LUCRARI CONTABILE DE INCHIDERE A EXERCITIULUI FINANCIAR

Situațiile financiare anuale sunt documente oficiale de prezentare a activității economico-

financiare desfășurate de entitate, care trebuie să ofere o imagine fidelă a poziției financiare,
performanței financiare și a altor informații referitoare la activitatea desfășurată.
Conform Legii contabilității nr. 82/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare,
situațiile financiare anuale se întocmesc de către:
• societățile comerciale, societățile/companiile naționale, regiile autonome, institutele naționale
de cercetare-dezvoltare, societățile cooperatiste și celelalte persoane juridice;
• instituțiile publice, asociațiile și celelalte persoane juridice cu și fără scop patrimonial;
• subunitățile fără personalitate juridică, cu sediul în străinătate, care aparțin persoanelor
menționate anterior, cu sediul în România, precum și subunitățile fără personalitate juridică din
România care aparțin unor persoane juridice cu sediul în străinătate;
• organismele de plasament colectiv care nu sunt constituite prin act constitutiv, astfel cum sunt
prevăzute în legislația pieței de capital, fondurile de pensii facultative, cele administrate privat
și alte entități organizate pe baza Codului civil.
Subunitățile deschise în România de societăți rezidente în state aparținând Spațiului Economic
European au obligația să organizeze și să conducă contabilitatea proprie, potrivit Legii nr. 82/1991, fără
a întocmi situații financiare anuale pentru propria activitate.
Întocmirea situațiilor financiare este precedată de efectuarea unor lucrări contabile cu caracter
preliminar, desfășurate în următoarea succesiune:
• stabilirea balanței conturilor înainte de inventariere;
• inventarierea generală a patrimoniului;
• contabilitatea operațiunilor de regularizare privind diferențele de inventar, amortizările,
ajustările pentru depreciere, provizioanele pentru riscuri și cheltuieli, diferențele de curs valutar,
delimitarea în timp a cheltuielilor și veniturilor;
• stabilirea balanței conturilor după inventariere;
• determinarea rezultatului exercițiului și distribuirea profitului sau finanțarea pierderii;
• determinarea rezultatului fiscal și a impozitului pe profit;
• întocmirea balanței de verificare finale;
• redactarea bilanțului contabil.
A.Stabilirea balanței conturilor înainte de inventariere
Potrivit Legii nr. 82/1991, balanța de verificare se întocmește cel puțin la încheierea exercițiului
financiar, la termenele de întocmire a situațiilor financiare, a raportărilor contabile, precum și la finele
perioadei pentru care entitatea trebuie să întocmească declarația privind impozitul pe profit/venit. Ea
reprezintă un instrument de verificare a soldurilor contabile, în sensul că acestea trebuie să reflecte
operațiunile economice și financiare reale consemnate în documentele justificative și înregistrate în
concordanță cu normele metodologice de utilizare a conturilor.
Pentru controlul exactității datelor înregistrate în conturi se întocmește balanța înainte de
inventarierea patrimoniului, care pregătește datele de referință necesare comparării soldurilor contabile
cu rezultatele inventarierii.
B.Inventarierea generală a patrimoniului
Odată cu încheierea exercițiului financiar, în vederea întocmirii situațiilor financiare, un rol
important îl are inventarierea elementelor de natura activelor, datoriilor și capitalurilor proprii, prin
intermediul căreia se realizează o verificare a modului de gestionare a patrimoniului și se stabilește
situația patrimonială reală a entității.
Potrivit Legii contabilității, obligația efectuării inventarierii generale a elementelor patrimoniale
revine persoanelor care organizează și conduc contabilitatea financiară, precum și persoanelor fizice
care desfășoară activități producătoare de venit și ale căror venituri sunt determinate în sistem real, care
au obligația să conducă evidența contabilă pe baza regulilor contabilității în partidă simplă sau, la
opțiunea acestora, pe baza regulilor contabilității în partidă dublă.

C.Contabilitatea operațiunilor de regularizare cuprinde urmatoarele operatiuni:

1. Plusurile și minusurile de inventar
2. Amortizarea imobilizărilor corporale
3. Ajustările pentru depreciere
4. Provizioanele
5. Diferențele de curs valutar
6. Delimitarea în timp a cheltuielilor și veniturilor

D. Stabilirea balanței conturilor după inventariere

După efectuarea inventarierii și contabilizării regularizărilor de inventar se întocmește o nouă balanță a
conturilor. Aceasta are rolul de a pregăti datele necesare determinării rezultatului exercițiului, asigurând
suportul informațional pentru redactarea bilanțului contabil.

E. Determinarea rezultatului exercițiului

Potrivit Legii nr. 82/1991, în contabilitate, profitul/pierderea se stabilește cumulat de la
începutul exercițiului financiar.
Închiderea conturilor de venituri și cheltuieli se face de regulă la sfârșitul exercițiului financiar.

F. Determinarea impozitului pe profit/impozitului pe veniturile

microîntreprinderilor/impozitului specific unor activități
1. Impozitul pe profit
Potrivit titlului II din Codul fiscal, rezultatul fiscal se calculează ca diferență între veniturile și
cheltuielile înregistrate conform reglementărilor contabile aplicabile, din care se scad veniturile
neimpozabile și deducerile fiscale și la care se adaugă cheltuielile nedeductibile. La stabilirea
rezultatului fiscal se iau în calcul și elemente similare veniturilor și cheltuielilor, potrivit Normelor
metodologice de aplicare a Codului fiscal, precum și pierderile fiscale care se recuperează în
conformitate cu prevederile legale. Rezultatul fiscal pozitiv este profit impozabil, iar cel negativ,
pierdere fiscală.
Rezultatul fiscal se calculează trimestrial sau anual, cumulat de la începutul anului fiscal. Cota
de impozit este de 16% și se aplică la rezultatul fiscal final. Din impozitul pe profit se scad cheltuielile
cu sponsorizarea, în limita prevederilor legale, impozitul pe profit aferent profitului reinvestit și
creditele fiscale pentru impozitele plătite în străinătate, acolo unde este cazul.
2 Impozitul pe veniturile microîntreprinderilor
O persoană juridică română cu capital social deținut de alte persoane decât statul și unitățile
administrativ-teritoriale care este nou-înființată este obligată să plătească impozit pe veniturile
microîntreprinderilor începând cu primul an fiscal. Ea poate opta pentru plata impozitului pe profit în
situația în care a subscris un capital social de cel puțin 45.000 lei și are minimum doi salariați, începând
cu trimestrul în care aceste condiții sunt îndeplinite cumulativ, opțiunea fiind definitivă.
Cotele de impozitare pe veniturile microîntreprinderilor sunt de 1% pentru microîntreprinderile
care au unul sau mai mulți salariați și de 3% pentru cele care nu au salariați.
Calculul și plata impozitului pe veniturile microîntreprinderilor se efectuează trimestrial, până la
data de 25 inclusiv a lunii următoare trimestrului pentru care se determină impozitul.

G. Distribuirea profitului exercițiului

Repartizarea profitului se înregistrează pe destinații, după aprobarea situațiilor financiare
anuale. Sumele aferente repartizărilor interimare de dividende se evidențiază în contabilitate și se
reflectă în situațiile financiare interimare drept creanțe față de acționari, respectiv asociați.
Repartizarea trimestrială a profitului către acționari sau asociați se poate efectua opțional în
cursul exercițiului financiar, în limita profitului contabil net realizat trimestrial, plus eventualele
profituri reportate și sume retrase din rezerve disponibile în acest scop, din care se scad orice pierderi
reportate și sume depuse în rezerve în conformitate cu cerințele legale sau statutare, respectiv pe baza
situațiilor financiare interimare aprobate de adunarea generală a acționarilor sau asociaților.
Regularizarea sumelor repartizate în cursul exercițiului financiar are loc după aprobarea
situațiilor financiare anuale, iar dividendele repartizate și plătite în plus în cursul anului se restituie în
60 de zile de la data aprobării acestor situații. Obligația de restituire intervine pentru persoanele care au
încasat dividende trimestrial, iar conducerea societății trebuie să urmărească recuperarea sumelor
respective și să dispună măsurile ce se impun în acest scop.
Pierderea contabilă reportată se acoperă din profitul exercițiului financiar și cel reportat, din
rezerve, prime de capital și capital social, potrivit hotărârii adunării generale a acționarilor sau
asociaților.
Cerințe privind întocmirea și depunerea situațiilor financiare anuale
Conform Ordinului ministrului finanțelor publice nr. 1.802/2014 pentru aprobarea
Reglementărilor contabile privind situațiile financiare anuale individuale și situațiile financiare anuale
consolidate, cu modificările și completările ulterioare:
✔ Entitățile care la data bilanțului nu depășesc limitele a cel puțin două dintre următoarele trei
criterii de mărime sunt încadrate ca microentități:
• totalul activelor: 1.500.000 lei;
• cifra de afaceri netă: 3.000.000 lei;
• numărul mediu de salariați în cursul exercițiului financiar: 10.
Acestea întocmesc situații financiare anuale care cuprind:
• bilanț prescurtat;
• cont prescurtat de profit și pierdere, care să prezinte separat cifra de afaceri netă, alte venituri,
costul materiilor prime și al consumabilelor, cheltuielile cu personalul, ajustările de valoare, alte
cheltuieli, impozitele, profitul sau pierderea.
Ele trebuie însoțite de formularele „Date informative” și „Situația activelor imobilizate”.
✔ Entitățile care la data bilanțului nu intră în categoria microentităților și care nu depășesc
limitele a cel puțin două dintre următoarele trei criterii de mărime sunt încadrate ca entități mici:
• totalul activelor: 17.500.000 lei;
• cifra de afaceri netă: 35.000.000 lei;
• numărul mediu de salariați în cursul exercițiului financiar: 50.
Acestea întocmesc situații financiare anuale care cuprind:
• bilanț prescurtat;
• cont de profit și pierdere;
• notele explicative la situațiile financiare anuale.
Ele trebuie însoțite de formularele „Date informative” și „Situația activelor imobilizate”.
Opțional, acestea pot întocmi situația modificărilor capitalului propriu și/sau situația fluxurilor
de trezorerie.
✔ Entitățile care la data bilanțului depășesc limitele a cel puțin două dintre următoarele trei
criterii de mărime sunt încadrate ca entități mijlocii și mari:
• totalul activelor: 17.500.000 lei;
• cifra de afaceri netă: 35.000.000 lei;
• numărul mediu de salariați în cursul exercițiului financiar: 50.
Acestea întocmesc situații financiare anuale care cuprind:
• bilanț;
 • cont de profit și pierdere;
• situația modificărilor capitalului propriu;
• situația fluxurilor de trezorerie;
• notele explicative la situațiile financiare anuale.
Ele trebuie însoțite de formularele „Date informative” și „Situația activelor imobilizate”.
Entitățile de interes public se încadrează în cea din urmă categorie.
Situațiile financiare anuale vor fi însoțite de raportul administratorilor, raportul de audit sau
raportul comisiei de cenzori, după caz, și de propunerea de distribuire a profitului sau de acoperire a
pierderii contabile. De asemenea, acestea vor fi însoțite de o declarație scrisă a administratorului,
ordonatorului de credite sau altei persoane care are obligația gestionării entității respective, prin care își
asumă răspunderea pentru întocmirea lor și confirmă că:
• politicile contabile utilizate la întocmirea situațiilor financiare anuale respectă reglementările
contabile aplicabile;
• situațiile financiare anuale oferă o imagine fidelă a poziției financiare, performanței financiare
și a celorlalte informații referitoare la activitatea desfășurată;
• persoana juridică își desfășoară activitatea în condiții de continuitate.
Situațiile financiare anuale care fac obiectul auditului statutar
Entitățile mijlocii și mari, precum și cele de interes public întocmesc situații financiare anuale
care sunt supuse auditului statutar.
De asemenea, fac obiectul auditului entitățile care la data bilanțului depășesc limitele a cel puțin
două dintre următoarele trei criterii:
• totalul activelor: 16.000.000 lei;
• cifra de afaceri netă: 32.000.000 lei;
• numărul mediu de salariați în cursul exercițiului financiar: 50.
Obligația de auditare se aplică atunci când acestea depășesc limitele respective în două exerciții
financiare consecutive.
Totodată, obligația de auditare o au și subunitățile fără personalitate juridică din România care
aparțin unor persoane juridice cu sediul în străinătate, cu excepția celor deschise în țara noastră de
societăți rezidente în state aparținând Spațiului Economic European.
Sunt supuse auditului statutar și situațiile financiare întocmite în vederea efectuării operațiunilor
de fuziune, divizare sau lichidare, dacă entitățile respective au obligația auditării situațiilor financiare
anuale.

BIBLIOGRAFIE

1. Bâtcă-Dumitru, Corina-Graziella, Sahlian, Daniela-Nicoleta, Irimescu, Alina-Mihaela (2018),

Contabilitate și raportare financiară, ediția a II-a, Editura CECCAR, București.
2. Legea societăților nr. 31/1990, republicată în Monitorul Oficial nr. 1066/17.11.2004, cu
modificările și completările ulterioare.
3. Legea contabilității nr. 82/1991, republicată în Monitorul Oficial nr. 454/18.06.2008, cu
modificările și completările ulterioare.
4. Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial nr. 688/10.09.2015, cu
modificările și completările ulterioare.
5. Legea nr. 170/2016 privind impozitul specific unor activități, publicată în Monitorul Oficial nr.
812/ 14.10.2016, cu modificările ulterioare.
6. Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 2.861/2009 pentru aprobarea Normelor privind
organizarea și efectuarea inventarierii elementelor de natura activelor, datoriilor și capitalurilor
proprii, publicat în Monitorul Oficial nr. 704/20.10.2009.