1.

Evaluarea stocurilor la intrarea în patrimoniu

La intrarea în gestiunea entității patrimoniale, stocurile sunt evaluate în contabilitate

la valoarea lor de intrare (valoare de înregistrare sau cost istoric).
Evaluarea la cost istoric se poate identifica prin:
1. Costul de achiziție
2. Costul de producție
3. Valoarea de aport
4. Valoarea justă

1. Costul de achiziție, în cazul stocurilor achiziționate de la terți, cuprinde:

- Prețul de cumpărare, din care se deduc rabaturile, remizele, risturnurile, taxa pe
valoare adăugată întrucât aceasta este o taxă recuperabilă;
- Taxe vamale aferente bunurilor importate;
- Cheltuileli de achiziționare: cheltuieli de transport, de manipulare.
Costul de achiziție nu include cheltuilelile financiare aferente finanțării necesare
constituirii stocurilor de orice fel și nici reducerile financiare sub formă de sconturi acordate
pentru plata înainte de scadență.
Deasemenea, în norma IAS 2 se precizează că reducerile comerciale, rabaturile şi
alte elemente asemănătoare sunt deduse pentru determinarea corectă a costului de achiziţie.
Principalele categorii de reduceri comerciale 1 practicate în România sunt:
-rabatul. Acesta reprezintă o reducere care de deduce din prețul de vânzare și este
acordată de vânzător cumpăratorului în următoarele cazuri:
-calitate nesatisfăcătoare a mărfii;
-vânzări aniversare, promoționale;
-pentru reducerea stocurilor vechi într-un timp scurt.
-remiza. Remiza reprezintă o reducere aplicată asupra prețului de vânzare. Această
reducere se acordă pentru clienții permanenți sau în cazul în care se comandă un volum mai
mare de mărfuri decât s-a convenit.
În practica contabilă din occident există și risturnul, o reducere de preț care se acordă
pentru clienții care depășesc un anumit plafon valoric anual al cumpăraturilor stabilit prin
contract.
Când stocurile intră în entitate, se evaluează și se înregistrează la un preț standard.
Acest preț se determină pe baza prețurilor medii ale stocurilor care au fost cumpărate în
perioada precedentă. În acest caz apar diferențele de preț, care pot fi:
-diferențe de preț favorabile, în cazul în care prețul standard este mai mare decât
costul de achiziție
-diferențe de preț nefavorabile, atunci când prețul standard este mai mic decât costul
de achiziție

2. Costul de producție
Costul de producție este specific stocurilor fabricate precum produsele finite,
semifabricatele, producția în curs de execuție sau alte bunuri produse de către unitatea
patrimonială.
Costul de producție al unui bun cuprinde 2:
-costul de achiziție al materiilor prime și al altor consumabile
1
Tulvinschi, M., Contabilitate și gestiune fiscală, note de curs, 2012
2
Petriș, R., Hlaciuc, E., Bazele contabilității, Ed. Didactică și Pedagogică, București, 2006, p.34
 -cheltuieli directe de producție
-cota cheltuielilor indirecte care cuprinde: cheltuileli cu amortizarea utilajelor,
cheltuieli cu reparațiile, cu salariile personalului etc.
-dobânzile bancare aferente creditelor obținute pentru producerea acestora.
Aceste costuri sunt recunoscute drept cheltuieli ale perioadei.
În categoria cheltuielilor indirecte este cuprinsă regia de producție, fixă și variabilă.
Regia fixă de producție include costurile indirecte care, indiferent de volumul
producției,ramân relativ constante. De exemplu: amortizarea, întreținerea clădirilor și
echipamentelor industriale etc.
Regia variabilă de producție include costurile indirecte de producție care variază
direct proporțional cu volumul producției. De exemplu: costurile indirecte cu materialele și
forța de muncă.
Nu se cuprind în costul de producție următoarele:
-pierderile de materiale
-manopera
-cheltuieli de depozitare (exceptând cazul în care aceste cheltuieli sunt necesare în
procesul de producție)
-costuri de desfacere etc.

3. Valoarea de aport
Valoarea de aport este stabilită în urma evaluării conform legii, a bunurilor care
reprezintă aport la capitalul social, în funcție de prețul pieței, utilitatea, starea și amplasarea
acestora..

4. Valoarea justă
Valoarea justă (sau de utilitate) se stabilește pentru stocurile obținute cu titlu gratuit
sau constatate în plus la inventar. Prin aceasta se înțelege suma pentru care un activ poate fi
schimbat de bunăvoie între părți aflate în cunoștință de cauză în cadrul unei tranzacții cu
prețul determinat obiectiv.