ECHILIBRUL FINANCIAR ,

FONDUL DE RULMENT ,
NECESARUL DE FOND DE RULMENT
SI
RATELE FINANCIARE

Poziția financiară a întreprinderii reprezintă relațiile dintre sursele de

finanțare (capitaluri proprii şi datorii) şi activele întreprinderii aşa cum sunt
acestea reflectate de bilanț.
Poziția financiară poate oferi informații utile datorită elementelor care
o determină:
 structura financiară a întreprinderii şi resursele economice, adică
activele pe care le controlează întreprinderea;
 bonitatea financiară a întreprinderii, pusă în evidență prin lichiditate şi
solvabilitate;
 echilibrul între nevoi şi surse, reflectate în pasivul şi activul bilanțier;
 modul de gestionare al resurselor financiare.
Analiza structurii financiare îşi propune aprecierea structurii
financiare a întreprinderii, adică a modului de formare a surselor de finanțare
după termene de exigibilitate (scurt, mediu şi lung) respectiv proveniență
(proprii, împrumutate şi atrase).
O structură financiară solidă presupune ca întreprinderea să
beneficieze de stabilitate financiară, în condițiile unei autonomii şi implicit a
unei îndatorări acceptabile. Analiza structurii patrimoniale îşi propune
cercetarea modului de construire a patrimoniului concret – real, identificarea
destinației economice a capitalurilor şi evaluarea capacității întreprinderii de a-
şi modifica structura patrimonială în ca urmare a schimbărilor din mediu în
vederea îmbunătățirii parametrilor de eficiență economică.
Un prim indiciu privind eficiența dinamicii elementelor componente
ale activului poate fi pusă în evidență prin prisma comparării cu dinamica cifrei
de afaceri. Din acest punct de vedere, apreciem ca fiind eficientă modificarea
nivelului elementului de activ dacă ritmul de creştere a elementului de activ
este devansat de creşterea cifrei de afaceri.
Analiza bonității financiare urmăreşte aprecierea capacității de plată a
întreprinderii, adică evidențierea capacității întreprinderii de onorare la plată a
datoriilor indiferent de termen.
Lichiditatea exprimă măsura în care întreprinderea reuşeşte să-şi
achite obligațiile sale curente pe seama activelor curente (cele mai lichide
elemente de activ).
Analiza solvabilității întreprinderii urmăreşte capacitatea acesteia de
a-şi achita obligațiile totale (indiferent de termen) din resursele totale. Pe baza
acestui indicator se poate evalua riscul incapacității totale de plată pe termen
1
lung. Din punct de vedere al câmpului de acțiune solvabilitatea este mai largă
decât lichiditatea, incluzând în determinare active indiferent de gradul de
lichiditate şi respectiv datorii indiferent de gradul de exigibilitate.Logica
analizei echilibrului financiar este aceea de judecare a deciziilor ce s-au luat la
nivelul întreprinderii din punct de vedere al asigurării surselor de finanțare
necesare acoperirii nevoilor de finanțat, aceea de identificare şi înțelegere a
legăturilor existente între sursele financiare şi mijlocale economice.
Analiza echilibrul financiar se analizează pe termene, având ca
obiective:
 echilibrul pe termen lung, prin compararea capitalurilor permanente cu
activele imobilizate (fond de rulment);
 echilibrul curent (pe termen scurt), prin compararea activelor circulante
cu obligațiile pe termen scurt (datorii nefinanciare pe termen scurt) (necesarul
sau nevoia de fond de rulment);
 echilibrul global, prin compararea fondului de rulment cu necesarul de
fond de rulment (trezoreria).
Baza de pornire a analizei echilibrului financiar pe baza bilanțului
financiar presupune respectarea următoarelor egalități:
• active imobilizate = capital permanent, adică activele cu termene de
lichiditate de peste un an trebuie finanțate din surse cu termene de exigibilitate
corespunzătoare (mai mare de un an);
• active circulante = datorii pe termen scurt, adică activele cu termene de
lichiditate mai mică de un an trebuie finanțate din surse cu termene de
exigibilitate corespunzătoare (mai mică de un an).
Echilibrul financiar este o condiție de bază pentru derularea unei
activități profitabile. Obținerea rentabilității fără îndeplinirea condițiilor de
echilibru financiar nu oferă cadrul viabilității pe termen lung a unei
întreprinderi. łintirea echilibrului financiar presupune reglarea unui lung şir de
dezechilibre care se manifestă în activitatea întreprinderii.
Unul dintre obiectivele majore ale managementului ar trebui să fie
gestiunea rațională şi eficientă a resurselor pe care întreprinderea le are la
dispoziție în vederea asigurării unui nivel superior de eficiență şi de
rentabilitate pentru întreprindere. Astfel, analiza gestiunii resurselor financiare
ale întreprinderii îşi propune urmărirea modului urmărirea modului de
gestionare a resurselor financiare şi aprecierea eficienței gestionării resurselor
financiare. În termeni generali o gestiune eficientă a resurselor se realizează
atunci când se obțin rezultatele scontate cu un volum cât mai limitat de resurse.
Creşterea nivelului de eficiență în gestiunea resurselor este
echivalentă cu:
 obținerea aceluiaşi rezultat cu un volum mai mic de resurse;
 cu acelaşi volum de resurse obținerea unui rezultat mai mare.
Exprimarea sintetică a modului de gestionare a resurselor se
realizează prin viteza de rotație, cu ajutorul căreia se măsoară durata de timp
necesară transformării activelor în forma inițială bănească şi durata de reînnoire
a datoriilor.
2
 1. Analiza echilibrului financiar al întreprinderii

1.2 Considerații generale privind echilibrul financiar

Realizarea consecventă a obiectivului major al unei întreprinderi –

maximizarea valorii sale poate avea loc numai în condițiile unei activități
profitabile şi de menținere a echilibrului financiar. Într-o determinare
financiară, echilibrul financiar exprimă egalitatea sursele financiare şi
mijloacele economice necesare desfăşurării activității de exploatare şi
comercializare, pe termen lung şi scurt.
Logica analizei echilibrului financiar este aceea de judecare a
deciziilor ce s-au luat la nivelul întreprinderii din punct de vedere al asigurării
surselor de finanțare necesare acoperirii nevoilor de finanțat, aceea de
identificare şi înțelegere a legăturilor existente între sursele financiare şi
mijlocale economice.
Analiza echilibrul financiar se analizează pe termene, având ca
obiective:
 echilibrul pe termen lung, prin compararea capitalurilor permanente cu
activele imobilizate (fond de rulment);
 echilibrul curent (pe termen scurt), prin compararea activelor circulante
cu obligațiile pe termen scurt (datorii nefinanciare pe termen scurt) (necesarul
sau nevoia de fond de rulment);
 echilibrul global, prin compararea fondului de rulment cu necesarul de
fond de rulment (trezoreria).
Baza de pornire a analizei echilibrului financiar pe baza bilanțului
financiar presupune respectarea următoarelor egalități:
 active imobilizate = capital permanent, adică activele cu termene de
lichiditate de peste un an trebuie finanțate din surse cu termene de exigibilitate
corespunzătoare (mai mare de un an);
 active circulante = datorii pe termen scurt, adică activele cu termene
de lichiditate mai mică de un an trebuie finanțate din surse cu termene de
exigibilitate corespunzătoare (mai mică de un an).
În practică, respectarea acestor două egalități de principiu, este destul
de dificil de realizat datorită, în principal, neconcordanței dintre durata medie a
lichidității activului şi durata medie de exigibilitate a pasivului. Aprecierea
stării de echilibru financiar se face în principiu, prin „soldarea” fondului de
rulment respectiv a necesarului de fond de rulment în nivelul trezorerie,
echilibrul financiar fiind considerat atins atunci când exercițiul financiar se
încheie cu trezorerie nulă.
Existența şi menținerea unei trezorerii nule, în practică este foarte
dificil de realizat, manifestându-se ca o tendință, fapt pentru care se constituie
ca un obiectiv permanent al managementului financiar al întreprinderii.

3
 Acest indiciu de bază al echilibrului financiar nu înseamnă atingerea
integrală a echilibrului financiar, pentru că apar o serie de întrebări a căror
răspunsuri pot pune la îndoială concluzia inițială, cum ar fi:
1. În ce măsură deciziile care au vizat realizarea echilibrului financiar
au asigurat sporul maxim de valoare pentru acționari ?
2. Care sunt relațiile dintre surse şi mijloace din punct de vedere al
termenelor de lichiditate respectiv exigibilitate şi care este contribuția acestor
relații la generarea soldului de trezorerie ?
3. Care sunt elementele structurii financiare? Se realizează cel mai
scăzut cost al capitalului ?
4. În ce stadiu de află întreprinderea şi ce strategii de afaceri adoptă ?
5. În ce limite ale trezoreriei negative sau pozitive se apreciază că s-a
realizat echilibrul financiar ?

1.3 Analiza activului net contabil

Activul net contabil (ANC) măsoară averea netă a acționarilor la un

moment dat (activul negrefat de datorii). Mai poartă denumirea de situația netă
sau patrimoniul net. Se determină ca diferență dintre activul real2 (Ar) şi
datoriile totale angajate de întreprindere (DT).
ANC = Ar − DT
Mărimea activului real provine în urma eliminării din activul total al
bilanțului contabil (AT) a activelor fictive (Af), astfel că mărimea activului real
corespunde cu mărimea activului total din bilanțul financiar.
Ar = AT − Af
Obiectivul principal al activității întreprinderii îl considerăm creşterea
averii acționarilor, care din punct de vedere patrimonial se poate realiza prin
creşterea valorii ANC, adică a valorii patrimoniale a acțiunilor.
Situații posibile din punct de vedere al mărimii ANC sunt redate mai
jos.
a) Dacă ANC > 0 , atunci:
− consemnează realizarea, parțială sau integrală, a obiectivului
fundamental al întreprinderii
– maximizarea valorii capitalurilor proprii şi implicit a activului net;
− consecință a reinvestirii unei părți din profitul net şi al altor
elemente de acumulări;
− creşte (îmbogățire) averea acționarilor.

b) Dacă ANC < 0 , atunci:

− datoriile contractate de întreprindere devansează activele nete;
− consemnează o stare prefalimentară;
− consecință a pierderilor din exercițiile anterioare peste valorarea
celorlalte elemente de capitatului propriu;
− scade (sărăcire) averea acționarilor.
4
 Dinamica indicatorului (I) poate urma următoarele variante:

a) ANC prezintă tendință crescătoare ( I ANC > 1 ), fapt ce se

datorează modificării activului total, care este finanțat atât din capital propriu
cât şi pe seama angajării de datorii pe diverse termene, dar ritmul dinamicii
capitalului propriu devansează ritmul dinamicii datoriilor, în principal prin
capitalizarea rezultatelor exercițiilor anterioare.
Activul real al întreprinderii determină valoarea patrimonială a
activelor întreprinderii, fiind reprezentat în două forme conform bilanțului
financiar:
• activul economic – forma economică a capitalului investit
rezultată după decizia de alocare a capitalului;
• capitalului investit – forma financiară a activului economic
existentă înainte de decizia de alocare.
a.1) I AT > 1 ; I DT ≤ 1 , creşte activul total exclusiv pe seama
capitalurilor proprii; sau I AT > 1 ; I DT > 1 , dar I AT ≥ I DT , creşterea
activului total este finanțată numai din capitaluri proprii sau atât din capital
propriu cât şi pe seama angajării de datorii;
a.2) I AT = 1 ; I DT < 1 , se reduc datoriile totale în condițiile
menținerii constante a activelor totale;
a.3) I AT < 1 ; I DT < 1 , dar I AT > I DT , datoriile scad într-o
proporție mai mare decât scăderea activul total.

b) ANC prezintă tendință descendentă ( I ANC < 1 ) fapt ce se

datorează modificării activului total, dar dinamica capitalului propriu este
devansată de dinamica datoriilor.
I DT > I AT

1.4 Analiza echilibrului financiar pe termen lung

Fondul de rulment (FR) reprezintă excedentul de surse financiare

exigibile pe termen mediu şi lung care se degajă în urma acoperirii activelor cu
termen de lichiditate similar şi care poate fi folosit pentru finanțarea activelor
cu lichiditatea de sub un an. La modul practic, fondul de rulment este partea din
capitalul permanent care depăşeşte valoarea activelor imobilizate nete şi care
poate fi destinată finanțării activelor circulante.

Conform conceptiei patrimoniale

a. FR = Capital permanent-Active imobilizante

Fondul de rulment propriu – FRp :

FRp = Capitaluri proprii – Active imobilizante
5
 Fondul de rulment imprumutat – FRi :
FRi = Datorii pe termen mediu si lung

b. FR = Active circulante – Datorii pe termen scurt

Când sursele permanente sunt mai mari decât necesitățile permanente

întreprinderea dispune de un fond de rulment care poate fi utilizat („rulat”)
pentru reînnoirea activelor circulante. În acest fel fondul de rulment apare ca o
marjă de securitate sau de siguranță financiară care permite întreprinderii să
facă față riscurilor generate de activitatea de exploatare. Fond de rulment poate
fi calculat prin mai multe modalități:
a) pe baza părții de sus a bilanțului, ca diferență între capitalul
permanent şi imobilizările imobilizate nete (Ain):
FR = Cpm – Ain
În acest caz, fondul de rulment marchează plusul sau disponibilul de
capitaluri permanente peste valoarea netă a imobilizărilor care poate fi alocat
finanțării activelor circulante;
c) pe baza părții de jos a bilanțului, ca diferență între activele circulante şi
datoriile totale pe termen scurt:
FR = Ac – Dts
De data aceasta fondul de rulment marchează activele circulante
finanțate din surse permanente, sau excedentul de active circulante față de
datoriile pe termen scurt.

A. Din punct de vedere static, fondul de rulment poate avea valorile:

a.) FR = 0, Ac = Dts
Această situație este puțin probabilă, reflectând armonizarea totală a
din punct de vedere al termenelor între activele şi pasivele întreprinderii. În
acest caz activele imobilizate sunt finanțate din capitaluri permanente, iar
activele circulante sunt finanțate integral pe seama datoriilor pe termen scurt,
respectându-se principiile echilibrului financiar. În acest caz: întreprinderea nu
dispune de fond de rulment; lichiditatea întreprinderii este asigurată; riscul
perturbării solvabilității este ridicat şi derivă din asimetria lichidității activului
comparativ cu exigibilitatea pasivului, astfel:
- obligațiile de plată sunt clar dimensionate şi au scadențe precizate;
- transformarea activelor circulante în lichidități este supusă unor
riscuri mult mai mari, derivate din: derularea procesului de aprovizionare;
gestiunea stocurilor; desfăşurarea ciclului de fabricație;organizarea desfacerii;
încasarea integrală şi la termen a creanțelor; posibilitatea de valorificarea a
investițiilor financiare pe termen scurt.
b.) FR > 0; Ac > Dts.
Când fondul de rulment este pozitiv capitalurile permanente
finanțează o parte din activele circulante, după finanțarea integrală a
6
imobilizărilor nete. De asemenea, activele circulante transformabile în
lichidități vor permite nu numai rambursarea integrală a datoriilor pe termen
scurt, dar, în acelaşi timp şi degajarea lichidităților excedentare.
Această situație reflectă o perspectivă favorabilă pentru întreprindere
deoarece se degajă o marjă de securitate care poate proteja întreprinderea,
parțial sau integral, de efectele perturbării ciclului de încasare sau de plăți a
activității operaționale.
Fondul de rulment pozitiv se concretizează fie în asigurarea acoperii
nevoilor de finanțat ale ciclului de exploatare, fie în sporirea trezoreriei.

c.) FR < 0; Ac < Dts.

Valoarea negativă a fondului de rulment reflectă utilizarea unei părți
din datoriile pe termen scurt (resurse temporare) pentru acoperirea activelor
imobilizate nete (nevoi permanente) contrar principiilor de finanțare, fiind o
situație nefavorabilă întreprinderii sub aspectul asigurării unei marje de
siguranță în finanțarea activelor circulante. Situația în care activele circulante
transformabile în lichidități sunt insuficiente pentru acoperirea datoriilor pe
termen scurt este o situație de dezechilibru care reflectă o stare nefavorabilă sub
aspectul lichidității.
Aprecierea perspectivei întreprinderii de a-şi acoperi datoriile pe
termen scurt presupune analiza detaliată a structurii activelor circulante şi a
datoriilor pe termen scurt. Dacă lichiditatea medie (viteza de rotație) a activelor
circulante este mai mică decât scadența medie (viteza de rotație) a datoriilor pe
termen scurt, echilibrul financiar pe termen mediu şi lung poate fi asigurat şi în
condițiile unui fond de rulment negativ. Acest dezechilibru poate fi remediat
printr-un dezechilibru curent în care activitatea de exploatare degajă surse
curente de finanțare mai mari decât nevoile curente de finanțare (situația
necesarului de fond de rulment negativ).

B. Sub aspectul structurii fondului de rulment, analiza acestuia se

realizează pe baza modalității de calcul a fondului de rulment pe baza părții de
sus a bilanțului, pornind de la structura capitalurilor permanente după
proveniență:
- fondul de rulment propriu (FRpr), care reprezintă partea din
capitalurile proprii care depăşesc valoarea imobilizărilor nete şi care sunt
destinate finanțării activelor circulante (apreciază cuantumul participării
capitalului propriu la finanțarea activelor circulante).
FRpr = Cpr − Ain
FRpr = FR − Dtml

- fondul de rulment străin (FRs), care reprezintă datoriile pe termen

mediu şi lung sau partea împrumutată a capitalurilor permanete utilizate în
acoperirea imobilizărilor nete.
FRs = FR − FRpr
7
 FRs = Cpm − Cpr = Dtml
FR = FRpr + FRs
Respectarea principiilor impuse în analiza structurii financiare a
întreprinderii presupune ca mărimea FRpr să fie mai mare decât cea a FRs sau
ponderea FRpr în FR să depăşească ponderea FRs în total FR.

C. Din punct de vedere al dinamicii:

a.) fondul de rulment creşte
Această situație este considerată a fi favorabilă deoarece o parte tot
mai mare a activelor circulante este finanțată din capitalul permanent. Dacă
această creştere s-a datorat însă creşterii gradului de îndatorare pe termen lung
prin apelarea la credite atunci vor creşte şi cheltuielile financiare (dobânzile)
care vor avea ca efect diminuarea rezultatului exploatării şi implicit a celui net.
Situația financiară se îmbunătățeşte dacă creşterea fondului de rulment s-a făcut
pe seama creşterii capitalurilor proprii, în principal prin capitalizarea
profiturilor nete.
b.) fondul de rulment scade
Această situație de multe ori este considerată nefavorabilă, deoarece
activele circulante sunt acoperite într-o mai mică măsură din sursele
permanente. Dacă această diminuare a fondului de rulment se datorează
creşterii activelor imobilizate atunci situația financiară a întreprinderii pe
termen lung se poate îmbunătăți ca urmare a rezultatelor exploatării degajate de
investițiile realizate. De asemenea scăderea fondului de rulment poate fi
compensată şi printr-o gestionare mai eficientă a activelor circulante.
Reducerea fondului de rulment se manifestă nefavorabil atunci când se
micşorează pe seama reducerii capitalului propriu.
c.) fondul de rulment rămâne neschimbat
Deşi această situație este mai mult întâmplătoare ea poate fi rezultatul
stagnării întreprinderii când nu se realizează investiții sau volumul de activitate
rămâne acelaşi.
Această situație se întâlneşte pe perioade scurte, operațiunile
financiar-contabile determinând modificarea permanentă a fondului de rulment
în sensul creşterii sau diminuării lui.

Factorii care influențează nivelul şi evoluția fondului de rulment

Factori de scădere a fondului de rulment :

1. Creşterea activului imobilizat, prin investiții în:
- imobilizări necorporale;
- imobilizări corporale;
- imobilizări financiare. inițierea unor noi contracte de leasing
financiar; reevaluare (sporirea valorii rămase actualizate)
2. Diminuarea capitalului permanent, prin:
- reducerea capitalului propriu:
8
 - reducerea capitalului social;
- utilizarea rezervelor;
- repartizarea de dividende;
- pierderi din anii precedenți;
- diferențe cu minus din reevaluare;
- reducerea nivelului provizioanelor; restituirea împrumuturilor pe
termen mediu şi lung inclusiv reducerea valorii rămase de achitat la contractele
de leasing financiar.

Factori de creştere a fondului de rulment :

1. Diminuarea activului imobilizat, prin: amortizare; vânzări de
active; renunțarea / cesiunea / terminarea unor contracte de leasing financiar
reevaluare (scăderea valorii rămase actualizate)
2. Creşterea capitalului permanent, prin: sporirea capitalului propriu:
- creşterea capitalului social; - acumularea rezervelor; - profit reportat din
perioadele precedente; - creşterea rezultatului exercițiului; - diferențe cu plus
din reevaluare; - obținerea de subvenții pentru investiții; - creşterea nivelului
provizioanelor;
3. Contractarea de împrumuturi pe termen mediu şi lung şi creşterea
valorii rămase de achitat la contractele de leasing financiar.

D. Pentru analiza mărimii fondului de rulment trebuie să reținem două

mărimi:

- mărimea minimă a fondului de rulment necesară pentru realizarea

echilibrului financiar care este dată de nivelul mediu al fluctuațiilor nevoii de
fond de rulment;
- mărimea optimă a fondului de rulment este cea care menține
echilibrul financiar la cel mai scăzut cost al procurării capitalurilor; dacă se
compară fondul de rulment cu cifra de afaceri, atunci mărimea optimă ar trebui
să reprezintă ⅓ din cifra de afaceri.

1.5 Analiza echilibrului financiar curent

Necesarul de fond de rulment (NFR) reprezintă partea din activele

ciculante nonfinanciare ce trebuie finanțate din capitalurile permanente.
Necesarul de fond de rulment se formează prin compararea activelor circulante
nonfinanciare (Acnf) date de stocuri (St) şi creanțe (Cr) cu datoriile pe termen
scurt (Dts) mai puțin cele financiare (Dfts), adică numai cele de exploatare
(Dets).
NFR = Acnf − Dtsnf NFR = (Ac − Db − Ifts) − (Dts − Dfts )

9
 NFR = (St + Cr ) − Dets

Pentru desfăşurarea fiecărui ciclu curent al activității întreprinderii

sunt necesare surse financiare ce trebuie asigurate de management. Nevoile
temporare (concretizate în reînnoirea stocurilor şi creanțelor) în principiu
trebuie acoperite din surse temporare (furnizori, creditori).

A. Din punct de vedere static, pot exista mai multe situații :

a.) NFR > 0; Acnf > Dets

Dacă necesarul de fond de rulment este pozitiv, el semnifică un
surplus de nevoi temporare (active circulante nonfinanciare) în raport cu sursele
temporare (datorii pe termne scurt nonfinanciare de exploatare) posibil de
mobilizat, pentru care întreprinderea trebuie să aloce fie surse permanente (fond
de rulment), fie surse împrumutate pe termen scurt (credite de trezorerie).
Situația în care nevoia de fond de rulment este pozitivă poate fi
considerată normală numai dacă este determinată de:
- politica de investiții care atrage creşterea nevoii de finanțare a
ciclului de exploatare;
- creşterea vânzărilor;
- mărirea duratei ciclului de fabricație datorită complexității
produselor.
Se consideră o situație nefavorabilă existența unei nevoi de fond de
rulment pozitiv când este determinată de:
- existența unui decalaj nefavorabil între lichiditatea activelor
circulante şi exigibilitatea datoriilor de exploatare (s-a încetinit încasarea
creanțelor şi sa urgentat plata obligațiilor);
- existența unor stocuri fără mişcare sau cu mişcare lentă.

b.) NFR < 0; Acnf < Dets

Valoarea negativă a necesarului de fond de rulment evidențiază tot o
situație dezechilibru financiar curent, ce constă în existență unui surplus de
surse temporare în raport cu nevoile temporare. Situația determină finanțarea
nevoilor permanente sau a disponibilităților băneşti.
Această situație este apreciată ca fiind pozitivă dacă este determinată
de :
- accelerarea vitezei de rotație a stocurilor şi creanțelor;
- angajarea unor datorii de exploatare cu termene de plată mai
relaxate (scadențe mai mari).
Un necesar de fond de rulment negativ se consideră ca fiind o situație
nefavorabilă când se datorează unor întreruperi temporare în aprovizionare şi
reînnoirea stocurilor sau în activitatea de producție.

B. Evoluția necesarului de fond de rulment este influențată de

acțiunea mai multor factori dintre care cei mai importanți sunt:
10
  cifra de afaceri: modificarea cifrei de afaceri determină
modificarea NFR în acelaşi sens;
 limita inferioară a eficienței creşterii NFR este ca ritmul
modificării NFR să fie inferior sau cel mult egal, cu ritmului modificării cifrei
de afaceri;
 durata ciclului de fabricație: modificarea duratei ciclului de
exploatare influențează în acelaşi sens NFR şi poate avea loc prin: o schimbarea
tehnologiilor de fabricație;
 o modificarea structurii producției în favoarea unor produse cu
durată a ciclului de fabricație mai mare sau mai mică decât durata medie;
 o măsuri de natură organizatorică care conduc la diminuarea
timpilor de prelucrare pe operații, reducerea timpilor auxiliari şi de deservire
etc.
 nivelul costurilor de producție: modificarea NFR este determinată
de: o reducerea costurilor de producție prin diminuarea consumurilor specifice
de resurse materiale şi umane, când are loc scăderea NFR;
 o depăşirea costurilor de producție prin neîncadrarea în
consumurile specifice de resurse sau creşterea prețurilor şi tarifelor de evaluare
a acestor consumuri, când NFR creşte;
 modul de gestionare a stocurilor: reducerea NFR se realizează
prin: o diminuarea duratei medii de aprovizionare cu materiale şi a vânzării
produselor finite;
 o dimensionarea optimă a stocurilor de materiale şi produse finite;
 o micşorarea duratei medii de stocare; o reducerea cheltuielilor de
aprovizionare şi desfacere;
 modificarea prețurilor la materii prime, materiale, combustibil şi a
tarifelor pentru energie şi transport (influența va fi în acelaşi sens);
 modificarea nivelului datoriilor: sunt influențate de:
- volumul aprovizionărilor – datorii față de clienți;
- volumul serviciilor şi lucrărilor contractate – datorii față de
prestatori;
- baza de calcul a obligațiilor față de bugetele statului (fondul de
salarii, valoarea clădirilor, şi terenurilor, profitul brut, etc.).

1.6 Analiza echilibrului financiar global

Trezoreria netă (TN) reprezintă disponibilitățile băneşti rămase la

dispoziția întreprinderii rezultate din activitatea desfăşurată pe parcursul unui
exercițiu financiar. Reprezintă excedentul de lichidități rămase după acoperirea
excedentului de active circulante (rămase neacoperite) de către excedentul de
capitaluri permanente. Trezoreria, la nivelul unei întreprinderi, este imaginea

11
disponibilităților monetare şi a plasamentelor pe termen scurt, apărute din
evoluția curentă a încasărilor şi plăților, respectiv din plasarea excedentului
monetar. Încasările şi plățile efectuate reflectă operațiunile pe care le realizează
firma sunt operațiuni de intrare de trezorerie şi operațiuni de ieşire de
trezorerie. Practic înseamnă diferența dintre fondul de rulment şi necesarul de
fond de rulment sau diferența dintre disponibilitățile băneşti (Db) şi datoriile pe
termne scurt de natură financiară (Dfts).
TN = FR − NFR TN = Db − Dfts
Mărimea trezoreriei depinde atât de modificările fondului de rulment
(sub influența modificării capitalurilor permanente şi a activelor imobilizate)
cât şi de modificările necesarului de fond de rulment (sub influența modificării
activelor circulante nonfinanciare, respectiv a datoriilor pe termen scurt
nonfinanciare).
a.) TN = 0; FR = NFR
Situația reflectă cazul ideal de echilibru financiar, când fondul de
rulment este dimensionat strict după nevoia de fond de rulment. În practică este
o situația temporară, reflectând trecerea de la un dezechilibru financiar spre un
alt dezechilibru financiar
b.) TN > 0; FR > NFR
Dacă trezoreria este pozitivă atunci excedentul de finanțare se va
regăsi sub forma disponibilităților băneşti în conturi bancare şi în casă sau
investiții financiare pe termen scurt. În acest caz întreprinderea se găseşte într-o
situație favorabilă care se caracterizează într-o îmbogățire a trezoreriei,
respectiv într-o autonomie financiară pe termen scurt. Se asigură astfel
posibilitatea efectuării de plasamente şi a deținerii de disponibilități băneşti. Nu
întotdeauna o trezorerie pozitivă este şi semnul unei situații favorabile,
deoarece scopul întreprinderii este antrenarea resurselor în activități eficiente.
Pe termen scurt trezoreria pozitivă înseamnă realizarea echilibrului financiar,
dar pe termen lung ar putea semnifica insuficiența utilizării lor cu efecte
negative în remunerarea capitalului şi respectiv rambursarea împrumuturilor.
c.) TN < 0; FR < NFR
Trezoreria negativă evidențiază un dezechilibru financiar, când nevoia
de fond de rulment nu poate fi finanțată în întregime din resurse permanente,
apelându-se la credite pe termen scurt (de trezorerie). Această situație
evidențiază dependența întreprinderii de resursele financiare externe când
atenția decidenților trebuie îndreptată spre obținerea celui mai mic cost al noilor
credite prin negocierea mai multor surse de capital. Starea de dependență a
întreprinderii față de sursele împrumutate limitează autonomia financiară a
acesteia pe termen scurt.

Pentru exprimarea sintetica a multiplelor corelatii implicate de

echilibrul financiar,exista o multitudine de indicatori. In practica se utilizeaza in
special urmatorii indicatori:

1.RATA AUTONOMIEI FINANCIARE

12
 Raf = CAPITAL PROPRIU
CAPITAL PROPRIU + CAPITAL IMPRUMUTAT

2.RATA DE FINANTARE A STOCURILOR

Rfs = FOND DE RULMENT

STOCURI

3.RATA DE AUTOFINNANTARE A ACTIVELOR

Raa = CAPITAL PROPRIU

ACTIVE FIXE + ACTIVE CIRCULANTE

4.RATA DATORIILOR

Rd = DATORII TOTALE
ACTIVE TOTALE

Concluzii:
1. Echilibrul financiar este o condiție de bază pentru derularea unei
activități profitabile. Obținerea rentabilității fără îndeplinirea condițiilor de
echilibru financiar nu oferă cadrul viabilității pe termen lung a unei
întreprinderi.
2. Realizarea echilibrului financiar este un „perpetuum mobile”
pentru politica financiară a întreprinderii.
3. Echilibrul financiar se obține prin reglarea unui lung şir de
dezechilibre care se manifestă în activitatea întreprinderii.
4. Echilibrul financiar din punct de vedere al termenelor de lichiditate
şi exigibilitate este strâns legat de structura financiară şi cea patrimonială şi
implicit de vitezele de rotație a elementelor financiar-patrimoniale.

2. Ratele financiare

2.1 Conceptul și importanța interpretării ratelor financiare

13
 O buna cunoastere a gestiunii financiare impune cunoasterea starii
intreprinderii si descoperirea la momentul oportun a diferitelor cauze, efecte,
probleme care generaza schimbari asteptate sau nedorite in activitatea
economica si financiara. In acest sens, analistul financiar trebiue sa studieze
conturile de rezultate, posturile de bilant sau grupele de posturi, pentru a stabili
raporturile dintre ele si diagnosticul financiar. An 555b17f alistul va face o
selectie, din masa de informatii si va efectua apropieri intre diferitele pozitii, cu
scopul de a calcula anumite rate, care scot in evidenta caracteristicile
economice de piata si reprezinta un mijloc de analiza si de stabilire a
diagnosticului financiar, aceste proceduri fiind cunoscute sub denumirea de
metoda a ratelor.
Prin rate se inteleg raporturile dintre marimi sau niveluri strans legate
intre ele, care caracterizeaza situatii de ansamblu sau sectoare de activitate.
Analiza financiara prin rate trebuie sa indeplineasca urmatoarele
conditii:
 sa se utilizeze cele mai reprezentative rate si sa nu se efectueze
calcule care , pe cat sunt de complexe, pe atat sunt de inutile;
 ratele calculate pe mai multe perioade succesive sa fie comparabile
intre ele;
 sa se evite compararea ratelor intre intrepriderile sau grupele de
intreprinderi al caror obiect de activitate este radical diferit.
Prin diferite combinatii intre posturile de bilant sau din alte situatii de
sinteza se pot alcatui numeroase rate, dar dintre acestea este necesar sa fie
selectate, cu prioritate, cele adecvate pentru analist si problemele care urmeaza
sa fie rezolvate. Astfel, de exemplu, conducatorul financiar al unei intreprinderi
vrea sa obtina un profit maxim posibil, de capacitatea fondurilor proprii etc.;
actionarii doresc sa cunoasca rentabilitatea amplasamentelor. Ratele folosite in
acest scop pot fi diferite si dupa felul de intreprindere si marimea lor, dupa
activitatea si sectoarele supuse analizei.
Metoda ratelor isi propune sa scoata in evidenta un anumit numar de
marimi semnificative si sa le interpreteze. Unul din avantajele importante ale
acestei metode consta in posibilitatea de a realiza comparatii in timp si spatiu
mai ales cu ajutorul ratelor medii sau pilot ale aceleiasi ramuri de activitate.
Folosirea sistemului de rate permite sase constate, in mod sintetic, ameliorarea
sau degradare situatiei economice si financiare si sa se prevada evolutia
viitoare, tendintele generale ale intreprinderii.
Interpretarea ratelor trebuie sa se caracterizeze prin prudenta,
deoarece numai una dintre ele, luata izolat, nu este satisfacatoare pentru a
caracteriza activitatea intreprinderii, ci numai o anumita combinatie de rate da
aceasta posibilitate.
In acelasi timp, rezultatele identice ale ratelor pot avea sensuri diferite
din punct de vedere economic si financiar, iar cresterea valorii lor poate capata
diferite interpretari in raport cu modifucarea numaratorului sau numitorului.
Astfel, analistul va trebui sa procedeze cu multa atentie la alegerea si

14
interpretarea ratelor, spre a se aprecia eficienta activitatii si starea financiara a
intreprinderii.

2.2 Obiectivul analizei pe baza ratelor financiare

Obiectivul analizei pe baza ratelor financiare sunt foarte variate, dar

scopul activitatii este de a se obtine profit, o rentabilitate maxima, astfel incat
intreprinderea va trebui sa-si aleaga o politica de investitii si comerciala care
sa-i optimizeze rezultatele.
Realizarea rentabilitatii se face prin:
- gasirea surselor de finantare si asigurarea unei structuri financiare
adecvate;
- limitarea riscului lipsei de lichiditati.
Rezulta ca principalul obiectiv in cadrul analizei pe baza ratelor
consta in studierea succesiva a cel putin trei dimensiuni financiare ale
intreprinderii:
a)- rentabilitatea;
b)- lichiditatea;
c)-structura financiara.

a) Rentabilitatea poate fi analizata cu ajutorul a numeroase rate,

dintre care cele mai importante sunt; - rentabilitatea comerciala (legata de
preturi, vanzari);
- rentabilitatea economica (legata de rezultate si activul economic);
- rentabilitatea financiara (legata de rezultate si capitalul propriu).
b) Lichiditatea, poate fi studiata pe baza unor rate financiare cum
sunt:
- rata generala a lichiditatii;
- rata lichiditatii imediate;
- ratele de rotatie a activelor circulante, a creditului scadent acordat
clientilor, a fondului de rulment.
In cadrul acestei analize, este necesar sa se acorde o atentie deosebita
calculului ratelor, care compara gradul de lichiditate a activelor cu cel de
exigibilitate a datoriilor, astfel ca trebuie sa se studieze activele si pasivele
circulante, precum si nivelul fondului de rulment.
c) Structura financiara, care arata o anumita politica a intreprinderii
in legatura cu compozitia capitalurilor, se poate analiza in special prin ratele de
indatorare, dar si prin efectele datoriilor asupra rezultatelor.Ratele de structura
financiara compara finantarea externa prin datorii cu fondurile proprii, scotand
in evidenta compozitia datoriilor din pasiv si repartitia capitalurilor
permanente intre fondurile proprii si fondurile imprumutate pe termen mediu si
lung. Pe termen lung, intreprinderea trebuie sa genereze o capacitate de
autofinantare suficienta pentru a-si putea rambursa datoriile.

15
 2.3 Categorii de rate si semnificatia lor

A. Rate de structura financiara

Din aceasta categorie fac parte : ratele de lichiditate, de indatorare si

de finantare a imobilizarilor.
A.1 - Ratele de lichiditate
- arata gradul in care intreprinderea poate face fata datoriilor pe termen
scurt.

1. Rata lichidității generale

Lg = ACTIVE CIRCULANTE
DATORII CURENTE

2. Rata lichidității curente

Lc = ACTIVE CIRCULATE – STOCURI

DATORII CURENTE

3. Rata lichidității imediate

Li = DISPONIBILITATI SI PLASAMENTE
DATORII CURENTE

Ratele de solvabilitate
Solvabilitatea este capacitatea intreprinderii de a-si onora obligatiile
de plata la scadenta.
1.Rata solvabilității patrimoniale
Sp = CAPITAL PROPRIU
CAPITAL PROPIRI + CREDITE TOTALE

2. Rata solvabilității patrimoniale generale

Sg = ACTIVE TOTALE
DATORII TOTALE

Rata lichiditatii generale este data de raportul dintre capitalurile

circulante si datoriile pe termen scurt, daca capitalurile sunt mai mici, inseamna
ca datoriile nu sunt acoperite de capitaluri circulante, astfel ca fondul de
rulment a devenit negativ. In acest caz, ea ne va semnala ca intreprinderea a
imobilizat fonduri provenite din credite pe termen scurt, ceea ce contravine
regulilor de gestiune financiara. Aceasta situatie nu prezinta pericole daca se
respecta urmatoarele conditii:
- reinoirea usoara a datoriilor pe termen scurt;
- gradul de lichiditate a activelor circulante sa fie mai mare decat cel
de exigibilitate a datoriilor pe termen scurt.
16
 In aceasta optica, este important:
- sa se calculeze termenul mediu al incasarii creditelor acordate
clientilor si termenul mediu al politelor furnizorilor si , in functie de acestea, sa
se actioneze asupra scurtarii primului si cresterii celui de-al doilea;
- sa se poata reduce stocul, spre a se putea achita datoriile pe termen
scurt, fara a se stanjeni continuitatea productiei.
Daca dupa aplicarea celor de mai sus, nu se reuseste sa se
imbunatateasca rata, vor trebui luate masuri de reconstituire a fondului de
rulment.
Cand capitalurile circulante sunt mai mari decat datoriile pe termen
scurt, intrepinderea este pusa la adapost de o insuficienta de trezorerie (de
lichiditati), care ar putea fi provocata de cererea de rambursare din partea
bancilor.

Rata de trezorerie = Capitaluri circulante(Stocuri)

Datorii pe termen scurt

Rata de finantare a capitalurilor circulante = Fondul de rulment

Capitaluri circulante

Rata de acoperire a stocurilor = Fondul de rulment

Valoarea stocurilor

A.2. Rate de indatorare

Aceste rate permit sa se examineze repartitia sau structura

capitalurilor de care dispune intreprinderea, adica a capitalurilor proprii si a
celor imprumutate.
O prima rata de acest fel se refera la coeficientul total de indatorare
(Cti):
Cti = Datorii totale
Capitalul propriu

Aceasta rata reflecta marimea sumelor imprumutate si a capitalului

propriu. Cu cat acest raport este mai mare, cu atat intreprinderea va depinde
mai mult de cei de la care au imprumutat bani, din care cauza poarta denumirea
de rata de autonomie financiara.
Cu cat raportul este mai mic, cu atat intreprinderea va putea depasi o
criza de restrangere a creditului.
O alta rata de indatorare se poate masura prin raportul dintre
datoriile pe termen lung si mediu si capitalul propriu sau invers. Aceasta
rata reflecta, in interiorul capitalurilor permanente, proportia capitalului propriu
in raport cu imprumuturile contractate pe termen lung sau mediu.

17
 Rata capacitatii de rambursare (rata de acoperire) se calculeaza
astfel:
Rcr = Datorii pe termen lung si mediu
Sume obtinute prin autofinantare

Cu cat rata este mai mica, cu atat capacitatea de rambursare este mai
mare.

A.3. Rata de finantare a imobilizarilor

Intre ratele de finantare a imobilizarilor putem mentiona:

a) Rata de finantare cu capitaluri proprii = Capitaluri proprii

Active fixe
Cand rezultatul raportului este supraunitar, inseamna ca activele fixe
sunt acoperite cu capitaluri proprii, care finanteaza in plus si activele circulante.
In acest caz, se poate spune ca intreprinderea are un fond de rulment propriu
(format din capitaluri proprii), spre deosebire de fondul de rulment strain, care
se constituie din datorii pe termen mediu si lung.

b) Rata de finantare cu capital permanent = Capitaluri permanente

Active fixe
Daca raportul este egal cu 1 inseamna ca fondul de rulment este nul,
iar daca are o valoare subunitara, fondul de rulment este negativ. In cazul in
care raportul este supraunitar, fondul de rulment este pozitiv.

B. Ratele privind viteza de rotatie

Pentru a pentru a caracteriza mai bine activitatea intreprinderii este

necesar sa se calculeze si ratele de rotatie:
- rate de rotatie a stocurilor;
- rate de rotatie a creditelor;
- rate de rotatie a capitalurilor.
Ratele de rotatie pot fi exprimate in numar de rotatii(coeficient de
rotatie) si in zile (durata unui ciclu).

a) Pentru stocuri se calculeaza coeficientul de rotatie (Kr):

Kr = Vanzari
Stoc mediu global

Viteza de rotatie (Vz) a stocurilor in zile se calculeaza astfel:

Vz = Numarul de zile an/trimestru
Coeficient de rotatie
18
 sau

Vz = Stocul mediu global x numar zile/trimestru

Vanzari

b) Pentru creditele acordate clientilor coeficientul de rotatie (Kr) se

calculeaza astfel:
Kr = Vanzari
Sold clienti
Iar viteza de rotatie (Vz) dupa relatiile:

Vz = Numarul zilelor an/trimestru Vz = Sold clienti x Nr zile an/trim.

Kr sau Vanzari

c) Ratele vitezei de rotatie a capitalurilor se calculeaza astfel:

Rata de rotatie (Kr) a capitalului propriu, este data de raportul:

Kr = Cifra de afaceri
Capital propriu
Rata de rotatie (Kr) a capitalului permanent se calculeaza prin raportul:
Kr = Cifra de afaceri
Capital permanent

d) Rata de exploatare a imobilizarilor nete se stabileste ca raport

intre cifra de afaceri si imobilizarile nete. Aceasta rata reflecta gradul de
folosire a imobilizarilor.
e) Rata de rotatie a capitalului circulant se calculeaza ca raport
intre cifra de afaceri si capitalul circulant. Cu cat aceasta rata este mai ridicata,
cu atat viteza de rotatie a capitalului circulant este mai mare si rentabilitatea
fondurilor este mai buna.

C. Rate de rezultate si de amortizare

a) Rata de autofinantare este data de raportul dintre marja bruta de

autofinantare si cifra de afaceri si permite sa se analizeze in ce masura vanzarile
elibereaza sume pentru dividende.

b) Rata beneficiului net = Beneficiul net

Cifra de afaceri

19
 Aceasta rata permite sa se stabileasca in ce masura activitatea
intreprinderii elibereaza sume pentru dividende.

c) Rata de randament efectiv al actiunilor = Dividendele distribuite

Capitalizarea bursiera

d) Rata de amortizare a imobilizarilor brute

= Fondul de amortizare cumulat
Imobilizari brute

e) Ritmul amortizarii = Amortizarea anuala

Imobilizari brute

D. Ratele de echilibru financiar

a) Necesar financiar al exploatarii = Necesar financiar al exploatarii

Cifra de afaceri

b) Coeficientul creditului la = Credite bancare curente

necesarul financiar Necesar financiar al exploatarii

c) Cota de alerta = Dobanzi privind operatiunile de finantare

Cifra de afaceri

CONCLUZII

In principiu,utilizarea metodei ratelor exprima dorinta de a determina

praguri,norme care sa permita aprecierea starii unei intreprinderi prin
compararea valorilor ratelor calculate pentru intreprinderea respective cu
valorile de referinta a acelor rate.Valorile de referinta respective pot fi rezultate
obtinute prin calcule statistice,valori inregistrate sau obiective pe care
conducerea intreprinderii doreste sa le atinga.

20