisioane etc.
 Semifabricatele şi producţia în curs de execuţie se evaluează la valoarea
componentelor materiale încorporate la care se adaugă costurile stadiilor de prelucrare.
 Materiile prime şi materiale consumabile destinate utilizării în exploatare
se evaluează la costul lor de înlocuire.
C. Evaluarea stocurilor la închiderea exerciţiului prin bilanţ contabil
Se face la valoarea de intrare, respectiv la valoarea contabilă pusă de acord cu
rezultatele evaluărilor la inventariere, astfel pot fi posibile următoarele cazuri:

 Pentru stocurile la care au rezultat diferenţe în plus între valoarea de

inventar şi valoarea de intrare, în bilanţ acestea sunt evaluate la valoarea lor de intrare,
deci plusul de valoare nu se înregistrează în contabilitate.
 Pentru stocurile la care s-au constatat diferenţe în minus între valoarea de
inventar şi valoarea lor de intrare, acestea se evaluează în bilanţ la valoarea de inventar.
În contabilitate aceste stocuri vor continua să fie înregistrate la valoarea lor de intrare, iar
minusul de valoare datorat unor deprecieri se înregistrează prin intermediul conturilor de
provizioane.
D. Evaluarea stocurilor la ieşirea din patrimoniu
La ieşirea din patrimoniu sau la darea în consum, stocurile sunt evaluate şi se
înregistrează scoaterea lor din gestiune la valoarea lor de intrare.

Prezentarea metodelor de evaluare la iesire

În condiţiile în care pe parcursul desfăşurării activităţii, aceleaşi feluri de bunuri se

procură la preţuri diferite, pentru evaluarea cantităţilor de stocuri ieşite sau
consumate, având la bază valoarea de intrare a acestora, reglementările şi standardele
internaţionale recomandă următoarele metode de evaluare:

A. Metoda costului mediu ponderat (CMP)

10
 A1) Costul mediu ponderat calculat la sfarsitul perioadei (costul mediu ponderat
global sau total) presupune o singura evaluare a stocurilor la sfarsitul perioadei de
gestiune conform relatiei:

unde:

– valoarea aferente stocului initial;

– valoarea intrarilor;

– cantitatea existenta in stocul initial;

– cantitatea initiala.

In cazul aplicarii acestei metode, in timpul perioadei de gestiune se inregistreaza

cantitativ si valoric numai intrarile, iar iesirile din stoc se inregistreaza numai
cantitativ. La sfarsitul perioadei de gestiune se calculeaza costul mediu ponderat
global sau total (CMPt) si se evalueaza toate iesirile din stoc.

A2) Metoda costului mediu ponderat calculat dupa fiecare intrare

Costul mediu ponderat calculat la fiecare intrare consta in faptul ca dupa fiecare
intrare in stoc, se calculeaza u cost mediu ponderat pe baza urmatoarei formule:

unde:

– valoarea aferente stocului initial;

– valoarea aferenta ultimei intrari;

– cantitatea existenta in stocul initial;

– cantitatea aferenta ultimei intrari.

B. Metoda FIFO

11
 Potrivit metonei FIFO, elementele stocabile ies din gestiune in ordinea vechimii
loturilor de intrare angajate la iesire. Bunurile iesite din gestiune se evalueaza la
costul de achizitie sau de productie al primului lot intrat. Pe masura epuizarii primului
lot, bunurile iesite din stoc se evalueaza la costul de achizitie sau de productie al
lotului urmator in ordine cronologica.

C. Metoda LIFO

Potrivit metodei LIFO, elementele stocabile ies din gestiune in ordinea celor mai
recente loturi de intrare care figureaza inca in stoc. Bunurile iesite din gestiune se
evalueaza la costul de achizitie sau de productie al ultimului lot intrat. Pe masura
epuizarii ultimui lot, bunurile iesite din gestiune se evalueaza la costul de achizitie
sau de productie al lotului anterior, in ordine cronologica.

D.Metoda costului standard sau prestabilit

In cadrul contabilitatii de gestiune unitatile patrimoniale pot determina costuri

standard. Acestea sunt costuri antecalculate sau costui medii dintr-o perioada de
gestiune anterioara. Atunci cand sunt utilizate costuri prestabilite este necesara
evidentierea distincta a diferentelor de pret fata de costul de achizitie sau costul de
productie. La sfarsitul perioadei de gestiune aceste diferente se repartizeaza asupra
valorii bunurilor iesite si asupra stocului existent cu ajutorul coeficientului de
repartizare(K) care se calculeaza astfel:

unde:

- soldul initial al diferentelor de pret;

- diferentele de pret aferente intrarilor in cursul perioadei cumulat de la

inceputul anului;

- soldul initial al stocului la pret de inregistrare;

12
 - valoarea intrarilor in cursul perioadei la pret de inregistrare cumulat de la
inceputul anului.
Acest coeficient de repartizare se inmulteste cu valoarea bunurilor iesite din gestiune
la pret de inregistrare.Costul standard este fix pentru perioada de gestiune in curs

1.4 ANALIZA ECONOMICO-FINANCIARA A ACTIVELOR

CURENTE
Pentru cunoaşterea situaţiei patrimoniale la un moment dat, cea mai simplă
expresie este redată de Activul Net Contabil (ANC) – care reflectă mărimea
patrimoniului format numai pe seama surselor proprii şi nu este împovărat cu datorii:

Partea din surse financiare ce asigură finanţarea permanentă a activelor curente

reprezintă fondul de rulment – care se formează din capitaluri proprii şi din împrumuturi
pe termen mediu şi lung. Fondul de rulment se determină în două variante:
Capital permanent – Active imobilizate;
Active curente – Resuse de trezorerie.
Fondul de rulment poate fi:
1. fond de rulment brut sau total, care desemnează toate elementele de active
curente posibile a fi transferate în bani într-un termen mai mic de un an. El
se compune din stocuri diverse, creanţe – clienţi, avansuri acordate
furnizorilor, disponibilităţi băneşti în casă şi în cont;

2. fondul de rulment net (FRN) sau permanent, reprezintă o parte din

capitalul permanent care finanţează activele curente. El se calculează prin
două metode:
a) , unde Cp- capital permanent; ATL – active
imobilizate;
b) , unde AC – active curente; DTS – datorii pe
termen scurt.

13
 3. fondul de rulment propriu - reprezintă excedentul capitalului propriu faţă
de activele imobilizate şi arată autonomia de care dispune o întreprindere
în finanţarea investiţiilor în active curente, calculîndu-se după relaţia:
, unde CP – capital propriu.
4. fondul de rulment străin – reprezintă datoriile la termen şi se calculează
după relaţiile:
a) ;

b) .
În condiţii normale, fondul de rulment trebuie sa acopere NFR.
O altă sursă de finanţare este necesarul fondului de rulment (NFR), care
reprezintă necesarul de finanţare generat de activitatea întreprinderii în fiecare stadiu al
ciclului de exploatare, fiind dependent de decalajul între încasări şi cheltuieli.
Necesarului permanent de finanţare îi corespund capitaluri permanente, iar nevoilor
temporare le corespund creditele pe termen scurt.
Necesarul fondului de rulment la rîndul său se calculează după relaţia:
unde MB – mijloace băneşti.
Următoarea sursă de finanţare a activelor curente sunt creditele pe termen scurt,
care sunt formate din:
credite furnizor – care apar atunci cînd furnizorii acceptă să nu fie plătiţi odată
cu livrarea mărfurilor;
2. credite bancare pe termen scurt – este acordat pînă la 12 luni, şi în acest
caz banca va lua drept gaj o încasare prevăzută sau gradul de solvabilitate
a întreprinderii;
datorii faţă de diverşi creanţieri, care reprezintă sumele datorate şi neplătite,
şi cuprind:
 salarii datorate personalului;
 impozite datorate bugetului statului;
 sarcini sociale asupra salariilor datorate unor organisme
specializate în domeniul protecţiei sociale;
 dividende de plătit asociaţiilor şi organizaţiilor.

14
 1.5 ROTAŢIA ACTIVELOR CURENTE
Reînnoirea activelor circulante pe seama cifrei de afaceri reprezintă durata de
rotaţie a acestora. Cuantificarea duratei de rotaţie a activelor circulante poate fi exprimată
prin intermediulunor mărimi concrete, funadamentate fie pe date de planificar financiară,
fie pe baza datelor efective preluate din bilanţul contabil.
Durata de timp sau viteza de rotaţie necesară reînnoirii activelor circulante
respectiv plăţii datoriilor scadente reprezintă durata de rotaţie a capitalurilor pe seama
cifrei de afaceri, şi este exprimat sub forma:
 Numărului de rotaţii;
 Durata unei rotaţii în zile (viteza de rotaţie în zile).
I. Numărul de rotaţii a capitalurilor plasate în active este dat de raportul:

, unde NR – număr de rotaţii a AC; CA – cifra de afaceri; -

soldul mediu al AC din perioada de referinţă (care poate fi calculat cu ajutorul mediei
aritmetice simple sau ponderate);

 Cu media aritmetică simplă:

unde AC1,2,3,4 – soldurile AC trimestriale; 4 – numărul trimestrelor.

 Cu media aritmetică ponderată:

, unde SiI/2 – soldurile de la începutul

anului în proporţie de ½; SfIV/2 – stocul de la sfîrşitul anului în proporţie de ½;

AC2,3,4 – sldurile AC la începutul trimestrelor II, III şi IV.

II. Durata în zile a unei rotaţii evidenţiază numărul de zile în care se înfăptuieşte o
rotaţie completă a capitalurilor plasate în active circulante.
Pot fi utilizate următoarele relaţii pentru determinarea acestui indicator:

, unde Dzr – durata în zile a unei rotaţii; T – timpul exprimat în 90 zile

(pentru trimestru) sau în 360 de zile; NR – număr de rotaţii în perioada considerată.

15
sau: ,unde - soldul mediu al AC din cadrul trimestruui sau anului;
CA – cifra de afaceripe trimestru sau pe an; Tnumăr de zile din trimestru (90) sau pe an (360).

CAPITOLUL II
CONTABILITATE A STOCURILOR SI A
PRODUCTIEI IN CURS LA
SC „FRAVEN”SRL ZALAU

2.1 CADRUL GENERAL DE CONSTITUIRE A SOCIETATII

COMERCIALE „FRAVEN”SRL ZALAU

 Denumirea , sediul,forma juridica a societatii comerciale

Denumirea societatii va fi:

SOCIETATEA COMERCIALA ”FRAVEN” S.R.L
Sediul Societatii este in Romania, jud. Salaj, loc. Criseni, nr1/c. Sediul societatii va
putea fi schimbat in functie de nevoile functionale ale societatii, cu respectarea cerintelor
legale.
Societatea isi va putea desfarsura activitatea prin magazine, chisocuri, tarabe, in targuri,
piete, oboare, depozite, sectii, ateliere de productie, ateliere de reparatii,ateliere plus
magazine si alte asemenea.
Forma juridical a societatii este de societate cu raspundere limitata, cu asociat unic,
care functioneaza potrivit legii romane si a prezentului act constitutiv al societatii.

 Obiectul de activitate al societatii

Potrivit Nomenclatorului CAEN REV 2 obiectul de activitate principal este :256

Tratarea si acoperirea metalelor;operatiuni de mecanica generala pe baza de contract si de
plata.

16
Activitatea principala: 2562-Operatiuni de mecanica generala.
Activitati secundare:
2433 Productia de profile obtinute la rece;
2434 Trefilarea firelor la rece;
4110 Dezvoltare imobiliara;
4662 Comertul cu ridicata a masinilor-uneltelor;
4669 Comertul cu ridicata al altor masini si echipamente;
4691 Leasingul financiar, etc.
 Capitalul social

Capitalul social este detinut de asociatul unic, este de 410 RON, echivalentul a 130
euro .Capitalul social subscris si varsat de 410 RON se compune din aportul in numerar
al asociatului unic ,compus din 41 parti sociale nominative si indivizibile .Valoarea unei
parti sociale fiind de 10 RON,depuse integral.
Conducerea si administrarea societatii
Se numeste ca administrator unic al societatii, asociatul unic:
MERICO MARIO GIOVANNI, cetatean italian , domiciliat in Ripalta Crema ,str.
PACE nr 8 ,ITALIA posesor al actului de identitate ,seria AN , nr 3056134 eliberat de
Autoritatile Italiene la 17 10 2006,cod fiscal MRC MGV 64B13H315N,mandatul sau
fiind pe o perioada nedeterminata de timp.
Angajarea societatii prin acte juridice cu efecte patrimoniale mari se poate face de
catre administrator, cu obligatia informarii immediate si a celuilalt asociat.
Societatea trebuie sa tina prin grija administratorului un registru al asociatilor in care se
va trece numele si prenumele sau denumirea, dupa caz domiciliul sau sediul fiecarui
asociat, partea acestuia din capitalul social, transferal partilor sociale, sau orice alta
modificare privitoare la acestea.Registrul poate fi consultat de asociati si creditori.
Pentru tinerea neregulata a registrelor, administratorul raspunde personal si solidar pentru
dauna pricinuita societatii prin aceasta.

2.2 CONTURILE DE STOCURI ŞI CELE AFERENTE

PRODUCŢIEI ÎN CURS DE EXECUŢIE

17
 Contabilitatea sintetica a stocurilor si productiei in curs de executie se realizeaza
cu ajutorul conturilor din clasa a-3-a din Planul General de Conturi intitulata “Conturi de
stocuri si productiei in curs de executie”.
- grupa 30 “Stocuri de materii si materiale”
- grupa 32 “Obiecte de inventar”
- grupa 33 “Productia in curs de executie”
- grupa 34 “Produse”
- grupa 35 “Stocuri aflate la terti”
- grupa 36 “Animale”
- grupa 37 “Marfuri”
- grupa 38 “Ambalaje”
- grupa 39 “Provizioane pentru deprecierea stocurilor si productie in curs de executie”

2.3 APLICATIE PRACTICA PRIVIND AVANTAJELE SI

DEZAVANTAJELE METODELOR DE EVALUARE LA IESIRE

In cadrul unei societati cu profil productiv, in cursul perioadei de gestiune, au loc

urmatoarele miscari de materii prime :
 la 01 dec. stocul initial 80 mc x 1.000 lei/mc
 pe 08 dec. iesire din stoc 40 mc
 pe 10 dec. intrare in stoc 20 mc x 1.200 lei/mc
 pe 15 dec. intrare in stoc 50 mc x 1.250 lei/mc
 pe 20 dec. iesire din stoc 60 mc
 pe 22 dec. intrare in stoc 20 mc x 1.300 lei/mc
 pe 24 dec. iesire din stoc 30 mc.

1 Costul mediu ponderat calculat la sfarsitul perioadei:

INTRARI (I) IESIRI (E) STOCURI (S)

Cantitat Cost Valoare Cantitat Cost Valoare Cantitat Cost Valoare
DATA e e e
01.XII - - - - - - 80 1.000 80.000
08.XII - - - 40 - - 40 - -
10.XII 20 1.20 24.000 - - - 60 - -
0
15.XII 50 1.25 62.500 - - - 110 - -
0
20.XII - - - 60 - - 50 - -
22.XII 20 1.30 26.000 - - - 70 - -
0
24.XII - - - 30 - - 40 - -

18
 90 - 112.50 130 1.132,3 147.205, 40 1.132,3 45.294,
TOTA 0 5 5 6 5
L

AVANTAJELE SI DEZAVANTAJELE METODEI

Avantaje:
- de a nivela variatiile de cost in cazul fluctuatiilor de curs si respectiv de a simplifica
calculele de evaluare a stocurilor.
Dezavantaje:
- nu permite evaluarea fiecarei iesiri din stoc, ci numai evaluarea lor globala la sfarsitul
perioadei de gestiune, ceea ce este in contradictie cu principiul de baza a inventarului
permanent;
- valoarea stocurilor finale vor fi minimizate in perioada de crestere a preturilor si
supraevaluata in perioada de scadere a preturilor.

19
 2. Costul mediu ponderat calculat la fiecare intrare

INTRARI (I) IESIRI (E) STOCURI (S)

Cantitat Cost Valoar Cantitat Cost Valoare Cantitat Cost Valoare
DATA e e e e
01.XII - - - - - - 80 1.000 80.000
08.XII - - - 40 1.000 40.000 40 1.000 40.000
10.XII 20 1.20 24.000 - - - 60 1.066,6 64.000
0 6
15.XII 50 1.25 62.500 - - - 110 1.150 126.500
0 0
20.XII - - - 60 1.150 69.000 50 1.150 57.500
22.XII 20 1.30 26.000 - - - 70 1.192,8 83.500
0 5
24.XII - - - 30 1.192,8 35.785,5 40 1.192,8 47.714
5 5
90 - 112.50 130 - 144.785, 40 1.192,8 47.714
TOTA 0 5 5
L

AVANTAJELE SI DEZAVANTAJELE METODEI

Avantaje:
- valoarea stocului si a iesirilor din stoc sunt cunoscute in permanenta si respectiv
valoarea iesirilor calculate astfel sunt mai aproape realitatii economice din acel moment.

20
Dezavantaje:
- datorita complexitatii sale, utilizarea acestei metode/variante de calcul este dificila mai
ales pentru ciclurile de exploatare in care miscarile de stocuri sunt foarte numeroase.
3. Metoda FIFO
INTRARI (I) IESIRI (E) STOCURI (S)
Cantitate Cost Valoare Cantitate Cost Valoare Cantitate Cost Valoare
DATA
01.XII - - - - - - I. 80 1.000 80.000
08.XII - - - I. 40 1.000 40.000 I. 40 1.000 40.000
10.XII 20 1.200 24.000 - - - I. 40 1.000 40.000
II. 20 1.200 24.000
60 - 64.000
15.XII 50 1.250 62.500 - - - I. 40 1.000 40.000
II. 20 1.200 24.000
III. 50 1.250 62.500
110 - 126.500
20.XII - - - I. 40 1.000 40.000 I. - - -
II. 20 1.200 24.000 II. - - -
60 - 64.000 III. 50 1.250 62.500
50 1.250 62.500
22.XII 20 1.300 26.000 - - - I. - - -
II. - - -
III. 50 1.250 62.500
IV. 20 1.300 26.000
70 - 88.500
24.XII - - - III. 30 1.250 37.500 I. - - -
II. - - -
III. 20 1.250 25.000
IV. 20 1.300 26.000
40 - 51.000
90 - 112.500 130 - 141.500 I. 20 1.250 25.000
TOTAL II. 20 1.300 26.000
AVANTAJELE SI DEZAVANTAJELE METODEI

Avantaje:

- este simpla si usor de aplicat;

- stocurile finale sunt evaluate la valorile cele mai recente si sunt, deci, mai aproape de
valoarea economica.
Dezavantaje:

- iesirile din stoc sunt subevaluate in perioada de inflatie ceea ce conduce la minimizare a
cheltuielilor si la o supraevaluare a rezltatului financiar;

21
- iesirile din stoc sunt supraevaluate intr-o perioada de scadere a preturilor, deci conturile
se coreleaza cu intarziere cu variatia de pret.
4.Metoda LIFO
INTRARI (I) IESIRI (E) STOCURI (S)
Cantitate Cost Valoare Cantitate Cost Valoare Cantitate Cost Valoare
DATA
01.XII - - - - - - I. 80 1.000 80.000
08.XII - - - I. 40 1.000 40.000 I. 40 1.000 40.000
10.XII 20 1.200 24.000 - - - I. 40 1.000 40.000
II. 20 1.200 24.000
60 - 64.000
15.XII 50 1.250 62.500 - - - I. 40 1.000 40.000
II. 20 1.200 24.000
III. 50 1.250 62.500
110 - 126.500
20.XII - - - III. 50 1.250 62.500 I. 40 1.000 40.000
II. 10 1.200 12.000 II. 10 1.200 12.000
60 - 74.500 III. - - -
50 - 52.000
22.XII 20 1.300 26.000 - - - I. 40 1.000 40.000
II. 10 1.200 12.000
III. - - -
IV. 20 1.300 26.000
70 - 78.000
24.XII - - - IV. 20 1.300 26.000 I. 40 1.000 40.000
II. 10 1.200 12.000 II. - - -
30 - 38.000 III. - - -
IV. - - -
40 - 40.000
90 - 112.500 130 - 152.500 I. 40 1.000 40.000
TOTAL
AVANTAJELE SI DEZAVANTAJELE METODEI

Avantaje:

- iesirile din stoc sunt evaluate la costurile cele mai recente si respectiv in perioada de
inflatie consumurile sunt supraevaluate in comparatie cu metoda FIFO, ceea ce conduce
la o majorare a cheltuielilor si la o diminuare a rezultatului financiar, micsorarea
impozitului pe profit.
Dezavantaje:

- costurile se coreleaza cu variatia de pret, dar stocul sub evaluat in caz de depreciere
monetara..

22
 5. Metoda costului standard sau prestabilit

Considerand costul standard de 1.132.35 lei/mc.

D 301
Sid 80 x 1.132,35 = 90.588
20 x 1.132,35 = 22.647
50 x 1.132,35 = 56.617,5
20 x 1.132,35 = 22.647
Rd = 101.911,5
TSd = 192.499,5
C
40 x 1.132,35 = 45.294
60 x 1.132,35 = 67.941
30 x 1.132,35 = 33.970,5
Rc = 147.205,5
TSc = 147.205,5
Sfd = 45.29

D 308 C

Sid 80 x (1.000 - 10.588

1.132,35) =

20 x (1.200 – 1.132,35) = 1.353

50 x (1.250 – 1.132,3) = 5.882,5
20 x (1.300 – 1.132,35) = 3.353
Rd = 10.588,5 Rc = 0,38
TSd = 0,5 TSc = 0,38
Sfd = 0,12

08.XII 601 = 301 40 x 1.132,35 = 45.294

10.XII % = 401 28.560 Ca + 19%Ca
301 (Cs) 20 x 1.132,35 = 22.647
308 (Ca - Cs) 20 x (1.200 – 1.132,35) = 1.353 Ca = 22.647 + 1.353 = 24.000
4426 19% x 24.000 = 4.560 19%Ca
15.XII % = 401 74.375 Ca + 19%Ca
301 50 x 1.132,35 = 56.617,5
308 50 x (1.250 – 1.132,35) = 5.882,5 Ca = 56.617,5 + 5.882,5 = 62.500
4426 19% x 62.500 = 11.875 19%Ca
20.XII 601 = 301 60 x 1.132,35 = 67.941
22.XII % = 401 30.940 Ca + 19%Ca
301 20 x 1.132,35 = 22.647
308 20 x (1.300 – 1.132,35) = 3.353 Ca = 22.647 + 3.353 = 26.000
4426 19% x 26.000 = 4.940 19%Ca
24.XII 601 = 301 30 x 1.132,35 = 33.970,5
601 = 308 0,38

23
Stocul final de 40 mc de busteni de rasinoase este evaluat la cost standard de 33.970,5 lei,
costul de achizitie efectiv fiind de 33.970,62 lei.
Cheltuiala efectiva privind materiile prime in luna decembrie este de 147.205,88 lei.
INTRARI (I) IESIRI (E) STOCURI (S)
Cantitat Cost Valoar Cantitat Cost Valoare Cantitat Cost Valoare
DATA e e e e
01.XII - - - - - - 80 1.132,3 90.588
5
08.XII - - - 40 1.132,3 45.294 40 1.132,3 45.294
5 5
10.XII 20 1.20 24.000 - - - 60 1.132,3 67.941
0 5
15.XII 50 1.25 62.500 - - - 110 1.132,3 124.558,
0 5 5
20.XII - - - 60 1.132,3 67.941 50 1.132,3 56.617,5
5 5
22.XII 20 1.30 26.000 - - - 70 1.132,3 79.264,5
0 5
24.XII - - - 30 1.132,3 33.970,5 40 1.132,3 45.294
5 5
90 - 112.50 130 - 147.205, 40 1.132,3 45.294
TOTA 0 5 5
L
AVANTAJELE SI DEZAVANTAJELE METODEI

Avantaje:

- costurile prestabilite servesc atat la inregistrarea iesirilor cat si a intrarilor in stoc, ceea
ce simplifica calculatia si reducerea volumului de munca;

- costurile sunt cunoscute pe toata durata unui exercitiu, ele ramanand fixe;
- valoarea stocurilor la sfarsitul perioadei de gestiune va fi cunoscuta foarte repede;
- costurile prestabilite sunt baza controlului gestionar si a evaluarii rezultatelor.
Dezavantaje:

- costurile utilizate nu sunt costuri reale;

24
- la sfarsitul exercitiului trebuie sa se faca calcule suplimentare pentru alinierea
contabilitatii analitice la cea financiara cu scopul de a corecta diferenta de evaluare a
costurilor.
6. Analiza comparativa a metodelor de evaluare a stocurilor la iesirea din patrimoniu

Caracteristica CMP FIFO LIFO CS

80.000 80.000 80.000 80.000 80.000

112.500 112.500 112.500 112.500 112.500

147.205,5 144.785,5 141.500 152.500 147.205,5

45.294,5 47.714 51.000 40.000 45.294

Din datele prezentate in tabel rezulta ca: exercitiul nu depinde numai de performantele
economice si financiare ale unitatii patrimoniale ci si de optiunile sale metodologice pe
linie de evaluare a stocurilor la iesirea din patrimoniu si anume:

- variantele metodei epuizarii succesive a stocurilor (variantele FIFO si LIFO) sunt

complexe si implica necesitatea cunoasterii permanente a compozitiei stocului de bunuri
materiale;
- metodele FIFO si LIFO dau rezultate extreme; prima ajungand la stocul final cu
valoarea cea mai ridicata, iar a doua cu valoarea cea mai scazuta;
- in cazul variantelor metodei CMP evaluarile se situeaza ca marime intre valorile date de
celelalte metode extreme FIFO si LIFO;
Indiferent de metoda de contabilitate adoptată pentru evidenţa stocurilor,
evaluarea lor reprezintă o problemă a cărei rezolvare depinde de complexitatea
structurii stocurilor.

25
 2.4 SISTEMELE DE CALCUL ELECTRONIC IN
INFORMATICA DE GESTIUNE

Arhitectura sistemelor de calcul electronic reprezinta un sistem ale carui elemente

sunt componente electronice,elecrice,electro-mecanice sau mecanice aflate intr-o stransa
interactiune cu scopul asigurarii
prelucrarii automate a informatiei de orice natura
Analizând structura sistemului informatic global al unei organizaţii putem realiza
următoarele clasificări legate de componentele acestuia:
După aria de cuprindere:
Subsisteme informatice acoperind arii distincte, definite pe criterii funcţionale
în cadrul organizaţiei:
Subsistemul contabilităţii
Subsistemul producţiei
Subsistemul cercetării
Subsistemul comercial
Subsistemul resurselor umane
Subsisteme interorganizaţionale concepute să asigure fluxuri informaţionale
între:
Organizaţie şi partenerii săi (furnizori, clienţi, bancă, etc.). Ex: e-banking,
comerţ electronic etc.
„Firma mamă" şi subdiviziunile sale organizatorice.
În funcţie de natura activităţilor susţinute:
Sisteme destinate conducerii (MSS - Management Support Systems) care
cuprind:
Sisteme destinate conducerii curente (MIS - Management Information Systems)
Sisteme suport de decizie (DSS - Decision Support Systems)
Sisteme informatice ale executivului (EIS - Executive Information Systems)
Sisteme destinate nivelului operaţional care cuprind:
Sisteme destinate activităţii de birou (OAŞ - Office Automation Systems)

26
 Sisteme pentru procesarea tranzacţiilor (TPS - Transaction Processing
Systems)
Sisteme pentru controlul proceselor (PCS - Process Control Systems)
Sisteme destinate gestiunii cunoaşterii (KWS - Knowledge Work Systems)

Sistemele pentru procesarea tranzacţiilor (TPS)

Sunt specializate în preluarea, stocarea şi prelucrarea datelor corespunzătoare
tranzacţiilor zilnice, de rutină asigurând actualizarea curentă a bazei de date.
Se particularizează prin caracterul repetitiv al prelucrărilor şi complexitatea redusă a
acestora,volumul mare al datelor procesate;
Sunt destinate activităţilor curente desfăşurate în compartimentele funcţionale ale
organizaţiei;
Sunt utilizate de personalul operativ din compartimentele funcţionale.
În cadrul sistemului informatic al unei firme regăsim: subsistemul informatic al
contabilităţii, subsistemul informatic privind gestiunea stocurilor, subsistemul informatic
privind evidenţa livrărilor etc.
În cadrul sistemului informatic al unei bănci regăsim: subsistemul informatic al
contabilităţii, subsistemul informatic privind operaţiunile de cont curent, subsistemele
informatice privind gestiunea produselor şi serviciilor bancare oferite clienţilor (depozite,
credite, certificate de depozit etc), subsistemul informatic privind operaţiunile de plăţi prin
cârduri etc.

Sisteme destinate conducerii (MSS)

Au rolul de a oferi informaţii cu scopul susţinerii şi asistării managerilor în luarea
deciziilor.

Sisteme destinate conducerii curente (MÎS)

Sunt sisteme informatice cu rolul de a oferi managerilor informaţiile necesare
monitorizării şi controlului proceselor afacerii precum şi anticipării unor performanţe viitoare.
Se caracterizează prin următoarele aspecte:
Sunt destinate managementului operaţional şi tactic;
Oferă rapoarte de rutină tip sinteză şi tip abatere prezentând structuri predefinite;

27
Sprijină managerii în soluţionarea unor probleme structurate, deciziile astfel luate au
caracter curent, de rutină;Utilizează preponderent date interne firmei oferite de TPS-uri.

Sisteme suport de decizie (DSS - Decision Support Systems)

Reprezintă sisteme informatice interactive cu rolul de a asista managerii (plan
strategic) în rezolvarea unor probleme semistructurate folosind în acest scop modele şi baze
de date specializate pe probleme bine definite.
DSS nu formulează decizii ci, ajută managerii în luarea unor decizii mai bune;
DSS oferă middle şi top managerilor rapoarte (ale căror formate pot fi uşor
modificate), oferă posibilitatea derulării de analize de tip „what i f şi realizării de grafice;
Susţin decizii specifice unor situaţii având caracter recurent sau cerinţe ad hoc;
Sprijină managerii în soluţionarea unor probleme semistructurate;
Susţin decizii în domenii cum ar fi: trezorerie/finanţe, planificare strategică, marketing etc.

Categorii de DSS-uri:

Modelele de gestiune regrupează procedurile proprii unui domeniu. Putem exemplifica

prin modelul:
Contabil, specific domeniului financiar-contabil;
Tehnologiei de fabricaţie specifică domeniului producţiei;
De vânzări specific domeniului comercial.

Regulile de gestiune permit prelucrarea datelor şi utilizarea informaţiilor în conformitate

cu obiectivele sistemului.
În cadrul unei firme cu activitate de producţie şi/sau comercială pot fi identificate
următoarele reguli de gestiune:
aprovizionarea se realizează când stocul efectiv scade sub stocul normat;
o materie primă se stochează în una sau mai multe gestiuni;
pentru produsele de calitatea a doua preţul se reduce cu 5% etc.

28
 evaluarea materialelor se realizează conform metodei FIFO;

Figura 1.7 Definirea sistemelor informatice de gestiune

În cazul unei bănci, pentru sistemul informatic privind operaţiunile de cont curent pot fi
precizate următoarele reguli de gestiune:
soldul minim 100 lei;
plăţile se efectuează în limita soldului;
dobânzile calculate pentru conturile la vedere sunt 11 % pe an;
pot fi înregistrate maxim două persoane cu drept de semnătură
SISTEMUL.poate definit ca o multime de elemente impreuna cu relatiile dintre
acestea si a acestora cu exteriorul
Principiul de executare a unui program de catre calculator este urmatorul:
-Incarcarea programului in memoria interna prin transferarea acestuia in memoria externa
-In memoria interna programul este memorat in locatii de memorie care sunt adresabile
-Impreuna cu programul se incarca in memoria interna si datele de care acesta are nevoie

29
 CAPITOLUL III
ANALIZA STOCURILOR LA S.C.„FRAVEN”SRL
ZALAU

3.1 GESTIUNEA STOCURILOR LA S.C. “FRAVEN”SRL

Deţinerea stocurilor permite unei întreprinderi posibilitatea de a disocia
operaţiile de aprovizionare, de producţie şi de vânzare.
Gestiunea stocurilor este foarte importantă si la SC”FRAVEN”S.RL, deoarece
stocurile reprezintă în 15-30% din totalul activelor întreprinderii Structura stocurilor
cuprinde :
- Nivelul stocurilor de materii prime care depinde:
- de previziunile producţiei întreprinderii;
- de posibilităţile de aprovizionare din Italia cu materii prime;
- de preţul materiilor prime. Dacă cursurile sunt scăzute, societatea va cumpăra cantităţi
suplimentare.
-Nivelul stocurilor de productie neterminată
El depinde în principal de durata proceselor de producţie. în plus, procesul de producţie
este îndelungat şi, de asemenea, stocurile de producţie neterminată sunt ridicate.

30
- Nivelul stocurilor de produse finite
El depinde de coordonarea între producţie şi vânzări. Este posibil să se diminueze
stocurile de produse finite, pe calea supleţei condiţiilor de credit, dar această politică
comportă limite Obiectivul unei bune gestionări a stocurilor ,si in cadrul societatii este de
a minimiza costurile ce rezultă din deţinerea de stocuri astfel:
- pe de o parte, o creştere a stocurilor antrenează costuri suplimentare;
- pe de altă parte, o creştere a stocurilor diminuează costurile de întrerupere a producţiei.
In atragerea contractelor nu este suficientă punerea în practică a câtorva
măsuri izolate .SC “FRAVEN”SRL a pus la punct un întreg sistem de mijloace şi
pârghii aplicând măsuri practice :
1) Se procedează la un sondaj al pieţelor de aprovizionare , sondaj care se efectuează cu
ajutorul unor chestionare trimise de toţi furnizorii cunoscuţi şi potenţiali ai firmei : în
funcţie de răspunsurile primite se aleg cei mai convenabili .
2) Se contactează toate firmele pe care studiile de piaţă efectuate de întreprindere le
semnalează ca pe furnizori posibili şi li se cere să precizeze dacă pot să satisfacă cerinţele
în privinţa calităţii şi a preţului . Comparaţiile de preţuri dau managerilor certitudinea că
au găsit preţul cel mai convenabil la produsul care îi interesează .
3) Se organizează vizite la principalele târguri şi expoziţii de specialitate din
străinătate ,mai ales in Italia pentru a obţine informaţii suplimentare privind
aprovizionările . Orice prospectare a pieţelor de aprovizionare serveşte reducerii
costurilor . Firma participa la târguri şi expoziţii,avand prin aceasta , accesul spre o piaţă
mai largă .
4) Organizarea de vizite la furnizorii firmei pentru ca managerii acesteia să-şi facă o
idee despre modul de organizare a producţiei şi despre posibilităţile lor de fabricaţie ; cu
ocazia acestor vizite se discută şi preţurile
5) Se invită furnizorii să participe la discuţii asupra preţurilor , în birourile firmei
comunicandu-se furnizorului :
- articole ce interesează firma şi asupra cărora doreşte să discute
- punctul de vedere al firmei asupra preţului produsului oferit de furnizor ;
- de la ce dată trebuie realizate noile preţuri ;
-cantitatea de mărfuri care interesează firma .

31
 6) Organizarea unui schimb de experienţă cu şefii şi specialiştii serviciilor de achiziţii
ale întreprinderilor partenere ,din Italia pentru a se contura o idee cât mai exactă despre
posibilităţile de obţinere a unor preţuri avantajoase .Schimbul de experienţă oferă firmei
ocazia de a discuta problema aprovizionării sub diferite aspecte
7) Firma se poate asocia cu alte întreprinderi prietene , pentru a cumpăra în comun
cantităţi mai mari la preţuri mai scăzute . Este evident că punerea laolaltă a necesităţilor
mai multor întreprinderi permite acestora să plaseze comenzi mai mari şi deci , să obţină
de la furnizorul comun preţuri mai avantajoase .
8 ) Firma poate conveni cu toţi furnizorii care îl aprovizionează regulat ca , de la o
anumită cifră de afaceri , să-i acorde bonificaţii în mod progresiv .Bonificaţiile convenite
sunt reduceri de preţ confirmate în scris , peste rabatul normal , care se acordă atunci
când valoarea anuală depăşeşte un anumit volum . Ele sunt cuprinse între 0,5 şi 5 % şi
devin scadente automat la finele anului . Partenerii care nu convin la timp bonificaţiile
pierd importante avantaje .

9) Se renunţă la ambalajele inutile , determinând-ui pe furnizori să folosească modul de

ambalare cel mai economic , care să asigure o protecţie suficientă a materiilor prime în
timpul transportului . Costul ambalajelor încărcă preţul de cumpărare al mărfurilor ,
câteodată destul de sensibil .

10) Pentru piesele procurate din exterior firma alege un ambalaj care să poată fi utilizat
şi în transporturile interioare şi în depozitarea aceloraşi piese şi/sau în expediţia
produselor sale finite in Italia , economisind o parte însemnată a costurilor de ambalaj .
Evoluţia stocurilor sub aspect valoric la S.C.”FRAVEN” S.R.L

Nr. Elemente de stoc mediu Existent 2006 Indicii

Crt. Anul SEM I SEM II Relativi Absoluti
RON RON
1. Materii prime 139.818 145.216 103.08 + 5398

2. Produse finite 485.076 666.725 137.4 + 181.649

3. Materiale 17.976 9.153 50.9 -8823

4. Total stocuri 642.870 821.094 127.7 178.224

Sursa : Evidenţa contabilă a S.C”FRAVEN”SRL TABELUL NR 1

32
Din datele şi calculele efectuate în tabelul 2 rezultă că pe total unitate , stocurile au
crescut cu 27,7 % în timp ce la materiile prime creşterea a fost de 3,8 % , la produsele
finite de 37,4 % , însă la materiale, stocurile au scăzut 49,1 % în semestrul II 2006 faţă
de semestrul I 2006.
Această situaţie dacă o corelăm cu dinamica producţiei marfă care este de 105,3 % se
poate desprinde concluzia că :
1) stocul de materiale care a avut o dinamică de numai 103,8 % a influenţat pozitiv
rezultatele economico – financiare ;
2) stocul de materiale care a avut o dinamică de 50,9% iar a influenţat pozitiv rezultatele
economico – financiare ;
3) însă la produse finite dinamica stocurilor a crescut la 137,4% , ceea ce a influenţat
negativ rezultatele economico – financiare , depăşind creşterea producţiei marfă cu peste
30% , ori creşterea stocurilor de produse finite înseamnă a face cheltuieli care nu au fost
valorificate pe piaţă , sunt nişte cheltuieli moarte cu repercusiuni negative asupra cifrei de
afaceri , asupra profitului şi asupra rentabilităţii întreprinderii.
O creştere normală a stocurilor , asigură fluenţa activităţii economice şi şansa
teoretică realizării profiturilor prestabilite , în timp ce o creştere exagerată a
stocurilor afectează negativ situaţia financiară a întreprinderii.

3.2 INDICATORI ECONOMICO-FINANCIARI LA

S.C.”FRAVEN”SRL ZALAU
Analiza economico – financiară a situaţiei patrimoniale a întreprinderii constă în
efectuarea unui studiu complet privind eficienţa activităţii acesteia la un moment dat şi
este necesară conducerii firmei pentru a lua decizii, precum şi pentru evaluarea
rezultatelor lor.

Tab. Nr 2 Indicatori economico-financiari la S.C.”FRAVEN”SR

Nr. Indici
crt. Indicatori UM 2003 2004 Relativi ( % ) Absoluţi

33
 1. Volum producţie in T 1596.29 1524 95.47 -72.29
unităţi

2. Intrări de materii prime T 311248 300000 96.38 -11248

în unităţi fizice

3. Stoc iniţial de materii T 60800 60800 100 -

prime

4. Stoc final de materii T 60000 45000 75 -15000

prime

5. Consum pe unitate de T 2800 2650 94.65 -150

produs

Sursa : Bilanţul contabil al S.C.”FRAVEN”SRL. pe 2006

Modificarea volumului producţiei - 72.29 tone se explică prin :

a) influenţa intrărilor de materiale

( 300000 – 311248 ) / 2800 = - 4,02 tone economie

b) influenţa stocurilor
- iniţiale : ( 60800 – 60800 ) / 2800 = 0
- finale : ( 45000 – 60000 ) / 2800 = - 5,36 tone
c ) influenţa consumurilor pe unitate de produs
[ ( 1524 * 2650 ) /2650 – ( 1524 *2650 )/2800 ] = 1524 – 1442,35 = 81,65 tone
Suma algebrică a celor trei influenţe de 81,65 tone explică minusul de 72.29 tone ale
volumului producţiei .
După cum se constată , în cadrul perioadei cercetate , contractul de aprovizionare privind
materialul în cauză nu a fost îndeplinit , ceea ce în condiţiile în care nu s-ar fi produs
schimbări în nivelul stocurilor şi consumurilor specifice , ar fi determinat o nerealizare a
volumului producţiei cu 4.02 tone .
Consumarea unei însemnate părţi din stocurile finale a atenuat nerealizarea menţionată
cu 5.36 tone . Reducerea stocurilor finale într-o asemenea proporţie nu poate fi socotită
ca o soluţie normala . Micşorarea stocurilor stabilite este admisă ca o rezervă a creşterii
volumului producţiei , atunci când şi în măsura în care este rezultatul accelerării vitezei
de circulaţie a stocurilor .

34
 3.3 ANALIZA ROTATIEI SI RENTABILITATII STOCURILOR
LA S.C. ”FRAVEN” SRL
Indicatorii utilizării activelor reprezintă o caracteristică importantă a
eficienţei utilizării potenţialului financiar al întreprinderii (tabelul 6).
Calculul coeficienţilor utilizării eficiente a activelor Tab. Nr 6
Nr.
Indicatori 2005 2006
crt
1 Volumul vînzărilor, mii lei 1325515 1716536
2 Valoarea medie a activelor, mii lei 1044380,5 972073
3 Numărul de rotaţii a activelor (rd.1:rd.2) 1,27 1,76
4 Valoarea medie a MF 825599,5 714564
5 Coef.exploatării MF (nr.de rotaţii a MF) 1,6 2,4
(rd.1:rd.4)
6 Valoarea medie a AC, mii lei 41886,5 438155,5
7 Numărul de rotaţii al AC (rd.1:rd.6) 3,16 3,9
8 Costul vînzărilor, mii lei 959523 963066
9 Valoarea medie a stocurilor de mărfuri şi 63226 91809
materiale
10 Nr. de rotaţii al stocurilor de mărfuri şi materiale 15,17 10,5
(rd.8:rd.9)
11 Valoarea medie a creanţelor 187065 161755
12 Nr. de rotaţii a creanţelor (rd.1:rd.11) 7,08 10,6
13 Durata de rotaţie a creanţelor, zile (360: rd.12) 50,85 34
Sursa : Bilanţul contabil al S.C.”FRAVEN”SRL. pe 2006
Modificarea numărului de rotaţii al activelor semnifică că la întreprindere a avut loc o
reducere a duratei de rotaţie a lor: numărul de rotaţii a scăzut de la 1,76 în 2005 pînă la
1,27 în 2006.

Analiza rentabilităţii
Indicatorii de bază care caracterizează eficienţa activităţii întreprinderii
S.C.”FRAVEN”SRL în perioada raportată sunt prezentaţi în tabelul de mai jos

Tab nr 7 . Calculul coeficienţilor rentabilităţii

35
 Indicatori 2005 2006
1 Vanzări nete, mii lei 1325515 1716536
2 Profitul brut, mii lei 365992 753470
3 Rezultatul din activitatea operaţională, mii lei 10745 408314
4 Profitul perioadei de gestiune pînă la 10745 426390
impozitare, mii lei
5 Profitul net, mii lei 9346 325207
6 Valoarea medie a activelor, mii lei 1044380,5 972073
7 Valoarea medie a capitalului propriu, mii lei 867423 738853,5
8 Rata profitului brut, % (rd.2:rd.1)*100 27,61 43,89
9 Rata profitului operaţional, % (rd.3:rd.1)*100 0,807 23,78
10 Rata rentabilităţii economice a activelor, % 1,03 43,86
(rd.4:rd.6)*100
11 Rata rentabilităţii activelor (rd.5:rd.6)*100 0,89 33,45
12 Rata rentabilităţii financiare (rd.5:rd.7)*100 1,07 44,01
Sursa : Bilanţul contabil al S.C.”FRAVEN”SRL. pe 2006
În perioada de bază se observă clar că s-a micşorat rata profitului brut, rata
profitului operaţional şi rata rentabilităţii economice, la fel s-a produs o reducere a
rentabilităţii financiare, ceea ce ne mărturiseşte despre micşorarea profitabilităţii
producţiei fabricate şi înrăutăţirea utilizării activelor.
Astfel, în anul de gestiune din fiecare leu de vînzări s-au obţinut 27,6 bani profit
brut faţă de 43,89 bani în anul precedent, ceea ce ne vorbeşte despre o creştere relativă a
costului vînzărilor.

2005: ; 2006:

Dacă vom analiza profitul din activitatea operaţională, acesta de asemenea a

scăzut la fiecare leu de vînzări de la 23,78 la 0,807 bani, ceea ce mărturiseşte despre
reducerea profitabilităţii producţiei fabricate.

36
 2005: ; 2006:

Un alt indicator este rata profitul net, ce caracterizează capacitatea întreprinderii

de a produce profit net din vînzări şi reflectă profitul net obţinut în medie pe întreprindere
la un leu vînzări nete.

2005: ; 2006:

Analizînd acest indicator vedem că în anul precedent la un leu vînzări nete

întreprinderea a obţinut 18,95 bani profit mediu, iar în anul de gestiune a scăzut esenţial
pînă la 0,705 bani profit net. Diminuarea nivelului acestui indicator mărturiseşte despre o
gestionare ineficientă a procesului de producţie.
Datorită micşorării profitabilităţii producţiei, scăderii circulaţiei activelor s-a
diminuat şi rentabilitatea economică de la 43,86% la 1,03%, adică fiecare leu depus în
active a adus întreprinderii în anul de gestiune 1, 03 bani profit pînă la impozitare. Deci,
întreprinderea trebuie să găsească rezerve de majorări a profitabilităţii producţiei şi de
accelerare a circulaţiei activelor.

2005: ;

2006: .

Valoarea activelor din anul 2007 vezi în anexa 2-Balanta de verificare din luna
decembrie 2007. Trezeşte îngrijorare şi micşorarea mărimii profitului net care, la rîndul
său, a condus la scăderea rentabilităţii financiare.

2005: ;

2006: .

37
 Astfel observăm, că dacă în anul precedent fiecare leu de mijloace proprii a
cîştigat 44,01 bani de profit net, în anul de gestiune curent doar1,07 bani, avînd loc o
diminuare considerabilă a rentabilităţii financiare a întreprinderii.
Analiza echilibrului economico - financiar :
TAB NR 8
Nr. crt. Indicatori Perioada
precedenta curenta
1 Rata autonomiei financiare 0,88 0,87
2 Rata de finantare a stocurilor 0,22 0,39
3 Rata de finantare a activelor 0,57 0,49
4 Rata datoriilor 0,43 0,51
Sursa : Bilanţul contabil al S.C.”FRAVEN”SRL. pe 2006

Echilibrul economico – financiar cunoaste o evolutie favorabila, incadrandu-se in

parametrii normali, aratand functionarea corespunzatoare a firmei.

CAPITOLUL IV
CONCLUZII SI PROPUNERI
Firma se consideră o întreprindere care are vânzări regulate în timp, astfel ca,
aprovizionările vor avea loc la intervale regulate de timp.
Sintetizînd unele aspecte ale literaturii de specialitate, reglementările legislaţiei în vigoare
cu referire la modul de gestionare a activelor curente şi analizînd activitatea
SC”FRAVEN”SRL în domeniul productiei,am formulat urmatoarele concluzii:
- La întreprinderea studiată scade totalul patrimoniului în anul de gestiune cu 17,85% faţă
de anul precedent (2006). Această scădere se datorează diminuării activelor curente în
totalul activelor. La fel se observă şi o creştere a nivelului imobilizărilor.
- Analiza situaţiei patrimoniale se mai completează cu aprecierea asigurării întreprinderii
cu mijloace circulante proprii. Astfel, analizînd indicatorii corespunzători,in capitolul
III observăm că există greutăţi în finanţarea activităţii, ceea ce poate duce la înregistrarea
de pierderi semnificative.in situaţia S.C”FRAVEN”SRL privind gestionarea stocurilor a
devenit mai favorabilă în comparaţie cu anul precedent.

38
- Analizînd lichiditatea întreprinderii S.C”FRAVEN”SRL vedem că ea are capacitatea de
a-şi achita datoriile sale şi poate conta să primească un credit comercial pe termen scurt.
Astfel solvabilitatea întreprinderii este asigurată, adică ea este solvabilă.
În ceea ce priveşte rentabilitatea, analizînd-o, vedem că se înregistrează o scădere,
ceea ce mărturiseşte despre micşorarea profitabilităţii şi înrăutăţirea utilizării activelor.

Deţinerea stocurilor permite unei întreprinderi posibilitatea de a disocia

operaţiile de aprovizionare, de producţie şi de vânzare.

BIBLIOGRAFIE:

o Florin Coman , Contabilitatea financiara a societatilor

comerciale ,editia III revazuta, Editura Fundatiei Romania de
Maine,Bucuresti 2007.

o Lăcrămioara-Rodica Haiduc, Odi Mihaela Zărnescu ,Managementul

financiar contabil al societăţilor comerciale. Bucureşti: Editura
Fundaţiei România de Mâine, 2007

o Iosefina Morosan -,Analiza economico-financiara ,Editura

Fundatiei Romania de Maine,Bucuresti 2006.

o Bistriceanu Gh. Adochitei M. Negrea Finantele agentilor economici,

Editura Economica, Bucuresti, 2004

39
o Ilie V.Gestiunea financiara a intreprinderii, Editura Didactica si
Pedagogica, Bucuresti, 1999

o Margulescu D. Niculescu M. Robu V.Diagnosticul

economicofinanciar, Editura Romcart, Bucuresti,2005

40