Sunteți pe pagina 1din 11

IEDM IFR ANUL IV Decembrie 2012

PROIECT LA MODELAREA SI OPTIMIZAREA PROCESELOR ECONOMICE (MOPE) Cuprins: I. STOCURI. NOTIUNI INTRODUCTIVE i) Notiuni introductive ii) Categorii de stocuri iii) Costuri de mentinere a stocurilor iv) Comportament stocului (1) Evolutia teoretica a stocului (2) Ruptura de stoc (3) Stocul mediu METODE DE APROVIZIONARE CU MATERIE PRIMA i) Politica de aprovizionare la tarife regresive (1) Cazul reducerii uniforme. Aplicatie (2) Cazul reducerii progresive. Aplicatie ii) Politica de aprovizionare la perioada constanta iii) Politica de aprovizionare la cantitate constanta AMPLASAREA OPTIMALA A RESURSELOR i) Metoda verigilor (1) Gruparea pieselor pe posturi de lucru (2) Elaborarea matricii de amplasare (3) Reprezentarea amplasarii teoretice (4) Verificarea amplasarii teoretice (5) Adaptarea amplasarii teoretice la conditiile reale din atelier

II.

III.

I.

STOCURI. NOTIUNI GENERALE

Stocul reprezinta o rezerva de bunuri destinate vanzarii sau aflate in circuitul de productie si serveste la stabilitatea relativa a activitatii dintr-o organizatie. Asigurarea continuitatii precesului de productie cu minimum de mijloace circulante in stadiul aprovizionarii tehnico-materiale se face cu ajutorul normarii acestor stocuri. Normele de stoc trebuie sa fie fundamentate din punct de vedere tehnic si economic. Ele stabilesc marimea strict necesara a cantitatilor de materii prime, materiale, combustibil, etc., care trebuie sa existe sub forma de stocuri in vederea asigurarii continuitatii procesului de productie. /1 I.1. Notiuni introductive In practica exista doua variante de management a stocurilor: a) un nivel scazut al stocului, cu aprovizionari frecvente: loturi relativ mici; b) stocuri de nivel ridicat, cu aprovizionari rare si loturi relativ mari Prima varianta determina discontinuitati, nesatisfacerea comenzilor, intarzieri apar rupturile de stocuri. A doua varianta conduce la imobilizari nejustificate de capital circulant. Tinand cont de cele doua situatii extreme prezentate anterior, conducerea organizatiei trebuie sa gaseasca o linie de mijloc astfel incat pentru un volum rational de imobilizari banesti sa se asigure o ritmicitata satisfacatoare a activitatii din cadrul organizatiei. Din acest motiv managementul stocurilor este considerat ca fiind o functie manageriala critica. De calitatea acestei functii depinde in mod direct fluxul de numerar. In studierea factorilor care influenteaza procesele de stocare este necesar sa se aiba in vedere in ce masura acestia pot asigura corelarea cerintelor de optimizare a stocurilor la beneficiari cu cele de livrare ale producatorilor impuse de ciclurile de fabricatie. Acest lucru trebuie sa se realizeze cu prilejul elaborarii programelor si echilibrarii balantelor materiale, al elaborarii programelor de fabricatie si transmiterii repartitiilor./2

1- O.D. Klinger, ``Organizarea aprovizionarii, tehnico-materiale in intreprinderile constructoare de masini``, Institutul de Documentare tehnica, Bucuresti, 1960, p. 50. 2- Gheorghe basanu, ``Gestiunea economica a stocurilor``, Editura Stiintifica si Economica, Bucuresti, 1988, p. 41

Printre factorii principali de numara: frecventa livrarilor; norma minima de livrare; capacitatea de transport in corelatie cu distanta de transport; amplasarea si apartenenta stocurilor; conditiile naturale si climatice; capacitatea de depozitare.

I.2. Categorii de stocuri Stocurile se clasifica corespunzator scopurilor pentru care sunt folosite. Cele mai cunoscute categorii sunt urmatoarele: Materii prime si materiale.

Acestea sunt bunuri achizitionate de firma in forme ce urmeaza a fi prelucrate pentru obtinerea produselor finite. De exemplu: titetiul, minereul de fier, lemnul sau diferite semifabricate de uz general (laminate, fire naturale, sau sintetice pentru tesaturi, etc). Productia neterminata

Toate materialele asupra carora s-au efectuat operatii de prelucrare, dar care nu au ajuns in forma finita in care pot fi vandute, fac parte di aceasta categorie. Produse finite

Acestea sunt produse terminate, depozitate temporar in asteptarea expedierii sau vanzarii. Stocuri in consignatie

Acestea sunt constituite din marfuri care apartin producatorului si care se afla temporar in consignatie la dispozitia celui care le tranzactioneaza sau le vinde cu amanuntul. Piese de schimb

Aceasta categorie de stocuri este formata din piese pentru a mentine in stare de functionare echipamentele pe care intreprinderea le vinde sau cu ajutorul carora isi presteaza seriviciile. Materiale de abalaj

Acestea sunt stocuri formate din unitati de ambalare a produselor finite: containere, recipienti, etichete si alte produse similare. Ele sunt incadrate intr-o grupa separata de stocuri, mai ales in cazul in care au o pondere importanta in costul produsului livrat.

I.3. Costuri de mentinere a stocurilor Orice stoc necesita costuri de depozitare si intretinere. De obicei, aceste costuri se exprima ca procent din rularea totala a stocului. Cheltuielile nuale pentru intretinerea stocurilor sunt, in medie, de 25% din valoarea lor. Aceste cheltuieli sunt determinate de patru cauze principale: Uzura morala Amortizarea Depozitarea Dobanzile

Uzura morala se regaseste in cazul oricarui produs. De exemplu, unele repere stocate pot deveni uzate moral, ca urmare a schimbarii modelelor produselor finite. Oricat de riguros ar fi sistemul de dimensionare si de control al stocurilor, cantitatile necesare nu pot fi stabilite cu precizie absoluta. Ca regula generala: nu trebuie sa se tina niciodata in stoc materiale care nu sunt de utilitate imediata. Dobanzile pot fi interpretate ca plusuri sau minusuri pentru managerierea stocurilor. Fiecare intreprindere dispune de o suma limitata de bani, din aceasta trebuie sa-si satisfaca proprietarii si creditorii si, in plus, sa obtina beneficii cat mai mari. Niciodata capitalul disponibil nu este suficient de mare, ca o parte din el sa fie imobilizat in stocuri, fara a genera costuri suplimentare. Se estimeaza ca, in anumite tari, dobanda ce ar putea fi castigata, daca banii imobilizati ar intra in circuitul bancar, este de ordinul cheltuielilor guvernamentale. Pe de alta parte, acest bani imobilizati ar putea fi plasati in actiuni din care s-ar obtine substantiale dividende anuale. Amortizarea. In mod obisnuit, prin amortizare se intelege diminuarea, printr-un proces oarecare, a valorii unui activ. In cazul stocurilor, amortizarea este determinata de cauze cum sunt degradarile din timpul depozitarii sau transportului, oxidarea, evaporarea, etc. Cota de amortizare este in functie de tipul stocului, de modul de depozitare, precum si de politica generala a stocurilor din organizatia economica. Nivelul normal al cotei de amortizare (depreciere) este de circa 5% din valoarea anuala a inventarului. Depozitarea . Aceasta este una dintre cauzele cele mai evidente ale cheltuielilor pe care le necesita stocurile. Aceste cheltuieli cuprind mai multe categorii:

Cheltuieli pentru intretinerea depozitelor si magaziilor; Cheltuieli pentru salariile personalului ce lucreaza in spatiile de depozitare; Cheltuieli legate de operatiile de depozitare si transfer al obiectelor depozitate; Cheltuieli fiscale si de asigurare.

Costul de mentinere a stocurilor poate fi destul de mare, pentru anumite categorii de stocuri aceste costuri sunt: CAUZE Uzura morala Dobanzi Amortizare Depozitare TOTAL PROCENT DIN VALOAREA ANUALA A STOCULUI 10% 6% 5% 4% 25%

I.4. Comportamentul stocului I.4.1. Evolutia teoretica a stocului. Tinanad seama de criterii si de actiunea factorilor care determina formarea, utilizarea si administrarea stocurilor, elementele generale care participa la stabilirea nivelului si structurii stocurilor de productie, la constituirea si reconstituirea lor sunt: Volumul si structura productiei; Normele si normativele de consum; Coeficientii de utilizare a materialelor; Regularitatea sau periodicitatea productiei la furnizori si a consumului la beneficiari; Normele minime de livrare a materialelor si produselor; Capacitatea de transport; Distantele dintre furnizori si beneficiari si timpul de realizare a acestui flux; Capacitatea de depozitare si organele prin care se realizeaza aprovizionarea si desfacerea; Durata de conditionare, de pregatire pentru livrare; Proprietatile materialelor si produselor; Conditiile de livrare, depozitare si conservare; Frecventa livrarilor pentru fiecare beneficiar, tinand seama si de timpul de asortare a loturilor de livrare; Amplasarea in teritoriu si repartizarea stocurilor intre participantii la realizarea procesului de aprovizionare tehnico-materiala: furnizori, baze, beneficiari; Conjuncturi ale pietei internationale; Politica de stocare sau de formare a rezervelor pentru situatii deosebite./3 3 Dumitru Fundatura, Gheorghe Basanu, ``Aprovizionarea tehnico-materiala in industrie``, Editura Politica, Bucuresti, 1982, p106-107.
5

Cand stabilim cantitatea de aprovizionat la un moment dat, este necesar sa avem in vedere faptul ca acea cantitate conditioneaza nivelul stocului precum si efortul angajat pentru detinerea lui. Aceasta presupune, in acelasi timp, cunoasterea elementelor ce stau la baza proceselor de stocare, in functie de care se poate caracteriza un anumit tip de gestiune ce poate fi folosit pentru un articol luat in considerare, dar in primul rand a caracteristiclor elementelor de calcul si anume: a) Cererea de consum, in functie de care se determina nivelul si ritmul iesirilor si, legat de aceasta, volumul si ritmul necesar pentru intrari si nivelul stocului. Cererea poate fi cunoscuta pe toata durata procesului de stocare; in acest caz, procesul si, respectiv, modelul matematic vor fi determinate. Avand in vedere succesiunea de perioade in care se imparte intervalul de gestiune, se deosebesc doua tipuri de modele deterministe: Cu cerere constanta; Cu cerere variabila./4 Gestiunea cu cerere constanta Stocul curent reprezinta componenta de baza a stocului de productie de materii prime, materiale si combustibil care are rolul de a asgira continuitatea procesului de productie in intervalul de timp dintre doua aprovizionari consecutive. Variatia stocului curent intre nivelul maxim si cel minim poate fi diferita, in raport cu ritmul de eliberare a materialelor pentru cerintele productiei, fie in mod constant, continuu, la intervale de timp egale consumandu-se cantitati egale, fie in mod variabil la intervale egale sau diferite consumandu-se cantitati de materiale diferite./5 La intervale de timp egale se consuma canitati de materiale egale. (vezi figura 1).

4 Ibidem 5 Constantin Barbulescu, ``Planificarea unitatilor industriale``, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1988, p 213
6

Gestiunea cu cerere variabila, la intervale egale Implica reaprovizionarea cu cantitati variabile ce vor fi estimate (stabilite) la momentele ti (prin care se indica datele calendaristice la care se emit comenzile pentru reaprovizionare), si cantitatea de materiale ce a mai ramas in stoc, care urmeaza sa satisfaca cererea pentru consum pe durata de reaprovizionare ().

Deci, se cunosc cu certitudine numai momentele calendaristice de lansare a comenzilor (ti), durata de reaprovizionare fiind de fiecare data aceeasi. Este un tip de gestiune dificil de condus si nu exclude posibilitatea aparitiei fenomenului de lipsa de stoc. Acest tip de gestiune se regaseste in cadrul firmelor de confectii si tricotaje, producatoare de mobila sau alte accesorii, instalatii care au un nomenclator constant de produse, dar care, tinand seama de comenzile beneficiarilor externi, schimba pe parcurs unele culori, contexturi, linii, etc., pentru a putea constitui loturi asortate de produse ce urmeaza a fi livrate. (a se vedea figura 2). Gestiunea cu cerere variabila, la intervale neegale reprezinta un subtip al gestiunii cu cerere variabila, asemanator cu punctul precedent (a se vedea pe figura 2 linia de stoc cu rosu).

In cazul gestiunii cu cerere variabila, la intervale neegale, nu se cunosc dinainte momentele calendaristice (ti) de lansare a comenzilor si, ca atare, ele trebuie determinate prin extrapolare.
7

Ca si in cazul tipului de gestiune anterior, problema estimarii este dificila, fiind in functie de modul in care se manifesta cererea in modul duratei de aprovizionare, pentru care se cunoaste distributia statistica. Reaprovizionarile se fac in loturi fixe, stabilite la inceputul perioadei de gestiune. Modul de alarma se considera ca fiind egal cu nivelul stocului de siguranta./6 Gestiunea de tip (S,s) sau cu doua depozite Acest tip de gestiune se caracterizeaza prin urmatoarele: intervalele si cererile sunt variabile, lotul de aprovizionare este constant, iar lansarea comenzilor de reaprovizionare se declanseaza in momentul cand prin consumul stocului curent se atinge nivelul Zr considerat momentul de reaprovizionare. Denumirea de ``gestiune tip S,s`` exprima esenta procesului de lucru, s fiind nivelul de reaprovizionare, iar S cantitatea de reaprovizionat. In afara de acest nivel (s) declansator al reaprovizionarilor, se mai pot stabili si altele, ca de pilda, nivelul de alarma, nivelul stocului de siguranta (pentru prevenirea fenomenulor negative determinate de epuizarea stocului curent). Gestiunea de tip S,s este relativ usor de condus. Optimizarea unei gestiuni de acest gen implica stabiirea celor doua nivele S si s in asa fel sa se obtina un efort cat mai redus pentru constituirea si mentinerea stocului de productie (a se vede figura 3).

6 Ibidem, p 110-111

I.4.2. Ruptura de stoc Pentru a stabili masuri reale de remediere a rupturilor se analizeaza motivele pentru care Tr s-a modificat sau consumul a crescut. Dupa determinarea acestora se iau masuri privind remedierea rupturilor. Pentru a evita toate inconvenientele ce decurg din ruptura unui stoc se creaza un stoc temporar: stoc de securitate, sau stoc de siguranta: S,s pentru piese de schimb. Figura 4. Ruptura de stoc. Variatia Tr

I.4.3. Stocul mediu Stocul mediu, notat cu m, este o marime deosebit de importanta, a carei cunoastere este indispensabila in programarea si conducerea stocurilor. Determinarea precisa a stocului mediu se face cu dificultate. Ideal, ar trebui sa se cunoasca functia de evolutie a stocului, S(t), pe intervalul de timp [0,]. In ipoteza ca s-ar cunoaste aceasta functie, stocul mediu se poate determina cu relatia: In practica se aproximeaza curba de evolutie a stocului si astfel se pot utiliza relatii mai simple. Evolutia in scara, ce corespunde in realitate iesirilor din stoc, se aproximeaza cu o dreapta a carei ecuatie este:

Cu toate acestea, relatia de calcul cu semisuma stocurilor trebui utilizata cu precautie, cu deosebire in cazul in care activitatea prezinta iregularitati (de exemplu, consum sezonier). APLICATIE: Se dau urmatoarele date: Starea stocului: - La 31 decembrie, 0 unitati; - La 30 aprilie, 10 unitati; - La 31 octombrie, 26 unitati; - La 31 decembrie, 18 unitati. Intrari in stoc: - La 1 ianuarie, 110 unitati; - La 1 mai, 60 unitati; - La 1 noiembrie, 124 unitati.

Se cere: a) Prezentarea graficului de evolutie a stocului pe articolul dat. b) Prezentarea graficului curbelor cumulate de intrari si iesiri. c) Calculul stocului mediu. Figura 5. Evolutia stocului

10

Figura 6. Graficul curbelor cumulate de intrari si iesiri.

Pentru a calcula media stocului m trebuie observat ca fiecarei perioade T1, T2, T3 ii corespunde un stoc mediu propriu m1, m2, m3. Astfel, stocul mediu m se calculeaza cu relatia: , unde = timpul total de analiza (anual, trimestrial). Introducand valorile numerice, se obtine:

11