Cap.1 Prezentarea cadrului juridic, organizaţional şi funcţional al S.C. AVICOLA S.A.

Bacău

1.1. Istoricul activităţii S.C. AVICOLA S.A. BACĂU

…..

ECONOMIA ŞI GESTIUNEA FUNCŢIUNII COMERCIALE . REFERITOARE LA

APROVIZIONAREATEHNICO-MATERIALĂ

1. Rolurile şi misiunea funcţiunii de aprovizionare

Pentru ca o întreprindere să producă bunuri şi servicii destinate vânzarii pe piaţă sunt necesare
o serie de resurse. Asupra unora dintre acestea se acţionează în mod direct în vederea transformării lor.
Denumirea generică utilizată pentru ele este "factori de producţie". Aceştia reprezintă bunuri şi servicii
destinate transformării în alte bunuri şi servicii. În marea lor majoritate intreprinderile nu produc ele
însele factorii de producţie de care au nevoie astfel că apelează la surse externe. Întreprinderile ……….
b) gestiunea economică, care se referă la determinarea ce1ei mai avantajoase cantităţi
care trebuie stocate. Această exprimare generală ascunde de fapt o sumă de prob1eme
legate de: clasificarea stocurilor după diferite criterii, determinarea nivelului optim al
stocului, determinarea cantităţii de aprovizionat şi a momentului când trebuie făcută
aprovizionarea (este punctul unde realizarea achiziţiilor şi gestiunea stocurilor se
intâlnesc), identificarea şi determinarea costurilor implicate ş.a.
Pe plan mondial se vehiculează şi se încearcă a se aplica ideea unei producţii făra stoc.
Conceptul de "Just in Time" (in limba engleză) sau "Juste a Temps" (in limba franceză) care se referă la
un nou mod de organizare şi conducere a activităţii firmei, are în vedere reducerea şi chiar eliminarea
parţială sau totală a stocurilor întrucât acestea sunt generatoare de costuri. Din punct de vedere practic
s-a reuşit o aplicare parţială a acestei idei mai ales în întreprinderile constructoare de maşini (de
autoturisme în primul rând) în care a fost posibilă o interacţiune pozitivă între informatizare şi
robotizare.
Dacă programarea producţiei pe calculator având ca suport liniile automate a înlăturat stocurile
intermediare, efortul solicitat de stocurile de materii prime şi produse finite este mult mai mare, întrucat
livrarea "just in time" trebuie negociată cu parteneri externi. Din acest motiv, rezu1tatele pentru aceste
două categorii de stocuri sunt parţiale.

1
 În acelaşi timp, specialiştii atrag atenţia ca în multe cazuri, stocurile din magaziile şi depozitele
producătorilor "s-au mutat" fie pe autostrăzi sau căi ferate ( prin creşterea frecvenţei transporturilor) fie
la intermediari sau comercianţi. Făra a nega reuşitele acestei idei, ea rămâne cu o sferă de aplicabilitate
restrânsă la câteva activităţi industriale. Cel puţin la nivelul actual, comerţul este cel mai putin
adaptabil acestui concept.

Cap.2 Contabilitatea gestiunii stocurilor de materii prime şi materiale

2.1. Delimitări şi structuri privind stocurile

2.1.1. Prezentarea structurilor de stocuri

Desfăşurarea activităţii oricărui agent economic presupune intervenţia unei mari diversităţi de
active circulante materiale, întrucât acestea intervin în activitatea economică prin crearea unor stocuri
de valori materiale destinate a asigura continuitatea proceselor de producţie.
Din ciclul de exploatare, triada ‘‘aprovizionare-producţie-vânzare’’ este disecată în amănunt
prin intermediul IAS 2 ‘‘Stocuri’’, standard care descrie tratamentul contabil aplicabil stocurilor în
sistemul costurilor istorice. Acest standard oferă informaţii cu privire la metodele de determinare a
……..

2.1.2. Criterii de delimitare a stocurilor

În contabilitatea financiară a întreprinderii, stocurile sunt clasificate şi delimitate în funcţie de

patru criterii: fizic, destinaţie, faza ciclului de exploatare şi locul de creare a gestiunilor.
După apartenenţa la patrimoniu, stocurile pot fi:
1. stocuri aflate în gestiunea unităţii patrimoniale şi care fac parte din patrimoniu şi se găsesc fie
depozitate în spaţiile proprii, fie la terţi ;
2
 stocuri aflate în gestiunea unităţii patrimoniale, dar care nu fac parte din patrimoniu şi se referă la
stocurile primite spre prelucrare, în custodie sau în consignaţie şi se înregistrează în conturi
extrapatrimoniale.
În raport de locul de creare a gestiunilor, stocurile se pot grupa în:
 stocuri aflate în depozitele întreprinderii;
……..

2.2. Evaluarea stocurilor

2.2.1. Definirea şi principiile evaluării.

Contabilitatea, având ca obiect de studiu urmărirea, reflectarea şi controlul mărimii, existenţei şi

mişcării mijloacelor, proceselor şi rezultatelor economico-financiare, foloseşte pe scară largă
cuantificarea prin formele sale particulare : evaluarea şi calculaţia impuse de caracteristicile procesului
cunoaşterii contabile.
Studiind starea şi mişcarea elementelor patrimoniale, contabilitatea le măsoară şi înregistrează
în calitatea lor de valori economice. Mărimea valorilor economice se exprimă şi evidenţiază prin
intermediul banilor, iar operaţia de măsurare poartă denumirea de evaluare.
Evaluarea constă deci în cuantificarea şi redarea în expresie bănească a mărimii mijloacelor,
fenomenelor şi proceselor economice precum şi a operaţiilor privind mişcarea acestora, ceea ce permite
obţinerea unor informaţii de sinteză asupra obiectului studiat.
Componentele evaluării sunt obiectul evaluării şi etalonul bani ca unitate de măsură şi
comparare.
Obiectul evaluării îl constituie structurile patrimoniale şi anume: activele, pasivele, cheltuielile,
veniturile, rezultatele precum şi operaţiile economice şi financiare privind circuitul acestor structuri.
…….

Evaluarea la intrare sub forma costului istoric poate îmbrăca una din formele următoare :
a) Valoarea de utilitate – pentru bunurile intrate prin aport în natură, primite cu titlu gratuit sau prin
donaţie. Această valoare se stabileşte în funcţie de preţul pieţei, utilitatea pe care o are bunul pentru
întreprindere, starea acestuia (gradul de uzură), amplasare, etc ;
b) Costul de achiziţie – pentru bunurile cumpărate de întreprindere. Costul de achiziţie este costul
rezultat în urma negocierii între parteneri, cost ce poate fi influenţat de puterea de negociere a

3
partenerilor, de starea pieţei unde are loc tranzacţia respectivă şi de mulţi alţi factori existenţi într-un
mediu economic . Costul de achiziţie este compus din următoarele : preţul de cumpărare, taxele vamale
şi taxele nerecuperabile, cheltuielile direct legate de transport, manipulare şi alte costuri care pot fi
atribuite direct achiziţiei de stocuri, reducerile comerciale care se scad, costurile îndatorării (în situaţia
în care este finanţată producţia unui stoc care necesită timp mai îndelungat pentru aducerea în starea de
vânzare/utilizare – de exemplu, producţia de whisky - şi diferenţele de curs valutar aferente unor
stocuri achiziţionate în valută;
c) Costul de producţie – pentru bunurile produse în întreprindere. În costul de producţie se include
……..
Deci, calculul situaţiei financiare şi rezultatului trebuie să se facă în cadrul economiei generale.
Legătura cu piaţa este determinantă.
Ca urmare, estimarea la bilanţ trebuie făcută la valoarea actuală. Numai astfel se menţine intactă
substanţa patrimoniului înregistrându-se ca rezultat numai ceea ce s-a realizat efectiv, rezultatul nu se
măreşte sau se micşorează pe seama consumului de substanţă.
O altă consecinţă este că amortizările se calculează nu la costul istoric al activelor fixe, ci la
valoarea zilei. Prin aceasta, fiecare etapă de producţie suportă ceea ce consumă prin uzura din valoarea
reală.
Dacă este adoptat principiul valorii actuale ( curente) în evaluarea bilanţieră, diferenţele dintre
costul istoric şi valoarea actuală se înregistrează într-un cont rectificativ denumit “ Diferenţe din
reevaluare”.

2.3. Prezentarea conturilor de stocuri

Potrivit Planului de Conturi, Clasa 3 ‘‘CONTURI DE STOCURI ŞI PRODUCŢIE ÎN CURS

DE EXECUŢIE’’ are umătoarea structură :

 GRUPA 30. ‘‘ STOCURI DE MATERII ŞI MATERIALE’’

301 – ‘‘MATERII PRIME’’

Contul 301 ‘‘Materii prime’’ este un cont de activ cu ajutorul căruia se ţine evidenţa existenţei
şi mişcării stocurilor de materii prime.
În debitul contului 301 ‘‘Materii prime’’ se înregistrează :
- valoarea la preţ de înregistrare a materiilor prime achiziţionate (401, 408, 542, 446) ;
4
- valoarea la preţ de înregistrare a materiilor prime aduse de la terţi (351, 401);
- valoarea la preţ de înregistrare a materiilor prime reprezentând aport în natură al acţionarilor şi
asociaţilor (456);
- valoarea materiilor prime constatate plus la inventar şi a celor primite cu titlu gratuit (601, 758);
- valoarea la preţ de înregistrare a semifabricatelor şi produselor reţinute şi consumate ca materie primă
în aceeaşi unitate (341, 345);
- valoarea la preţ de înregistrare a materiilor prime primite de la societăţile din grup, alte societăţi
legate prin participaţii, unitate sau subunităţi (451, 452, 481, 482).
În creditul contului 301 ‘‘Materii prime’’ se înregistrează:
- valoarea la preţ de înregistrare a materiilor prime incluse pe cheltuieli, constatate lipsă la inventar şi
pierderile din deprecieri (601);
- valoarea la preţ de înregistrare a materiilor prime vândute ca atare (371);
- valoarea la preţ de înregistrare a materiilor prime livrate societăţilor din grup, altor societăţi legate
prin participaţii, unitate sau subunităţi (451, 452, 481, 482);
- valoarea la preţ de înregistrare a materiilor prime ieşite prin donaţie şi pierderile prin calamităţi (658,
671);
- valoarea la preţ de înregistrare a materiilor prime trimise spre prelucrare sau în custodie la terţi (351).
Soldul contului reprezintă valoarea materiilor prime existente în stoc.

302 - ‘‘MATERIALE CONSUMABILE’’

3021 Materiale auxiliare
3022 Combustibili
3023 Materiale pentru ambalat
3024 Piese de schimb
3025 Seminţe şi materiale de plantat
3026 Furaje
3028 Alte materiale consumabile.
Contul 302 ‘‘Materiale consumabile’’ este un cont de activ, cu ajutorul acestui cont se ţine
evidenţa existenţei şi mişcării stocurilor de materiale consumabile (materiale auxiliare, combustibili,
ambalaje, piese de schimb, seminţe şi materiale de plantat, furaje şi alte materiale consumabile).
În debitul contului 302 ‘‘Materiale consumabile’’se înregistrează :
- valoarea la preţ de înregistrare a materialelor consumabile achiziţonate (401, 408, 542, 446) ;
- valoarea la preţ de înregistrare a materialelor consumabile aduse de la terţi (351, 401);
5
- valoarea la preţ de înregistrare a materialelor consumabile reprezentând aport în natură al acţionarilor
şi asociaţilor (456);
- valoarea materialelor consumabile constatate plus la inventar şi a celor primite cu titlu gratuit (602,
758);
- valoarea la preţ de înregistrare a semifabricatelor şi produselor reţinute şi consumate ca materiale în
aceeaşi unitate (341, 345);
- valoarea la preţ de înregistrare a materialelor consumabile primite de la societăţile din grup, alte
societăţi legate prin participaţii, unitate sau subunităţi (451, 452, 481, 482).
………
 GRUPA 33 - ‘‘PRODUCŢIA ÎN CURS DE EXECUŢIE’’

331 -‘‘PRODUSE ÎN CURS DE EXECUŢIE’’

Contul 331 ‘‘Produse în curs de execuţie’’ este un cont de activ cu ajutorul căruia se ţine
evidenţa stocurilor de produse în curs de execuţie (care nu au trecut de toate fazele de prelucrare
prevăzute de procesul tehnologic, respectiv preducţia neterminată) existente la sfârşitul perioadei.
În debitul contului 331 ‘‘Produse în curs de execuţie’’ se înregistrează :
- valoarea la cost de producţie a stocului de produse în curs de execuţie la sfârşitul perioadei, stabilită
pe bază de inventar (711).
În creditul contului 331 ‘‘Produse în curs de execuţie’’ se înregistrează :
- scăderea din gestiune a valorii producţiei în curs de execuţie la începutul perioadei următoare (711).
Soldul contului reprezintă valoarea la cost de producţie a produselor aflate în curs de execuţie la
sfârşitul perioadei.

332 -‘‘LUCRĂRI ŞI SERVICII ÎN CURS DE EXECUŢIE’’

Contul 332 ‘‘Lucrări şi servicii în curs de execuţie’’ este un cont de activ cu ajutorul căruia se
ţine evidenţa lucrărilor şi serviciilor în curs de execuţie la sfârşitul perioadei.
În debitul contului 332 ‘‘Lucrări şi servicii în curs de execuţie’’ se înregistrează :
- valoarea la cost de producţie a lucrărilor şi serviciilor în curs de execuţie la sfârşitul perioadei (711).
În creditul contului 332 ‘‘Lucrări şi servicii în curs de execuţie’’ se înregistrează :
- scăderea din gestiune a valorii lucrărilor şi serviciilor în curs de execuţie la începutul perioadei
……………

348 -‘‘DIFERENŢE DE PREŢ LA PRODUSE’’

6
 Contul 348 ‘‘Diferenţe de preţ la produse’’ este un cont rectificativ al valorii de înregistrare a
produselor cu ajutorul căruia se ţine evidenţa diferenţelor între preţul standard (prestabilit) şi costul de
producţie la produse.
În debitul contului 348 ‘‘Diferenţe de preţ la produse’’se înregistrează:
- diferenţele de preţ în plus (costul de producţie este mai mare decât preţul standard) aferente
produselor intrate în gestiune din producţie proprie (711);
În creditul contului 348 ‘‘Diferenţe de preţ la produse’’se înregistrează:
- diferenţele de preţ în minus (costul de producţie este mai mic decât preţul standard) aferente
produselor intrate în gestiune din producţie proprie (711) ;
- diferenţele de preţ în plus repartizate asupra produselor ieşite din gestiune prin vânzare (711).
Soldul contului reprezintă diferenţele de preţ aferente produselor existente în stoc.

 GRUPA 35 - ‘‘STOCURI AFLATE LA TERŢI’’

351 - ‘‘MATERII ŞI MATERIALE AFLATE LA TERŢI’’

Contul 351 ‘‘Materii şi materiale aflate la terţi’’ este un cont de activ cu ajutorul căruia se
ţine evidenţa existenţei şi mişcării stocurilor de materii prime, materiale consumabile şi materiale de
natura obiectelor de inventar trimise la terţi.
………..

2.4. Metode de organizare a contabilităţii stocurilor, inventarul permanent şi intermitent

Contabilitatea analitică a stocurilor se organizează pe feluri (sortimente) de bunuri materiale

stocate sau pe grupe de stocuri şi locuri de depozitare (gestiuni create). Excepţie face contabilitatea
analitică a mărfurilor şi ambalajelor aflate în unităţile de desfacere cu amănuntul care se ţine global-
valoric pe gestiuni (magazine de desfacere). Aceeaşi structură se poate adopta şi în cazul contabilităţii
rechizitelor de birou, imprimatelor şi materialelor folosite pentru ambalaje.
Din punct de vedere metodologic, contabilitatea analitică se diferenţiază în raport cu metoda
inventarului permanent sau cea a inventarului intermitent folosit pentru evidenţa stocurilor.

În cazul folosirii inventarului permanent, contabilitatea analitică se poate organiza după una
din metodele :
 Metoda cantitativ - valorică ;
7
 Metoda operativ - contabilă ;
 Metoda global - valorică.
Metoda cantitativ-valorică (pe fişe de cont analitic) folosită în cadrul S.C. AVICOLA S.A.
constă în ţinerea pentru fiecare fel de bun material câte o “fişă de cont analitic pentru valori materiale”
în care, pe baza documentelor justificative se înregistrează, atât în etalon cantitativ cât şi etalon bănesc,
operaţiile de intrări şi ieşiri, stabilindu-se după fiecare înregistrare, stocul şi soldul.
Pe de altă parte, la locul de depozitare se ţine în mod similar, de această dată de regulă numai în
etalon cantitativ, a câte o fişă de magazie.
Periodic, prin confruntarea stocurilor din cele două categorii de fişe, se asigură controlul
exactităţii înregistrărilor în cele două evidenţe.
Metoda prezintă o serie de dezavantaje, printre care asigurarea concordanţei datelor dintre
evidenţa operativă şi contabilitatea analitică, cunoaşterea unor informaţii detaliate cu privire la
cantităţile din fiecare fel de valori materiale.
Dezavantajul acestei metode constând în volumul mare de muncă, presupus în condiţiile unui
……….
2.5. Tehnici de determinare a ieşirilor

Metoda identificării specifice constă în identificarea produselor, mărfurilor şi a altor valori

materiale care au fost date în consum sau care au fost vândute şi a celor rămase în stoc prin data de
intrare şi costul de achiziţie; sistemul de depozitare permite o asemenea identificare.
Metoda identificării specifice prezintă avantaje, dar şi dezavantaje. Unii economişti consideră
ca fiind cea mai indicată metodă de comparare a veniturilor cu cheltuielile, având tratamentul celei mai
rezonabile metode teoretice. Afirmaţia aceasta este adevărată pentru gama de produse prezentată
anterior cărora dacă li s-ar aplica o altă metodă ar fi cu totul ilogic. Totuşi, metoda este criticată pentru
faptul că unele articole, în care nu este diferenţă decât de număr al seriei individuale, sunt înregistrate
la costuri diferite, ceea ce permite “aranjarea” profitului considerându-se că a fost vândut produsul care
să asigure un interes de moment al firmei, fie pentru a-şi mări, fie pentru a-şi diminua profitul.
Metoda identificării specifice contribuie la recuperarea eforturilor realizate de unitate în vederea
achiziţionării bunului respectiv.

Metoda costului mediu ponderat ( CMP ) presupune determinarea costului mediu ponderat pe
unitatea de produs, folosit atât pentru determinarea costului produselor vândute, cât şi pentru evaluarea

8
stocului final.
Costul mediu ponderat se poate calcula lunar sau după fiecare operaţie de intrare sau înainte de
fiecare operaţie de intrare, ca raport între valoarea totală a stocului iniţial plus valoarea intrărilor pe de
o parte şi cantitatea existentă în stocul iniţial plus cantitatea intrată, pe de altă parte.

CMP = Qi * Pi/ Qi

unde: Qi = cantitatea aferentă stocului i

Pi = preţul unitar aferent stocului i.
S.C AVICOLA S.A. foloseşte pentru înregistrarea ieşirilor de stocuri din unitate, metoda
costului mediu ponderat calculat după fiecare operaţie de intrare.
Deşi prezintă inconvenientul unor calcule relativ complexe care a fost rezolvat cu ajutorul
……….
2.6. Sistemul de documente primare şi de evidenţă tehnic-operativă şi contabilă a stocurilor

Contabilitatea se caracterizează prin fundamentarea şi justificarea tuturor datelor ei, pe bază de

acte scrise, prin care se consemnează operaţiile economice în momentul efectuării lor. Deci,
documentele sunt acte scrise întocmite pentru operaţii economice în momentul efectuării lor, cu scopul
de a dovedi efectuarea acestor operaţii, precum şi actele ocazionate de exercitarea funcţiilor
organizatorice şi administrative ale unităţilor patrimoniale.
În funcţie de conţinutul şi destinaţia lor, documentele pot avea un rol diferit în cadrul societăţii.
Astfel, unele documente servesc prin datele lor la întocmirea unor documente care se înregistrează în
contabilitate, iar altele fiind utilizate pentru necesităţi organizatorico-administrative.
Astfel, documentele justificative îndeplinesc două funcţii: informaţională şi gestionară”. Pentru
reflectarea clară şi precisă a conţinutului operaţiilor economice, documentele trebuie să cuprindă
anumite date cu caracter obligatoriu precum şi o serie de elemente specifice.
În NOMENCLATORUL PRIVIND REGISTRELE SI FORMULARELE TIPIZATE COMUNE
PRIVIND ACTIVITATEA FINANCIARĂ ŞI CONTABILĂ se includ ca documente primare :
- COMANDA - document prin care se solicită o anumită marfă furnizorului;
- CONTRACT - încheiat între părţi ( furnizor şi beneficiar ). Contractul se întocmeşte în
două exemplare, câte unul pentru fiecare parte ;
- FACTURA - document care atestă livrarea mărfurilor respectiv facturarea şi
9
 decontarea bunurilor materiale. Acest document circulă :
- la compartimentul în care se efectuează operaţia de control financiar preventiv pentru acordarea vizei;
- la compartimentul financiar-contabil pentru înregistrarea în evidenţa contabilă ;
- la compartimentul desfacere, pentru ataşarea la dispoziţia de livrare în vederea înregistrării în
evidenţa operativă şi pentru eventualele reclamaţii ale clienţilor;
………
 Clasa a-4-a, „Conturi de terţi”
 Clasa a-6-a, “Conturi de cheltuieli”
 Clasa a-7-a, „Conturi de venituri”
Legăturile conturilor de stocuri cu cele din clasa a-6-a, „Conturi de cheltuieli” şi clasa a-7-a,
„Conturi de venituri”, sunt redate în tabelul nr.2.1. :
-Tabelul nr.2.1 -
Conturi de stocuri Conturi de cheltuieli Conturi de venituri
301 Materii prime 601 Cheltuieli cu materii
prime
302 Materiale 602 Cheltuieli cu materiale
consumabile consumabile
303 Obiecte de inventar. 603 Cheltuieli cu obiectele de711 Venituri din producţia
inventar. stocată
Provizioane pentru Cheltuieli privind Venituri din
39x deprecierea 681 deprecierea 781 provizioane pentru
stocurilor activelor circulante deprecierea activelor
Stocurile deţinute de întreprindere, dar care sunt proprietatea altor unităţi, se urmăresc prin
conturile organice în clasa 8 „Conturi speciale”, din grupa 80 „Conturi în afara bilanţului”, astfel:
 Contul 8032 „Valori materiale primite spre prelucrare sau reparare”
 Contul 8033 „Valori materiale primite în păstrare sau custodie”
La organizarea contabilităţii sintetice a stocurilor poate fi adoptată una din cele două metode
recomandate de normele de aplicare a Legii contabilităţii:
 Metoda inventarului permanent
 Metoda inventarului intermitent

1. Metoda inventarului permanent

În cazul utilizării inventarului permanent în contabilitate, în conturile de stocuri se înregistrează

10
 toate operaţiile de intrare şi ieşire a stocurilor cantitativ şi valoric, ceea ce permite stabilirea şi
cunoaşterea în orice moment a stocurilor, atât cantitativ cât şi valoric.
Conform normelor contabile din ţara noastră, în condiţiile utilizării inventarului permanent,
unităţile patrimoniale îşi pot organiza contabilitatea analitică a stocurilor în funcţie de specificul
activităţii şi de necesităţile proprii.
În cazul utilizării inventarului permanent, conturile de stocuri se debitează cu intrările de bunuri
şi se creditează cu ieşirile din stoc aferente perioadei de gestiune. La sfârşitul exerciţiului financiar
soldurile conturilor de stocuri sunt comparate cu stocurile faptice stabilite prin inventariere. Dacă există
diferenţe în plus sau minus la inventar, acestea se vor regulariza aducându-se stocurile la nivelul lor
real……….
 calcularea şi înregistrarea diferenţelor de preţ
(Si+Rd) cont 308 500.000+3.325.000
K= = = 12,75 %

(Si+Rd) cont 300 5.000.000+25.000.000

 diferenţa de preţ = Rc cont 301 *K = 20.000.000 * 12,75% = 2.550.000 lei

Cheltuieli cu M P 601 = 308 Diferenţe preţ 2.550.000

 la sfârşitul exerciţiului se constată plus la inventar

Valoarea stocului faptic 11.000.000
Sold scriptic (Sf=Si+Rd-Rc)cont 301 10.000.000
Diferenţe în plus la inventar 1.000.000
Diferenţe de preţ aferente (1.000.000*K) 127.500

% = 601 Cheltuieli cu M P 1.127.500

Materii prime 301 1.000.000
Diferenţe de preţ 308 127.500

Metoda inventarului permanent este utilizat de unităţile mari şi mijlocii, şi constă în utilizarea
conturilor de stocuri pentru a determina şi urmări în permanenţă stocul scriptic al acestora după fiecare
operaţie de intrare şi de ieşire, astfel, contabilitatea sintetică a stocurilor va reflecta:
 stocul iniţial, de la începutul lunii, care va fi cel final din luna precedentă şi care nu poate fi
decât debitor,
 intrările în cursul lunii, pe baza documentelor de intrare, care se vor înregistra în debitul
contului,
 ieşirile din cursul lunii, pe baza documentelor de ieşire, vor forma rulajul creditor al contului,

11
  în baza elementelor menţionate: stoc iniţial, intrări, ieşiri – se va stabili în permanenţă stocul
scriptic al bunurilor, care vor putea în perioadele de inventariere cu stocurile faptice, din a căror
comparare se pot stabili plusuri sau minusuri la inventar.
Folosirea acestei metode presupune:
 utilizarea fiecăruia dintre preţurile de înregistrare a stocurilor,
 folosirea conturilor de diferenţe de preţ aferente stocurilor,
 conducerea unei contabilităţi analitice a stocurilor prin adoptarea uneia dintre metodele de
contabilitate analitică.
Metoda inventarului permanent, presupune un volum mai mare de muncă, dar asigură o mai
riguroasă cunoaştere, în orice moment a mărimii stocurilor şi un mai bun control al integrităţii lor.

2. Metoda inventarului intermitent

Unităţile patrimoniale pot opta şi pentru inventarul intermitent al stocurilor, cu condiţia ca

inventarul acestora să fie condus în contabilitatea de gestiune, în cazul întreprinderilor mari, sau
………….
În sfera acestor active circulante materiale se înscriu o gamă largă de elemente, care se diferenţiază în
anumite limite prin caracteristici comportamentale, care impun desfăşurarea contului 302, în conturi
sintetice de gradul II, astfel:

Contul 3021 Materiale auxiliare

Contul
302 Contul 3022 Combustibili

Materiale Contul 3023 Materiale pentru ambalat

consumabile
Contul 3024 Piese de schimb

Contul 3025 Seminţe şi materiale de plantat

Contul 3026 Furaje

Contul 3028 Alte materiale consumabile

12
 Materialele consumabile şi conturile sale sintetice de gradul II, după conţinutul economic sunt
conturi de active circulante materiale, iar după funcţiunea contabilă sunt conturi de activ.
Operaţiile privitoare la conturile 3021, 3022, 3023, 3024, 3025, 3026 şi 3028 reflectate în
contabilitatea sintetică la unităţile patrimoniale, care aplică metoda inventarului permanent, se prezintă
astfel:
Debit Conturile 3021 – 3028 Credit
Operaţii cu care se Contul creditor Operaţii cu care se Contul debitor
debitează corespondent creditează corespondent

Valoarea materialelor aduse de la351, 401 Valoarea mater trecute la371

terţi mărfuri
Valoarea materialelor achiziţionate401 Valoarea materialelor date451
de la furnizori cu factură grupului
Valoarea materialelor achiziţionate408 Valoarea materialelor date481
de la furnizori fără factură unităţii de care aparţine
subunitatea
Valoarea material primite de la451 Valoarea mat. date altei482
grup subunităţi
Valoarea materialelor aduse ca456 Valoarea mater. lipsă la6021–6028
aport în natură la capital de inventar imputabile sau
asociaţi neimputabile
Valoarea materialelor primite de la481 Valoarea materialelor date în6021–6028
unitatea de care aparţine consum sau depreciate
subunitatea
Valoarea materialelor primite de la482 Valoarea materialelor plus la6021–6028
subunitate inventar (în roşu)
Valoarea materialelor cumpărate542 Valoarea materialelor ieşite658
pe baza avansului de trezorerie prin donaţie
Valoarea materiilor primite cu titlu758 Valoarea materialelor distruse671
gratuit în urma calamităţilor

………

13
 Evaluare la cost de achiziţie
 Intrări de obiecte conform facturii
% = 401 Furnizori 1.190.000
Obiecte de inventar 303 1.000.000
TVA deductibilă 4426 190.000
 Trecerea obiectelor de inventar din depozit, în folosinţă :
Cheltuieli cu obiecte de inv 603 = 303 Obiecte de inventar 1.000.000
 Concomitent se înregistrează valoarea lor în contul de ordine şi evidenţă din afara bilanţului
8038 obiecte de inventar în folosinţă
Obiecte de inventar în folosinţă 8038 1.000.000
 Scoaterea din folosinţă (casare)
8038 Obiecte de inv în folosinţă 1.000.000

Evaluare la preţ prestabilit sau standard

……………..

Principalele etape ale procesului de aprovizionare în cazul unor bunuri necesare în cantităţi importante
şi la termene relativ apropiate.

4. Cererea de aprovizionare

14
//////////
3.3.2. Descrierea procedurilor aplicaţiei

1. FART.DBF
CODP C,6 cod produs ;
DEN C,40 denumire;
CONTM C,6 cont material;
UM C,3 unitate de măsură ;
PUNIT N,14 preţ unitar ;
DATA D data.

2. PARTENER.DBF
NUMEPART C,30 nume partener ;
NRFACT N,7 număr factură ;
CODF N,12 cod numeric furnizor (cod fiscal);
CANT N,8 cantitate ;
VALP N,14 valoare marfă.
3. CONT.DBF
CODDOC N,10 cod document ;
CODTRA N,10 cod tranzacţie;
CONTMA N,10 cod material ;
CONTCO N,10 cod corespondent.

4. PERSONAL.DBF
MARCA N,6 marca personalului;
NUMPREN C,30 numele şi prenumele.

5. FSTOCI.DBF
STOCI N,15 stoc iniţial ;
STOCNTR N,15 stoc intrări ;
STOCE N,15 stoc ieşiri ;
STOCF N,15 stoc final ;
SVALI N,14 stoc valori intrări ;
15
 SVALSF N,14 stoc valori stoc final

PROCEDURA P.1: ACTUALIZARE FIŞIERE DATE PERMANENTE

ACTNOM
FART

Actualizare fişier nomenclator articole

ACTPAR
PARTENER

Actualizare fişier parteneri

ACTCON
CONT

Actualizare fişier relaţii contabile

ACTPER
PERSONAL

Actualizare fişier personal

ACTSTOC
FSTOCI

Actualizare fişier stocuri iniţiale.

Procedura P1 este compusă din următoarele programe :

ACTNOM - realizează actualizarea fişierului principal de articole (adăugare, modificare, ştergere), ca
urmare a codificării documentelor primare ce urmează a fi prelucrate ;
 …………..

16