ANALIZA ECHILIBRULUI FINANCIAR LA

S.C.“BINAROM PRODUCŢIE“ SRL-ZALAU

1
 CUPRINS
CAPITOLUL I
BILANŢUL CONTABIL - SURSĂ DE INFORMAŢII PENTRU ANALIZA
FINANCIARĂ.................................................................................................................
..4
1.1. Prezentarea
bilantului..................................................................................4
1.1.1. Bilanţul
patrimonial;........................................................................5
1.1.2. Bilantul
financiar.............................................................................5
1.1.3. Bilant
functional..............................................................................6
1.2 Pregătirea informaţiei pentru analiza
financiară.................................................8
1.3 Analiza echilibrului
financiar...........................................................................12
1.3.1. Situaţia
netă......................................................................................13
1.3.2. Fondul de
rulment.............................................................................15
1.3.3 Fondul de rulment
propriu................................................................19
1.3.4 Nevoia de fond de
rulment.................................................................20
1.3.5 Trezoreria
net....................................................................................22
CAPITOLUL II
PREZENTAREA GENERALĂ A SC “BINAROM PRODUCŢIE“ SRL.................25

CAPITOLUL III
APLICAŢIE PRACTICĂ PRIVIND ECHILIBRUL FINANCIAR LA SC
“BINAROM PRODUCŢIE“
SRL.................................................................................27
3. 1. Analiza practică pe baza bilanţului
financiar..................................................27
3.2 Analiza practică pe baza bilanţului
funcţional................................................34

CAPITOLUL IV
CONCLUZII SI
PROPUNERI.....................................................................................38

2
BIBLIOGRAFIE............................................................................................................4
1

CAPITOLUL I
BILANŢUL CONTABIL - SURSĂ DE INFORMAŢII
PENTRU ANALIZA FINANCIARĂ

Prin conţinutul său, bilanţul contabil oferă informaţii necesare pentru aprecierea
gestiunii financiare a întreprinderii, precum şi pentru stabilirea valorii acesteia, el
caracterizând mărimea resurselor şi a utilizărilor la care a recurs un agent economic în
cursul unei perioade de gestiune.

1.1 Prezentarea bilantului

Deoarece reflectă starea patrimonială a întreprinderii, bilanţul se încheie la

sfârşitul perioadei de gestiune, pe elemente de activ, respectiv de pasiv.
Activul cuprinde bunuri deţinute de întreprindere şi creanţe, iar pasivul cuprinde
capitaluri proprii şi datorii contractate de întreprindere şi nerambursate încă, adică sursele
de finanţare a capitalului.

3
 Fiecare element de activ reprezintă o alocare de fonduri băneşti în vederea
constituirii unei structuri de producţie adecvate. Elementele de activ sunt structurate după
gradul lor de lichiditate (posibilitatea de a fi transformate in bani) şi intenţia de a obţine
cea mai operativă recuperare a capitalurilor investite. Din acest motiv în bilanţ vor fi
trecute mai întâi activele cele mai puţin lichide (imobilizări necorporale, imobilizări
corporale, imobilizări financiare), iar apoi activele circulante care se caracterizează
printr-un grad mult mai ridicat de lichiditate.
Prima grupă de active, datorită rotaţiei lente a capitalurilor investite se mai
numeşte şi alocări permanente (stabile), iar cea de-a doua grupă se numeşte alocări
ciclice (temporare), deoarece recuperarea capitalurilor investite se face după încheierea
unui ciclu de exploatare.
Elementele de pasiv sunt structurate după gradul de exigibilitate, adică după
însuşirea acestora de a deveni scadente la un anumit termen. În primul rând, în pasiv sunt
înscrise capitalurile proprii (capital social, rezerve, subvenţii şi provizioane). Aceste
resurse, în afara situaţiei de faliment, nu au o scadenţă, deci nu sunt exigibile, şi de aceea
mai sunt numite surse permanente (stabile). În categoria surselor permanente mai sunt
înscrise şi datoriile financiare (împrumuturi pe termen lung) pentru că scadenţa lor este
îndepărtată.
Cele mai exigibile elemente ale pasivului sunt datoriile pe termen scurt (credite,
furnizori, decontări) şi din această cauză ele mai sunt numite şi surse ciclice temporare.
În teoria practică economică se remarcă mai multe abordări conceptuale ale
bilanţului, şi anume:
 bilanţul patrimonial;
 bilanţul financiar;
 bilanţul funcţional;
1.1.1. Bilanţul patrimonial

Concepţia originară a bilanţului este concepţia patrimonială după care bilanţul

este un inventar al averii întreprinderii, realizat în vederea măsurării valorii reale a
patrimoniului. În acest caz bilanţul patrimonial prezintă interes, pe de o parte, pentru

4
acţionarii care doresc să cunoască valoarea patrimoniului lor, iar pe de altă parte, pentru
creditori, deoarece activul întreprinderii constituie pentru ei garanţia drepturilor lor.
Criteriile de constituire a bilanţului patrimonial sunt:
 pentru activ: gradul de lichiditate a diferitelor elemente;
 pentru pasiv: gradul de exigibilitate;
1.1.2 Bilanţul financiar

Bilanţul patrimonial răspunde cerinţelor de ordin juridic, contabil şi fiscal fără a

răspunde cu promptitudine obiectivelor financiare care urmăresc mai ales problemele
prezente şi viitoare decât problemele trecute.
Pentru a răspunde acestor obiective se construieşte bilanţul financiar, plecând de
la bilanţul patrimonial, fie prin agregarea anumitor date, fie prin divizarea altora, astfel
încât să se obţină mărimi semnificative pe plan financiar.
Pe baza datelor şi a detaliilor prezentate în Anexa la bilanţ privind lichiditatea
activelor şi exigibilitatea pasivelor se vor modifica datele contabile astfel încât ordonarea
posturilor de activ şi pasiv să se facă exclusiv pe criterii de lichiditate, respectiv
exigibilitate.
Corecţiile care se vor aduce vor opera atât asupra activului cât şi asupra pasivului
bilanţului.Asupra activului corecţiile urmăresc obţinerea a două mărimi, şi anume:
 imobilizări nete;
 active circulante.
Pentru aceasta se disociază în două grupe respectiv, o grupă cu o durată mai mare
de un an şi a doua grupă, cu o durată mai mică de un an, următoarele elemente de activ:
imobilizări financiare, creanţe, cheltuieli constatate în avans.
Activele imobilizate vor cuprinde:
 imobilizări necorporale (considerate elemente de activ fictiv)
 imobilizări corporale
 imobilizări financiare mai mari de un an;
 creanţe mai mari de un an;
 cheltuieli constatate în avans pe o perioadă mai mare de un an;

5
  prime de rambursare a obligaţiunilor.
Asupra elementelor de pasiv corecţiile urmăresc obţinerea a trei mărimi, şi
anume: capitaluri proprii;
 datorii pe termen mediu şi lung;
 datorii pe termen scurt.
Şi în acest caz, se împart în două grupe, în funcţie de durată, următoarele
elemente de pasiv:
 provizioane pentru riscuri şi cheltuieli;
 datorii;
 conturi de regularizare şi asimilate

1.1.3. Bilanţul funcţional

Concepţia funcţională a bilanţului consideră bilanţul ca pe un ansamblu de stocuri
de utilizări şi resurse, ceea ce permite analiza activităţii pe cicluri de operaţiuni, luând în
considerare rolul fiecăruia în funcţionarea întreprinderii.
Analiza bilanţului funcţional nu are ca scop să inventarieze averea şi
angajamentele întreprinderii, ci să înţeleagă nevoile acesteia şi modul de finanţare, să dea
imaginea derulării diferitelor cicluri.
În practica financiară, bilanţul funcţional constituie suportul analizei trezoreriei.
Construirea bilanţului funcţional şi clasificarea elementelor de activ şI pasiv se
face după apartenenţa la un ciclu sau altul, astfel:
 ciclul de investiţii, căruia îi corespunde activul aciclic stabil şi respectiv,
resursele stabile;
 ciclul de exploatare, căruia îi corespunde activul ciclic de exploatare şi
finanţarea scurtă de exploatare;
 ciclul de finanţare, căruia îi corespunde ansamblul resurselor.
ACTIV PASIV
STOCURI DE UTILIZĂRI STOCURI DE RESURSE
 Active aciclice stabile  Resurse aciclice stabile
 Active ciclice  Resurse ciclice

6
  de exploatare  de exploatare

 în afara exploatării  în afara exploatării

 Trezorerie de activ  Trezorerie de pasiv

Figura nr. 1 . Bilanţ funcţional

Imobilizările care formează activul aciclic stabil sunt luate în calcul la valoarea
brută pentru a pune în evidenţă decizia iniţială. În acest caz în pasiv vom întâlni
amortizarea ca sursă proprie de origine internă.
De data aceasta nu se mai ia în considerare noţiunea de activ fictiv.
Activul ciclic este format din:
activul ciclic din exploatare;
activul ciclic din afara exploatării;
trezoreria de activ.
Activul ciclic din exploatare cuprinde elementele legate direct de activitatea
curentă a întreprinderii:
stocuri;
avansuri şi aconturi plătite;
creanţe clienţi;
alte creanţe din exploatare;
abateri de conversie a activului.
Activul ciclic din afara exploatării cuprinde creanţe din afara exploatării (legate
de plata unor impozite, capitalul subscris şi nevărsat).
Trezoreria de activ este constituită din disponibilităţi şi valori mobiliare de
plasament.
Resursele aciclice stabile sunt formate din:
surse proprii de origine internă care cuprind: rezervele, amortismentele,
provizioanele şi rezultatul exerciţiului;
surse proprii de origine externă: capitalul social şi subvenţiile pentru investiţii;
datoriile stabile care cuprind împrumuturile pe termen mediu şi lung contractate
de întreprindere.
Resursele ciclice sau finanţarea pe termen scurt sunt formate din:

7
 sursele ciclice aferente exploatării cuprind obligaţiile legate de activitatea
curentă a întreprinderii:
- furnizori;
- avansuri şi aconturi primite;
- obligaţii fiscale şi sociale legate de exploatare;
- abateri de conversie a pasivului.
sursele ciclice din afara exploatării cuprind obligaţiile fiscale şi din afara
exploatării.
Trezoreria de pasiv cuprinde creditele pe termen scurt inclusiv soldul creditor al
contului de disponibil la bancă.

1.2 Pregătirea informaţiei pentru analiza financiară

Prezentarea bilanţului contabil se apropie tot mai mult de o prezentare

funcţională a datelor contabile, în detrimentul unei prezentări patrimoniale după criterii
financiare, de lichiditate şi exigibilitate. De aceea, pentru adaptarea datelor contabile la
criteriile care permit o analiză patrimonială, este necesar o tratare prealabilă a datelor
contabile. În acest sens, sunt utile detalierile care se fac în anexa la bilanţ (Situaţia
creanţelor şi a datoriilor), privind termenul de lichidare a activelor, în special a creanţelor
din active imobilizate şi din active circulante, şi termenul de exigibilitate a pasivelor,
îndeosebi a datoriilor întreprinderii. În urma regrupării posturilor de activ şi de pasiv
după criterii de lichiditate şi exigibilitate, se ajunge la construcţia bilanţului financiar.
În analiza financiară patrimonială se recomandă utilizarea unui bilanţ după
repartizarea profitului, dar dacă aceasta nu este cunoscută, la momentul analizei, trebuie
făcută o ipoteză de repartizare în funcţie de informaţiile disponibile referitoare la politica
de dividend a întreprinderii.
Aceasta grupare a posturilor de activ şi de pasiv din bilanţul contabil în vederea
întocmirii bilanţului financiar nu se constituie ca modalitate unică de prezentare, în
viitor, a structurii bilanţului şi nici nu pune în discuţie sub nici o formă, valoarea
informativă a datelor conţinute în bilanţul contabil. În funcţie de necesităţile de informare

8
asupra situaţiei economico - financiare a întreprinderii, se pot adopta soluţiile care se
consideră a fi cele mai adecvate obiectivelor evidenţei contabile.
Pentru a respecta cât mai fidel criteriul lichidităţii, activele fixe (imobilizările =
IMO) se vor prezenta în următoarea succesiune:
1) imobilizările, din afara activităţii curente (de exploatare), privind terenurile
neutilizate, casele de locuit, etc. şi cele care nu participă la funcţionarea întreprinderii.
Ele reprezintă un fel de plasament în active fizice ce pot reprezenta o rezervă de
capitaluri, eventual disponibile când situaţia financiară ar impune lichidarea lor. Altfel
lichiditatea lor este foarte slabă;
2) imobilizările necorporale neamortizabile care se referă la drepturile de
dispoziţie achiziţionate (fondul de comerţ pentru atragerea clienţilor, pentru firmă, nume
comercial, etc.) şi care au o lichiditate slabă;
3) imobilizările corporale neamortizabile (terenurile) care au de asemenea o
lichiditate slabă;
4) imobilizările necorporale amortizabile (brevete, licenţe, cheltuieli de înfiinţare,
etc.) devin lichide pe măsura repartizării cheltuielilor ocazionate de aceasta asupra mai
multor perioade de gestiune;
5) imobilizările corporale amortizabile care devin lichide pe măsura amortizării
lor;
6) împrumuturile acordate filialelor sub formă de avansuri permanente, în contul
curent al acestora, ca mijloc de finanţare în cadrul unui program de dezvoltare şi care
sunt rambursate pe termen lung;
7) participaţiile, sub formă de acţiuni sau părţi sociale, pe care întreprinderea le
deţine în permanenţă pentru a controla o altă societate sau pentru a exercita în cadrul
acesteia o influenţă predominantă. Titlurile de participaţie au o lichiditate slabă tocmai
pentru a păstra acest control sau influenţă şi această lichiditate slabă le diferenţiază de
valorile mobiliare de plasament, care sunt disponibile şi pot fi lichidate pe piaţa
financiară fără a se pune problema pierderii unei poziţii în conducerea altei societăţi.
Titlurile de participaţie nu pot fi amortizate, cedarea lor se impune numai în situaţii
financiare critice;

9
 8) alte imobilizări financiare (dobânzi calculate şi cu scadenţă amânată,
împrumuturi către terţi, depozite şi cauţiuni).
Activele circulante (ACR) sunt mai lichide decât activele fixe, putând fi rapid
transformate în monedă. Durata recuperării capitalurilor băneşti alocate în aceste active
este mai scurtă şi de aceea ele mai sunt numite şi decalaje de plăţi nefavorabile. Din
momentul plăţii aprovizionărilor şi cheltuielilor de producţie până în momentul încasării
produselor vândute este un decalaj de plăţi nefavorabil. În compensare, pasivele stabile
circulante sunt numite decalaje de plăţi favorabile (ex. plăţi pentru furnizori, salarii,
asigurări sociale, etc.), motiv pentru care se urmăreşte echilibrul dintre aceste decalaje de
plăţi.
1) Stocurile de materiale, de produse în curs de fabricaţie şi de produse finite
sunt prezentate în continuare, în funcţie de natura lor şi de activitatea întreprinderii (care
determină importanta riscurilor pe care le presupune deţinerea unui stoc):
 stocurile curente (de tranzacţie)
 stocurile de siguranţă
Ambele formează categoria de stoc util, necesar pentru funcţionarea normală a
întreprinderii. Dacă avem în vedere că reconstituirea acestui stoc este permanentă pentru
a nu pune în pericol viata întreprinderii, acest stoc poate fi privit ca un element
complementar al activelor fixe (reprezentând o alocare permanentă de fonduri băneşti).
 stocurile de speculaţie, a căror existenţă este legată de variaţiile aşteptate
(previzibile) în evoluţia preţurilor. Mişcarea lor este o problemă de plasament,
care face arbitrajul între deţinerea pe termen scurt fie de bunuri reale, fie de
monedă.
În cadrul acestor categorii de stocuri lichiditatea este diferită, în funcţie de natura
activelor circulante constitutive, respectiv de poziţia lor în cadrul ciclului de exploatare:
materii prime, produse în curs de fabricaţie, semifabricate, produse finite, mărfuri;
2) Creanţele din activitatea curentă (din exploatare) cuprind creanţe în curs de
încasare (nematerializate) şi efecte de comerţ;
3) Alte creanţe pe termen scurt regrupează creanţele cu scadenţe mai mici de un
an provenite din operaţiuni financiare, cum ar fi avansurile pe termen scurt acordate
filialelor;

10
 4) Valorile mobiliare de plasament cuprind active monetare si financiare
cumpărate şi care nu sunt necesare pentru controlul sau exercitarea unei anumite
influenţe asupra altei societăţi. Ele pot fi cedate imediat pe piaţa financiară şi de aceea au
un grad ridicat de lichiditate (dacă piaţa le absoarbe);
5) Conturile de regularizare de activ se referă la cheltuielile anticipate şi la
cheltuielile ce urmează a se repartiza pe mai multe perioade de gestiune;
6) Disponibilităţile (DPB) se referă la ansamblul mijloacelor de plată în conturile
bancare şi în casă. Au cel mai ridicat grad de lichiditate, dar prin politica de investiţii sau
prin politica de plasament, soldul lor devine adesea simbolic.
Structura pasivului, după criteriul exigibilităţii, grupează posturile de pasiv în
două mari categorii:
 capitalurile proprii;
 datoriile.
Capitalurile proprii au o exigibilitate nulă întrucât capitalul, mobilizat de la
asociaţi sau conservat prin reinvestirea profiturilor, este definitiv la dispoziţia
întreprinderii, pe toată durata ei de viaţă.
Analiza datoriilor, în funcţie de gradul lor de exigibilitate, are o mare importanţă pentru
evaluarea riscului financiar pe care îl implică îndatorarea întreprinderii. Astfel, gruparea
acestora în datorii financiare (pe termen lung şi mediu) şi datorii de exploatare (pe
termen scurt) trebuie dispusă în funcţie de scadenţa obligaţiilor de plată. În acest sens
este utilă situaţia scadenţelor, creanţelor si datoriilor ce poate fi întocmită în funcţie de
durata acestora, dacă datele contabile permit această separare.

1.3 Analiza echilibrului financiar

Analiza financiară este activitatea de diagnosticare a stării de performanţă

financiară a întreprinderii, la încheierea exerciţiului. Ea îşi propune să stabilească
punctele tari şi punctele slabe ale gestiunii financiare, în vederea fundamentării unei noi
strategii de menţinere şi de dezvoltare, într-un mediu concurenţial. De asemenea, analiza
financiară face obiectul preocupărilor externe ale partenerilor economici şi financiar -

11
bancari, pentru fundamentarea unor posibile acţiuni de cooperare cu respectiva
întreprindere.
Atât analiza pe plan intern, cât si cea externă au ca obiectiv determinarea
rentabilităţii şi a riscului, şi în final, a valorii întreprinderii. Sursa de date pentru analiza
financiară o constituie documentele contabile de sinteză: bilanţul, contul de rezultate şi
anexa la bilanţ.
Contabilitatea furnizează cea mai mare parte a informaţiei, necesară elaborării
bugetelor. "A prevedea presupune a şti" şi această cunoaştere contabilă a trecutului este
cea care ne permite să facem previziuni utile.
Analiza financiară urmăreşte să evidenţieze modalităţile de realizare a echilibrului
financiar pe termen lung si pe termen scurt. Echilibrul evocă ideea de armonie între
diferitele elemente ale unui sistem, ceea ce în domeniul financiar se traduce prin
armonizarea resurselor cu nevoile.

1.3. 1. Situaţia netă

Analiza lichiditate - exigibilitate , numită în practica ţărilor occidentale analiza

patrimonială, are meritul de a pune în evidenţă riscul de insolvabilitate al întreprinderii.
Aceasta constă în incapacitatea întreprinderii de a-şi onora angajamentele asumate faţă de
terţi. Privit prin prisma gradului de exigibilitate, respectiv lichiditate, a elementelor de
pasiv , respectiv de activ, riscul de insolvabilitate presupune imposibilitatea întreprinderii
de a face faţă pasivului exigibil cu activul său disponibil.
Întreprinderea apare ca o entitate juridico - economică ce posedă un patrimoniu,
inventariat în activul şi pasivul bilanţului. Expresia cea mai simplă a valorii patrimoniale
a unei întreprinderi la data încheierii exerciţiului o reprezintă activul net contabil,
respectiv capitalurile proprii (calculate ca diferenţă între activul total şi datoriile totale
contractate, sau prin adăugarea la capitalul social a rezultatelor sau rezervelor ce revin
acţionarilor).
Numeroşi analişti financiari, pornind de la abordarea juridică a bilanţului,
utilizează conceptul de situaţie netă (SN), estimând contabil valoarea drepturilor ce le

12
posedă proprietarii asupra întreprinderii, respectiv averea netă a acţionarilor (activul
neangajat în datorii).

SN = ACTIVE TOTALE – DATORII TOTALE

(At) (Dt)

Spre deosebire de capitalurile proprii, noţiunea de situaţie netă este mai

restrictivă, excluzând din categoria acestora subvenţiile pentru investiţii şi provizioanele
reglementate (Situaţia netă = Capitaluri proprii - Subvenţii pentru investiţii - provizioane
reglementate), elemente susceptibile de a fi grevate de datorii sau de a angaja creanţe
fiscale. De aceea, indicatorul situaţie netă este mai relevant, exprimând valoarea activului
realizabil la un moment dat. Acest indicator interesează nu numai acţionarii şi
proprietarii întreprinderii, care vor să cunoască valoarea pe care ei o posedă, dar, în egală
măsură, şi creditorii pentru care activul realizabil constituie gajul creanţelor lor. Astfel,
situaţia netă evidenţiază sumele ce vor revenii asociaţiilor sau acţionarilor în caz de
lichidare, dacă cesiunea elementelor de activ asigură lichidităţi la un nivel corespunzător
valorii nete bilanţiere a acestora, şi dacă nu apar datorii necontabilizate.
Evoluţia situaţiei nete (activul net contabil) în perioada curentă faţă de perioadă
de bază poate evidenţia următoarele situaţii:
a) SN1 = SN0;
b) SN1 > SN0;
c) SN1 < SN0;
unde:SN1- activul net contabil din perioada curentă
SN - activul net contabil din perioada de bază
a) SN1 = SN0. (SN nu se modifică de la un an la altul).
Situaţia netă se menţine la acelaşi nivel, dacă abaterea absolută a activului total
este egală cu abaterea absolută a datoriilor totale (At = Dt). Această situaţie poate
avea loc în următoarele cazuri:
 creşterea activului se realizează exclusiv pe seama datoriilor;
 nu se realizează acumulări în cursul exerciţiului;
 diminuarea activului este compensată de reducerea datoriilor.

13
b) SN1 > SN0. (SN creşte de la un an la altul).
Situaţia netă poate creşte în următoarele situaţii:
 IAt > 1; şi-IDt  1, creşterea activului total pe seama creşterii capitalurilor proprii;
-IDt > 1, dar IAt  IDt , creşterea activului total este numai din capitaluri
proprii sau atât din capital propriu cât şi pe seama angajării de
datorii;
 IAt = 1; şi -IDt < 1, se reduc datoriile totale în condiţiile menţinerii constante a activelor
totale;
 IAt < 1; şi -IDt < 1, dar IAt > IDt , datoriile scad într-o proporţie mai mare decât activul
total
c) SN1 < SN0. (SN scade de la un an la altul).
Această situaţie se întâlneşte în cazul în care are loc reducerea nivelului activului
net contabil, atunci când IDt > IAt , ceea ce înseamnă că, creşterea datoriilor totale este mai
mare decât creşterea activului net din perioada de bază.
Unde - At – activul total
Dt – datorii totale
At1
 IAt 
At0
Dt1
 IDt =
Dt0

 At = At1 – At0

 Dt = Dt1 – Dt0.

1.3.2. Fondul de rulment

Fondul de rulment reprezintă o categorie operaţională utilizată în practica

financiară care nu se evidenţiază distinct în bilanţ şi a cărei mişcare nu este urmărită de
contabilitate.
Finanţarea fiecărui element de activ, reprezintă o alocare de fonduri băneşti în
vederea constituirii unei structuri de producţie adecvate. Imobilizările sunt numite şi
nevoi sau întrebuinţări permanente (alocări permanente sau stabile) datorită rotaţiei lente

14
a capitalurilor investite. Capitalurile proprii provenite de la asociaţi, apoi cele din
reinvestiri ale acumulărilor anterioare (rezerve, profit nerepartizat) cât şi din surse
publice (subvenţii, provizioane reglementate şi alte fonduri) nu au o anumită scadenţă,
deci nu sunt exigibile (decât în situaţii extreme, de faliment) şi de aceea se mai numesc şi
surse permanente sau stabile (capitaluri permanente). Datoriile pe termen lung, înscrise în
categoria resurselor, sunt împrumuturi pe termen lung şi mediu cu scadenţă îndepărtată
(mai mare de un an) şi sunt considerate surse permanente.
O întreprindere îşi finanţează activele cu capitalurile care rămân la dispoziţia sa
un interval de timp cel puţin egal cu durata de viaţă a activităţii respective. Rezultă că, pe
seama capitalurilor permanente se constituie mai întâi activele imobilizate, iar restul
rămâne pentru activele circulante, acestea putând fi finanţate pe seama datoriilor pe
termen scurt.
Deci, alocările permanente sunt în principiu acoperite din surse permanente. Când
sursele permanente sunt mai mari decât necesităţile permanente de alocare a fondurilor
băneşti, întreprinderea dispune de un fond de rulment. Acest excedent de resurse
permanente degajat de ciclul de finanţare a imobilizărilor poate fi utilizat sau rulat
pentru reînnoirea activelor circulante. Fondul de rulment apare, deci, ca o marjă de
securitate financiară care permite întreprinderii să facă faţă fără dificultate riscurilor
diverse pe termen scurt. Această marjă de securitate financiară garantează solvabilitatea
întreprinderii, permiţând acesteia conservarea unei anumite autonomii, respectiv a unei
independenţe financiare faţă de creanţierii săi.
Noţiunea de fond de rulment poate avea mai multe formulări:
 fond de rulment net (permanent)
 fond de rulment propriu.
Fondul de rulment permanent, determinat pe baza bilanţului financiar, constituie
un fond de rulment lichiditate sau fond de rulment financiar (FRF) şi poate fi stabilit prin
două modalităţi:

1).

FRF = CAPITALURI PERMANENTE – NEVOI PERMANENTE

15
1.a)FRF = CAPITALURI PERMANENTE – NEVOI PERMANENTE
(exclusiv amortizări şi provizioane) (în valoare netă)
= CAPITAL + DATORII PE – IMOBILIZĂRI
PROPRIU TERMEN LUNG NETE
1.b)FRF = CAPITALURI PERMANENTE – NEVOI PERMANENTE
(plus amortizări şi provizioane) (în valoare brută)
În acest caz fondul de rulment financiar este o parte a capitalurilor permanente
degajată de etajul superior al bilanţului pentru a acoperi nevoi de finanţare din partea de
jos a bilanţului. Marchează plusul sau disponibilul de capitaluri permanente peste valoarea
netă a imobilizărilor care poate fi alocat finanţării activelor circulante. Totodată, indică
modificările de finanţare a investiţiilor corporale, necorporale, financiare cumulate de
către întreprindere.

FRF = ACTIVE CIRCULANTE – DATORII PE TERMEN SCURT

(cu lichiditate mai mică de un an) ŞI PASIVE DE TREZOREREI

FRF = STOCURI, CREANŢE – OBLIGAŢII ŞI DATORII

ŞI DISPONIBILITĂŢI FINANCIARE PE TERMEN SCURT
În acest caz fondul de rulment financiar evidenţiază surplusul activelor circulante
nete în raport cu datoriile temporare şi marchează activele circulante finanţate din surse
stabile. Este un criteriu important de apreciere a echilibrului financiar.
Prima modalitate de exprimare este specifică literaturii de specialitate din Franţa,
iar a doua, ţărilor anglo - saxone. Dar, indiferent de modalitatea de calcul, în logica
financiară nu există decât o singur fond de rulment.
Pornind de la prima modalitate de calcul a fondului de rulment, pe baza
elementelor din partea de sus a bilanţului financiar, pot fi puse în evidenţă
următoarelor trei situaţii:
a) Capitaluri permanente > Activ imobilizat net  FRF > 0
Deoarece fondul de rulment financiar este pozitiv, capitaluri permanente
finanţează o parte din activele circulante, după finanţarea integrală a imobilizărilor nete
(figura nr. 6). Această situaţie pune în evidenţă fondul de rulment financiar ca expresie a

16
realizării echilibrului financiar pe termen lung şi a contribuţiei acestuia la înfăptuirea
echilibrului financiar pe termen scurt.
b) Capitaluri permanente < Activ imobilizat net  FRF < 0
Valoarea negativă a FRF reflectă absorbirea unei părţi din resursele temporare
pentru finanţarea unei nevoi permanente, contrar principiului de finanţare: nevoilor
permanente li se alocă resurse permanente. Această situaţie (figura nr. 7) generează un
dezechilibru financiar, care trebuie analizat în funcţie de specificul activităţii desfăşurate
de întreprinderea respectivă. Dezechilibrul poate fi considerat o situaţie periculoasă,
alarmantă în cazul întreprinderilor cu activitate industrială, fiind o situaţie permisă
întreprinderilor cu activitate comercială, pentru care datoriile faţă de furnizori de mărfuri
(fiind în volum mare şi reînnoibile continuu) pot fi asimilate resurselor permanente. Situaţia
întreprinderilor industriale poate deveni critică, atât sub aspectul nevoii de rambursare a
datoriilor pe termen scurt, care au finanţat parţial imobilizările, înainte ca acestea să intre în
funcţiune, sau înainte de degajarea surplusului monetar din vânzări (corespunzător amortizării
imobilizărilor respective), cât şi sub aspectul costului ridicat de procurare al creditelor pe
termen scurt renegociate în mod constant, uneori în condiţii de dobândă rambursare şi
garantare mai puţin avantajoase, în raport cu cele pe termen lung.
c) Capitaluri permanente = Activ imobilizat net  FRF = 0
Pornind de la a doua modalitate de calcul a fondului de rulment financiar,
pe baza elementelor din partea de jos a bilanţului, pot fi evidenţiate, de asemenea,
trei situaţii:
a) Activ circulant net > Datorii pe termen scurt
 Capitaluri permanente > Activ imobilizat net
 FRF > 0
Activele circulante transformabile în lichidităţi într-un termen scurt (< 1 an) vor
permite nu numai rambursarea integrală a datoriilor pe termen scurt (exigibile într-un
interval de timp sub un an), dar, în egală măsură şi degajarea lichidităţilor excedentare.
Această situaţie reflectă o perspectivă favorabilă întreprinderii, sub aspectul solvabilităţii
sale (figura nr. 6).
b) Activ circulant net < Datorii pe termen scurt
 Capitaluri permanente < Activ imobilizat net

17
  FRF < 0
Situaţia în care activele circulante transformabile în lichidităţi sunt insuficiente
pentru rambursarea datoriilor pe termen scurt reflectă, cel puţin la prima vedere, o stare
de dezechilibru, o situaţie defavorabilă sub aspectul solvabilităţii (figura nr. 7). Dar,
aprecierea precisă a perspectivelor solvabilităţii întreprinderii presupune analiza detaliată
a structurii activelor circulante şi a datoriilor pe termen scurt, în acest sens fiind utilă
situaţia creanţelor şi datoriilor întocmită în funcţie de lichiditatea şi respectiv
exigibilitatea acestora.
Dacă scadenţa medie a activelor circulante este mai apropiată decât a datoriilor pe
termen scurt, echilibrul financiar poate fi asigurat şi în condiţiile unui fond de rulment
financiar negativ. Acesta este cazul întreprinderilor cu activitate comercială. În această
situaţie, cea mai mare parte a clienţilor efectuând plăţile la zi, apare posibilitatea de
stingere a obligaţiilor faţă de furnizorii la termen (datoriile faţă de furnizori fiind
asimilate resurselor permanente).
c) Activ circulant net = Datorii pe termen scurt
Capitaluri permanente = Activ imobilizat net
FRF = 0
În această ipoteză, cel mai puţin probabilă, activele circulante acoperă “strict”
datoriile pe termen scurt, fără posibilitatea degajării unui excedent de lichiditate (figura
nr. 8).
Ambele modalităţi de stabilire a fondului de rulment pun în evidenţă două
aspecte diferite, dar complementare, ale aceluiaşi indicator.
Formula care pune în discuţie etajul inferior al bilanţului financiar prezintă interes
pentru faptul că evidenţiază în termeni mai concreţi problema solvabilităţii viitoare a
întreprinderii determinat prin confruntarea directă dintre lichidităţile previzibile pe
termen scurt (activele circulante) şi angajamentele imediat exigibile (datoriile pe termen
scurt), indicatorul fond de rulment financiar capătă semnificaţia unui excedent de
lichidităţi potenţiale, sau marjă de securitate faţă de riscurile activităţii economice.
Stabilirea fondului de rulment financiar pe baza maselor bilanţiere din etajul
superior al bilanţului financiar este importantă, deoarece pune în evidenţă influenţa
structurii de finanţare asupra constituirii fondului de rulment financiar.

18
1.3.3 Fondul de rulment propriu

Fondul de rulment financiar poate fi analizat, în continuare, în funcţie de structura

capitalurilor permanente (capitaluri proprii şi datorii cu scadenţă mai mare de un an),
analiză care pune în evidenţă gradul în care echilibrul financiar se asigură prin
capitalurile proprii. Indicatorul care relevă acest grad de autonomie financiară este fondul
de rulment propriu, adică excedentul capitalurilor proprii în raport cu imobilizările nete,
determinat conform relaţiei:
FR propriu = CAPITALURI PROPRII – IMOBILIZĂRI NETE
Modificarea fondului de rulment se poate sintetiza în următoarele situaţii:
a. fondul de rulment creşte.
Această situaţie este considerată a fi pozitivă deoarece o parte tot mai mare a
activelor circulante este finanţată din capitalul permanent. Dacă această creştere s-a
datorat însă creşterii gradului de îndatorare pe termen lung prin apelarea la credite pe
termen mediu şi lung atunci vor creşte şi cheltuielile financiare (dobânzile) care vor avea
ca efect diminuarea rezultatului exploatării. Situaţia financiară se îmbunătăţeşte dacă
creşterea fondului de rulment s-a făcut pe seama creşterii capitalurilor proprii.
Un fond de rulment care acoperă în totalitate stocurile nu este dovada unei bune
gestiuni a resurselor deoarece în locul resurselor permanente, mult mai costisitoare, ar
putea fi folosite resurse temporare.
b. fondul de rulment scade.
Această situaţie de multe ori este considerată a fi negativă, deoarece activele
circulante sunt acoperite într-o mai mică măsură din resurse permanente. Dacă această
diminuare a fondului de rulment se datorează creşterii activelor imobilizate atunci situaţia
financiară a întreprinderii pe termen lung se îmbunătăţeşte datorită rezultatelor
exploatării degajate de investiţii. De asemenea scăderea fondului de rulment poate fi
compensată şi printr-o gestionare mai eficientă a activelor circulante.
Reducerea fondului de rulment se manifestă negativ atunci când se micşorează pe
seama reducerii capitalului social.
c. fondul de rulment rămâne neschimbat.

19
 Deşi această situaţie nu este întâmplătoare ea poate fi rezultatul stagnării
întreprinderii când nu se realizează investiţii sau volumul de activitate rămâne acelaşi.
Această situaţie se întâlneşte pe perioade scurte, operaţiunile financiar-contabile
determinând modificarea permanentă a fondului de rulment n sensul creşterii sau
diminuării lui.

1.3.4 Nevoia de fond de rulment

Pornind de la un anumit echilibru, care trebuie să existe între nevoile temporare şi
resursele temporare, bilanţul patrimonial pune în evidenţă un alt indicator de echilibru
financiar denumit nevoia de fond de rulment (NFR).

NFR = NEVOI TEMPORARE – RESURSE TEMPORARE

(exclusiv disponibilităţi) (exclusiv credite bancare pe termen scurt)

NFR = [Active – Disponibilităţi şi plasamente] – [Obligaţii

pe termen scurt – (credite curente + soldul creditor al băncii)].
Dacă am prezenta bilanţier modul de determinare a necesarului de fond de
rulment atunci datele necesare sunt cele prezentate în tabel:
Determinarea NFR
Activ Pasiv
 stocuri de materii prime şi materiale;  furnizori şi conturi asimilate;
 producţie în curs de execuţie şi produse;  clienţi-creditori;
 mărfuri;
 datorii fiscale şi sociale;
 avansuri acordate furnizorilor;
 datorii asupra imobilizărilor;
 clienţi şi conturi asimilate
 venituri înregistrate în avans
 alte creanţe;
.
 cheltuieli efectuate în avans.
Total I Total II
NFR = I –II
Dacă nevoia de fond de rulment este pozitivă, ea semnifică un surplus de nevoi
temporare, în raport cu resursele temporare posibile de mobilizat. Situaţia în care nevoia

20
de fond de rulment este pozitivă, poate fi considerată normală, numai dacă este rezultatul
unei politici de investiţii, privind creşterea nevoii de finanţare a ciclului de exploatare. În
caz contrar, nevoia de fond de rulment poate evidenţia un decalaj nefavorabil între
lichiditate stocurilor şi creanţelor, pe de o parte, şi exigibilitatea datoriilor de exploatare,
pe de altă parte, respectiv încetinirea încasărilor şi urgentarea plăţilor.
Dacă nevoia de fond de rulment este negativă, ea semnifică un surplus de
resurse temporare, în raport cu nevoile corespunzătoare de capitaluri circulante, sau
necesităţi temporare mai mici decât sursele temporare posibile de mobilizat. Asemenea
situaţie poate fi apreciată favorabil, dacă este rezultatul acceleraţiei rotaţiei activelor
circulante şi al angajării de datorii cu scadenţe mai mari, adică s-au urgentat încasările şi
s-au relaxat plăţile. Acesta este un caz frecvent întâlnit la întreprinderile cu activitate
comercială, datorită creditelor - furnizor mult mai mari decât creditele - clienţi. În acest
caz, nevoia de fond de rulment negativă constituie o sursă temporară, care nu trebuie
finanţată, ci dimpotrivă, ea finanţează fondul de rulment şi trezoreria. În caz contrar,
nevoia de fond de rulment negativă, evidenţiază o situaţie nefavorabilă, datorată unei
întreruperi temporare în aprovizionare şi reînnoirea stocurilor, sau în activitatea de
producţie.
Corelaţia volumului de activitate cu mărimea nevoii de fond de rulment conferă
acesteia, din urmă, un caracter dinamic.

1.3.5 Trezoreria netă

Analiza trezoreriei nu este altceva decât analiza echilibrului financiar pe termen
scurt când se compară o mărime relativ constantă (fondul de rulment) cu o mărime
fluctuantă (necesarul de fond de rulment).
Trezoreria, la nivelul unei întreprinderi, este imaginea disponibilităţilor monetare
şi a plasamentelor, pe termen scurt, apărute din evoluţia curentă a încasărilor şi plăţilor,
respectiv din plasarea excedentului monetar.
Încasările şi plăţile efectuate reflectă operaţiunile pe care le realizează
întreprinderea fiind, de altfel, fie operaţiuni de intrare de trezorerie, fie operaţiuni de
ieşire de trezorerie.

21
 Trezoreria netă (TN) se determină ca diferenţă între fondul de rulment financiar şi
nevoia de fond de rulment:

TN = FOND DE RULMENT – NEVOIA DE FOND DE RULMENT

Trezoreria netă pozitivă este rezultatul întregului echilibru financiar al
întreprinderii. Dacă trezoreria netă este pozitivă (FRF > NFR), atunci excedentul de
finanţare, expresia cea mai concludentă a desfăşurării unei activităţi eficiente, se va
regăsi sub forma disponibilităţilor băneşti în conturi bancare şi în casă. Această situaţie
favorabilă se concretizează într-o îmbogăţire a trezoreriei, întrucât întreprinderea dispune
din abundenţă de lichidităţi care îi permit, atât rambursarea datoriilor financiare pe
termen scurt, cât şi efectuarea diferitelor plasamente eficiente şi în deplină siguranţă pe
piaţa monetară şi financiară. Se va vorbi, în acest caz, chiar de o autonomie financiară pe
termen scurt.
Trezoreria netă negativă (FRF < NFR) semnifică un dezechilibru financiar, la
încheierea exerciţiului contabil, un deficit monetar acoperit prin angajarea de noi credite
pe termen scurt. această situaţie evidenţiază dependenţa întreprinderii de resurse
financiare externe. În acest caz, se urmăreşte obţinerea celui mai mic cost de procurare a
noilor credite, prin negocierea mai multor surse de astfel de capital (credite de trezorerie,
credite de scont, etc.). situaţia de dependenţă, sau de tensiune asupra trezoreriei, în care
lichidităţile sau cvasilichidităţile sunt insuficiente pentru rambursarea creditelor pe
termen scurt, limitează autonomia financiară pe termen scurt. Din analiza evoluţiei
trezoreriei de la un exerciţiu la altul, se desprinde un indicator cu o deosebită putere de
sinteză denumit cash-flow.
Creşterea trezoreriei nete, pe perioada exerciţiului contabil analizat, reprezintă
cash-flow-ul perioadei (CF), determinat conform relaţiei:

CF = TN1 – TN0
în care: TN1, N0) = trezoreria netă la sfârşitul (începutul) exerciţiului contabil.
Dacă fluxul monetar net al exerciţiului, respectiv cash-flow-ul perioadei, este
pozitiv, acesta semnifică o creştere a capacităţii reale de finanţare a investiţiilor, în

22
consecinţă o îmbogăţire a activului net real, o confirmare a majorării valorii proprietăţii.
O valoare negativă, a cash-flow-ului sugerează o situaţie inversă.

CAPITOLUL II
PREZENTAREA GENERALĂ A SC “BINAROM
PRODUCŢIE“ SRL
Societatea comercială SC “BINAROM PRODUCŢIE“ SRL, are sediul în Zalau,
str. Ion Bogdan Nr.40, judeţul Salaj, având două secţii de producţie:
 secţia de montaj jucării plastic
 secţia de producţie mături sorg.
Obiectul de activitate al societăţii îl reprezintă:
 producerea oricăror bunuri de larg consum.
 desfacerea produselor proprii pe pieţele interne şi externe prin sistem lohn.
În lunile iunie-august 1992 în baza actelor adiţionale la contract, din 16 iunie şi 3
august au intervenit următoarele modificări în contract şi în statut:
a) Complectări la obiectul de activitate :
 producerea si asamblarea jucăriilor
 construcţii de orice fel
 comercializarea en-gros şi en-detail de produse obţinute din producţia
proprie, de pe piaţa internă şi externă.
 activitatea de import - export in vederea realizării obiectului de activitate
.
b) Majorarea capitalului social de la 1.000.000 lei la 28.320.000 lei, cooptând un
nou asociat în persoana SC EVRO IMPEX SRL astfel componenţa capitalului social
majorat fiind următoarea:
- MUDALEX GMBH 50 părţi sociale 1,8 %
- SC IFOR SA 1.316 părţi sociale 46,5 %
- SC TEHNOCONS KNW-HOW 100 părţi sociale 3,5 %
- SC EVRO IMPEX SRL 1.366 părţi sociale 48,2 %

23
 c) Modificarea structurii capitalului social în sensul schimbării aportului în dolari
SUA al firmei MUDALEX GMBH în aport în natura prin două autoturisme marca
NISSAN, respectiv MAZDA în valoare totală de 8.334 USD reprezentând suma depusă
iniţial.
Regimul de lucru este de 5 zile pe săptămână şi se desfăşoară astfel :
 la secţia de productie programul începe la ora 6 şi se termină la ora 22, într-un schimb
cu începere şi terminare de program glisanta , în funcţie de posibilităţile de navetă a
personalului.
 la secţia de montaj programul este de 5 zile pe săptămână cu lucrul în acord individual.
În prezent societatea asigură în medie 286 locuri de munca în cadrul secţiilor de
producţie.Producţia realizată de către societate este în medie:
 85.000.000 buc. jucării Kinder Sorpresa asamblate în cadrul secţiei Săcueni anual;
120.000 buc. maturi sorg vândute intern şi aproximativ 50 tone materie primă sortată la
export. În urma prelucrării sorgului cu sămânţă, rezultă aproximativ 10 tone paie sorg
deşeu care se distribuie pe post de material furajer către cetăţeni pentru animale sau se
ard, în funcţie de calitatea materiei prime prelucrate.

24
 CAPITOLUL III
APLICAŢIE PRACTICĂ PRIVIND ECHILIBRUL
FINANCIAR LA
SC “BINAROM PRODUCŢIE“ SRL

3. 1. Analiza practică pe baza bilanţului financiar

Bilanţul financiar cuprinde două părţi, cu o strânsă corespondenţă a elementelor
componente de activ cu cele de pasiv:
 partea de sus (HAUT) pentru reflectarea echilibrului financiar pe termen
lung, cu imobilizări în activ, cărora le corespund capitalurile permanente
în pasiv;
 partea de jos (BAS) pentru reflectarea echilibrului pe termen scurt, cu
active circulante şi disponibilităţi băneşti în activ, în corespondenţă cu
datorii de exploatare şi credite de trezorerie în pasiv.
Pornind de la un mic echilibru care trebuie să existe între durata unei operaţii de
finanţare şi durata mijloacelor de finanţare corespunzătoare, bilanţul financiar pune în
evidenţă două reguli principale ale finanţării:
 nevoile permanente de alocare a fondurilor băneşti se vor acoperi din
capitaluri permanente, în special din capitaluri proprii.
 nevoile temporare se vor acoperi din surse temporare.
Bilanţ financiar – 2005(mii lei)
ACTIVE SUME PASIVE SUME
 Nevoi permanente 172.911  Capitaluri permanente 207.651
 Imobilizări necorporale 260  Capitaluri proprii 207.651
 Imobilizări corporale 172.651  Datorii financiare —
 Imobilizări financiare —  Resurse temporare
 Nevoi temporare 361.492  Datorii 326.752
 Stocuri 209.719  Credite bancare 326.752
pe termen scurt
 Creanţe 145.105
6.668  Total pasiv
 Disponibilităţi —
 Total activ 534.403 534.403
1) Determinarea situaţiei nete (SN)

25
 SN = Activ total – Datorii totale
SN = 534.403 – 26.752 = 207.651
2) Determinarea fondului de rulment financiar (FRF)
a) FRF = Capitaluri permanente – Nevoi permanente
FRF = 207.651 – 172.911 = 34.740 mii lei
b) FRF = Nevoi temporare – Resurse temporare
FRF = 361.149 – 326.752 = 34.740 mii lei
FR propriu = Capitaluri proprii – Imobilizări nete
FR propriu = 207.651– 172.911 = 34.740 mii lei
FR împrumutat = FRF – FR propriu
FR împrumutat = 34.740 – 34.740 = 0
3) Determinarea nevoii de fond de rulment (NFR)
NFR = (Nevoi temporare – Active de trezorerie) – (Resurse temporare – Pasive
de trezorerie)
NFR = (361.492 – 6.668) - (326.752 – 0) = 28.072 mii lei
4) Determinarea trezoreriei nete (TN)
TN = FRF - NFR
TN = 34.740 – 28.072 = 6.668 mii lei
TN = Active de trezorerie - Pasive de trezorerie
TN = 6.668 – 0 = 6.668 mii lei

Vom calcula în continuare viteza de rotaţie a stocurilor, a creanţelor şi a

obligaţiilor întreprinderii:
Cifra de afaceri
Numar de rotatii =
Stocuri
Stocuri * T
Numar de zile =
Cifra de afaceri
unde T — perioada de referinţă (în cazul nostru 360 zile)

Creante * 360
Perioada de recuperare a creantelor =
Cifra de afaceri

Obligatii * 360
Perioada de rambursare a datoriilor =
Cifra de afaceri

26
 Se observă o situaţie bună a întreprinderii. S-au respectat regulile principale ale
finanţării. Astfel, se constată un fond de rulment pozitiv (activele imobilizate sunt
finanţate din capitaluri permanente), care finanţează o parte a activelor circulante. Mai
mult, acest fond de rulment pozitiv s-a realizat în întregime pe seama capitalurilor proprii
(FR împrumutat = 0  că întreprinderea nu a apelat la împrumuturi). Nevoia de fond de
rulment este de asemenea pozitivă, deci există în cadrul întreprinderii un surplus de
active circulante în raport cu datoriile din exploatare posibil de mobilizat. Dar aceste
active circulante sunt finanţate din fondul de rulment care este superior nevoii de fond de
rulment. Rezultă o trezorerie netă pozitivă. Pe ansamblu se înregistrează o situaţie
favorabilă.
Bilanţ financiar –2006 (mii lei)
ACTIVE SUME PASIVE SUME
 Nevoi permanente 270.220  Capitaluri permanente 283.216
 Imobilizări necorporale —  Capitaluri proprii 283.216
 Imobilizări corporale 270.220  Datorii financiare —
 Imobilizări financiare —
 Nevoi temporare 169.667  Resurse temporare 156.671
 Stocuri 76.499  Datorii 156.671
 Creanţe 86.662  Credite bancare
 Disponibilităţi 6.506 pe termen scurt —
 Total activ 439.887  Total pasiv 439.887

1) Determinarea situaţiei nete (SN)

SN = 439.887 – 156.671 = 283.216
2) Determinarea fondului de rulment financiar (FRF)
FRF = 283.216 – 270.220 = 12.996 mii lei
FRF = 169.667 – 156.671 = 12.996 mii lei
FR propriu = 283.216 – 270.220 = 12.996 mii lei
FR împrumutat = 12.996 – 12.996 = 0
3) Determinarea nevoii de fond de rulment (NFR)
NFR = (169.667 – 6.506) – (156.671 – 0) = 6.490 mii lei
4) Determinarea trezoreriei nete (TN)
TN = 12.996 – 6.490 = 6.506 mii lei
TN = 6.506 - 0 = 6.506 mii lei

CF = TN2006 – TN2005 = 6.506 – 6.668 = –162 mii lei

27
 Vom calcula în continuare viteza de rotaţie a stocurilor, a creanţelor şi a
obligaţiilor întreprinderii:

Creşterea situaţiei nete în 2006 faţă de 2005 s-a realizat pe seama realizării de
profit şi reinvestirii unei părţi a acestuia. A rezultat o creştere a capitalurilor proprii, în
special pe seama creşterii fondurilor întreprinderii, dar şi pe seama creşterii activului net,
atât în valoare absolută cât şi în valoare relativă (ca urmare a reevaluării, dar şi a
investiţiilor). Societatea prezintă o gestiune economică sănătoasă, având o situaţie netă
pozitivă cu tendinţă crescătoare.
Deşi fondul de rulment a scăzut în 2006 faţă de 2005 a rămas pozitiv. La prima
vedere această scădere apare ca o situaţie negativă. Luând în considerare indicele
capitalului social şi indicele activelor imobilizate (ICS = 1 şi IImo = 1,56), observăm că
scăderea fondului de rulment se datorează creşterii activelor imobilizate. Această creştere
va determina o îmbunătăţire a situaţiei financiare a întreprinderii pe termen lung, datorită
rezultatelor exploatării degajate de investiţii. Şi în această situaţie fondul de rulment s-a
realizat în totalitate doar pe baza capitalurilor permanente, întreprinderea neapelând la
nici o formă de finanţare externă.
Şi în cazul nevoii de fond de rulment se observă o scădere în anul 2006 faţă de
2005, având o valoare pozitivă. Deşi încă pozitivă, această scădere poate să apară ca o
situaţie nefavorabilă a întreprinderii. Dar raportându-ne la activele circulante, şi în cadrul
lor la stocuri se constată o accelerare a rotaţiei stocurilor şi implicit o reducere a duratei
de stocare. Fondurile nu mai sunt imobilizate în stocuri o perioadă îndelungată de timp,
ceea ce duce la o degajare de resurse băneşti. În ceea ce priveşte creditele–clienţi şi
creditele–furnizor sesizăm o situaţie atipică (creditele–clienţi > creditele–furnizor). Faţă
de anul 2005 s-au relaxat atât plăţile cât şi încasările, dar durata de recuperare a

28
 creanţelor rămâne mai mică decât perioada de rambursare a obligaţiilor (respectiv 25,88
zile faţă de 46,96 zile). Toate acestea reflectă o situaţie favorabilă.
Trezoreria netă înregistrează o valoare pozitivă şi aproximativ egală cu cea din
anul precedent. Trezoreria netă pozitivă reprezintă rezultatul întregului echilibrul
financiar al întreprinderii. Aceste lichidităţi îi permit atât rambursarea datoriilor pe
termen scurt cât şi efectuarea diferitelor plasamente eficiente pe piaţa financiară şi
monetară. Dar în cazul întreprinderii noastre nu sunt plasamente.
Cash-flow-ul negativ reprezintă o scădere a capacităţii reale de finanţare a
investiţiilor.
Bilanţ financiar – 2007 (mii lei)
ACTIVE SUME PASIVE SUME
 Nevoi permanente 287.014  Capitaluri permanente 272.108
 Imobilizări necorporale —  Capitaluri proprii 272.108
 Imobilizări corporale 285.000  Datorii financiare —
 Imobilizări financiare 2.014
 Nevoi temporare 360.208  Resurse temporare 375.114
 Stocuri 96.040  Datorii 375.114
 Creanţe 239.529  Credite bancare
 Disponibilităţi 24.639 pe termen scurt —
 Total activ 647.222  Total pasiv 647.222

1) Determinarea situaţiei nete (SN)

SN = 647.222 – 375.114 = 272.108
2) Determinarea fondului de rulment financiar (FRF
FRF = 272.108 – 287.014 = –14.906 mii lei
FRF = 360.208 – 375.114 = –14.906 mii lei
FR propriu = 272.108 – 287.014 = –14.906 mii lei
FR împrumutat = –14.096 + 14.906 = 0
3) Determinarea nevoii de fond de rulment (NFR)
NFR = (360.208 – 24.639) – (375.114 – 0) = –39.545 mii lei
4) Determinarea trezoreriei nete (TN)
TN = –14.906 + 39.545 = 24.639 mii lei
TN = 24.639 – 0 = 24.639 mii lei
CF = TN2007 – TN2006 = 24.639 – 6.506 = 18.133 mii lei
Vom calcula în continuare viteza de rotaţie a stocurilor, a creanţelor şi a
obligaţiilor întreprinderii:
00

29
 Situaţia netă a scăzut în anul 2007 comparativ cu 2006. Această scădere se
datorează scăderii fondurilor (cont 112 + 118), deoarece întreprinderea a realizat profit în
anul precedent, deci nu poate fi vorba despre consumarea integrală a capitalurilor proprii
datorită pierderilor. Fiind vorba despre scăderea fondurilor, probabil întreprinderea a
investit o parte din capitalul propriu.
Nevoia de fond de rulment este de asemenea negativă, iar în valoare absolută
depăşeşte valoarea fondului de rulment. Ea reflectă un surplus de resurse temporare în
raport cu nevoile corespunzătoare de capitaluri circulante. Totuşi, trebuie luat în
considerare faptul că viteza de rotaţie a stocurilor a crescut. Deşi viteza de rotaţie
(lichiditatea) a creanţelor a scăzut faţă de anul precedent, deci s-au încetinit încasările, ea
se menţine sub termenul de exigibilitate a datoriilor care şi ele s-au încetinit. Deci, pe
ansamblu, se pare că, şi nevoia de fond de rulment evidenţiază un fapt pozitiv.
Datorită faptului că nevoia de fond de rulment este mai mare decât fondul de
rulment, în valoare absolută, societatea înregistrează o trezorerie netă pozitivă şi în
creştere faţă de anul precedent.
Evidenţierea indicatorilor echilibrului financiar

30
Ecuaţia fundamentală a trezoreriei
TN = FR – NFR

31
 3.2 Analiza practică pe baza bilanţului funcţional

Din punctul de vedere al bilanţului funcţional, realizarea echilibrului financiar nu

presupune doar existenţa unui FR > 0 ca marjă de securitate, ci efectiv a unui fond de
rulment acoperitor nevoilor de finanţare generate de activitatea întreprinderii. Surplusul
resurselor durabile în raport cu valorile imobilizate, reprezintă fondul de rulment
funcţional sau fondul de rulment net global (FRNG), care este disponibil pentru
finanţarea operaţiilor ciclului de exploatare.
Astfel folosind partea de jos a bilanţului funcţional relaţia de determinare a
FNRG este:

FNRG = Resurse durabile – Nevoi stabile (în formă brută)

sau

FNRG = Capitaluri permanente – Activ imobilizat net

(FNRG = (Resurse stabile - Amortizări) - Imobilizări nete
Dacă FRNG va fi superior sau inferior nevoilor angajate de exploatare întreprinderea va
avea lichidităţi, sau dimpotrivă va fi obligată să angajeze noi credite pe termen scurt
pentru finanţarea nevoilor de exploatare.
Diferenţa dintre nevoile de exploatare şi în afara exploatării, pe de o parte, şi
datoriile de exploatare şi diverse datorii ,pe de altă parte, constituie nevoia de fond de
rulment total (NFRT).

NFRT = Nevoi ciclice – Resurse ciclice

Nevoia de fond de rulment totală are două componente: nevoia de fond de

rulment pentru exploatare (NFRE) şi nevoia de fond de rulment în afara exploatării
(NFRAE). Cele două componente stabilite la nivelul al doilea şi al treilea al bilanţului
funcţional se determină astfel:

NFRT = NFRE – NFRAE

unde: NFRE — nevoia de fond de rulment pentru exploatare

— nevoia de fond de rulment în afara exploatării

32
 NFRE = ACE – DE şi NFRAE = ACAE – DAE
unde: ACE — activ circulant de exploatare
DE — datorii de exploatare
ACAE — activ circulant în afara exploatării
DAE — datorii în afara exploatării..
TN = Nevoi de trezorerie – Resurse de trezorerie

Bilanţ funcţional – 2005 (mii lei)

ACTIV Brut Amortiz Net PASIV Suma
Proviz.
Active imobilizate 219.389 46.478 172.911 Capital propriu 207.651
Imob. necorporale 520 260 260 Capital social 143.500
Imob. corporale 218.869 46.218 172.651 Rezerve 64.151
Imob. financiare — — — Datorii financiare —
Active circulante 361.492 — 361.492 Datorii pe t. scurt 326.752
Active circulante de 351.475 351.475 Datorii de exploatare
exploatare — 325.697
Stocuri 209.719 — 209.719 Datorii furnizori 171.115
Creanţe 141.756 — 141.756 Alte datorii 154.582
Active circulante în afara 3.349 3.349 Datorii în afara 1.055
exploatării — exploatării
Alte creanţe 737 — 737 Creditori diverşi 1.055
Furnizori - debitori 2.612 — 2.612
Disponibilităţi 6.668 — 6.668 Credite bancare curente
—
Total 580.881 46.478 534.403 Total 534.403
1) Calculul fondului de rulment net global (FRNG):
a) FRNG = Resurse durabile – Nevoi stabile (în formă brută)
FNRG = (Capital permanent + Amortizări cumulate) – Activ imobilizat brut
FRNG = (207.651 + 46.478) – 219.389 =
= 254.129 – 219.389 = 34.740 mii lei
FNRG = Capitaluri permanente – Activ imobilizat net
FNRG = (Resurse durabile – Amortizări cumulate) – Activ imobilizat net
FNRG = (254.129 – 46.478) – 172.911 =
= 207.651 – 172.911 = 34.740 mii lei
b) FNRG = (Nevoi ciclice + Nevoi de trezorerie) – (Resurse ciclice – Resurse de
trezorerie)
FNRG = (Active circulante de exploatare + Active circulante în afara exploatării +
Disponibilităţi) – (Datorii de exploatare + Datorii în afara exploatării + Credite bancare
curente)
FNRG = (351.475 +3.349 +6.668) – (325.697 + 1.055 +0)
= 361.492 – 326.752 = 34.740 mii lei
2) Calculul nevoi de fond de rulment totală (NFRT):
NFRT = Nevoi ciclice – Resurse ciclice
NFRT = 354.824 – 326.752 = 28.072 mii lei
3) Descompunerea NFR totală:

33
 NFRT = NFRE – NFRAE
a) NFRE = ACE – DE
NFRE = 351.475 – 325.697 = 25.778 mii lei
b) NFRAE = ACAE – DAE
NFRAE = 3.349 – 1.055 = 2.294 mii lei
Verificare: 25.778 + 2.294 = 28.072 mii lei = NFRT
4) Calculul trezoreriei nete (TN):
TN = Nevoi de trezorerie – Resurse de trezorerie
TN = Disponibilităţi – Credite bancare curente
TN = 6.668 – 0 = 6.668 mii lei
Nevoia de fond de rulment este finanţată în totalitate prin fondul de rulment net
global (FRNG > NFRT). Se degajă trezorerie netă pozitivă.
Bilanţ funcţional – 2006 (mii lei)
ACTIV Brut Amortiz Net PASIV Suma
Proviz.
Active imobilizate 326.369 56.149 270.220 Capital propriu 283.216
Imob. necorporale 520 520 — Capital social 143.500
Imob. corporale 325.849 55.629 270.220 Rezerve 139.716
Imob. financiare — — — Datorii financiare —
Active circulante 169.667 — 169.667 Datorii pe t. scurt 156.671
Active circulante de — Datorii de exploatare
exploatare 162.684 162.684 155.616
Stocuri 76.499 — 76.499 Datorii furnizori 47.605
Creanţe 86.185 — 86.185 Alte datorii 108.011
Active circulante în Datorii în afara
afara exploatării 6.983 — 6.983 exploatării 1.055
Alte creanţe 477 — 477 Creditori diverşi 1.055
Furnizori - debitori — — —
Disponibilităţi 6.506 — 6.506 Credite bancare curente
—
Total 326.369 56.149 439.887 Total 439.887

1) Calculul fondului de rulment net global (FRNG):

a) FRNG = 339.365 – 326.369 = 12.996 mii lei
FNRG = 283.216 – 270.220 = 12.996 mii lei
b) FNRG = 169.667 – 156.671 = 12.996 mii lei
2) Calculul nevoi de fond de rulment totală (NFRT):
NFRT = 163.161 – 156.671 = 6.490 mii lei
3) Descompunerea NFR totală:
a) NFRE = 162.684 – 155.616 = 7.068 mii lei
b) NFRAE = 477 – 1.055 = – 578 mii lei
Verificare: 7.068 + (–578) = 6.490 mii lei = NFRT
4) Calculul trezoreriei nete (TN):
TN = 6.506 – 0 = 6.506 mii lei- trezorerie netă pozitivă (FRNG >
NFRT).

34
 Bilanţ funcţional – 2007(mii lei)
ACTIV Brut Amortiz Net PASIV Suma
Proviz.
Active imobilizate 322.777 35.763 287.014 Capital propriu 272.108
Imob. necorporale 520 520 — Capital social 143.500
Imob. corporale 320.243 35.243 285.000 Rezerve 128.608
Imob. financiare 2.014 — 2.014 Datorii financiare —
Active circulante 360.208 — 360.208 Datorii pe t. scurt 375.114
Active circulante de — Datorii de exploatare
exploatare 328.635 328.635 375.114
Stocuri 96.040 — 96.040 Datorii furnizori 76.997
Creanţe 232.595 — 232.595 Alte datorii 298.117
Active circulante în afara Datorii în afara exploatării
exploatării 31.573 — 31.573 —
Alte creanţe 6.934 — 6.934 Creditori diverşi —
Furnizori - debitori — — —
Disponibilităţi 24.639 — 24.639 Credite bancare curente
—
Total 322.777 35.763 647.222 Total 647.222

1) Calculul fondului de rulment net global (FRNG):

a) FRNG = 307.871 – 322.777 = –14.906 mii lei
FNRG = 272.108 – 287.014 = –14.906 mii lei
b) FRNG = 360.208 – 375.114 = –14.906 mii lei
2) Calculul nevoi de fond de rulment totală (NFRT):
NFRT = 335.569 – 375.114 = –39.545 mii lei
3) Descompunerea NFR totală:
a) NFRE = 328.635 – 375.114 = –46.479 mii lei
b) NFRAE = 6.934 – 0 = 6.934 mii lei
Verificare: –46.479 + 6.934 = –39.545 mii lei = NFRT
4) Calculul trezoreriei nete (TN):
TN = 24.639 – 0 = 24.639 mii lei
Fondul de rulment net global negativ acoperă doar parţial activele imobilizate.
Nevoia de fond de rulment negativă, dar în valoare absolută mai mare decât fondul de
rulment generează o trezorerie netă pozitivă. Finanţarea ciclului de exploatare şi a
operaţiilor din imobilizări se realizează din fondurile primite de la furnizori şi din
avansurile primite de la clienţi.

CAPITOLUL V
CONCLUZII ŞI PROPUNERI

35
Pe baza datelor prezentate în această lucrare (indicatori economico-financiari şi indicatori

ai echilibrului financiar) am realizat o analiză cu privire la situaţia SC . BINAROM

PRODUCŢIE“ SRL
Referitor la indicatorii economico-financiari calculaţi putem aprecia o evoluţie
pozitivă la majoritatea dintre aceştia, dar numai în valoare absolută. Dacă se ia în
considerare inflaţia, nu se poate vorbi, totuşi de o creştere. Astfel cifra de afaceri
înregistrează o creştere impresionantă în special în anul 2007, cu 241% mai mare ca în
anul 2006. Aceeaşi creştere se poate observa şi la indicatorii de gestiune.
În ceea ce priveşte ratele de rentabilitate înregistrăm de asemenea la o creştere în
2007 fată de 2004, cu mică scădere în 2006. Aceasta se traduce în sporirea atât a
eficienţei mijloacelor materiale şi financiare alocate activităţii, cât şi a randamentului
capitalului propriu. Ratele rentabilităţii economice ale întreprinderii pot fi considerate
corespunzătoare în 2004 (Re2004 = 29,85%), nesatisfăcătoare în 2006 (R e2006 = 18,73%), şi
foarte bună în 2007 (Re2007 = 54,29%). Aceasta trebuie să permită reînnoirea şi creşterea
activelor într-o perioadă cât mai scurtă. Însă, având în vedere inflaţia, nu avem de a face
cu o creştere reală, motiv pentru care nu permite reînnoirea activelor într-o perioadă
scurtă. Rata rentabilităţii financiare este inferioară nivelului ratei dobânzii. Deci, deşi este
pozitivă şi în creştere, nu poate fi vorba de o creştere reală a rentabilităţii financiare.
Rata profitului brut, mare în 2004 a cunoscut o scădere puternică în 2005 (peste
350%), urmată de o creştere în 2006 (peste 200%), dar nereuşind să atingă nivelul din
2004, asta , şi la o dublare a cifrei de afaceri. Totuşi, şi acesta poate fi unul din motivele
scăderii situaţiei nete şi a fondului de rulment al întreprinderii. Pe lângă toata acestea
putem observa o îmbunătăţire a vitezei de rotaţie a stocurilor şi a termenelor de
lichiditate şi exigibilitate a creanţelor, respectiv a datoriilor.
Pe ansamblu se poate remarca că anul 2005 a fost cel mai slab. În ce priveşte
cel mai bun an, dacă ne raportăm la cifre absolute, se poate spune că acesta a fost 2006.
Dar în cifre relative, ţinând cont că inflaţia în 2006 a fost de peste 3 ori mai mare ca în
2004, rezultatele obţinute în 2004 sunt mai însemnate.

36
 Dintre cauzele care au frânat realizarea unor rezultate mai însemnate şi prin
înlăturarea cărora activitatea ar deveni mai eficientă putem aminti:
– preţul foarte mic obţinut pe unitatea de produs, care abia asigură acoperirea
cheltuielilor legate de producţie; (în 2004 preţul pe unitate de produs era de 1000 lei, iar
costul de producţie de 812 lei; în 2005 la 1000 lei venit, costul de producţie a fost de 899
lei; în 2006 la 1000 lei venit, costul de producţie a fost de 875 lei); aceste sume
reprezintă media cheltuielilor din cursul fiecărui an; în ultimele luni ale anului 2006
datorită indexărilor salariilor în două rânduri, fără să se mărească preţul manoperei,
cheltuielile pe unitate de produs au crescut, ajungând la un nivel apropiat de cel al
veniturilor. De o foarte mare importanţă pentru întreprindere ar fi renegocierea
remuneraţiei (venitului) pe unitatea de produs
– calitatea slabă a unor produse a dus la formarea de stocuri; păstrarea acestora în
condiţii necorespunzătoare a dus la degradarea produselor şi ca urmare la vânzarea
acestora la un preţ inferior costului de producţie.
– situaţia dezastruoasă în care se află economia naţională
– lipsa unor investitori; s-a încercat atragerea unor investitori pentru creşterea
calităţii măturilor, prin aducerea de utilaje, dar, rezultatul negocierilor nu au fost
satisfăcătoare .În momentul de faţă activitatea de producţie se realizează manual, ceea ce
duce, aşa cum am amintit, la o calitate scăzută, la limita minimă acceptată de cumpărător.
Fondul de rulment are o accentuată tendinţă descrescătoare. În anul 2005 FR scade
cu 267% faţă de anul 2004, iar în anul 2006 scade cu 187% faţă de anul 2005. Se ajunge
în 2006 la un fond de rulment negativ, care reprezintă din punctul de vedere al
principiilor de finanţare ale gestiunii, o situaţie aparent nefavorabilă.
Aceeaşi tendinţă descrescătoare o înregistrează şi nevoia de fond de rulment. NFR
a scăzut în 2005 cu 332% faţă de anul 2004, iar în anul 2006 cu 116% faţă de anul 2005.
Scăderea s-a datorat accelerării vitezei de rotaţie a stocurilor (a crescut de peste 5 ori
viteza de rotaţie), şi reducerii perioadei de recuperare a creanţelor (de la 49,57 zile la
36,03 zile). Din acest punct de vedere situaţia întreprinderii este favorabilă.
Trezoreria netă a crescut în anul 2006 cu 369% faţă de anul 2004, având o
valoare pozitivă de 24.639 mii lei. Poate fi interpretată favorabil această situaţie dacă
avem în vedere că trezoreria netă pozitivă este rezultatul întregului echilibru financiar al

37
întreprinderii. Dar dacă se manifestă ca o imobilizare de resurse posibile de finanţat apare
ca o situaţie nefavorabilă.
La întreprinderea noastră fondul de rulment depăşeşte nevoia de fond de rulment
(FR > NFR), rezultând o trezorerie netă pozitivă, adică un surplus de disponibilităţi
băneşti. Pentru asigurarea echilibrului financiar întreprinderea ar trebui, ori să reducă
nivelul fondului de rulment, ori să mărească nivelul nevoii de fond de rulment.
Ideal ar fi o creştere a capitalurilor proprii (în special a capitalului social), sau
chiar apelarea la surse externe, urmată de creştere a imobilizărilor, dar într-o proporţie
mai mică, astfel încât să genereze un fond de rulment pozitiv.
Astfel fondul de rulment va putea finanţa o parte a nevoii de fond de rulment,
adică o finanţare a activelor circulante din pasive permanente. Nevoia de fond de rulment
ar trebui să fie de aceeaşi valoare.
Acest lucru se poate realiza renunţându-se la datoriile pe termen scurt, numai
într-o anumită proporţie, deoarece se cunoaşte că, costul dobânzii la împrumuturile pe
termen scurt este mai mic decât cel al împrumuturilor pe termen lung (acolo unde sunt
împrumuturi pe termen lung).
Analiza economico-financiară este un proces complex de cunoaştere a stării economico-
financiare în condiţii concrete de loc şi timp, folosind metode adecvate şi indicatori
specifici în vederea individualizării şi dimensionării factorilor şi cauzelor cu acţiune
pozitivă sau negativă, care au determinat o anumită condiţie economico-financiară,
precum şi reglarea prin decizii tactice şi strategice a echilibrului dintre lichiditatea
activelor şi exigibilitatea elementelor de pasiv, a echilibrului funcţional dintre nevoile
curente şi resursele implicate, precum şi a corelaţiei globale a costului resurselor cu
randamentul întrebuinţărilor.

BIBLIOGRAFIE

38
 1. Iosefina Morosan -,Analiza economico-financiara ,Editura
Fundatiei Romania de Maine,Bucuresti 2006.
2. Luise Mladen,Gheorghe Manolescu- Buget si trezorerie, Editura
Fundatiei Romania de Maine,Bucuresti 2007.
3. Stănescu C., Işvănescu L., Băicuşi A. – Analiza economico–
financiară , Editura Economică, Bucureşti, 1996.
4 *** - B.N.R. – Raport asupra inflaţiei, nr. 1/2001
5 *** - IAS 7 (Stamdardele Internaţionale de Contabilitate nr. 7).

39