Facultatea de Medicină

Universitatea de Medicină, Farmacie, Științe și Tehnologie ”G.E.Palade” din Tirgu Mureș

Contabilitate și management
financiar pentru sistemul
sanitar
Seminarii
Programul de studii ”MMSS” anul 1

Conf.univ.dr. Göndör Mihaela-Liliana

2021

1
Seminar 2
Tema 2: Prezentarea tipurilor de bilanț folosite ca instrument în analiza
diagnostic a situaţiei financiare

Considerații teoretice
În vederea elaborării diagnosticului financiar, analiza financiară parcurge mai multe etape, care
presupun colectarea și analiza informaţiilor necesare și care se finalizează cu adoptarea unor
decizii corective în managementul financiar pe termen scurt, mediu şi lung.

Bilanțul este un document financiar-contabil de sinteză, în măsură să furnizeze informațiile

necesare unei analize diagnostic a situației financiare a entității.

Ne aducem aminte (Seminarul nr.1):

Bilanţul este documentul contabil de sinteză prin care se prezintă elementele de activ şi de pasiv
(mijloacele şi resursele) la închiderea exerciţiului şi în alte situaţii prevăzute de lege, grupate după
natură, destinaţie şi lichiditate, respectiv, după natură, provenienţă şi exigibilitate.

ACTIV = mijloacele PASIV = resursele

- grupate după natură, destinaţie şi - după natură, provenienţă şi
lichiditate exigibilitate

Elementele de pasiv vizează fondurile de care a beneficiat entitatea: capitalurile proprii ale
asociaţilor, provizioanele, datoriile de exploatare, financiare.

Elementele de activ vizează utilizările acestor fonduri: cu titlu durabil - active imobilizate şi cu
titlu provizoriu şi ciclic - active circulante.

Activul şi pasivul reflectă aceeaşi realitate văzută sub forma mijloacelor de finanţare şi a
utilizării acestora la acelaşi moment, ceea ce impune echilibrul permanent între activele şi
pasivele bilanţului, indiferent de forma de prezentare a acestuia (tabelară sau în listă).

Conform regulamentelor contabile (IAS 1), “Prezentarea situaţiilor financiare”, obiectivul

bilanţului este de a prezenta fidel informaţii despre poziţia financiară a entității, respectiv,
capacitatea de a se adapta schimbărilor mediului, cu ajutorul resurselor economice controlate
(activele), structurii de finanţare (datorii şi capitaluri proprii), precum şi cu ajutorul unor indicatori
financiari importanţi pentru evaluarea sănătăţii financiare a întreprinderii (lichiditatea şi
solvabilitatea).

2
Criteriile de clasament al activelor şi pasivelor bilanţului diferă în funcţie de scopul urmărit în
analiză şi în funcţie de utilizator, ceea ce a condus la existenţa mai multor tipuri (modele) de bilanţ,
cum ar fi:
- bilanţul contabil clasic construit pe baza unui sistem dublu de clasament în activ după
destinaţie şi după natură, iar în pasiv după apartenenţă şi exigibilitate,
- bilanţul financiar,
- bilanţul functional.

➢ Studiul bilanţului trebuie efectuat după repartizarea rezultatului şi începe cu examinarea

structurii pasivului şi a structurii activului.

Orice nevoie de finanţare trebuie acoperită din resurse financiare, ceea ce se reflectă prin bilanţul
financiar (patrimonial).

Bilanţul financiar (numit şi lichiditate-exigibilitate) constituie un suport al analizei financiare

tradiţionale având ca finalitate descrierea patrimoniului întreprinderii în vederea unei evaluări
patrimoniale care poate interesa atât proprietarii/managerii, cât şi creditorii și investitorii.

Logica bilanţului financiar se bazează pe criteriul lichidităţii crescătoare a activului şi al

exigibilităţii crescătoare a pasivului. Lichiditatea crescătoare a posturilor de activ este
disponibilitatea din ce în ce mai mare a acestora de a deveni “lichide” şi de a acoperi nevoile
întreprinderii; în partea de sus a activului se află valorile imobilizate, cele mai puţin
“lichide”, iar la sfârşit, disponibilităţile, cele mai “lichide”.

Schematic, bilanţul financiar se prezintă astfel:

Bilanţ financiar
Activ = Necesar Pasiv = Resurse
Necesar permanent Capitaluri permanente (Cp)
Activ imobilizat net > 1 an 1. Capitaluri proprii (C)
2. Datorii cu scadenţe > 1 an
Necesar temporar
1. Activ circulant net < 1 an Resurse temporare
2. Imobilizări financiare < 1 an 1. Datorii cu Resurse temporare
scadenţe < 1 an 1. Datorii cu scadenţe < 1 an
3. Disponibilităţi (Trezorerie activă) 2. Credite bancare (Trezorerie pasivă)
Total Activ Total Pasiv

3
Prezentarea bilanţului financiar pune în evidenţă două părţi distincte pe orizontală:
- partea superioară, care reflectă structura financiară prin stabilitatea elementelor care îl
compun (necesarul de finanţat permanent şi resursele de finanţare permanente) şi
- partea inferioară, care reflectă finanţarea ciclului de activitate (necesarul de finanţat pe
termen scurt şi resursele temporare de finanţare).

Clasamentul activelor şi pasivelor pune în evidenţă, printr-o simplă lectură orizontală,

echilibrele sau dezechilibrele structurale ale bilanţului.

Importanţa bilanţului financiar în analiza financiară decurge din faptul că el serveşte la

determinarea marjei de securitate financiară prin intermediul fondului de rulment, care permite
entității să facă faţă riscurilor pe termen scurt, garantând solvabilitatea acesteia.

În consecinţă, bilanţul trebuie privit ca un ansamblu de resurse şi de utilizări, care oferă indicii
asupra deciziilor strategice în materie de investiţii şi de finanţare, fără a exista o afectare a unei
resurse unui anumit tip de utilizare.

4
Exemple de bilanțuri [1]

Bilanţ Contabil armonizat restrâns

5
Bilanţ financiar (lichiditate – exigibilitate)

Schematic, bilanţul funcţional se prezintă astfel:

Bilanţ funcţional

Comparaţia între bilanţul financiar şi bilanţul funcţional:

a. bilanţul financiar permite o analiză externă a situaţiei financiare a entității interesantă pentru
creditori, iar bilanţul funcţional permite în primul rând o analiză internă realizată în principal de
managerii întreprinderii;
b. bilanţul funcţional se stabileşte din perspectiva continuităţii activităţii, în timp ce bilanţul
financiar este realizat din perspectiva încetării activităţii.

6
Un principiu de elaborare a bilanţului funcţional se referă la exprimarea posturilor de bilanţ la
valoarea brută, (valoarea de origine a acestora), ceea ce impune includerea amortismentelor şi
provizioanelor în capitalurile proprii, ca resurse de autofinanţare a întreprinderii.
Rezultă că bilanţul funcţional nu mai poate juca rolul asemănător bilanţului financiar în evaluarea
patrimonială a posturilor, ci constituie un punct de plecare ideal pentru o analiză de flux, permiţând
determinarea variaţiilor de stocuri.
Bilanţ funcţional (economic)

Structurarea bilanţului funcţional permite evidenţierea a două categorii de utilizări în activ, una
legată efectiv de exploatare şi alta independentă de ciclul de producţie.
În pasiv sunt prezentate două categorii de resurse, unele generate de exploatare şi altele fără
legătură cu aceasta.

În analiza financiară importanţa bilanţului funcţional decurge din faptul că el permite

aprecierea stabilităţii structurii financiare a întreprinderii prin intermediul trezoreriei nete
şi exprimă interdependenţa dintre structura financiară şi natura activităţii sale.

7
În concluzie:
➢ Studiul bilanţului presupune o apreciere generală a conţinutului acestuia, ceea ce se obţine
prin lectura bilanţului, care presupune, mai întâi examinarea resurselor care au finanţat
mijloacele (utilizările) entității în cursul exerciţiului financiar.
➢ Studiul bilanţului financiar (patrimonial) şi funcţional (economic) prezentate sub formă
tabelară implică o analiză internă a acestora, care poate fi efectuată în două direcţii:
orizontală şi verticală, fiecare punând în evidenţă corelaţii cu semnificaţii deosebite în
aprecierea situaţiei financiare a întreprinderii.
➢ Analiza pe orizontală a bilanţului pune în evidenţă modul în care se realizează principalele
echilibre financiare pe termen scurt şi pe termen lung ale întreprinderii sau grupului de
întreprinderi, prin intermediul unor mărimi cum ar fi: situaţia netă, fondul de rulment,
necesarul de fond de rulment, trezoreria.
➢ Analiza bilanţului contabil structurat conform Reglementărilor Contabile armonizate cu
Standardele Internaţionale de Contabilitate şi Directiva a IV-a CEE este facilitată în
privinţa determinării echilibrelor financiare prin formatul în listă, ceea ce implică doar o
analiză în direcţie verticală a bilanţului.
➢ Studiul bilanţului implică şi o analiză externă a acestuia, care vizează interpretarea
indicatorilor de bilanţ în strânsă legătură cu activitatea economică a întreprinderii, ceea ce
presupune confruntarea unor posturi de bilanţ cu sumele înregistrate în rulajele conturilor
aşa cum rezultă din balanţele de verificare.

Analiza echilibrelor financiare/dagnostic financiar pe baza bilanțului

Bilanţul este “fotografia” entității care, indiferent de forma de prezentare, trebuie să ofere răspuns
la o serie de întrebări specifice managementului financiar.
Aceste întrebări decurg din modul în care se realizează egalitatea între activul şi pasivul bilanţului,
egalitate care transpune o identitate fundamentală între două reprezentări diferite ale aceleiaşi
mărimi economice, sursele fondurilor (originea lor), trebuind să corespundă cu utilizările
(necesităţile) cărora le-au fost afectate.

8
Analiza situaţiei financiare pe baza bilanţului în vederea elaborării diagnosticului financiar trebuie
să aibă în vedere câteva cerinţe de bază:
1. Bilanţul trebuie analizat ca o unitate a indicatorilor financiari şi materiali, ceea ce implică o
analiză internă a acestuia.
2. Pentru a asigura studiului o anumită profunzime, bilanţul se examinează ca un tot unitar, ceea
ce impune corelarea indicatorilor din bilanţ cu operaţiunile economice al căror efect final îl
reflectă.
3. Analiza bilanţului, la un moment dat, trebuie comparată în timp şi spaţiu cu alte unităţi similare.
4. Pe baza analizei bilanţului se vor elabora previziuni şi se vor adopta decizii.

Surse:
Exemplele de bilanțuri sunt preluate din următoarele surse:
[1] Petrescu S, Analiză financiară aprofundată, UAIC, 2015, pp. 113-119