Analiza Rentabilitatii

ANALIZA RENTABILITǍŢII LA SC. DR. OETKER RO.
SRL
CUPRINS
INTRODUCERE........................................................................................................................................3
PREZENTAREA GENERALǍ A SC. DR. OETKER RO. SRL............................................................5
CAPITOLUL 1. ANALIZA PROFITULUI AFERENT UNEI ÎNTREPRINDERI- DELIMITǍRI
CONCEPTUALE.......................................................................................................................................8
1.1. Noţiunea de rentabilitate...................................................................................................................8
1.2. Analiza profitului aferent unei întreprinderi...................................................................................10
1.2.1. Analiza structuralǎ şi factorialǎ a profitului net aferent unei întreprinderi..............................10

1.2.2. Analiza structuralǎ a profitului brut aferent unei întreprinderi................................................11
1.2.3. Analiza factorialǎ a profitului brut la nivel de întreprindere.....................................................13
1.2.3.1. Analiza factorialǎ a rezultatului brut al exerciţiului (rezultatul exerciţiului înaintea impozitǎrii)........14
1.2.3.2. Analiza factorialǎ a rezultatului exploatǎrii.......................................................................15
1.2.3.3. Analiza factorialǎ a profitului aferent cifrei de afaceri.......................................................20
1.2. Analiza factorialǎ a profitului pe produs..........................................................................................24
CAPITOLUL 2. ANALIZA RATELOR DE RENTABILITATE........................................................27
2.1. Aspecte generale privind ratele de rentabilitate..............................................................................27
2.2. Analiza ratei rentabilitǎţii economice...............................................................................................28
2.3. Analiza ratei rentabilitǎţii financiare................................................................................................33
2.3.1. Analiza ratei rentabilitǎţii financiare a capitalurilor proprii.......................................................34
2.3.2. Analiza ratei rentabilitǎţii financiare a capitalului permanent...................................................37
2.4. Analiza ratei rentabilitǎţii resurselor avansate.................................................................................40
2.5. Analiza ratei rentabilitǎţii resurselor consumate...............................................................................42
2.6. Analiza ratei rentabilitǎţii comerciale...............................................................................................43
2.7. Analiza ratelor de rentabilitate pe produs.........................................................................................45
CAPITOLUL 3. ANALIZA RENTABILITǍŢII PE BAZA MODELULUI PRAGULUI DE

RENTABILITATE...................................................................................................................................47
3.1. Analiza pragului de rentabilitate contabil şi financiar......................................................................48
3.2. Analiza pragului de rentabilitate în cazul unei activitǎţi omogene...................................................49
3.3. Analiza pragului de rentabilitate în cazul unei activitǎţi eterogene..................................................53

CAPITOLUL 4. STUDIU DE CAZ : ANALIZA RENTABILITǍŢII LA SC. DR. OETKER RO.
SRL............................................................................................................................................................55
4.1. Analiza profitului.............................................................................................................................55
1
4.1.1. Analiza structuralǎ a profitului.................................................................................................56
4.2. Analiza ratelor de rentabilitate........................................................................................................60
4.2.1. Analiza ratei de rentabilitate economicǎ...................................................................................61
4.2.2. Analiza ratei rentabilitǎţii financiare........................................................................................65
4.2.3. Analiza ratei rentabilitǎţii resurselor avansate..........................................................................69
4.2.4. Analiza ratei rentabilitǎţii resurselor consumate.......................................................................73
4.2.5. Analiza ratei rentabilitǎţii comerciale.......................................................................................76
CONCLUZII ÇI PROPUNERI...............................................................................................................78
BIBLIOGRAFIE......................................................................................................................................80
ANEXE......................................................................................................................................................83
INTRODUCERE
Creşterea gradului de complexitate a activitǎţii economice a întreprinderilor, în contextul

mecanismelor pieţei, are implicaţii profunde în procesul de conducere, care nu se poate realiza pe
bazǎ de rutinǎ, ci pe o studiere atentǎ a realitǎţii, pe o analizǎ ştiinţificǎ care sǎ faciliteze
adoptarea deciziilor corespunzǎtoare.
Integratǎ în activitatea de conducere a firmei -indiferent de forma de proprietate- analiza
economico-financiarǎ constituie un instrument a cǎrui utilitate este validatǎ pe deplin de teoria,
dar în special de practica economicǎ.
Prin esenţa ei, activitatea de conducere, indiferent de nivelul la care se exercitǎ şi de
domeniul pe care îl vizeazǎ, implicǎ cunoaşterea temeinicǎ a situaţiei date, a întregului complex
de cauze şi factori care o determinǎ, fapt care se realizeazǎ prin intermediul analizei economico-
financiare.
Abordarea întregii problematici este subordonatǎ cerinţelor managementului intern al
întreprinderii, care trebuie sǎ asigure utilizarea eficientǎ a întregului potenţial de care dispune în
vederea sporirii rentabilitǎţii.
În acelaşi timp, metodologia prezentatǎ constituie un cadru de elaborare a problematicii
firmei, prin prisma obiectivelor şi scopurilor unor subiecţi din afara firmei, care sunt interesaţi sǎ
cunoascǎ activitatea acesteia.
Ca activitate practicǎ, analiza economico-financiarǎ are un caracter permanent, indiferent
dacǎ se efectueazǎ de un organism (compartiment) din interiorul întreprinderii sau din afara
acesteia şi nu constituie un scop în sine, ci un mijloc pentru realizarea unui obiectiv. Prin analizǎ
se oferǎ soluţii pentru fundamantarea deciziilor. Se poate spune cǎ analiza economico-financiarǎ
este un instrument util la îndemâna managerilor.
Ţelul întreprinderilor în perioada actualǎ nu este numai acela de a supravieţui, ci şi de a
desfǎşura o activitate rentabilǎ, o activitate care sǎ le aducǎ profit , adicǎ un câştig mai mare decât
aceea ce consumǎ. Deci, se poate spune cǎ în economia de piaţǎ, raţionaliatea activitǎţii
economice este finalizarea prin profit.
Termenul de profit este de origine latinǎ şi derivǎ de la verbul “proficere”- a programa, a
da rezultat şi care, treptat a dobândit semnificaţia de a da, a aduce profit sau câştig.
Este cunoscut faptul, cǎ pentru a asigura o activitate de producţie profitabilǎ sunt necesare
unele condiţii specifice de desfǎşurare a ei pe o perioadǎ durabilǎ. Aceasta poate fi explicat prin
faptul cǎ în condiţiile economiei de piaţǎ numai o astfel de activitate asigurǎ prosperarea şi
dezvoltarea previzionalǎ a întreprinderii. Cu regret, mulţi producǎtori pînǎ în prezent nu se pot
adapta la noile condiţii ale pieţii. Ele duc povara unui şir de datorii în creştere faţǎ de salariaţi,
bǎnci comercaile, stat şi practic pînǎ în prezent nu pot ieşi din criza economicǎ.
În funcţie de indicatorii rentabilitǎţii un manager performant îşi poate prognoza respectiv
planifica activitatea firmei în sensul dezvoltǎrii eficiente a întreprinderii.
Am abordat tema datǎ deoarece consider cǎ analiza rentabilitǎţii este absolut necesarǎ
pentru toţi producǎtorii indiferent de activitatea pe care o desfǎşoarǎ, aceasta sporind capacitatea
de înţelegere a complexitǎţii fenomenelor economico-financiare.
Lucrarea de faţǎ trateazǎ în primele trei capitole aspecte teoretice alea anlizei
rentabilitǎţii, iar în capitolul patru este prezentat un studiu de caz efectuat la societate SC. DR.
OETKER RO. SRL.
Deci se poate spune cǎ, lucrarea în ansamblul ei nu este altceva decât o încercare de a
contura şi asigura înţelegerea noţiunii de rentabilitate şi a elementului principal care stǎ la baza
asigurarii ei, profitul.
PREZENTAREA GENERALǍ A SC. DR. OETKER RO. SRL
Fondatǎ în Germania acum mai bine de un secol, Dr. Oetker este o companie
internaţionalǎ, lider în domeniul alimentar, ce opereazǎ în peste 30 de ţǎri.
Totul a început în anul 1891, în Bielefeld - Germania, unde un tânǎr farmacist, August
Oetker, a inventat praful de copt "Backin". August Oetker a reuşit sǎ inventeze praful de copt atât
datoritǎ materiilor prime folosite, cât şi combinǎrii acestora într-o proporţie exactǎ. El a putut
garanta astfel, gospodinelor, reuşita oricǎrei prǎjituri. Mai mult, pentru a fi şi mai usor, a ambalat
praful de copt în pachete de 10g - cantitatea exactǎ pentru 500 g fǎinǎ. Totodatǎ, pe spatele
pachetelor au fost tipǎrite diferite reţete de prǎjituri, ceea ce a reprezentat o noutate absolutǎ şi
senzaţionalǎ, revoluţionând viaţa gospodinelor.
August Oetker a dovedit cǎ poate pǎstra şi proteja peste veacuri însemnul mǎrcii pe
produsele sale. Capul luminat alb-rosu apare pe toate ambalajele Dr. Oetker, simbolizând
consumatorul, care se regǎseşte în produsele de cea mai bunǎ calitate.
Creşterea cererii pe piaţǎ, duce la industrializarea rapidǎ şi implicit la apariţia de noi
produse. Farmacia devine în scurt timp întreprindere, care face astfel primii paşi cǎtre
internaţionalizare.
Cu primul rǎzboi mondial se incheie prima parte a istoriei societǎţii. În anul 1918 se
stinge din viaţǎ August Oetker care lasǎ în urma sa o întreprindere puternicǎ, ce se numarǎ, în
ciuda urmǎrilor rǎzboiului, printre cele mai importante întreprinderi de acest fel din Europa.
În anul 1920, Richard Kaselowsky preia conducerea societǎţii. În aceastǎ perioadǎ
activeazǎ în societate peste 600 de angajaţi. Kaselowsky duce mai departe succesul
predecesorilor sǎi, dezvoltând producţia şi distribuţia şi în afara ţǎrii. Astfel, sunt înfiinţate filiale
în Franţa, Polonia, Belgia, Danemarca şi Italia.
Publicitatea intensivǎ, asiguratǎ prin intemediul diverselor medii publicitare aduce
produsele Dr. Oetker mai aproape de consumator.
Dr. Oetker este un furnizor de idei pentru copt si gǎtit. Cu reţetele "la fix" gospodinele au
primit recomandǎri despre cum sǎ folosescǎ cantitatea exactǎ de ingrediente în delicioasele
prǎjituri. Rudolf-August Oetker, nepotul fondatorilor societǎţii, preia conducerea în 1944, dupǎ
decesul doctorului Kaselowsky şi începe la scurt timp dupa rǎzboi, reconstruirea societǎţii.
Se extinde sortimentul de produse alimentare iar "Doamna Renate" face cunoscute
dorinţele consumatorilor prin intermediul televizorului.
În anii '60, Marie-Luise Haase, conducǎtoarea laboratorului de testǎri, face renumit
Laboratorul de testǎri Dr. Oetker prin numeroase spoturi TV. Laboratorul de testǎri garanteazǎ
reuşita produselor Dr. Oetker prin testarea ingredientelor, modurilor de preparare şi dezvoltare de
reţete.
O datǎ cu intensificarea consumului de produse congelate, Dr. Oetker introduce pe piaţǎ
în 1970 prima Pizza congelatǎ. Cu aceastǎ inovaţie, întreprinderea rǎspunde cererii
consumatorilor.
Din 1981 dr. August Oetker, strǎnepotul fondatorului societǎţii, preia conducerea
societǎţii. Sub conducerea sa au fost constituite mai multe întreprinderi independente care acum
formeazǎ Dr. August Oetker Nahrungmittel KG şi accentueazǎ orientarea internaţionalǎ a
politicii societǎţii.
Renumele Dr. Oetker se bazeazǎ pe încrederea oamenilor. Iar aceastǎ încredere nu poate
fi obţinutǎ şi menţinutǎ decât pe baza calitǎţii remarcabile şi a inovaţiei permanente.
În România, în 1993 este înfiinţatǎ societatea privatǎ Regal Corporation cu sediul în
Domneşti - Arges. În 1994 Regal Corporation cumparǎ acţiunile vechii societǎţi de stat. În 1998
compania Dr. Oetker cumpǎrǎ societatea Regal Corporation, iar un an mai târziu este realizat
primul produs sub marca Dr. Oetker: zahǎr vanilinat 8g.
În mai 2002, în România, este inauguratǎ noua fabricǎ din Curtea de Argeş. Respectând
standardele internaţionale, Dr.Oetker România a primit în data de 14 februarie 2003, certificatul
HACCP - Hazard Analysis Critical Control Point.
Prin implementarea cu succes a acestui sistem, Dr.Oetker România se înscrie printre
primele firme româneşti care garanteazǎ pe lângǎ calitate şi securitatea produselor fabricate.
La poalele munţilor Carpaţi este aşezat oraşul Curtea de Arges şi la marginea oraşului se
aflǎ fabrica Dr. Oetker Romania pe str. Albeşti, nr. 50.
Societatea are şi o paginǎ de internet unde vizitatorii gǎsesc o serie de informaţii despre
firmǎ, produse precum şi o serie de reţete şi sfaturi interesante. www.oetker.ro .
Codul de identificare fiscalǎ al societǎţii este 4227295.
Activitatea preponderentǎ a societǎţii constǎ în fabricarea altor produse alimentare, fiind
înregistratǎ la Registrul Comerţului în 1993 cu numǎrul J03/1843/1993.
Sǎ faci prǎjituri este o plǎcere!
Dr. Oetker vǎ oferǎ totul pentru a obţine prǎjituri şi torturi delicioase. De la aditivi clasici
şi creme uşor de preparat pânǎ la prafuri pentru aluaturi de bazǎ:
• Zahǎr vanilinat
• Praf de copt Original Backin
• Amoniu pentru prǎjituri
• Drojdie
• Esenţǎ de rom
• Esenţǎ de vanilie
• Esenţǎ de lǎmâie
• Tort-Gelee roşu
• Gelatinǎ albǎ
• Întǎritor de frişcǎ
• Amidon alimentar fin Gustin
• Cacao
• Zahǎr pudrǎ cu aromǎ de vanilie
• Creme pentru prǎjituri
• Prafuri pentru aluaturi de baza
• Praf de chec
• Praf de frisca
• Bicarbonat de sodiu alimentar
Dr. Oetker este cel mai puternic producǎtor de aditivi de patiserie, prafuri pentru
deserturi şi conservanţi din Romania, fiind prezent pe piaţa localǎ cu peste 70 de produse.
CAPITOLUL 1.
ANALIZA PROFITULUI AFERENT UNEI ÎNTREPRINDERI-
DELIMITǍRI CONCEPTUALE
1.1. Noţiunea de rentabilitate
Într-o economie de piaţa modernǎ, principalul obiectiv al oricǎrei societaţi comerciale este
de a maximiza averea acţionarilor, respectiv de a creşte valoarea de piaţǎ a unei firme, obiectiv
care poate fi realizat numai prin desfǎşurarea unei activitǎţi rentabile. Astfel, încǎ de la înfiinţare,
grijile conducǎtorilor întreprinderilor sunt legate de supravieţuirea şi asigurarea rentabilitaţii
întreprinderii.
Rentabilitatea se defineşte prin „capacitatea unei firme de a obţine din activitatea pe care
o desfaşoarǎ un profit, în condiţiile mobilizǎrii resurselor de care dispune şi reprezintǎ un
instrument de fundamentare a tuturor deciziilor ce privesc atât gestiunea internǎ a firmelor, cât si
relaţiile lor cu partenerii de afaceri, dobândind in consecinţǎ şi calitatea de a fi un criteriu esenţial
de apreciere a eficienţei economice”1.
Se impune precizarea cǎ eficienţa economicǎ este o categorie mult mai cuprinzǎtoare
decât rentabilitatea. În acest sens menţionez şi urmǎtoarea afirmaţie:”eficienţa economicǎ
reprezintǎ cea mai generalǎ categorie care caracterizeazǎ rezultatele ce decurg din diferite
variante preconizate pentru utilizarea (consum productiv, consum individual, vânzare) sau
economisirea unor resurse (umane, materiale sau financiare) intrate sau neintrate în circuitul
economic"2. Cu toate acestea, putem spune cǎ rentabilitatea oglindeşte într-o formǎ sinteticǎ
eficienţa întregii activitaţi economice a unei firme.
Importantǎ este şi relaţia rentabilitate-dezvoltare durabilǎ, astfel firmele ar trebui sǎ
desfaşoare activitǎţi pentru obţinerea unui profit cât mai mare fǎrǎ a compromite posibilitatea
genreaţiilor viitoare de a-şi satisface propriile nevoi.
Rentabilitatea se exprimǎ, in mod obişnuit prin utilizarea a douǎ categorii de indicatori:
profitul şi ratele de rentabilitate. Profitul, indicator de volum al rentabilitǎţii, reflectǎ mǎrimea
1
Cojocaru C, Analiza economico-financiarǎ a exploataIiilor agricole şi silvice, Ed. Economicǎ, Bucureşti, 1997,
pag. 236.
2
D. Mǎrgulescu, coordonator, Analiza economico-financiarǎ a întreprinderii, Ed. Tribuna Economicǎ, Bucureşti,
1994, pag. 188.
absolutǎ a rentabilitaţii, iar gradul în care capitalul sau utilizarea resurselor întreprinderii aduc
profit este reflectat de rata rentabilitaţii, indicator al mǎrimii relative a rentabilitaţii.
„Exprimarea în mǎrimi absolute este limitativǎ, pe când cea în mǎrimi relative este
comparabilǎ în timp, spaţiu şi structurǎ organizatoricǎ”3.
Rentabilitatea poate fi prezentatǎ schematic astfel:
Adaos comercial
Rentabilitatea absolutǎ Cifrǎ de afaceri

=Profit în funcţie
Cost
Preţ
Rentabilitatea
Profit
Rentabilitatea relativǎ = Rata rentabilitaţii Cifrǎ de afaceri

în funcţie
Capital fix şi circulant
Cost
Fig. nr. 1.1. Schema rentabilitǎţii. (preluat Ghic G., Grigorescu CJ., „Analizǎ economico-financiarǎ:
repere teoretice şi practice”, Ed. Universitara, 2008)
Noţiunea de rentabilitate este, indubitabil, legatǎ de cea de profit, tocmai prin faptul cǎ
rentabilitatea reflectǎ capacitatea unitǎţilor de a obţine profit „ ca diferenţa pozitivǎ între
încasǎrile obţinute din activitatea proprie ( cifra de afaceri) şi cheltuielile de fabricaţie, de
comercializare şi pentru tranzacţia propriu-zisǎ (costuri)”4.
3
Gheorghiu Al., Analiza rentabilitaIii la nivel macroeconomic, Revista Românǎ de Statisticǎ, nr. 1, septembrie,
1992.
4
Dobrotǎ N., DicIionar de economie, Ed. Economicǎ, Bucureşti, 1999.
În conformitate cu sistemul actual de planificare şi de evidenţǎ economico-financiarǎ,
profitul ne apare astfel:
1. Ca profit net, ca diferenţǎ între profitul brut şi impozitul pe profit;
2. Ca profit brut (potenţial), calculat ca diferenţǎ între veniturile totale si cheltuielile
totale ale întreprinderii.
Rata rentabilitǎţii economice se determinǎ, de regulǎ, în douǎ moduri:
1. Ca raport între profit şi mǎrimea fiecǎrui factor de producţie sau a altor elemente care
compun patrimoniul;
2. Ca un raport între masa profitului şi volumul activitǎţii economice, reprezentat de cifra
de afaceri. Masa profitului reflectǎ eficienţa activitǎţii productive a întreprinderii, iar
volumul desfacerilor sintetizeazǎ în mod indirect consumul de resurse.
1.2. Analiza profitului aferent unei întreprinderi
Profitul este un indicator absolut al rentabilitǎţii. El constituie atât premisa cât şi

consecinţa unei afaceri. Ca premisǎ se are în vedere faptul cǎ iniţierea unei afaceri implicǎ o
anumitǎ investiţie, iar consecinţa o constituie rezultatul aşteptat de investitor.
Profitul permite identificarea disponibilitǎţilor şi posibilitǎţilor de dezvoltare a firmei. De
aceea, analiza sa staticǎ nu este suficientǎ, acesta trebuind comparat cu indicatorii calculaţi în
perioada precedentǎ pe baza rezultatelor firmei analizate sau ale unor firme de dimensiuni şi cu
activitǎţi similare.
1.2.1. Analiza structuralǎ şi factorialǎ a profitului net aferent unei întreprinderi
Analiza structuralǎ a profitului net din activitatea totalǎ a întreprinderii poate fi realizatǎ
prin utilizarea a douǎ modele :
1. Ca parte componentǎ a valorii adǎugate totale a firmei, pe baza urmǎtoarei relaţii :
Pn = VA — Ea
în care :
VA- valoarea adǎugatǎ din activitatea totalǎ a unitaţii;
Ea- elemente care intrǎ în componenţa valorii adǎugate totale, potrivit metodei repartiţiei
(cheltuieli cu personalul salariat, impozite şi taxe, cheltuieli financiare şi amortizarea) cu excepţia
profitului net.
2. Ca parte componentǎ a rezultatului economico financiar total, pe baza urmǎtoarei
relaţii :
Pn = Pfb — Ipf = ( V— Ch) — Ipf
în care:
Pfb- profitul brut din activitatea totalǎ a întreprinderii aferent livrǎrilor,
V- venituri din activitatea totalǎ,
Ch- cheltuieli privind activitatea totalǎ a întreprinderii,
Ipf- impozit pe profit(aferent veniturilor încasate şi neîncasate).
Analiza factorialǎ a profitului net din activitatea totalǎ a întreprinderii se realizeaza prin
intermediul urmǎtorului model :
V/
r ·P
1000 n 1000
V
P= =
r / · (1000 - €h · 1000)
n r
V 1000 r
V
r
V Ch
Pn = · (1000 — · 1000)
1000 V
în
care : r
V- venituri diminuate cu impozitul pe venit ;
r
Ch- cheltuieli totale amplificate cu impozitul pe profit.
Prin utilizarea acestui model putem aprecia aportul direct pe care-l exercitǎ nivelul
eficienţei economice a cheltuielilor asupra profitului.
1.2.2. Analiza structuralǎ a profitului brut aferent unei întreprinderi
La nivelul activitaţii totale a întreprinderii analiza structuralǎ a profitului brut se poate

realiza pe baza urmǎtoarei relaţii :
Pfb = Vt — Ct
Cheltuielile şi veniturile sunt structurate pe domenii de activitate, respectiv:
• activitatea de exploatare (de bazǎ) privind sectorul industrial, comercial sau prestǎrile de
servicii;
• activitatea financiarǎ ce vizeazǎ participaţiile cu capital propriu la alte firme, precum şi
utilizarea capitalului împrumutat; de asemenea se includ şi veniturile şi cheltuielile din
diferenţele de curs valutar, etc;
• activitatea extraordinarǎ, respectiv veniturile şi cheltuielile care nu sunt legate de
activitatea normalǎ, curentǎ a activitǎţii societǎţii comerciale, referindu-se fie la operaţiile de
capital, fie la operaţiile din activitatea de exploatare: despǎgubirile şi penalitǎţile
(încasate/plǎtite), cedarea activelor, perisabilitǎţi şi lipsuri la inventar, donaţii, subvenţii
acordate/primite.
Astfel, veniturile corespund resurselor obţinute prin realizarea operaţiunilor industriale,
comerciale, financiare, extraordinare, iar cheltuielile corespund resurselor consumate pentru
realizarea acestor operaţiuni.
Analiza structuralǎ a profitului are rolul de a evidenţia ponderea şi dinamica rezultatelor
aferente celor trei categorii de activitaţi desfǎşurate în cadrul unei firme : de exploatare,
financiarǎ şi extraordinarǎ.
Rezultatul exerciţiului înainte de impozitare (profit sau pierdere) se determinǎ ca diferenţǎ
între veniturile totale şi cheltuielile totale ale întreprinderii, iar în componenţa sa intrǎ rezultatul
curent al exerciţiului şi rezultatul extraordinar.
Rezultatul curent al exerciţiului se compune din rezultatul exploatǎrii şi rezultatul
financiar şi se determinǎ ca diferenţǎ între veniturile realizate din activitatea curentǎ şi
cheltuielile aferente activitǎţii curente.
Rezultatul exploatǎrii se determinǎ ca diferenţǎ între veniturile din exploatare şi
cheltuielile de exploatare.
Rezultatul financiar se determinǎ ca diferenţǎ între veniturile financiare şi cheltuielile
financiare.
Rezultatul extraordinar al exerciţiului se determinǎ ca diferenţǎ între veniturile
extraordinare şi cheltuielile extraordinare.
Schematic, analiza structuralǎ a rezultatului exerciţiului înaintea impozitǎrii poate fi prezentatǎ
astfel :
Venituri din exploatare
Rezultatul exploatǎrii —
—
Cheltuieli de exploatare
Rezultatul curent al exerciţiului
+
Venituri financiare
—
Rezultatul financiar
exerciţiului înaintea impozitǎrii (profit brut sau pierdere) —
Cheltuieli financiare
+
Venituri extraordinare
—
Rezultatul extraordinar exerciţiului
—
Cheltuieli extraordinare
Fig. nr 1.2. Analiza structuralǎ a rezultatului exerciţiului înaintea impozitǎrii
1.2.3. Analiza factorialǎ a profitului brut la nivel de întreprindere
Analiza profitului se impune a fi efectuatǎ şi în funcţie de factorii endogeni şi exogeni

care acţioneaza la nivelul întreprinderii,analizǎ care poartǎ numele de analizǎ factorialǎ.
Analiza factorialǎ a profitului la nivel de întreprindere poate fi realizatǎ luând în
considerare urmǎtoarele categorii de rezultate :
• Rezultatul exerciţiului înaintea impozitǎrii (rezultatul brut al exerciţiului);
• Rezultatul exploatǎrii;
• Rezultatul aferent cifrei de afaceri.
1.2.3.1. Analiza factorialǎ a rezultatului brut al exerciţiului (rezultatul exerciţiului

înaintea impozitǎrii)
Rezultatul exerciţiului înaintea impozitǎrii (P†b), se determinǎ ca diferenţǎ între veniturile

totale (Vt) şi cheltuielile totale (Ct), astfel :
prbi
Pfb = Vt (1 — € ) = Vt · p¯ ¯r¯b¯ , unde p¯ ¯r¯b¯ = Σ gi
t
Vt 100
în care:
e¯ r¯ b¯ - rezultatul (profitul) mediu brut la 1 leu venituri totale;
gi- structura veniturilor totale pe categorii de activitǎţi;
prbi - profitul brut la 1 leu venituri pe categorii de activitǎţi.
Conform modelului mai sus prezentat asupra modificǎrii rezultatului brut al exerciţiului
acţioneazǎ în mod direct şi indirect urmǎtorii factori:
1.O Vt
6Pfb = Pfb1 — Pfb0 2.1. 6gi
2.6¯ ¯p¯r¯b¯
2.2.6 prbi
1.influenţa modificǎrii veniturilor totale (O
Vt); O Vt = (Vt1 — Vt 0 ) · e¯ r¯ b¯0

2.influenţa modificǎrii rezultatului mediu la 1 leu venituri totale (¯6¯p¯r¯b¯);
6¯ ¯p¯r¯b¯ = Vt1 · (¯e¯r¯ b¯1 — e¯ r¯ b¯0 )
2.1.influenţa modificǎrii structurii veniturilor totale pe categorii de activitǎţi(6gi);
6gi = Vt1
· ( re¯ — e¯
r
¯e¯r¯ b¯ = gi 1 ·prbi 0
r¯ b¯ r¯ b¯0 ) ,
unde
100
2.2.influenţa modificǎrii profitului brut la 1 leu venituri pe categorii de activitǎţi(6prbi).
6 prbi = Vt1 · r
e¯ r¯ b¯)
(¯e¯r¯ b¯1 —
1.2.3.2. Analiza factorialǎ a rezultatului exploatǎrii
Analiza factorialǎ a rezultatului exploatǎrii (Re) are menirea de a stabili sistemul de

factori care determinǎ modificarea rezultatului exploatǎrii în vederea alegerii criteriilor principale
de estimare a evoluţiei viitoare. El se determinǎ ca diferenţǎ între veniturile din exploatare (Ve) şi
cheltuielile aferente acestora (Ce), astfel:
Re = V e — Ce
Literatura de specialitate recomandǎ mai multe modele de analizǎ a rezultatului

exploatǎrii dintre care m-am oprit la urmǎtoarele:
Modelul I
Ce
R = Ve (1 — e) = Ve ·
e
V
p¯¯r¯e¯
Σ gi
p¯¯r¯e¯ =
· prei
100
cei
prei = 1 —
vei
în care:
¯p¯r¯e¯- profitul mediu la 1 leu venituri din exploatare;
gi — structura veniturilor din exploatare pe tipuri de activitǎţi;
prei- profitul la 1 leu venituri din exploatare pe tipuri de activitǎţi;
cei- suma cheltuielilor de exploatare pe tipuri de activitǎţi;
vei- suma veniturilor din exploatare pe tipuri de activitǎţi.
Conform modelului I asupra modificǎrii rezultatului exploatǎrii acţioneazǎ în mod direct

şi indirect urmǎtorii factori:
1.1.1.ONs
1.1.OT 1.1.2.Ot
1. OVe 1.2 O¯W¯ h¯
ORe = Re1 — Re0 2.1.Ogi
2. O¯p¯r¯e¯
2.2.O prei
1.influenţa modificǎrii veniturilor din exploatare (6Ve);
6Ve = (Ve1 — Ve 0 ) · e¯ ¯r¯e¯0

1.1.influenţa modificǎrii fondului de timp consumat
(OT); OT= (T1 — T0) · W¯ ¯h 0 · e¯ ¯r¯e¯0
1.1.1.influenţa modificǎrii numarului mediu de salariaţi (ONs);
ONs = (Ns 1 — Ns 0 ) · t0 · ¯W¯ h¯0 · e¯ ¯r¯e¯0
1.1.2.influenţa modificǎrii numǎrului mediu de ore pe un salariat (Ot);
Ot= Ns1 · (t1 — t0 ) · W¯ ¯h 0 · e¯ ¯r¯e¯0
1.2.influenţa modificǎrii productivitǎţii medii ore (O¯W¯ h¯);
OW¯ ¯ =
· t · (¯W¯ ¯ — ¯W¯ ¯ ) · e¯ ¯r¯e¯
h s1 1 h1 h0 0
2.influenţa modificǎrii profitului mediu la 1 leu venituri din exploatare (Op¯¯r¯e¯);
6¯ p¯ r¯e¯ = Ve 1 · (e¯ ¯r¯e¯1 — e¯ ¯r¯e¯0)
2.1.influenţa modificǎrii structurii veniturilor din exploatare pe tipuri de activitǎţi (Ogi);

gi ·pre
r i0
6gi = Ve1 · ( re¯ — e¯ ¯e¯r¯ 1
100
¯r¯e¯ ¯r¯e¯0 ) , e¯ =
unde
2.2.influenţa modificǎrii profitului la 1 leu venituri din exploatare pe tipuri de activitǎţi

(O prei).
r
6 prei = Ve1 · (e¯ ¯r¯e¯1 — e¯ ¯r¯e¯)
Acest model de analizǎ, deşi are un caracter general valabil pentru toate întreprinderile, se
recomandǎ a fi utilizat cu predilecţie de cǎtre acele întreprinderi care nu dispun de o bazǎ
tehnico-materialǎ importantǎ.
Modelul II
Re = N
· Mf Mf' Qe Ve Re
s · Mf
· Mf'·Qe V·e
Ns
în care:
Mf – valoarea medie anualǎ a mijloacelor fixe;
Mf' - valoarea medie anualǎ a mijloacelor fixe productive;
Qe – producţia exerciţiului;
Mf
- gradul de inzestrare tehnicǎ a muncii;
Ns
Mf'
– ponderea mijloacelor fixe productive;
Mf
Qe
- randamentul mijloacelor fixe productive;
Mf'
Ve
– gradul de valorificare a producţiei exerciţiului;
Qe
Re
– profitul mediu la 1 leu venituri din exploatare;
Ve
Conform modelului II asupra modificǎrii rezultatului exploatǎrii acţioneazǎ în mod direct
1. ONs
Mf
2. O
Ns
3. Mf'
OMf
ORe
Qe
4. O
Mf'
Ve
5. O
Qe
6.1.Ogi
6.ORe
Ve
6.2.O prei
1.influenţa modificǎrii numarului mediu de salariaţi (ONs);

Mf
ONs = (Ns — Ns ) · Mf' Qe · V R
· Mf Qee · e
0 Mf'0 0
1 0 Ns V e0
0
·
Mf
2.influenţa modificǎrii gradului de inzestrare tehnicǎ a muncii (O );
Ns
Mf Mf Mf
Mf' V
O Ns = Ns Qe · Ve · eRe
· ( 1 0) · Mf'0 Qe0 0
1 Ns Ns Mf
— 0
·
Mf'
3.influenţa modificǎrii ponderii mijloacelor fixe productive (O
);
Mf
Mf'
OMf Mf Mf' Mf
' Qe · Ve ·
R
e
= Ns1 Ns1 · ( — ) · Mf'0
Qe
0 V e0
· Mf Mf 0
1
Qe
4. influenţa modificǎrii randamentului mijloacelor fixe productive (O );
Mf'
Qe · Mf V R
Mf' Qe Qe ) · e ·
OMf' = Ns 1 Ns1 Mf Mf'1 Mf'0
e
Qe Ve0
0
1
· ·( —
Ve
5. influenţa modificǎrii gradului de valorificare a producţiei exerciţiului (O );
Qe
Ve R
Ve · Mf Mf' Q —
OQe = Ns 1 Ns1 Mf Mf'e 1 · ( Ve ) · eVe0
Qe
·1 · 1 Qe
0
Re
6. influenţa modificǎrii profitului mediu la 1 leu venituri din exploatare (O );
Ve
Re Mf' Qe · V R R
OVe = Ns1
Mf
Qee · (V
e —e )
Ns1 Mf Mf'1 1
e1 V e0
· · 1 ·
6gi · Mf · Mf' Qe · V
r 1
= Ns1 Qee · ( r e¯ — e¯ ) , unde e¯ ¯r¯e¯ =
gi ·pre
Ns1 Mf Mf'1 1 i0
100
1 · ¯r¯e¯ ¯r¯e¯0

(O prei).
6 prei = Ns · Mf · Mf' · Qe · V
Qee · (e¯ r
e¯ ¯r¯e¯)
1 Ns1 Mf Mf' 1
1
¯r¯e¯1
1
—
Acest model este recomandat de literatura de specialitate firmelor care deţin o bazǎ
tehnico-materialǎ importantǎ.
Modelul III
e Re
Re = Ae · V ·
Ae Ve
în care:
Ae – valoarea activelor de exploatare (active imobilizate + active circulante);
Ve
– veniturile medii din exploatare la 1 leu active de exploatare.
Ae
Conform modelului III asupra modificǎrii rezultatului exploatǎrii acţioneazǎ în mod direct
Re
1. O 3.O
Ae Ve
Ve
ORe 2.O
Ae
3.1.Ogi
3.2.O prei
1.influenţa modificǎrii valorii activelor de exploatare (OAe);
OAe = (Ae Ve · Re
— Ae ) ·
1 Ve
0 Ae 0
0
2.influenţa modificǎrii veniturilor medii din exploatare la 1 leu active de exploatare
Ve
(O );
Ae
Ve
O = Ae · (Ve —
Ve ) · Re
Ae 1 A e1 Ve0
A e0
3.influenţa modificǎrii profitului la 1 leu venituri din exploatare pe tipuri de activitǎţi

Re
(O ).
Ve
Re Ve R R
OVe = Ae1 · · (e
A e1 Ve1 —Vee0)
Ve r
r g1i ·prei0
6gi = Ae1 · e1 · ( ¯
ee¯¯rr¯¯ee0 - ) , unde ¯e¯r¯
A e¯ = 100

(O prei).
6 prei = Ae1 · Ve
Ae1 · (e¯ r¯e r
e¯ r¯e)
1
—
Ve
Indicatorul
Ae reflectǎ eficienţa activelor de exploatare, iar imbunǎtǎţirea calitǎţii
produselor sau accelerarea vitezei de rotaţie a activelor circulante de exploatare poate determina
creşterea acestuia.
1.2.3.3. Analiza factorialǎ a profitului aferent cifrei de afaceri
Parte principalǎ a veniturilor din exploatare, cifra de afaceri este şi cea mai importantǎ
componentǎ a rezultatului exploatǎrii.
În cazul firmelor cu activitate de producţie, analiza profitului aferent cifrei de afaceri se
poate face utilizând unul din urmǎtoarele modele :
ANALIZA RENTABILITǍŢII LA SC. DR. OETKER RO.SRL
Modelul I
Pr = Σ qvp — Σ qvc
în care:
Pr – profitul aferent cifrei de afaceri ;
qv-volumul fizic al producţiei vândute;
p- preţurile medii de vânzare pe unitate de produs vândut,farǎ
TVA. c- costurile complete unitare ;
Conform modelului I asupra modificǎrii profitului aferent cifrei de afaceri acţioneazǎ în

mod direct urmǎtorii factori:
1. Oqv
2. Og
OPr
3. Oc
4. Op
1.influenţa modificǎrii volumului fizic al producţiei vândute (Oqv);

Oqv = (Pr0 · Iqv) — Pr0
1p0
Iqv = Σ qv · 100
Σ qv0p0
Iqv- indicele volumului fizic al producţiei vândute

2.influenţa modificǎrii structurii producţiei vândute pe produse
(Og); Og = (Σ qv1p0 — Σ qv1c0) — (Pr0 · Iqv)
3.influenţa modificǎrii costurilor complete unitare (Oc);
Oc = (Σ qv1p0 — Σ qv1c1) — (Σ qv1p0 — Σ qv1c0) = — (Σ qv1c1 — Σ qv1c0)
4.influenţa modificǎrii preţurilor medii de vânzare pe unitate de produs vândut,farǎ
(Op);
TVA Op = (Σ qv1p1 — Σ qv1c1) — (Σ qv1p0 — Σ qv1c1) = + ( Σ qv1p1 — Σ qv1p0)
21
Modelul II
Σ qv c
Pr = Σ qv p · (1 — ) = CA· ¯p¯r
Σ qvp
în care:
CA- cifra de afaceri ;
¯p¯r- profitul mediu la 1 leu cifrǎ de afaceri.
Conform modelului II asupra modificǎrii profitului aferent cifrei de afaceri acţioneazǎ în

mod direct şi indirect urmǎtorii factori:
1.1. Oqv
1. OC
A 1.2.Op
OPr
2.1.Og
2.2.Op
2. 2.3.Oc
O¯p¯
r
1.influenţa modificǎrii cifrei de afaceri

(OCA); OCA = (CA1 - CA0 ) · ¯p¯r0
1.1 influenţa modificǎrii volumului fizic al producţiei vândute (Oqv);
Oqv = (Σ qv1 p0 - Σ qv0p0 ) · p¯ ¯r0
1.2.influenţa modificǎrii preţurilor medii de vânzare unitare (Op);
Op = (Σ qv1 p1 - Σ qv1 p0 ) · p¯ ¯r0
2.influenţa modificǎrii profitului mediu la 1 leu cifrǎ de afaceri (Op¯
¯r); Op¯ ¯r = CA1 · (p¯ ¯r1 - p¯ ¯r0)

2.1.influenţa modificǎrii structurii producţiei vândute pe produse (Og);
1 c0 0c0
Og = CA1 · [(1 — Σ qv ) — (1 — Σ qv )]
Σ qv1p0 Σ qv0p0
2.2.influenţa modificǎrii preţurilor medii de vânzare unitare (Op);
22
Σ qv1c0 Σ qv1c0
Op = CA1 · [(1 — ) — (1 — )]
Σ qv1p1 Σ qv1p0
23
2.3.influenţa modificǎrii costurilor unitare (Oc);
1c 1 1c0
Oc = CA1 · [(1 — Σ qv ) — (1 — Σ qv )]
Σ qv1p1 Σ qv1 p1
Modelul III
Pr= T· Mf · €A · Pr
T Mf €A
în care:
T- fondul de timp consumat(om-ore);
Mf
- gradul de inzestrare tehnicǎ a muncii ;
T
€A
– eficienţa utilizǎrii mijloacelor fixe, exprimatǎ prin vânzǎrile ce revin în medie la 1
Mf
leu mijloace fixe;

Pr
- profitul mediu la 1 leu cifrǎ de afaceri.
€A
Conform modelului II asupra modificǎrii profitului aferent cifrei de afaceri acţioneazǎ în

1. OT
Mf
2. O
T
€A
OPr 3.O
Mf
4.1.Og
Pr
4.O 4.2. Op
€A
4.3.Oc
1.influenţa modificǎrii fondului de timp consumat (OT);

OT = (T1 — T0) · Mf
0 · €A · Pr
T Mf0 €A 0
Mf
2.influenţa modificǎrii gradului de inzestrare tehnicǎ a muncii (O );
T
Mf €A Pr
O T = T1 · (Mf — Mf · €A
T T 1 Mf0 0
0
)·
€A
3.influenţa modificǎrii eficienţei utilizǎrii mijloacelor fixe (O );
Mf
€A Mf €A €A Pr
OMf = T1 · T · (Mf — Mf0
) · €A
1 1 0
Pr
4.influenţa modificǎrii profitului mediu la 1 leu cifrǎ de afaceri (O );
€A
Pr €A Pr Pr
O €A = T1 · Mf · · (€A — €A )
T1 Mf1 1 0
4.1. influenţa modificǎrii structurii producţiei vândute pe produse (Og);
Og = T1 · Mf
· €A · [(1 — Σ qv1c0 ) - (1 — Σ qv0c0 )]
T 1 Mf1 Σ Σ qv0p0
qv1p0
4.2. influenţa modificǎrii preţurilor medii de vânzare unitare (Op);

Op = T1 · Mf
· €A · [(1 — Σ qv1c0 ) — (1 — Σ qv1c0 )]
T 1 Mf1 Σ Σ qv1 p0
qv1p1
4.3. influenţa modificǎrii costurilor unitare (Oc);

Oc = T1 · Mf
· €A · [(1 — Σ qv1c1 ) — (1 — Σ qv1c0 )]
T 1 Mf1 Σ Σ qv1p1
qv1p1
1.2. Analiza factorialǎ a profitului pe produs
Aprofundarea analizei profitului total al întreprinderii presupune studierea profitului

principalelor produse şi stabilirea influenţelor factorilor direcţi şi indirecţi care acţioneazǎ asupra
acestora.
Un model utilizat în cazul analizei profitului este urmǎtorul:
N = q v · (p — c )
c = c¯m¯ + ¯c¯s¯d¯ + c¯ı
¯c¯m¯ = Σ csj pj
¯c¯s¯d¯
¯s¯h¯
= t · c¯ı
q
€i
= în
care:
M- profitul pe produs;
qv- cantitatea vândutǎ;
p- preţul unitar;
c- costul unitar;
¯c¯m¯ - cheltuieli cu materiile prime şi materialele directe pe unitate de produs;
¯c¯s¯d¯- cheltuieli cu salariile directe pe unitate de produs;
c¯ı- cheltuieli indirecte pe unitate de produs;
csd- consumul specific din resursa materialǎ „d”;
pd- preţul de aprovizionare al resursei „d”;
t- timpul de muncǎ pe unitate de produs;
¯s¯h¯- salariul mediu orar;
Ci- suma cheltuielilor indirecte;

q- volumul fizic al producţiei obţinute.
Conform modelului mai sus prezentat asupra modificǎrii profitului pe produs acţioneazǎ
în mod direct şi indirect urmǎtorii factori:
2.1.1. O csd
1.Oqv 2.1.
O¯c¯m¯
2.1.2. Opd
2.2.1. Ot
OM 2.Oc 2.2.
¯ ¯ ¯
O c s d¯ 2.2.2.O¯s
¯h¯
3.Op 2.3. O c¯ı
1.influenţa modificǎrii cantitǎţii vândute (Oqv);
Oqv = (qv1 — qv 0) · (p0 — c0)
2.influenţa modificǎrii costurilor unitare (Oc);

Oc = —qv1 · (c1 — c0)
2.1.influenţa modificǎrii cheltuielilor cu materiile prime şi materialele directe pe unitate
de produs (Oc¯m¯ );
O¯c¯m¯ = —qv 1 · (c¯m¯ 1 — c¯m¯ 0)

2.1.1.influenţa modificǎrii consumului specific din resursa materialǎ „d” (O csd);
O csd = —qv1 · (Σ csd1pd0 — Σ cs d0pd0)

2.1.2.influenţa modificǎrii preţului de aprovizionare al resursei „d” (Opd);
Opd = —qv1 · (Σ csd1pd1 — Σ csd1pd0)
2.2.influenţa modificǎrii cheltuielilor cheltuielilor cu salariile directe pe unitate de produs
(O¯c¯s¯d¯);
6 ¯c¯s¯d¯ = —qv 1 · (¯c¯s¯d¯1 — ¯c¯s¯d¯0 )
2.2.1.influenţa modificǎrii timpului de muncǎ pe unitate de produs
(Ot); Ot = —qv 1 · (t1 — t 0) · ¯s¯h¯0
2.2.2.influenţa modificǎrii salariului mediu orar (O¯s¯h¯);

O¯s¯h¯ = —qv 1 · t1 · (¯s¯h¯1 — ¯s¯h¯0 )
2.3.influenţa modificǎrii cheltuielilor indirecte pe unitate de produs (O
c¯ı); 2.3. O c¯ı = —qv 1 · (c¯ı1 — c¯ı0 )
3.influenţa modificǎrii preţurilor unitare (Op);

Op = qv1 · (p1 — p0)
CAPITOLUL 2.
ANALIZA RATELOR DE RENTABILITATE
2.1.Aspecte generale privind ratele de rentabilitate
Studierea profitului în mǎrimi absolute nu constituie decât o etapǎ preliminarǎ a analizei

rentabilitǎţii, pentru relevanţa raţionamentului fiind necesarǎ raportarea la alţi indicatori, ratele
rezultate furnizând informaţii cu semnificaţii economico-financiare complexe.
Sistemul de rate reprezintǎ un instrument eficient utilizat în analiza rentabilitǎţii activitǎţii
desfǎşurate, el oferind posibilitatea efectuǎrii de o manierǎ simplǎ şi eficientǎ de comparaţii în toate
cele trei dimensiuni: norme, timp şi spaţiu.
Rata rentabilitǎţii5 este o mǎrime relativǎ care exprimǎ gradul în care capitalul, în întregul
sǎu, capitalul propriu sau capitalul permanent, respectiv activele întreprinderii, aduc profit sau
excedent de exploatare.
În ansamblul indicatorilor economico-financiari rata rentabilitǎţii se situeazǎ printre cei
mai sintetici indicatori de eficienţǎ ai activitǎţii întreprinderii6.
În profit şi rata rentabilitǎţii se reflectǎ rezultatele activitǎţii întreprinderii din toate
stadiile circuitului economic. Comparativ cu costurile pe produs, care reflectǎ rezultatele din
stadiul producţiei, rata rentabilitǎţii le sintetizeazǎ şi pe cele din stadiul distribuţiei.
Rata de rentabilitate7 reprezintǎ un raport între un indicator de rezultate (profit sau
pierdere) şi un indicator care reflectǎ un flux de activitate (cifra de afaceri netǎ, resurse
consumate) sau un stoc (capital propriu, active totale). Aşadar, ratele de rentabilitate fac parte din
categoria indicatorilor de eficienţǎ de tipul efect/efort, efectul reprezentând profitul sub diversele
sale forme de exprimare: net, brut, din exploatare, curent etc, iar efortul capitalurile (proprii,
permanente), resursele consumate (costurile), activele totale sau pǎrţi din acestea, veniturile etc.
Diferitele modele utilizate pentru exprimarea ratei rentabilitǎţii au putere informativǎ
diferitǎ, oglindind eficienţa diferitelor laturi ale activitǎţii economice ale întreprinderii. Indicatorii
construiţi în funcţie de capitalul avansat sau ocupat exprimǎ predominant interesele investitorilor,
5
Zaharia O., Troie L., Roman M., Hurduzeu M., Analiza staticǎ a activitǎIii economice şi a gestiunuii financiare a
întreprinderii, Ed. ASE, Bucureşti, 2002
6
Vâlceanu Gh., Robu V., Georgescu N., Analizǎ economico-financiarǎ, Ed. Economicǎ, Bucureşti, 2004
7
Gheorghiu Al., Analizǎ economico-financiarǎ la nivel microeconomic, Ed. Economicǎ, Bucureşti, 2004
în timp ce indicatorii construiţi pe resurse consumate exprimǎ preponderent interesele
managerilor unitǎţii economice.
În analiza financiarǎ a întreprinderii principalele rate de rentabilitate sunt urmǎtoarele:
• Rata rentabilitǎţii economice;
• Rata rentabilitǎţii financiare;
• Rata rentabilitǎţii avansate;
• Rata rentabilitǎţii resurselor consumate;
• Rata rentabilitǎţii comerciale;
2.2.Analiza ratei rentabilitǎţii economice
Una dintre cele mai importante rate de rentabilitate, rata rentabilitǎţii economice 8 reflectǎ
raportul dintre un rezultat economic şi mijloacele economice angajate pentru obţinerea acestuia.
În teoria şi practica internaţionalǎ, aceastǎ ratǎ este cunoscutǎ sub denumirea „Return On
Assets”(ROA):
EBIT
ROA = , unde:
TA
ROA – rata rentabilitǎţii economice;

EBIT – rezultatul înainte de impozitare şi dobânzi (earnings before interests and taxes);
TA – total active (total assets).
Avantajele induse de rata rentabilitǎţii economice în câmpul analitic se datoreazǎ faptului
cǎ ea este independentǎ de structura financiarǎ (gradul de îndatorare), politica fiscalǎ de
impozitare a profitului, precum şi de elementele extraordinare.
Literatura de specialitate9 oferǎ mai multe modalitǎţi de calcul ale ratei rentabilitǎţii
economice:
a)
Re =
Rezultatul exploatǎrii ·
Active din exploatare 100;
b) EBE
Re = Active totale · 100 , unde EBE reprezintǎ excedentul brut din exlpoatare;
c) Profitul brut
Re = Active totale · 100
Construirea ratei pe baza unui anumit rezultat determinǎ o viziune specificǎ semnificaţiei
rezultatului:10
8
Pierre F., Valorisation d’entreprise et theorie financiere, Edition d’Organisation, Paris, 2004
9
Ramage P., Analyse et diagnostic financier, Edition d’Organisation, Paris, 2004, pg. 102-109
• utilizarea rezultatului exploatǎrii va determina o ratǎ independentǎ atât de politica fiscalǎ şi
de structura capitalurilor (politica de finanţare), cât şi de fluxurile extraordinare;
• daca rata rentabilitǎţii economice va fi construitǎ pe baza excedentului brut al exploatǎrii, va
fi independentǎ şi de politica privind amortizarea capitalului tehnic, pe lângǎ elementele menţionate
anterior;
• folosirea profitului brut, variantǎ mai puţin uzitatǎ, este utilǎ managerilor întreprinderii şi va
determina un nivel mai ridicat al ratei, în mǎsura în care celelalte doua activitǎţi (financiarǎ şi
extraordinarǎ) aduc profit.
Utilizatorii informaţiilor oferite de aceastǎ ratǎ sunt furnizorii de capital. Creditorii
financiari, de exemplu, sunt interesaţi de rentabilitatea întreprinderii înainte de scǎderea dobânzii.
Deci, pentru o corectǎ informare a tuturor celor interesaţi de performanţele obţinute prin
utilizarea capitalului angajat de o firmǎ, se pot folosi ratele:
1. Rezultatul înainte de impozit şi dobândǎ
Re = Active totale 100·
2. Rezultatul înainte de impozit şi dobândǎ
Re = K investit 100·
unde:
K investit = Capital propriu + Datorii financiare
A doua formǎ a Re este utilǎ analizei rentabilitǎţii financiare pe baza pârghiei financiare.
Analiza ratei rentabilitǎţii economice (Re) se poate realiza pe baza urmǎtoarelor modele:
e e
• Re = R · 100 = €A · R · 100
At At €A
Re
• e
R = · 100 = R
c
1 1
At €A+ €A
Ai Ac
unde:
Re
Rc = · 100
€A
At = Ai + Ac
în care:
Re- rata rentabilitǎţii economice;
€A
- viteza de rotaţie a activului total exprimatǎ ca numǎr de rotaţii;
At
CA- cifra de afaceri;

At- activul total;
10
Vâlceanu Gh., Robu V., Georgescu N. – Op. cit., pg. 278
Re- rezultatul exploatǎrii;
Rc- rata rentabilitǎţii comerciale;
Ai- active imobilizate;
Ac- active circulante;
€A
- randamentul activelor imobilizate;
Ai
€A
- viteza de rotaţie a activelor circulante, exprimatǎ ca numǎr de rotaţii.
Ac
Modelul I
e
Re = €A · R · 100
At €A
Conform acestui model asupra modificǎrii ratei rentabilitǎţii economice acţioneazǎ în

1. 6€A
At
6Re 2.1.Og
2.6Rc 2.2. Op
2.3. Oc
1.influenţa modificǎrii vitezei de rotaţie a activului total exprimatǎ ca numǎr de rotaţii
€A
(6 );
At
€A €A1
€A0
6 At = ( A t 1 — ) · R
c
At0 0
2.influenţa modificǎrii ratei rentabilitǎţii comerciale (6Rc);

1
6Rc = €A · (Rc1— Rc0);
At1
2.1.influenţa modificǎrii structurii producţiei vândute pe produse (Og);

€A1
Og = ·( u c 1c0
At1
u c
R — Rc 0) , unde R = (1 — Σ qv ) · 100;
Σ qv1p0
2.2.influenţa modificǎrii preţurilor medii de vânzare (Op);

€A1 uu c 1c0
Op = · u
Rc), unde R = (1 — Σ qv ) · 100;
( uuRc At1 —
Σ qv1p1

€A1
Oc = · (Rc —
1
uu c
R ).
At1
Cele douǎ rate componente acţioneazǎ diferit asupra ratei rentabilitǎţii economice, în
funcţie de natura activitǎţii întreprinderii şi de strategia urmatǎ. Astfel, în industrie, firmele
realizeazǎ rate de rentabilitate economicǎ ridicate pe seama unor cote de profit mai mari şi nu
printr-o rotaţie mai rapidǎ a activelor. Întreprinderile din sfera comerţului opereazǎ cu marje de
profit mai reduse, dar beneficiazǎ de o rotaţie mai acceleratǎ a activelor.
Modelul II
Analiza rentabilitǎţii economice poate fi aprofundatǎ prin descompunerea activului în

elementele componente (At = Ai + Ac). În acest caz se utilizeazǎ modelul II:
Rc
Re = 1
€A
1
+€A
Ai Ac
Fie:
€A =R
Ai
€A
Ac = n
1 + 1
R1 n1= a
Conform acestui model asupra modificǎrii ratei rentabilitǎţii economice acţioneazǎ în
1. 6 €A
Ai
2. 6 €A
Ac
e
6R 3.1 Og
3.6Rc 3.2. Op
3.3. Oc
€A
1.influenţa modificǎrii randamentului activelor imobilizate (6 );
Ai
Rc0
6R Rc0
1
+
1 — 1 1
R1 n0 R0 + n0
2.influenţa modificǎrii vitezei de rotaţie a activelor circulante, exprimatǎ ca numǎr de
€A
rotaţii (6 );
Ac
Rc0
6n = Rc0
1
+
1 — 1 1
R1 n1 R1 + n0
3.influenţa modificǎrii ratei rentabilitǎţii comerciale (6Rc);
6 Rc R c 1 – Rc0
1 1
R1+ n1
3.1. influenţa modificǎrii structurii producţiei vândute pe produse (Og);

F c
R – Rc
Og = 0
a
3.2. influenţa modificǎrii preţurilor medii de vânzare (Op);

FF c F c
R – R
Op = a
3.3. influenţa modificǎrii costurilor unitare (Oc);
Rc1–FFRc
Oc = a
Acest model evidenţiazǎ cǎile de creştere a rentabilitǎţii economice, şi anume:

• accelerarea rotaţiei activelor circulante;
• îmbunǎtǎţirea randamentului activelor imobilizate, prin utilizarea intensivǎ a acestora,
dar şi ţinând seama de performanţele acestora;
• adaptarea politicilor comerciale, în vederea creşterii eficienţei vânzǎrilor.
Importanţa ratei rentabilitǎţii economice este determinatǎ şi de poziţia ei în sistemul de
factori ce influenţeazǎ nivelul ratei rentabilitǎţii financiare.
Astfel:
Rfin = t A n
· 100= V · t · P · 100
K K
At Vt
Pn pr
pr
Unde:
Vt
n
· ·100= P · 100
Pn At
At Vt
Pn
100 reprezintǎ rata rentabilitǎţii economice, construitǎ pe baza profitului net.
At ·
Prin urmare, creşterea interesului investitorilor depinde de doi factori:
• rata rentabilitǎţii economice;
At
• structura financiarǎ ( ).
Kpr
Nivelul rentabilitǎţii economice trebuie sǎ permitǎ remunerarea acţionarilor şi creditorilor,
în concordanţǎ cu riscul asumat investind în întreprindere sau acordându-i împrumuturi.
2.3. Analiza ratei rentabilitǎţii financiare
Rata rentabilitǎţii financiare este un indicator semnificativ în aprecierea performanţelor

economico–financiare ale întreprinderii atât în cadrul diagnosticului intern cât şi în analizele
solicitate de partenerii externi.
Rentabilitatea financiarǎ exprimǎ corelaţia dintre profit şi capitaluri în calitatea lor de
surse de finanţare a activitǎţii întreprinderii.11
Rentabilitatea financiarǎ constituie un indicator de bazǎ care caracterizeazǎ
performanţelor întreprinderilor care se gǎseşte sub incidenţa directǎ a politicii comerciale
(rentabilitate comercialǎ), a eficienţei capitalurilor angajate (rentabilitate economicǎ), dar şi a
politicii financiare a întreprinderii.
Dacǎ rata rentabilitǎţii economice exprimǎ remunerarea capitalului investit doar în relaţie
cu activitatea de exploatare, rata rentabilitǎţii financiare cuantificǎ remunerarea capitalurilor
personale prin intermediul tuturor celor trei tipuri de activitate: de exploatare, financiarǎ şi
extraordinarǎ.
Plecând de la considerentul cǎ rata rentabilitǎţii financiare exprimǎ eficienţa utilizǎrii
capitalului propriu sau permanent al firmei putem afirma ca aceasta prezintǎ o importanţǎ
deosebitǎ pentru acţionarii firmei, care apreciazǎ în funcţie de nivelul acesteia dacǎ investiţiile lor
sunt justificate şi dacǎ totodatǎ vor continua sǎ sprijine dezvoltarea firmei prin aportul de noi
capitaluri sau prin renunţarea pentru o perioadǎ limitatǎ la o parte din dividendele cuvenite.
Managerii, la rândul lor, vor fi interesaţi sǎ pǎstreze un nivel corespunzǎtor a acestei rate,
pentru a-şi putea pǎstra poziţiile şi a realiza criteriile de performanţǎ ale firmei.
Rata rentabilitǎţii financiare este influenţatǎ, în mod esenţial, de existenţa a doi factori, şi
anume:
• folosirea în cadrul structurii de capital a întreprinderii a capitalului împrumutat;
• deductibilitatea cheltuielilor cu dobânzile, prin posibilitatea introducerii acestora pe
cheltuielile întreprinderii (drept cheltuieli financiare) şi existenţa efectului de “scut de impozit”.
11
Ghic G., Grigorescu C.J., Analizǎ economico-financiarǎ-repere teoretice şi practice, Ed. Universitara, Bucureşti,
2008, pag. 260
În plus, este necesar ca rata rentabilitǎţii economice sǎ fie superioarǎ costului capitalului
împrumutat, în caz contrar folosirea capitalurilor împrumutate devenind ineficientǎ.
În funcţie de capitalul utilizat în determinarea acestei rate, literatura de specialitate recomandǎ
doi indicatori:
• Rata rentabilitǎţii financiare a capitalului propriu;
• Rata rentabilitǎţii financiare a capitalului permanent.
2.3.1. Analiza ratei rentabilitǎţii financiare a capitalurilor proprii
Rata rentabilitǎţii financiare a capitalului propriu cunoscutǎ în teoria internaţionalǎ sub

denumirea de „return on equity”, mǎsoarǎ în mǎrime relativǎ, remunerarea capitalurilor
acţionarilor aduse ca aport, sau a profitului net lǎsat la dispoziţia firmei pentru autofinanţare. Ea
reflectǎ corelaţia dintre profitul net, ca venit al acţionarilor şi capitalurile proprii ale
întreprinderii.
Rata rentabilitǎţii financiare a capitalului propriu poate fi calculatǎ pe baza urmǎtoarei
relaţii:
Rfin = · 100
Pn
unde: Kpr
Rfin- rata rentabilitǎţii financiare a capitalului propriu;

Kpr- capitalul propriu.
Aceastǎ ratǎ constituie un indicator relevant în aprecierea poziţiei întreprinderii pe piaţǎ.
O remunerare în creştere a capitalurilor investite asigurǎ:
• un acces facil la resurse financiare datoritǎ încrederii proprietarilor actuali de a reinvesti
în întreprindere şi a potenţialilor investitori – deţinǎtori de resurse financiare disponibile
pentru plasamente;
• capacitatea de dezvoltare.
Analiza ratei rentabilitǎţii financiare12 permite defalcarea influenţei factorilor
determinanţi şi identificarea anumitor aspecte semnificative pentru interpretarea performanţelor
întreprinderii la nivelul fiecǎruia dintre aceştia, utilizându-se mai multe modele de analizǎ
factorialǎ, în funcţie de obiectivele urmǎrite:
12
Ramage P. – Op. cit.., pg. 146-150.
A n
Rfin =AV · K · PV · 100;
t t
•
t pr t
• Vt ·
Pfb n
· P · 100
Rfin = K Vt Pfb
pr
Modelul I
Rfin = A n
· K t · P · 100
pr Vt
Vt
unde: At
Vt- venituri totale;

At- active totale;
Pn- profitul net;
Vt
- viteza de rotaţie a activului total, exprimatǎ prin numǎr de rotaţii;
At
At
-factorul de multiplicare a capitalului propriu sau pârghia financiarǎ;
Kpr
Pn
- rentabilitatea netǎ a veniturilor totale.
Vt
Conform acestui model asupra modificǎrii ratei rentabilitǎţii financiare a capitalurilor

proprii acţioneazǎ în mod direct urmǎtorii factori:
Vt
1. O
At
ORfin 2.O At
Kpr
Pn
3.O
Vt
1.influenţa modificǎrii vitezei de rotaţie a activului total, exprimatǎ prin numǎr de rotaţii
Vt
(O -);
At
Vt t
O = (V 1 Vt0 At0 n
— )· · P 0 · 100
At At1 At0 Kpr Vt0
0
2. influenţa modificǎrii factorului de multiplicare a capitalului propriu (O A );

Kt pr
At t t t n
6 = V 1· ( A 1 — A 0 ) · P 0 · 100
Kpr At1 Kpr Kpr Vt0
1 0
Pn
3.influenţa modificǎrii rentabilitǎţii nete a veniturilor totale (O );
Vt
Pn Vt1 At1 n1 n
O = · · (P — P 0) · 100
Vt At1 Kpr Vt 1 Vt0
1
Factorul de multiplicare a capitalului propriu reflectǎ gradul de îndatorare, fapt

demonstrat cu ajutorul relaţiei:
At Kpr+ D D
Pt = = 1+
Kpr = Kpr Kpr Kpr
în care:
Pt- pasivul total;
D- datoriile totale.
În cazul acestui model este necesarǎ precizarea urmǎtoarele aspecte:
• O datǎ cu creşterea multiplicatorului capitalului propriu, creşte şi rata pârghiei financiare,
adicǎ creşte proporţia activelor care sunt finanţate prin datorii (creşte gradul de îndatorare); În
practica economicǎ existǎ însǎ o limitǎ a gradului de îndatorare, fixatǎ de bǎnci, majoritatea
acestora considerând cǎ limita maximǎ admisǎ pentru gradul de îndatorare este de 70% din
sursele totale ale întreprinderii şi cǎ depǎşirea acestei limite trebuie sǎ atragǎ pentru
întreprinderea în cauzǎ dobânzi mai mari şi garanţii suplimentare, întrucât riscul financiar este
mai mare, iar factorul de multiplicare este mai mare
• Accelerarea vitezei de rotaţie a activului total reprezintǎ o condiţie esenţialǎ pentru
sporirea ratei rentabilitǎţii financiare a capitalurilor proprii;
• Sporirea rentabilitǎţii nete a veniturilor totale reprezintǎ principala cale de creştere
a profitului net şi este determinatǎ, în principal de eficienţa activitǎţii de exploatare a firmei.
Modelul II
Pfb n
Rfin = K
Vt · P · 100
pr
Vt Pfb
unde:
Pfb- profitul brut;
Vt
- venitul mediu la 1 leu capital propriu;
Kpr
Pfb
- profitul mediu brut la 1 leu venituri totale;
Vt
Pn
- ponderea profitului net în profitul brut.
Pfb
Conform acestui model asupra modificǎrii ratei rentabilitǎţii financiare a capitalurilor
proprii acţioneazǎ în mod direct urmǎtorii factori:
1.O V
t Kpr
Pfb
ORfin 2.O
Vt
Pn
3. O
Pfb
1.influenţa modificǎrii venitului mediu la 1 leu capital propriu (O V );

t Kpr
Vt
t t fb n
O pr
K = ( V 1 — V 0 ) · P 0 · P 0 · 100
Kpr Kpr Vt0 Pfb0
1 0
P
2. influenţa modificǎrii profitului mediu brut la 1 leu venituri totale (O fb);
Vt
Pfb Vt1
O = · Pfb P 0 P 0 fb n
Vt Kpr
( Vt 1 — V ) · P · 100
1 t0 fb0
1
Pn
3.influenţa modificǎrii ponderii profitului net în profitul brut (O ).
Pfb
Pn n
O · Pfb1 Pn P 0
Pfb
Vt
= Kpr1 Vt1
· ( P 1 —P ) · 100
fb1 fb0
1
Acest model scoate în evidenţǎ eficienţa utilizǎrii capitalului propriu, rentabilitatea brutǎ a
veniturilor totale şi ponderea profitului net în profitul brut, acest din urmǎ element reflectând
evoluţia impozitului pe profit a elementelor nedeductibile din punct de vedere fiscal precum şi a
deducerilor fiscale.
2.3.2. Analiza ratei rentabilitǎţii financiare a capitalului permanent
Rata rentabilitǎţii financiare a capitalului permanent evidenţiazǎ corelaţia dintre capitalul

permanent şi profitul brut înaintea deducerii cheltuielilor financiare cu dobânzile şi a impozitului
pe profit.
Aceastǎ ratǎ este întâlnitǎ şi sub denumirea de ratǎ economicǎ a rentabilitǎţii capitalului
permanent.
Analiza ratei rentabilitǎţii financiare a capitalului permanent se poate realiza utilizând
unul din urmǎtoarele modele:
Modelul I
R fp = Pfb · 100
Kper
unde:
Rfp- rata rentabilitǎţii financiare a capitalului permanent;
Pfb- profitul brut;
Kper- capitalul permanent(format din capitalurile proprii şi datoriile pe termen mediu şi
lung);
Conform acestui model asupra modificǎrii ratei rentabilitǎţii financiare a capitalului
permanent acţioneazǎ în mod direct şi indirect urmǎtorii factori:
1.1.OKpr
1.OKper
1.2.OKîmp
ORfp 2.1.Oqv
2.2. Og
2. OPfb
2.3. Oc
2.4. Op
1.influenţa modificǎrii capitalului permanent (OKper);

Pfb 0
OKper = Pfb 0
Kper · 100 — · 100
1
Kper
0
1.1.influenţa modificǎrii capitalului propriu (OKpr);

Pfb0 Pfb0
OKpr = K · 100 —K · 100
pr1+ Kîmp
0 pr 0+ Kîmp
0
1.2.influenţa modificǎrii capitalului împrumutat (OKîmp);

Pfb0
OKîmp = K
pr 1 + Kîmp
Pfb0
1
· 100 —K · 100
pr1 + Kîmp
0
2.influenţa modificǎrii profitului brut (OPfb);

fb1
OPfb = P Pfb0
Kper
1
· 100 — · 100
Kper
1
2.1.influenţa modificǎrii volumului fizic al producţiei vândute (Oqv);

fb0 ·Iqv fb0
Oq = P · 100 — P 1p0
· 100
· 100, unde Iq = Σ qv
v Kper v Σ qv0p0
Kper 1
1
2.2.influenţa modificǎrii structurii producţiei vândute (Og);

Σ qv1p0 – Σ qv1c0 Pfb0 ·Iqv
Og= · 100 — · 100
Kper Kper
1 1
2.3.influenţa modificǎrii costului pe unitate de produs

(Oc); Σ qv1c1 – Σ qv1c0
Oc= — K
· 100
per1
2.4.influenţa modificǎrii preţului de vânzare pe produs

(Op). Σ qv1p1 – Σ qv1p0
Op=K · 100
per1
Modelul II
Kpr · Σ qv p Pfb ·100
Rfp = Kper Kpr · Σ qv p

Kpr
1. O
Kper
Σ qvp
ORfp 2. O 3.1.Og
K pr
Pfb
3. O ·100 3.2.Op
Σ qvp
3.3.Oc
Kpr
1.influenţa modificǎrii structurii capitalului propriu (O );
Kper
Kpr
O —
Kpr
0 Σ qv0p0 Pfb0
·100
=pr(
K
1
)· ·
Kper Kper Kper Kpr Σ qv0p0
1 0 0
Σ qvp
2.influenţa modificǎrii eficienţei utilizǎrii capitalului propriu (O );
Kpr
Σ qvp Kpr
O = 1
· Σqv1p1 — Σ qv0p0 Pfb ·100
( 0 )·
Kpr Kper Kpr Kpr Σ qv0p0
1 1 0
Σ qv p
3.influenţa modificǎrii ratei comerciale (O Pfb
·100);
Pfb
OΣ qvp ·100= ·Σ · (
Pfb1
· 100 — Pfb0
· 100)
qv1p1 Σ
1 Kpr Σ qv p0 0
Kpr 1 qv1p1
Kper
1
1c 0
Og= — (Σ qv 1p1
— Σ qv0 c0 Kpr
1 · Σ qv ·100
Σ qv1p0 Σ ) · Kper Kpr
1 1
qv0p0
3.2.influenţa modificǎrii preţului de vânzare pe produs (Op);
1c 0
Op= — (Σ qv 1p1
— Σ qv1 c0 Kpr
1 · Σ qv ·100
Σ qv1p1 Σ ) · Kper Kpr
1 1
qv1p0
3.3.influenţa modificǎrii costului pe unitate de produs (Oc).
1c1
Oc= — (Σ qv 1p1
— Σ qv1c0 Kpr
1 · Σ qv ·100
Σ qv1p1 Σ qv1 ) · Kper Kpr
1 1
p1
Rentabilitatea întreprinderii nu poate fi analizatǎ independent de aspectele legate de
structura sa financiarǎ. Pentru orice întreprindere, este important sǎ se intereseze de structura
financiarǎ cu care ea poate derula o activitate rentabilǎ, dar şi de a cunoaşte nivelul îndatorǎrii la
care poate face apel, fǎrǎ a exista efecte negative asupra rentabilitǎţii sale financiare.
Nerespectarea acestei restricţii ar putea duce la un dezechilibru financiar, în ciuda unei
rentabilitǎţi economice semnificative, care va fi consumatǎ la nivelul cheltuielilor financiare
generate de cǎtre un grad de îndatorare mai ridicat.
2.4. Analiza ratei rentabilitǎţii resurselor avansate
Resursele avansate sunt acele resurse cheltuite in prezent dar care vor produce efecte in
viitor. Se includ in aceste categori cheltuielile de investitii, de cercetare stiintifica, cheltuielile cu
introducererea progresului tehnic, cheltuieli cu pregatirea fortei de munca si altele.
Rata rentabilitǎţii resurselor avansate reprezintǎ raportul între rezultatul curent al
exerciţiului şi valoarea medie a activelor fixe şi a soldului mediu al activelor circulante.
Analiza ratei rentabilitǎţii resurselor avansate sau ocupate se poate realiza utilizând
urmǎtorul model:
Pfb
Ra =· 100 V
¯
Σ qv p — Σ qv c
Ra = Ai + Ac · 100
unde:
Ra- rata rentabilitǎţii resurselor avansate;
V¯- valoarea medie a fondurilor avansate.
1.1.OAi
1.OV¯
1.2.OAc
ORa 2.1.Oqv
2.2. Og
2.OPfb
2.3. Oc
2.4. Op
1.influenţa modificǎrii valorii medii a fondurilor avansate (OV¯);
OV¯ = P 0 · 100 — P 0 · 100
fb fb
V¯ 1 V¯ 0
1.1. influenţa modificǎrii valorii medii a activelor imobilizate (OAi);

Pfb0 Pfb0
OAi = +Ac0 Ai
· 100 — · 100
1 Ai 0+Ac
0
1.2. influenţa modificǎrii valorii medii a activelor circulante (OAc);

Pfb0
OA = Pfb0
c
Ai 1+Ac1 · 100 — · 100
Ai
1
+Ac0

fb fb
OPfb = P 1 · 100 — P 0 · 100
V¯ 1 V¯ 1
2.1. influenţa modificǎrii volumului fizic al producţiei vândute (Oqv);

fb0 ·Iqv fb
Oq = P · 100 — P 0 · 100, unde Iq 1p0
= Σ qv · 100
v v
V¯ 1 Σ qv0p0
V¯ 1
2.2. influenţa modificǎrii structurii producţiei vândute (Og);

Og= · 100 — · 100
V¯ 1 V¯ 1
2.3. influenţa modificǎrii costului pe unitate de produs

(Oc); Σ qv1c1 – Σ qv1c0
Oc= — · 100
V1
¯
2.4. influenţa modificǎrii preţului de vânzare pe produs
(Op). Σ qv1p1 – Σ qv1p0
= Op · 100
V¯ 1
2.5. Analiza ratei rentabilitǎţii resurselor consumate
Resursele consumate sunt cele care se regǎsesc în costurile de producţie.

Rata rentabilitǎţii resurselor consumate exprimǎ legǎtura cost-profit, în esenţǎ raportul
efect-efort, care reprezintǎ efortul resurselor consumate, dimensionate prin costuri.13
Rentabilitatea resurselor consumate se calculeazǎ prin raportarea unui rezultat parţial la
consumul de resurse implicat în obţinerea lui.
Analiza ratei rentabilitǎţii resurselor consumate (Rrc) se poate realiza utilizând urmǎtorul
model:
Re Σ qvp — Σ qvc
R = · 100 = · 100
rc Σ qvc Σ qvc
Unde:
Rrc reprezintǎ rata rentabilitǎţii resurselor consumate;
Re reprezintǎ rezultatul exploatǎrii;
Σ qvp reprezintǎ veniturile din exploatare;
Σ qvc reprezintǎ cheltuielile de exploatare.
Conform acestui model asupra modificǎrii ratei rentabilitǎţii resurselor consumate
acţioneazǎ în mod direct urmǎtorii factori:
1. Og
6Rrc 2
.Oc
3.Op
1.influenţa modificǎrii structurii producţiei vândute pe produse

(Og); Σ qv1p0 – Σ qv1c0 Σ qv0p0 – Σqv 0c 0
Og=Σ qv c
· 100 —Σ qv c · 100
1 0 0 0

Σ qv1p0 – Σ qv1c1 Σ qv1p0 – Σ qv1c0
Oc= Σ qv1c1
· 100 — Σ qv1c0
· 100
3.influenţa modificǎrii preţurilor medii de vânzare pe unitate de prods

(Op). Σ qv1p1 – Σ qv1c1 Σ qv1p0 – Σqv 1c 1
Op=Σ qv c
· 100 —Σ qv c · 100
1 1 1 1
13
Ghic G., Grigorescu C.J. – Op. cit., pag.262
2.6. Analiza ratei rentabilitǎţii comerciale
Rata rentabilitǎţii comerciale exprimǎ corelaţia dintre profitul total aferent vânzǎrilor şi
cifra de afaceri.
Nivelul ratei rentabilitǎţii comerciale depinde în principal de:
• poziţia concurenţialǎ a firmei în cadrul sectorului de activitate;
• faza în care se aflǎ sectorul în ansamblul sǎu;
• strategia urmatǎ de firmǎ etc.
Analiza ratei rentabilitǎţii comerciale se poate realiza utilizând unul din urmǎtoarele
modele:
Modelul I
vp–Σ q vc vc
Rc = Pr · 100= Σ q · 100 sau Rc = (1 — Σ q ) · 100
Σ qvp Σ qvp Σ qvp
Conform acestui model asupra modificǎrii ratei rentabilitǎţii comerciale acţioneazǎ în

mod direct urmǎtorii factori:
1. Og
6Rc 2.Op
3.Oc
1.influenţa modificǎrii structurii producţiei vândute

1c 0 0 c0
(Og); Og= (1 — Σ qv ) · 100 — (1 — Σ qv ) · 100
Σ qv1p0 Σ qv0p0
2.influenţa modificǎrii preţului de vânzare pe produs (Op);

1c0 1c0
Op= (1 — Σ qv ) · 100 — (1 — Σ qv ) · 100
Σ qv1p1 Σ qv1p0
3.influenţa modificǎrii costurilor unitare (Oc).

1c 1 1c 0
Oc= (1 — Σ qv ) · 100 — (1 — Σ qv ) · 100
Σ qv1p1 Σ qv1p1
Modelul II
Σ gi·rc i unde rc = (1 — ci) · 100
Rc = i
100 pi
unde:
gi- structura producţiei vândute pe produse;
rc-rata rentabilitǎţii comerciale pe produse;
i
ci-costul unitar;
pi-preţul mediu de vânzare unitar.
Conform acestui model asupra modificǎrii ratei rentabilitǎţii comerciale acţioneazǎ în
1.Og
ORc 2.1.Opi
2. Oric
2.2.Oci
1.influenţa modificǎrii structurii producţiei vândute pe produse (Og);
Og=
Σ gi1·rci0 Σ gi0·rci0
100 — 100
2.influenţa modificǎrii ratei rentabilitǎţii comerciale pe produse (Oric);

Σ gi ·rc Σ gi ·rc
Ori =c 1
i1
1i0
100 100
—
2.1.influenţa modificǎrii preţurilor medii de vânzare unitare (Opi);
i i
Σ ·(1–c 0 ) Σ ·(1–c 0 )
gi1 gi1
Opi = ·100
—
·100
pi pi
1 0
100 100
2.2.influenţa modificǎrii costurilor unitare (Oci).

ci i
Σ ·(1– 1 )·100 Σ ·(1–c 0 )
gi1 p gi1
Oci = 100
i1
—
·100
pi
1
100
2.7. Analiza ratelor de rentabilitate pe produs
La nivel de produs pot fi determinate douǎ tipuri de rate: rata rentabilitǎţii resurselor
consumate şi rata rentabilitǎţii comerciale.
Analiza ratei rentabilitǎţii resurselor consumate pe produs
Analiza ratei rentabilitǎţii resurselor consumate pe produs (rrc) se calculeazǎ în raport cu

costul unitar complet astfel:
p—c
rrc = · 100
c
Conform acestui model asupra modificǎrii ratei rentabilitǎţii resurselor consumate pe

produs acţioneazǎ în mod direct urmǎtorii factori:
1.Oc
Orrc = rrc1 — rrc0

2.Op
1.influenţa modificǎrii costului unitar (Oc);

0–c1 0–c0
Oc= p · 100 — p · 100
c1 c0
2.influenţa modificǎrii preţului de vânzare al produsului (Op).

1–c1 0–c1
Op= p · 100 — p · 100
c1 c1
Analiza ratei rentabilitǎţii comerciale pe produs
Analiza ratei rentabilitǎţii comerciale (rc) pe produs se calculeazǎ în raport cu preţul

unitar de vânzare astfel:
p—c
rc = · 100
p
Conform acestui model asupra modificǎrii ratei rentabilitǎţii comerciale pe produs
acţioneazǎ în mod direct urmǎtorii factori:
1.Op
Orc = rc1 — rc0
2.Oc
1.influenţa modificǎrii preţului de vânzare al produsului
1 –c0 0–c0
(Op); Op= p · 100 — p · 100
p1 p0
2.influenţa modificǎrii costului unitar

1–c1 1 –c0
(Oc). Oc= p · 100 — p · 100
p1 p1
CAPITOLUL 3.
ANALIZA RENTABILITǍŢII PE BAZA MODELULUI PRAGULUI
DE RENTABILITATE
În condiţiile economiei de piaţǎ, agenţii economici sunt interesaţi sǎ cunoascǎ, pe lânga

masa profitului şi rata rentabilitǎţii, acel prag de rentabilitate sau punct critic al întreprinderii,
prin care urmǎresc sǎ stabileascǎ de la ce volum de producţie întreprinderea realizeazǎ profit şi
devine rentabilǎ.
Punctul critic, denumit şi prag de rentabilitate sau punct de echilibru („point mort” în
francezǎ sau „break-even” în englezǎ), reflectǎ acea dimensiune a activitǎţii la care veniturile din
vânzarea bunurilor, lucrǎrilor, serviciilor etc. sunt egale cu cheltuielile (variabile aferente
volumului de activitate şi fixe totale), profitul fiind nul.
Cunoaşterea pragului de rentabilitate şi a intervalului de siguranţǎ este utilǎ activitǎţii
practice întrucât se pot face judecǎţi corespunzǎtoare asupra comportamentului firmei, în cazul
modificǎrii unor variabile care vor influenţa mecanismul de funcţionare al acesteia.
Analiza rentabilitǎţii pe baza punctului critic permite aprecierea performanţelor unei
întreprinderi pornind de la separarea cheltuielilor în variabile şi fixe în funcţie de volumul de
activitate al acesteia.
Cheltuielile variabile sunt constante ca mǎrime pe unitatea de produs (suma lor creşte
direct proporţional cu volumul activitǎţii), iar cheltuielile fixe sunt variabile pe unitatea de produs
(suma lor totalǎ fiind constantǎ, înseamnǎ cǎ ele se reduc odatǎ cu sporirea volumului de
activitate prin creşterea gradului de folosire a capacitǎţii de producţie).
Cheltuielile fixe cuprind: amortizarea, salariile personalului de administraţie şi de
întreţinere (manopera indirectǎ), cheltuielile administrative şi gospodǎreşti, chirii, rente, taxe,
speze, asigurǎri, reclame, comunicaţii, poştǎ.
Cheltuielile variabile cuprind: materii prime şi materiale directe, material auxiliare,
energie şi utilitǎţi, cheltuieli cu transportul şi aprovizionarea, manopera directǎ (inclusiv
asigurǎrile sociale).
3.1. Analiza pragului de rentabilitate contabil şi financiar
Mǎrimea criticǎ a vânzǎrilor întreprinderii la care se obţine acoperirea cheltuielilor totale

din veniturile totale reprezintǎ pragul de rentabilitate contabil al întreprinderii.
Pentru manageri acest prag reprezintǎ adesea un indicator de apreciere a riscului activitǎţii
curente, respectiv dacǎ cifra vânzǎrilor este superioarǎ sau nu acestui „punct mort” sub care ar
înregistra pierderi stânjenitoare.
Pragul de rentabilitate contabil evidentiaza acel volum al vanzarilor pentru care profitul
este 0.
În opoziţie cu indicatorul de mai sus, pragul de rentabilitate financiar exprimǎ mǎrimea
criticǎ a vânzǎrilor întreprinderii pentru care valoarea actualizatǎ a încasǎrilor din livrarea de
produse şi servicii, inclusiv din vânzarea pe piaţa secundarǎ a afacerii este cel puţin egalǎ cu
valoarea actualizatǎ a plǎţilor materiale, salariale, financiare şi fiscale, inclusiv a capitalului
investit.
Analiza pragului de rentabilitate evidenţiazǎ faptul cǎ un proiect de investiţii poate fi
acceptat chiar şi în condiţiile în care VAN = 0, însǎ acestǎ investiţie nu va contribui nici la
creşterea nici la scǎderea valorii întreprinderii, ci la conservarea valorii sale. Acest prag limitǎ de
acceptare sau de respingere a proiectului de investiţii, numit prag de rentabilitate financiar, este
considerat a fi limita expunerii întreprinderii la riscul implicat de proiectul de investiţii. Înainte
de atingerea pragului de rentabilitate financiar, VAN înregistreazǎ valori negative ceea ce
echivaleazǎ cu respingerea proiectului de investiţie din cauza riscului ridicat pe care îl implicǎ
acceptarea sa pentru întreprindere. Odatǎ depǎşit pragul de rentabilitate financiar, VAN are valori
pozitive, iar proiectul de investiţie este acceptat pentru cǎ implicǎ un risc minim pentru
întreprindere.
VAN reprezintǎ valoarea actualizatǎ netǎ şi se determinǎ ca diferenţǎ între fluxurile de
trezorerie viitoare actualizate la rata dobânzii de piaţǎ,respectiv valoarea actualǎ, pe de o parte,
iar pe de altǎ parte capitalul investit.
3.2. Analiza pragului de rentabilitate în cazul unei activitǎţi omogene
La întreprinderile monoproductive (care fabricǎ un singur produs) pragul de rentabilitate

în unitǎţi fizice se determinǎ pornind de la ipoteza unui cost variabil unitar constant în raport cu
creşterea volumului producţiei. Aceasta înseamnǎ cǎ, indiferent de volumul fizic al producţiei
vândute (q), cheltuielile variabile pe unitatea de produs sunt constante, variind în schimb volumul
total al acestora (cv). De asemenea, se porneşte de la ipoteza cǎ preţul unitar de vânzare (p) este
constant, indiferent de volumul produselor fizice vândute(q). Atfel spus piaţa absoarbe toatǎ
producţia la acelaşi preţ.
Pragul de rentabilitate, în cazul realizǎrii unui singur produs, poate fi mǎsurat cu ajutorul
indicatorilor:
• Volumul fizic critic al producţiei (q ):
cr
cf cf
qcr = p — = mbv
cv
în care:
cf- suma cheltuielilor fixe pe produs;
p- preţul de vânzare unitar;
cv- cheltuieli variabile pe unitate de produs;
mbv- marja brutǎ faţǎ de cheltuielile variabile pe unitate de produs.
• Cifra de afaceri criticǎ (CAcr) care reflectǎ vânzǎrile firmei pentru care profitul este egal
cu zero:
CAcr = qcr · p
• Gradul critic de utilizare a capacitǎţii de producţie (Gcr) :

qcr
Gcr = qmax · 100
în care:
qmax- capacitatea maximǎ de producţie în expresie fizicǎ
• Perioada criticǎ (pcr) :
cr CAcr
p = CA
/
T
în care:
CA/ - vânzǎrile medii pe unitate de timp (zi, lunǎ, an)
T
Pragul de rentabilitate poate fi determinat şi prin reprezentare graficǎ ( fig. 3.2.1.):

• Într-un sistem de axe pe abscisǎ se reprezintǎ volumul fizic al producţiei sau capacitatea
de producţie datǎ de gradul de utilizare a acestora, iar pe ordonatǎ se înscriu costurile totale şi
cuantumul valoric al vânzǎrilor;
• Paralel cu abscisa se traseazǎ proporţional, dreapta costurilor fixe, care trebuiesc
recuperate indiferent de volumul de produse obţinute;
• În planul celor douǎ axe se traseazǎ linia veniturilor cumulate obţinute din vânzarea
produselor, linia costurilor variabile cumulate şi a celor totale cumulate, aceasta din urmǎ fiind o
paralelǎ la costurile variabile din punctul costurilor fixe de pe ordonatǎ;
• La intersecţia dintre dreapta costurilor totale şi cea a încasǎrilor se obţine punctul critic,
respectiv cantitatea minimǎ care trebuie produsǎ, livratǎ şi încasatǎ, la care nu se obţinie nici
pierdere nici profit. Dupǎ cantitatea criticǎ, producţia se desfǎşǎarǎ în condiţii de rentabilitate
pǎnǎ la o limitǎ optimǎ, dupǎ care este posibil ca beneficiarul sǎ fie în scǎdere.
Metoda este aplicabilǎ în cazul unei producţii omogene sau pe produs, dupǎ repartizarea
cheltuielilor şi pleacǎ de la ipoteza liniaritǎţii costurilor şi cifrei de afaceri.
Conform figurii de mai jos, profitul maxim (PrNax ) ce poate fi obţinut este latura CD
din triunghiul BCD şi poate fi determinat astfel :
Prmax = qmax · (p — cv) — cf = qmax · mbv — cf
Tot din graficul de mai jos se poate observa cǎ încasǎrile () pânǎ la un anumit nivel de
producţie sunt inferioare costului total (Ct), ceea ce înseamnǎ cǎ întreprinderea nu-şi poate
acoperi cheltuielile şi nici realiza profit. Aceastǎ situaţie continuǎ pânǎ în punctul B când
încasǎrile încep sǎ depǎşeascǎ cheltuielile totale. Ceea ce corespunde nivelului de producţie qcr.
Punctul B şi corespunzǎtor qcr reprezintǎ pragul de rentabilitate al întreprinderii, prag determinat
de atingerea unui anumit nivel de producţie de la care întreprinderea îşi justificǎ existenţa. Se mai
observǎ cǎ pe mǎsurǎ ce creşte diferenţa dintre qcr şi qmax, masa profitului este în creştere.
y
CA
C
ct
D
B
CAcr cv
A cf
O qcr qmax x
Fig. 3.2.1. Reprezentare graficǎ a pragului de rentabilitate pe produs (preluat Işfǎnescu A., Robu V.,
Hristea A., Vasilescu C., Analizǎ economico-financiarǎ, Ed. ASE, Bucureşti, 2002)
OX - reprezintǎ volumul fizic al

producţiei; OY – reprezintǎ indicatorii
valorici(Ct, Vt); ct – cheltuieli totale pe
produs;
cv – cheltuieli variabile pe produs;
cf – suma cheltuielilor fixe pe produs;
OOAB – zona pierderilor;
OBCD – zona profitului.
O altǎ modalitate de reprezentare graficǎ a pragului de rentabilitate este redatǎ în figura
3.2.2., în care :
OX - reprezintǎ volumul fizic al producţiei;
OY – reprezintǎ indicatorii valorici (preţ, cheltuieli variabile unitare, cost unitar)
Costul unitar (c) se determinǎ conform urmǎtoarei relaţii:
c= cv + cf
q
unde
q – reprezintǎ volumul fizic al producţiei.
cv
O qcr x
Fig. 3.2.2. Reprezentare graficǎ a volumului fizic critic (preluat Işfǎnescu A., Robu V., Hristea A.,
Vasilescu C., Analizǎ economico-financiarǎ, Ed. ASE, Bucureşti, 2002)
Pragul de rentabilitate, potrivit graficului de mai sus, marcheazǎ acea dimensiune a

producţiei în care costul unitar este egal cu preţul de vânzare, profitul fiind zero.
3.3. Analiza pragului de rentabilitate în cazul unei activitǎţi eterogene
Pentru firmele care au o activitate eterogenǎ, adicǎ cele care produc şi comercializeazǎ o
gamǎ largǎ de produse şi mǎrfuri, pragul de rentabilitate se poate mǎsura cu ajutorul urmǎtorilor
indicatori:
• Cifra de afaceri criticǎ (CAcr) :
€f
CAcr = 1– , undec¯v
cheltuieli variabile aferente cifrei de afaceri
cifra de afaceri
¯c¯v¯
=
în care:
Cf- suma cheltuielilor fixe la nivel de întreprindere;
c¯v- cheltuieli variabile medii la 1 leu cifrǎ de afaceri.
• Gradul critic de utilizare a capacitǎţii de producţie (Gcr) :

Cf CAcr
G = · 100 = · 100
cr
(1
Qmax · — c¯v) Qmax
în care:
Qmax- capacitatea maximǎ de producţie în expresie valoricǎ :
Qmax = Σ cimax · pi
Analiza pragului de rentabilitate evidenţiazǎ o serie de limite ce decurg din aplicarea

practicǎ a acesteia şi anume:
• Cheltuielile fixe se repartizeazǎ asupra întregii producţii şi vor fi cu atât mai reduse pe
unitate de produs, cu cât volumul producţiei este mai mare. Ele se recupereazǎ prin vânzǎrile
iniţiale (realizate pânǎ la atingerea punctului critic). Însǎ, în realitate, cheltuielile fixe nu sunt
constante pentru toate nivelurile de activitate. În asemenea cazuri, chiar dacǎ costurile fixe sunt
direct proporţionale cu volumul producţiei, modificarea costurilor totale genereazǎ un nou prag
de rentabilitate;
• În condiţiile economiei de piaţǎ, preţul de vânzare nu poate rǎmâne constant, datoritǎ
modificǎrilor specifice mediului concurenţial. Astfel, în cazul scǎderii cererii de piaţǎ
(neprevǎzutǎ de întreprinderi), preţurile vor scǎdea. Acest fenomen va fi însoţit de întârzierea
plǎţilor, creşterea stocurilor, a provizioanelor pentru exploatare, cât şi a celor pentru riscuri şi
cheltuieli. Ca urmare, cheltuielile relativ constante sporesc considerabil, iar profitul va înregistra
o scǎdere semnificativǎ. În consecinţǎ va creşte nivelul pragului de rentabilitate, iar în
reprezentarea graficǎ acesta se va deplasa spre dreapta pe axa absciselor;
• În cazul în care pe piaţa creşte cererea de produse, atât preţurile cât ţi profitul vor creşte,
determinând o scǎdere a punctului critic, deci o deplasare spre stânga pe axa absciselor.
Principalele avantaje ale aplicǎrii metodei de analizǎ a rentabilitǎţii pe baza punctului
critic sunt:
• permite stabilirea dimensiunii producţiei pentru care activitatea întreprinderii devine
profitabilǎ;
• indicǎ volumul de producţie ce trebuie obţinutǎ pentru a se înregistra un anumit cuantum
al profilului;
• oferǎ posibilitatea determinǎrii gradului de utilizare a capacitǎţii de producţie
corespunzǎtor punctului critic sau în corelaţie cu un anumit cuantum al profitului;
• indicǎ perioada de timp în care firma îşi poate recupera toate cheltuielile efectuate;
• pune în evidenţǎ corelaţiile dintre dinamica producţiei şi dinamica costurilor, cele din
urmǎ grupate în variabile şi fixe;
• permite determinarea profitului maxim care poate fi obţinut în anumite condiţii date.
În concluzie, punctul de echilibru nu reprezintǎ un concept static, nu existǎ un punct critic
absolut, ci un prag de rentabilitate cu un anumit orizont de calcul.
CAPITOLUL 4.
STUDIU DE CAZ : ANALIZA RENTABILITǍŢII LA SC. DR. OETKER
RO. SRL
4.1. Analiza profitului
Determinarea profitului în perioada analizatǎ se poate vizualiza cu ajutorul graficelor

individuale, care permit o sesizare mai rapidǎ a evoluţiei veniturilor şi a cheltuielilor totale.
Fig. 4.1.1. Evoluţia veniturilor în perioada 2006-2008 (lei)
151014101
20000000
123214315
110336910
15000000
10000000
50000000
0
2006 2007 2008
Fig. 4.1.2. Evoluţia cheltuielilor în perioada 2006-2008 (lei)
126751033
97331811
14000000 85525007
12000000
10000000
80000000
60000000
40000000
20000000
0
2006 2007 2008

Aşadar, profitul brut poate fi calculat ca diferenţǎ între veniturile totale şi cheltuielile
totale:
➢ În anul 2006:
Pfb2006 = Vt2006 — Ct2006 = 110.336.910 — 85.525.007 = 24.811.903 lei
➢ În anul 2007:
Pfb2007 = Vt2007 — Ct2007 = 123.214.315 — 97.331.811 = 25.882.504 lei
➢ În anul 2008:
Pfb2008 = Vt2008 — Ct2008 = 151.014.101 — 126.751.033 = 24.263.068 lei
Profitul brut este reprezentat grafic în figura 4.1.3.
Fig.4.1.3. Evoluţia profitului brut în perioada 2006-2008 (lei)
25882504
26000000
25500000
25000000 24811903
24500000
24000000 24263068
23500000
23000000
2006 2007 2008
Se constatǎ cǎ anul 2007 a reprezentat un an bun în activitatea întreprinderii, aceasta

înregistrând o creştere a profitului brut de 1.070.601 lei, evoluând de la 24.811.903 lei la
25.882.504 lei. Imediat dupǎ aceea societatea a înregistrat o scǎdere de 1.619.436 lei, cea mai
micǎ valoarea atinsǎ de profitul brut în perioada 2006-2008, fiind de 24.263.068 lei.
4.1.1. Analiza structuralǎ a profitului
Pentru a realiza analiza strucutralǎ a profitului voi avea nevoie de valorile veniturilor şi
cheltuielilor din toate cele trei domenii de activitate, pentru perioada 2006-2008, pe care le voi
prelua din contul de profit şi pierdere şi le voi reprezenta în urmǎtorul tabel:
Tabel 4.1.1. Veniturile si cheltuielile din perioada 2006-2008 - lei -
Nr. Simbol
Indicatori 2006 2007 2008
Crt.
1 Venituri din exploatare Ve 109.231.901 121.168.164 148.157.266
2 Venituri financiare Vf 1.105.009 2.046.151 2.856.835
3 Venituri extraordinare Vex 0 0 0
4 Venituri totale (1+2+3) Vt 110.336.910 123.214.315 151.014.101
5 Cheltuieli din
exploatare
Ce 84.932.934 96.477.637 124.951.095
6 Cheltuieli financiare Cf 592.073 854.174 1.799.938
7 Cheltuieli
Cex 0 0 0
extraordinare
8 Cheltuieli totale
Ct 85.525.007 97.331.811 126.751.033
(5+6+7)
Rezultatul exploatǎrii
Profitul sau pierderea din exploatare se determinǎ ca diferenţǎ între veniturile din
exploatare şi cheltuielile pentru exploatare:
➢ În anul 2006:
Re2006 = Ve2006 — Ce2006 =109.231.901 — 84.932.934 = 24.298.967 lei
➢ În anul 2007:
Re2007 = Ve2007 — Ce2007 = 121.168.164 — 96.477.637 = 24.690.527 lei
➢ În anul 2008:
Re2008 = Ve2008 — Ce2008 = 148.157.266 — 124.951.095= 23.206.171 lei
Grafic rezultatul exploatǎrii este reprezentat în figura 4.1.1.1.
Fig. 4.1.1.1.vol ţia rez ltat l i eloatǎrii îerioa a 2006- 2008 (lei)
24690527
25000000 24298967
24500000
24000000
23500000 23206171
23000000
22500000
22000000
2006 2007 2008

Se constatǎ cǎ societate înregistreazǎ profit din activitatea de exploatare, cea mai mare
valoare fiind înregistratǎ în anul 2007, 24.690.527 lei. Aşadar, anul 2007 a fost un an bun şi
pentru activitatea de exploatare. Tot anul 2008, la fel ca şi în cazul profitului brut, a înregistrat
valoarea cea mai micǎ a profitului din exploatare, 23.206.171 lei, înregistrând o scǎdere de
1.484.356 lei.
Rezultatul financiar
Profitul sau pierderea financiarǎ se determinǎ ca diferenţǎ între veniturile financiare şi
cheltuielile financiare:
➢ În anul 2006:
Rf2006 = Vf2006 — Cf2006 = 1.105.009 — 592.073 = 512.936 lei
➢ În anul 2007:
Rf2007 = Vf2007 — Cf2007 = 2.046.151 — 854.174 = 1.191.977 lei
➢ În anul 2008:
Rf2008 = Vf2008 — Cf2008 = 2.856.835 — 1.799.938 = 1.056.887 lei
Grafic rezultatul financiar este reprezentat în figura 4.1.1.2.
Fig. 4.1.1.2. Evoluţia rezultatului financiar în perioada 2006-2008

(lei)
1191977
1056887
1200000
1000000
800000
600000 512936
400000
200000
0
2006 2007 2008
Se constatǎ cǎ societate înregistreazǎ profit din activitatea financiarǎ.

Anul 2006 a înregistrat cea mai micǎ valoare a profitului financiar, 512.936 lei, iar anul
2007 valoarea cea mai mare, 1.191.977 lei.
Rezultatul curent al exerciţiului
Profitul sau pierderea curentǎ se determinǎ ca sumǎ între rezultatul exploatǎrii şi
rezultatul financiar:
➢ În anul 2006:
Rc2006 = Re2006 + Rf2006 = 24.298.967 + 512.936 = 24.811.903 lei
➢ În anul 2007:
Rc2007 = Re2007 + Rf2007 = 24.690.527 + 1.191.977 = 25.882.504 lei
➢ În anul 2008:
Rc2008 = Re2008 + Rf2008 = 23.206.171. + 1.056.887 = 24.263.068 lei
Grafic rezultatul curent al exerciuiului este reprezentat în figura 4.1.1.3.
Fig. 4.1.1.3. Evoluţia rezultatului curent al exerciţiului în perioada

2006-2008 (lei)
25882504
26000000
25500000 24811903
25000000
24263068
24500000
24000000
23500000
23000000
2006 2007 2008
$i în acest caz avem de a face cu un profit, valorile înregistrate fiind aceleaçi cu cele alea
profitului brut deoarece societate nu are activitate extraordinarǎ.
Rezultatul extraordinar va fi zero în toui cei trei ani deoarece nu avem nici cheltuieli
nici venituri din activitatea extraordinarǎ.
Rezultatul net al exerciuiului

Profitul sau pierderea netǎ se determinǎ ca diferenţǎ între profitul impozabil (profitul brut)
şi impozitul pe profit.
Din analiza contului 691 ”Cheltuieli cu impozitul pe profit” reiese cǎ societatea a avut
urmǎtoarele cheltuieli conform contului de profit şi pierdere:
➢ În anul 2006 – impozit pe profit 4.136.959 lei
Pn2006 = Pfb2006 — Ipf = 24.811.903 — 4.136.959. = 20.674.944 lei
2006

Pn2007 = Pfb2007 — Ipf = 25.882.504 — 4.255.580 = 21.626.924 lei
2007

Pn2008 = Pfb2008 — Ipf = 24.263.068 — 4.109.719 = 20.153.349 lei
2008
Grafic profitul net al exerciuiului este reprezentat în figura 4.1.1.4.
Fig. 4.1.1.4. Evoluţia profitului net în perioada 2006-2008 (lei)
21626924
22000000
21500000
21000000 20674944
20500000
20153349
20000000
19500000
19000000
2006 2007 2008
4.2. Analiza ratelor de rentabilitate
Rata de rentabilitate reprezintǎ un raport între un indicator de rezultate (profit sau

pierdere) şi un indicator care reflectǎ un flux de activitate (cifra de afaceri netǎ, resurse
consumate) sau un stoc (capital propriu, active totale).
În analiza financiarǎ a întreprinderii principalele rate de rentabilitate sunt urmǎtoarele:
• Rata rentabilitǎţii economice;
• Rata rentabilitǎţii financiare;
• Rata rentabilitǎţii avansate;
• Rata rentabilitǎţii resurselor consumate;
• Rata rentabilitǎţii comerciale;
4.2.1. Analiza ratei de rentabilitate economicǎ
Rata rentabilitǎţii economice reflectǎ raportul dintre un rezultat economic şi mijloacele

economice angajate pentru obţinerea acestuia.
Pentru a analiza ratea rentabilitǎţii economice în cadrul societǎţii noastre vom folosi
urmǎtorul model:
e Re
Re = R · 100= €A · · 100
At At €A
Unde:
Re- rata rentabilitǎţii economice;
Re- rezultatul exploatǎrii;
At- active totale;
CA – cifra de afaceri.
Pe baza datelor din contul de profit şi pierdere şi bilanţul contabil vom intocmi tabel
4.2.1. cu informaţiile necesare determinǎrii ratei rentabilitǎţii economice:
Tabel 4.2.1. Determinarea ratei rentabilitǎţii economice - lei -

Nr. Simbo
Crt. l
1 CA exprimatǎ în preţ de
Σ qvp 108.190.849 118.829.702 149.027.699
vânzare
2 Σ qvc
Costul cifrei de afaceri 83.378.946 92.947.198 124.764.631
3 CA efectivǎ exprimatǎ în: Σ

qv1c0
-Costuri prevǎzute 88.766.000 120.764.000
Σ
-Preţ de vânzare prevǎzut qv1p0 115.000.000 132.000.000
4 Active imobilizate Ai 45.544.220 53.411.800 54.762.272
5 Active circulante Ac 53.464.369 75.261.461 68.336.157
6 Active totale (4+5) At 99.008.589 128.673.261 123.098.429
7 Rezultatul exploatǎrii Re 24.298.967 24.690.527 23.206.171
Rata rentabilitǎţii economice va avea urmǎtoarele valori:
➢ În anul 2006:
e 2006
Re =R · 100= 24.298.967 · 100 = 24,54%
2006 At2006 99.008.589
➢ În anul 2007:
Re 2007 24.690.527 · 100 = 19,19%
Re 2007 = · 100=
At2007 128.673.261
➢ În anul 2008:
Re 2008 23.206.171
Re 2008 = · 100= · 100 = 18,85%
At2008 123.098.429
Analiza factorialǎ a ratei rentabilitǎţii economice:

➢ Pentru perioada 2006-2007:
6R e2006–2007 = R 2007e— R 2006 e= 19,19% — 24,54% = —5,35% , din care datoritǎ
influenuei urmǎtorilor factori direcui şi indirecui:
€A
( ):
6 At
2006
6€A €A2007 — €A ) · Rc2006 · 100
At = ( At2007 At2006
Re2006 24.298.967
Rc = · 100= · 100 = 22,46%
2006 €A2006 108.190.849
€A 118.829.702
6 A = (128.673.261 — 108.190.849 ) · 22,46% = —0,1692 · 22,46% = —3,8%
t 99.008.589
2.influenţa modificǎrii ratei rentabilitǎţii comerciale (6Rc):

€A2007
6Rc = · (Rc2007 — Rc2006 )
At2007
Re2007 24.690.527
Rc = · 100= · 100 = 20,78%
2007 €A2007 118.829.702
6Rc 118.829.702 · (20,78% — 22,46%) = 0,9235 · (—1,68%) = —1,55%, din care

128.673.261
datoritǎ influenuei urmǎtorilor factori direcui:

2.1.influenţa modificǎrii structurii producţiei vândute pe produse (Og):
€A2007
Og = ·( u c
At2007 R — Rc 2006 )
u c 1c0
R = (1 — Σ qv ) · 100 = (1 — 88.766.000 ) · 100 = 22,81%
Σ qv1p0 115.000.000
118.829.702
Og = · (22,81% — 22,46%) = 0,9235 · 0,35% = 0,32%
128.673.261
2.2.influenţa modificǎrii preţurilor medii de vânzare (Op):
€A
2007
Op = At2007 · ( uuRc — uRc)
uu c 1c0
R = (1 — Σ qv ) · 100= (1 — 88.766.000 ) · 100 = 25,3%
Σ qv1p1 118.829.702
118.829.702
Op = · (25,30% — 22,81%) = 0,9235 · 2,49% = 2,30%
128.673.261
€A2007
Oc = · (Rc2007 — uu c)
A
t2007 R
118.829.702
Oc = · (20,78% — 25,30%) = 0,9235 · (—4,52%) = —4,17%
128.673.261

6R 2007–2008 = R 2008e— R 2007 e= 18,85% — 19,19% = —0,34% , din care datoritǎ
e
influenuei urmǎtorilor factori direcui şi indirecui:

€A
( ):
6 At
€A2008 — €A 2007
6€A
At = ( At2008
) · Rc2007 · 100
At2007
€A 149.027.699
118.829.702
6 At = (123.098.429 — 128.673.261 ) · 20,78% = (1,21 — 0,9235) · 20,78% = 5,96%
2.influenţa modificǎrii ratei rentabilitǎţii comerciale (6Rc):
€A2008
6Rc = · (Rc2008 — Rc2007 )
At2008
Re2008 23.206.171
Rc2008 = · 100= · 100 = 15,57%
€A2008 149.027.699
6Rc = 149.027.699
· (15,57% — 20,78%) = 1,21 · (—5,21%) = —6,30%, din care
123.098.429
datoritǎ influenuei urmǎtorilor factori direcui:
2.1.influenţa modificǎrii structurii producţiei vândute pe produse (Og):
€A2008
Og = ·( u c
At2008 R — Rc 2007 )
u c 1c0
R = (1 — Σ qv ) · 100 = (1 — 120.764.000) · 100 = 8,51%
Σ qv1p0 132.000.000
149.027.699
Og = 123.098.429 · (8,51% — 20,78%) = 1,21 · (—12,27%) = —14,85%
2.2.influenţa modificǎrii preţurilor medii de vânzare (Op):
€A
Op = At 2008 · ( uuRc
2008 — uRc)
uu c 1c0
R = (1 — Σ qv ) · 100= (1 — 120.764.000) · 100 = 18,96%
Σ qv1p1 149.027.699
149.027.699
Op = · (18,96% — 8,51%) = 1,21 · 10,45% = 12,65%
123.098.429
€A2008
Oc = · (Rc2008 — uu c)
A
t2008 R
149.027.699
Oc = · (15,57% — 18,96%) = 1,21 · (—3,39%) = —4,10%
123.098.429
Grafic rata rentabilitǎţii economice este reprezentatǎ în figura 4.2.1.
Fig. 4.2.1. Evoluţia ratei rentabilitǎţii economice

30.00%
24.54%
25.00% 19.19%
20.00% 18.85%
15.00%
10.00%
5.00%
0.00% 2006 2007 2008
În perioada 2006-2007 se constatǎ o scǎdere a ratei rentabilitǎţii economice cu 5,35%, de

la 24,54% cât s-a înregistrat în anul 2006 la 19,19%, valoare atinsǎ în anul 2007.
Aceastǎ scǎdere s-a datorat faptului cǎ atât viteza de rotaţie a activului total, cât şi rata
rentabilitǎţii comerciale au influenţat negativ evoluţia ratei rentabilitǎţii economice, cu -3,8%,
respectiv cu -1,55%.
Rata rentabilitǎţii comerciale a avut o influenţǎ negativǎ asupra ratei rentabilitǎţii
economice datoritǎ influenţei negative a modificǎrii costurilor unitare de – 4,71%, care a fost
suficient de mare încât sǎ acopere influenţele pozitive ale modificǎrii producţiei vândute pe
produse cu 0,32% şi modificǎrii preţurilor medii de vânzare cu 2,30%.
În anul 2008 rata rentabilitǎţii economice atinge valoare de -18,85%, înregistrând o
scǎdere mai micǎ decât cea din perioada precedentǎ, de doar 0,34%.
Acest lucru s-a datorat faptului cǎ deşi modificarea vitezei de rotaţie a activului total a
influenţat pozitiv evoluţia ratei cu 5,96%, modificarea ratei renatabilitǎţii comerciale a înregistrat
o influenţǎ negativa mai mare, de -6,30%, societatea nereuşind nici de data aceasta sǎ înregistreze
o creştere a ratei rentabilitǎţii economice.
Preţurile medii de vânzare au înregistrat în aceastǎ perioadǎ o evoluţie pozitivǎ
considerabilǎ, de 18,96%, însǎ influenţa negativǎ a structurii producţiei vândute pe produse şi a
costurilor unitare au determinat evoluţia negativǎ a ratei rentabilitǎţii comerciale.
4.2.2. Analiza ratei rentabilitǎţii financiare
Rentabilitatea financiarǎ exprimǎ corelaţia dintre profit şi capitaluri în calitatea lor de

surse de finanţare a activitǎţii întreprinderii.
În funcţie de capitalul utilizat în determinarea acestei rate, literatura de specialitate
recomandǎ doi indicatori:
• Rata rentabilitǎţii financiare a capitalului propriu;
• Rata rentabilitǎţii financiare a capitalului permanent.
Deoarece în cadrul societǎţii analizate nu avem datorii pe termen mediu şi lung, capitalul
permanent va fi egal cu capitalul propriu.
Voi utiliza urmǎtoarea relaţie pentru a determina rata rentabilitǎţii financiare:
Rfin = t A n
· 100= V · t · P · 100
At Kpr Vt
Pn
unde: Kpr
Rfin- rata rentabilitǎţii financiare a capitalului propriu;

Pn- profitul net;
Kpr- capitalul propriu;
Vt- venituri totale;
At- active totale;
Vt
- viteza de rotaţie a activului total, exprimatǎ prin numǎr de rotaţii;
At
At
-factorul de multiplicare a capitalului propriu sau pârghia financiarǎ;
Kpr
Pn
- rentabilitatea netǎ a veniturilor totale.
Vt
Pe baza datelor din contul de profit şi pierdere şi bilanţul contabil vom intocmi urmǎtorul
tabel cu informaţiile necesare determinǎrii ratei rentabilitǎţii financiare dupǎ cele douǎ metode:
Tabel 4.2.2. Determinarea ratei rentabilitǎţii financiare - lei -
Nr. Simbol
Crt
1 Capital propriu Kpr 85.062.784 106.689.708 100.843.057
3 Active totale At 99.008.589 128.673.261 123.098.429
4 Venituri totale Vt 110.336.910 123.214.315 151.014.101
5 Profit net Pn 20.674.944 21.626.924 20.153.349
Viteza de rotaţie a
Vt
6 activului total, exprimatǎ 1,1144 0,9576 1,2268
At
prin numǎr de rotaţii
At
7 Pârghia financiarǎ 1,1639 1,2060 1,2207
Kpr
Rentabilitatea netǎ a Pn
8 0,1874 0,1755 0,1334
veniturilor totale Vt
Aşadar, valorile ratei rentabilitǎţii financiare a capitalurilor proprii vor fi:

➢ În anul 2006:
Rfin P
= Kpr2006 · 100=
n 20.674.944
2006
· 100 = 24,23%
2006 85.320.189
➢ În anul 2007:
Rfin P
n 21.626.924 · 100 = 20,23%
2007 = Kpr2007 · 100= 106.891.762
2007
➢ În anul 2008:
Rfin P
n
2008 = Kpr2008 · 100= 20.153.349 · 100 = 19,92%
2008 101.154.765
Analiza factorialǎ a ratei rentabilitǎţii finanaciare:

ORfin2006–2007 = Rfin2007 — Rfin2006 = 20,27% — 24,31% = —4,04% , din care
datoritǎ influenţei urmǎtorilor factori direcţi:
Vt
(O -);
At
V Vt2006 At2006 n 2006
O t= — )· ·P · 100 = (0,9576 — 1,1144) · 1,1639 · 0,1874 ·
Vt
( At2007 At2007 At2006 Kpr Vt2006
2006
100 = —3,42%
t Kpr
At t
6 Vt At A 2006 Pn 2006
= At2007 · (Kpr2007 — Kpr ) · · 100 = 0,9576 · (1,2060 — 1,1639) ·
Kpr 2007
Vt2006
2007 2006
0,1874 · 100 = 0,75%

Pn
Vt
P Vt2007
O n= At2007 Pn P 2006 n
) · 100 = 0,9576 · 1,2060 · (0,1755 — 0,1874) ·
Vt At2007 · Kpr · ( Vt 2007 —Vt
2007 2007 2006
100 = —1,38%
ORfin2007–2008 = Rfin2008 — Rfin2007 = 19,98% — 20,27% = —0,29% , din care
datoritǎ influenţei urmǎtorilor factori direcţi:
Vt
(O -);
At
Vt2007 At2007 n 2007

O t=
V
— )· ·P · 100 = (1,2268 — 0,9576) · 1,2060 · 0,1755 ·
Vt
( A2008 At2008 At2007 Kpr Vt2007
t 2007
100 = 5,69%
Kpr
t
At t
6 Vt At A 2007 Pn 2007
= At2008 · (Kpr2008 — Kpr ) · · 100 = 1,2268 · (1,2207 — 1,2060) ·
Kpr 2008
Vt2007
2008 2007
0,1755 · 100 = 0,32%

Pn
Vt
P Vt2008
O n= At2008 Pn P 2007 n
) · 100 = 1,2268 · 1,2207 · (0,1334 — 0,1755) ·
Vt At2008 · Kpr · ( Vt 2008 —Vt
2008 2008 2007
100 = —6,30%
Grafic rata rentabilitǎţii financiare este reprezentatǎ în figura 4.2.2.
Fig. 4.2.2. Evoluţia ratelor rentabilitǎţii financiare

30.00%
24.23%
25.00% 20.23% 19.92%
20.00%
15.00%
10.00%
5.00%
0.00% 2006 2007 2008
Se constatǎ cǎ rata rentabilitǎţii financiare are tendinţa de a scǎdea.

În perioada 2006-2007, rata rentabilitǎţii financiare scade de la 24,23%, valoare atinsǎ în
anul 2006, la 20,23% în anul 2007, înregistrând o diminuare de 4,04%.
Aceastǎ scǎdere a fost determinatǎ de influenţa negativǎ a modificǎrii vitezei de rotaţie a
activului total de -3,42% şi de influenţa negativǎ a rentabilitǎţii nete a veniturilor totale de -
1,38%. Deşi, pârghia financiarǎ a influenţat pozitiv evoluţia ratei rentabilitǎţii financiare,
valoarea acesteia nu a fost suficient de mare pentru a putea acoperi influenţele negative ale
celorlalţi factori, înregistrând o creştere de doar 0,75%.
Rata rentabilitǎţii financiare continuǎ sǎ scadǎ, atingând în anul 2008 valoarea de 19,92%.
În perioada 2007-2008, rata rentabilitǎţii financiare a înregistrat o scǎdere mai redusǎ faţǎ de
perioada precedentǎ, şi anume 0,29% . Aceastǎ scǎdere a fost determinatǎ de influenţa negativǎ a
rentabilitǎţii nete a veniturilor totale de -6,30%. Influenţele pozitive ale pârghiei financiare şi
vitezei de rotaţie a activului total nu au fost nici de aceastǎ datǎ suficient de mari pentru a
determina o creştere a ratei rentabilitǎţii financiare.
.
4.2.3. Analiza ratei rentabilitǎţii resurselor avansate
Rata rentabilitǎţii resurselor avansate reprezintǎ raportul între rezultatul curent al

exerciţiului şi valoarea medie a activelor fixe şi a soldului mediu al activelor circulante.
Analiza ratei rentabilitǎţii resurselor avansate sau ocupate se poate realiza utilizând
urmǎtorul model:
Pfb
Ra = · 100 V
¯
unde:
Ra- rata rentabilitǎţii resurselor avansate;
Pfb - profitul brut;
V¯- valoarea medie a fondurilor avansate;
Pe baza datelor din contul de profit şi pierdere şi bilanţul contabil vom intocmi tabelul
4.2.3. cu informaţiile necesare determinǎrii ratei rentabilitǎţii resurselor avansate:
Tabel 4.2.3. Determinarea ratei rentabilitǎţii resurselor avansate - lei -

Nr.
Indicatori Simbol 2006 2007 2008
Crt.
CA exprimatǎ în preţ de
1 Σ qvp 108.190.849 118.829.702 149.027.699
vânzare
Σ qvc
2 Costul cifrei de afaceri 83.378.946 92.947.198 124.764.631
CA efectivǎ exprimatǎ în:
3 -Costuri prevǎzute Σ qv1c0 88.766.000 120.764.000

-Preţ de vânzare prevǎzut Σ qv p 115.000.000 132.000.000
1 0
4 Active imobilizate Ai 45.544.220 53.411.800 54.762.272
5 Active circulante Ac 53.464.369 75.261.461 68.336.157
Valoarea medie a
6 V¯ 99.008.589 128.673.261 123.098.429
fondurilor avansate (4+5)
7 Profitul brut Pfb 24.811.903 25.882.504 24.263.068
Aşadar, valorile ratei rentabilitǎţii resurselor avansate vor fi:
➢ În anul 2006:
fb 2006
Ra =P · 100= 24.811.903 · 100 = 25,06%
2006 V¯ 20 99.008.589
06
➢ În anul 2007:
Pfb 2007 25.882.504
Ra = · 100= · 100 = 20,11%
2007 V¯ 20 128.673.261
07
➢ În anul 2008:
Pfb 2008 24.263.068
Ra = · 100= · 100 = 19,71%
2008 V¯ 20 123.098.429
08
Analiza factorialǎ a ratei rentabilitǎţii resurselor avansate:

ORa = Ra2007 — Ra2006 = 20,11% — 25,06% = —4,95% , din care datoritǎ
influenţei urmǎtorilor factori direcţi şi indirecţi:
1.influenţa modificǎrii valorii medii a fondurilor avansate (OV¯);
Pfb Pfb 2006
24 ¯=
OV.811 .903 2006 · 100 — · 100 = · 100 — 24.811.903 · 100 = 19,28% —
V¯ 2007 V¯ 200 128.673.261 99.008.589
6
25,06% = —5,78%
1.1.influenţa modificǎrii valorii medii a activelor imobilizate (OAi);
Pfb2006 Pfb2006
OA = Ai +Ac · 100 — 24.811.903
i 2007
2006 Ai 2006 +Ac 2006 · 100 = 53.411.800+53.464.369 · 100 — 25,06%
=
23,21% — 25,06% = —1,85%
1.2.influenţa modificǎrii valorii medii a activelor circulante (OAc);
Pfb2006 Pfb2006
OA = Ai · 100 — A 24.811.903
c 2007 · 100 = 53.411.800+75.261.461 · 100 — 23,21%
+Ac2007 i 2007 +Ac2006
=
19,28% — 23,21% = —3,93%
fb2007 fb 2006
OP = P · 100 - P · 100 = 20,11% — 24.811.903 · 100 = 20,11% — 19,28% =
fb
V¯ 2007 V¯ 2007 128.673.261
0,83%, din care datoritǎ influenţei urmǎtorilor factori direcţi:

Pfb2006 ·Iqv Pfb2006
Oq = · 100 — · 100
v
V¯ 2007
V¯ 2007
1p0
Iqv = Σ qv · 100= 115.000.000 · 100 = 106,29%
Σ qv0p0 108.190.849
24.811.903 ·106.29%
Oqv = 128.673.261 - 19,28% = 20,49% — 19,28% = 1,21%
Σ qv1p0 – Σ qv1c0
Og= V¯ 2007 · 100 — Pfb2006 ·Iqv 115.000.000–88.766.000
V¯ 2007 · 100= · 100 — 20,49% =
128.673.261
20,39% — 20,49% = —0,10%
2.3.influenţa modificǎrii costului pe unitate de produs (Oc);
Σ qv1c1 – Σ qv1c0 92.947.198–88.766.000
Oc= — V¯ 2007 · 100= — 128.673.261 · 100 = —3,25%
2.4.influenţa modificǎrii preţului de vânzare pe produs (Op).
Σ qv1p1 – Σ qv1p0 118.829.702–115.000.000
Op= V¯ 2007 · 100= 128.673.261 · 100 = 2,97%
ORa = Ra2008 — Ra2007 = 19,71% — 20,11% = —0,4% , din care datoritǎ influenţei
urmǎtorilor factori direcţi şi indirecţi:
1. influenţa modificǎrii valorii medii a fondurilor avansate (OV¯);
Pfb Pfb 2007
25 ¯=
OV.882 .504 2007 · 100 — · 100 = · 100 — 20,11% = 21,02% — 20,11% =
V¯ 200 V¯ 200 123.098.429
8 7
0,91%
1.1.influenţa modificǎrii valorii medii a activelor imobilizate (OAi);
Pfb2007 Pfb2007
OA = Ai +Ac · 100 — 25.882.504
i 2007
2008
Ai 2007 +Ac 2007 · 100 = 54.762.272+75.261.461 · 100 — 20,11%
=
19,90% — 20,11% = —0,21%
1.2.influenţa modificǎrii valorii medii a activelor circulante (OAc);
Pfb2007 Pfb 2007
OA = Ai · 100 —A 25.882.504
c 2008
+Ac2008 +Ac2007 · 100 = 123.098.429 · 100 — 19,90% =
i2008
21,02% — 19,9% = 1,12%

2. influenţa modificǎrii profitului brut (OPfb);
Pfb2008 Pfb 2007 24.263.068
OPfb = · 100 - · 100 = · 100 — 21,02% = 19,71% — 21.02% =
V¯ 2008 V¯ 2008 123.098.429
—1,31%, din care datoritǎ influenţei urmǎtorilor factori direcţi:

Pfb2007 ·Iqv Pfb2007
Oq = · 100 — · 100
v
V¯ 2008
V¯ 2008
1p0
Iqv = Σ qv · 100= 132.000.000 · 100 = 111,08%
Σ qv0p0 118.829.702
25.882.504 ·111,08%
Oqv = 123.098.429 - 21,02% = 23,35% — 21,02% = 2,33%
Og= · 100 — 132.000.000–120.764.000
V¯ 2008 V¯ 200 · 100= 123.098.429 · 100 — 23,35% =
8
9,13% — 23,35% = —
14,22%
2.3.influenţa modificǎrii costului pe unitate de produs (Oc);
Σ qv1c1 – Σ qv1c0 124.764.631–120.764.000
Oc= — V¯ 2008 · 100= — 123.098.429 · 100 = —3,25%
2.4.influenţa modificǎrii preţului de vânzare pe produs (Op).
Σ qv1p1 – Σ qv1p0 149.027.699–132.000.000
Op= V¯ 2008 · 100= 123.098.429 · 100 = 13,83%
Grafic rata rentabilitǎţii resurselor avansate este reprezentatǎ în figura 4.2.3.
Fig. 4.2.3. Evoluţia ratei rentabilitǎţii resurselor avansate

30.00%
25.06%
25.00% 20.11% 19.71%
20.00%
15.00%
10.00%
5.00%
0.00% 2006 2007 2008
Se observǎ cǎ rata rentabilitǎţii resurselor avansate scade în anul 2007 de la 25,06% cât s-
a înregistrat în anul 2006 la 20,11%, înregistrând aşadar o scǎdere de pânǎ la 4,95%.
Cu toate cǎ modificarea profitului brut a influenţat pozitiv evoluţia rate rentabilitǎţii
resurselor avansate cu pânǎ la 0,83%, aceasta a înregistrat scǎdere deoarece modificarea negativǎ
a valorii medii a fondurilor avansate de 5,78% a fost dupǎ cum se observǎ mult mai mare.
Valoarea medie a fondurilor avansate a înregistrat o modificare negativǎ datoritǎ faptului
cǎ, atât activele circulante, cât şi activele imobilizate au înregistrat modificǎri negative în
perioada 2006-2007.
În perioada 2007-2008, rata rentabilitǎţii resurselor avansate continuǎ sǎ scadǎ, ajungând
în 2008 la valoarea de 19,71%, înregistrând aşadar o scǎdere de doar 0,4%, mult mai micǎ faţǎ
de cea din perioada 2006-2007.
Deşi valoarea medie a fondurilor avansate a înregistrat în perioada 2007-2008 o
modificare pozitivǎ de 0,91%, aceasta nu a fost suficient de mare pentru a putea acoperi
modificarea negativǎ a profitului brut de 1,31%, societatea înregistrând şi în aceastǎ perioadǎ o
scǎdere a ratei rentabilitǎţii resurselor avansate.
Activele circulante au avut un rol important în influenţǎ valorii medii a fondurilor
avansate, modificarea pozitivǎ a acestora de 1,12% reuşind sǎ acopere minusul rezultat din
influenţa negativǎ a activelor imobilizate de 0,21%.
4.2.4. Analiza ratei rentabilitǎţii resurselor consumate
Rata rentabilitǎţii resurselor consumate reflectǎ corelaţia dintre rezultatul aferent cifrei de
afaceri şi costurile totale aferent vânzǎrilor.
Analiza ratei rentabilitǎţii resurselor consumate se poate realiza utilizând urmǎtorul
model:
e vp–Σ qvc
Rrc = R · 100 = Σ q · 100 , unde:
Σ qv c Σ qvc
Rrc reprezintǎ rata rentabilitǎţii resurselor consumate;

Re reprezintǎ rezultatul exploatǎrii;
Σ qvp reprezintǎ veniturile din exploatare;
Σ qvc reprezintǎ cheltuielile de exploatare.
tabel cu informaţiile necesare determinǎrii ratei rentabilitǎţii resurselor consumate:
Tabel 4.2.4. Determinarea ratei rentabilitǎţii resurselor consumate - lei -

Nr
Indicatori Simbol 2006 2007 2008
crt
1 Venituri de exploatare Σ qvp 109.231.901 121.168.164 148.157.266
2 Cheltuieli din exploatare Σ qvc 84.932.934 96.477.637 124.951.095
CA efectivǎ exprimatǎ în:

93.000.000 107.000.000
3 -Costuri prevǎzute Σ qv1c0
118.000.000 138.000.000
-Preţ de vânzare prevǎzut Σ
qv1p0
4 Rezultatul exploatǎrii Re 24.298.967 24.690.527 23.206.171
Aşadar, valorile ratei rentabilitǎţii resurselor consumate vor fi:
➢ În anul 2006:
Re2006
Rrc2006 = · 100= 24.298.967 · 100 = 28,61%
Σ q vc 2006 84.932.934
➢ În anul 2007:
Re2007
Rrc2007 = · 100= 24.690.527 · 100 = 25,59%
Σ q vc 2007 96.477.637
➢ În anul 2008:
Re2008
Rrc2008 = · 100= 23.206.171 · 100 = 18,57%
Σ q vc 2008 124.951.095
Analiza factorialǎ a ratei rentabilitǎţii resurselor consumate:

6Rrc = Rrc2007 — Rrc2006 = 25,59% — 28,61% = —3,02%, din care datoritǎ influenţei
urmǎtorilor factori direcţi:
Og= Σ qv1c0 Σ qv0p0 – · 100 = 118.000.000–93.000.000 · 100
100 Σqv0c0 Σ 93.000.000
· — qv0c0 —
28,61% = 26,88% — 28,61% = —1,73%
Oc= Σ qv1c1 Σ qv1p0 – Σ · 100 = 118.000.000–96.477.637 · 100
100 qv1c0 Σ 96.477.637
· — qv1c0 —
26,88% = 22,31% — 26,88% = —4,57%
3.influenţa modificǎrii preţurilor medii de vânzare pe unitate de prods (Op).
1p1 – Σ qv1c1 1p0 – Σqv1c1
Op= Σ qv · 100 — Σ qv · 100= 25,59% — 22,31% = —3,28%
Σ qv1c1 Σ qv1c1

6Rrc = Rrc2008 — Rrc2007 = 18,57% — 25,59% = —7,02%, din care datoritǎ influenţei
urmǎtorilor factori direcţi:
Og= Σ qv1c0 Σ qv0p0 – · 100= 138.000.000–107.000.000 · 100
100 Σqv0c0 Σ 107.000.000
· — qv0c0 —
25,59% = 28,97% — 25,59% = 3,38%
Σ qv1c1
Oc=
Σ qv1p0 – Σ qv1c0 Σ
· 124.951.095
= · 100
124.951.095
100 qv1c0 · —
138.000.000– —
100
28,97% = 10,44% — 28,97% = —18,53%
3.influenţa modificǎrii preţurilor medii de vânzare pe unitate de prods (Op).
1p1 – Σ qv1c1 1p0 – Σqv1c1
Op= Σ qv · 100 — Σ qv · 100= 18,57% — 10,44% = 8,13%
Σ qv1c1 Σ qv1c1
Grafic rata rentabilitǎţii resurselor consumate este reprezentatǎ în figura 4.2.4.
Fig. 4.2.4. Evoluţia ratei rentabilitǎţii resurselor consumate

35.00%
30.00% 28.61%
25.00% 25.59%
20.00%
15.00%
18.57%
10.00%
5.00%
0.00%
2006 2007 2008
Se observǎ cǎ rata rentabilitǎţii resurselor consumate are tendinţa de a scǎdea, în anul

2007 scǎzând de la 28,61%, cât s-a înregistrat în anul 2006, la 25,59%, deci cu aproximativ
3,02%.
Scǎderea cu pânǎ la 3,02% a ratei rentabilitǎţii resurselor consumate se datoreazǎ
modificǎrii negative a structurii producţiei vândute de -1,73%, a costurilor unitare cu pânǎ la -
4,57% şi a preţurilor medii de vânzare pe produs cu -3,28%.
În perioada 2007-2008 rata rentabilitǎţii resurselor consumate înregistreazǎ o scǎdere mult
mai mare faţǎ de perioada precedentǎ, de 7,02%.
Cu toate cǎ atât modificarea structurii producţiei vândute, cât şi modificarea preţului pe
unitate de produs au influenţat pozitiv evoluţia ratei rentabilitǎţii resurselor consumate, acestea
nu au fost suficient de mari pentru a determina o creştere a ratei renatbilitǎţii resurselor
consumate, modificarea costului pe unitate de produs înregistrând o influenţǎ negativǎ mai mare
decât cele douǎ cumulate.
4.2.5. Analiza ratei rentabilitǎţii comerciale
Analiza ratei rentabilitǎţii comerciale se poate realiza utilizând urmǎtorul model:

Re
Rc = · 100
€A
unde:
Rc - rata rentabilitǎţii comerciale;
Re - rezultatul exploatǎrii;
CA - cifra de afaceri.
tabel cu informaţiile necesare determinǎrii ratei rentabilitǎţii comerciale:
Tabel 4.2.5. Determinarea ratei rentabilitǎţii comerciale - lei -

Nr.
Crt.
1 Rezultatul exploatǎrii 24.298.967 24.690.527 23.206.171
2 Cifra de afaceri 108.190.849 118.829.702 149.027.699
Aşadar, valorile ratei rentabilitǎţii comerciale vor fi:

➢ În anul 2006:
Re2006 24.298.967
Rc 2006 = · 100= · 100 = 22,46%
€A2006 108.190.849
➢ În anul 2007:
Re2007 24.690.527
Rc 2007 = · 100= · 100 = 20,78%
€A2007 118.829.702
➢ În anul 2008:
Re2008 23.206.171
Rc2008 = · 100= · 100 = 15,57%
€A2008 149.027.699
Analiza factorialǎ a ratei rentabilitǎţii comerciale a fost realizatǎ la analiza factorialǎ a

ratei rentabilitǎţii economice.
Grafic rata rentabilitǎţii resurselor comerciale este reprezentatǎ în figura 4.2.5
Fig. 4.2.5. Evoluţia ratei de rentabilitate comercialǎ
25.00%
22.46% 20.78%
20.00%
15.57%
15.00%
10.00%
5.00%
0.00%
2006 2007 2008
Se constatǎ cǎ rata rentabilitǎţii comerciale calculatǎ prin raportarea rezultatului

exploatǎrii la cifra de afaceri a înregistrat o scǎdere uşoarǎ de 1,68% în anul 2007, urmând ca în
anul 2008 aceasta sǎ continue sǎ scadǎ, ajungând la o diferenţǎ de – 5,21%.
În perioada 2006-2007 scǎderea s-a datorat influenţei negative a modificǎrii costurilor
unitare de – 4,71%, care a fost suficient de mare încât sǎ acopere influenţele pozitive ale
modificǎrii producţiei vândute pe produse cu 0,32% şi modificǎrii preţurilor medii de vânzare cu
2,30%.
În perioada 2007-2008 modificarea structurii producţiei vândute pe produse şi
modificarea costurilor uniatare au influenţat negativ evoluţia ratei rentabilitǎţii comerciale cu
-14,85%, respectiv -4,10%, iar modificarea preţurilor medii de vânzare a influenţat pozitiv
evoluţia ratei cu 12,65%.
CONCLUZII ÇI PROPUNERI
Din lucrarea de faţǎ rezultǎ cǎ rentabilitatea, nu este altceva decât o formǎ sinteticǎ de
exprimare a eficenţei întregii activitǎţi economice a întreprinderii.
Rentabilitatea constituie una din formele de exprimare a eficienţei, care este mult mai
cuprinzǎtoare reprezentând cea mai cuprinzǎtoare categorie care caracterizeazǎ rezultatele ce
decurg din diferite variante preconizate pentru utilizarea sau economisirea unor resurse.
Pentru calculele de rentabilitate economicǎ se pot utiliza ca rezultat (efect) nu numai
profitul net, ci întregul venit net, deci profitul brut.
În urma anlizei efectuate la societate SC. DR. OETKER RO. SRL., concluzia generalǎ
este aceea cǎ societatea desfǎşoarǎ o activitate rentabilǎ, obţinând profit în toţi cei trei ani
analizaţi, respectiv 2006, 2007 şi 2008.
Se constatǎ cǎ societatea a obţinut cel mai mare profit din activitatea de exploatare, anul
2007 înregistrând cea mai ridicatǎ valoare a profitului, respectiv 24.690.527 lei. Cel mai
important rol în cadrul activitǎţii de exploatare la avut producţia vândutǎ şi veniturile din
vânzarea mǎrfurilor, acestea înregistrând cele mai mari valori în cadrul veniturilor din exploatare.
Societatea a înregistrat cel mai mic profit din exploatare în anul 2008, ca urmare a creşterii
seminificative a cheltuielilor din exploatare faţǎ de veniturile din exploatare. Dat fiind
domeniul de activitate al firmei, şi în acest an producţia vândutǎ şi veniturile din vânzarea
mǎrfutilor (cifra de afaceri netǎ) au deţinut cel mai important procent din totalul veniturilor din
exploatare.
În toţi cei trei ani analizaţi, cheltuielile cu materiile prime şi materialele consumabile au
înregistrat cele mai mari valori din cheltuielile de exploatare.
În activitatea financiarǎ se constatǎ cǎ întreprinderea a înregistrat cel mai mic profit în
anul 2006, urmând ca în anul 2007 sǎ înregistreze cea mai mare valoare, respectiv de 1.191.977
lei.Societatea nu deţine venituri sau cheltuieli din activitatea extraordinarǎ.
Ca urmare a celor prezentate, societatea înregistreazǎ cel mai mare profit net în anul 2007,
iar cel mai mic în anul 2008.
Pentru ca întreprinderea sǎ obţinǎ un profit mai mare, deci rentabilitatea sǎ fie
imbunǎtǎţitǎ, Consiliul de Administraţie a fǎcut o serie de propuneri, între care :
• Adaptarea uneia din strategiile propuse;
• Efectuarea de noi investiţii informaţionale;
• Renunţarea la strategiile propuse şi conceperea unei noi strategii;
• Preluarea studiului sau a scopului vizat.
În cazul alegerii şi transpunerii în practicǎ a unei strategii comerciale, este necesar a se
realiza un plan detaliat de realizare şi informare a persoanelor de la care trebuie avutǎ adeziunea
acestora, ţinând seama în acelaşi timp de elementele perturbǎrii care pot intervenii. Costul se va
efectua atât asupra vânzǎrilor, cât şi asupra costurilor, deci asupra rentabilitǎţii globale a
întreprinderii.
BIBLIOGRAFIE
1. Balu M-E. – Analiza economico-financiarǎ - Teorie si aplicaIii , Ed. Fundaţia România

de Mâine, Bucureşti, 2005;
2. Bistriceanu Gh., Adochiţei M., Negrea E.- FinanIele agenIilor economici, Ed.
Economicǎ, Bucureşti, 2001;
3. Brezeanu P. - Gestiunea financiarǎ a întreprinderii, Ed. ASE, Bucureşti, 2002;
4. Brezeanu P., Boştinaru A., Prǎjişteanu B. - Diagnostic financiar: instrumente de
analizǎ financiarǎ, Ed.Economicǎ, Bucureşti, 2003;
5. Cojocaru C. - Analiza economico-financiarǎ a exploataIiilor agricole şi silvice, Ed.
6. Dobrotǎ N. - DicIionar de economie, Ed. Economicǎ, Bucureşti, 1999;
7. Dragotǎ V., Ciobanu A., Obreja L. - Management financiar vol. I „Analizǎ financiarǎ
şi gestiune financiarǎ operativǎ”, Ed. Economicǎ, Bucureşti, 2003;
8. Georgescu A. - Gestiunea financiarǎ a întreprinderii I, Ed. UCDC, Bucureşti, 2005;
9. Georgescu A. - Gestiunea financiarǎ a întreprinderii, Repere teoretice, aplicaIii
practice, teste grilǎ, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2006;
10. Gheorghiu Al. - Analiza rentabilitǎIii la nivel macroeconomic, Revista Românǎ
de Statisticǎ, nr. 1, septembrie, 1992;
11. Gheorghiu Al. - Analizǎ economico-financiarǎ la nivel microeconomic, Ed.
12. Ghic G., Grigorescu C.J. - Analizǎ economico-financiarǎ-repere teoretice şi practice, Ed.
Universitara, Bucureşti, 2008;
13. Işfanescu A., Robu V., Hristea A., Vasilescu C. - Analizǎ economio-financiarǎ, Ed. ASE,
Bucureşti, 2002;
14. Işfanescu A., Robu V., Anghel I., Stan V. Sorin, - Ghid practic de evaluare
a întreprinderii, Ed. Tribuna Economicǎ, Bucureşti, 2001 ;
15. Mǎrgulescu D .- Analiza economico-financiarǎ a societǎIilor comerciale – metode
şi tehnici, Ed. Tribuna Economicǎ, Bucureşti, 1994;
16. Moroşan I. – Analiza economico-financiarǎ, Ed. Fundaţia România de Mâine, Bucureşti,
2006;
17. Niculescu M. – Diagnostic global strategic, Ed. Economicǎ, Bucureşti, 1997 ;
18. Pierre F. - Valorisation d’entreprise et theorie financiere, Edition d’Organisation,
Paris, 2004 ;
19. Ramage P. - Analyse et diagnostic financier, Edition d’Organisation, Paris, 2004 ;
20. Robu V., Georgescu N. - Analizǎ economico-financiarǎ, Ed. ASE, Bucureşti, 2001;
21. Stancu I. - FinanIe, Ed. Economicǎ, Bucureşti, 2002, Ediţia a III-a;
22. Vâlceanu Gh., Robu V., Georgescu N. - Analizǎ economico-financiarǎ, Ed. Economicǎ,
Bucureşti, 2004;
23. Vintilǎ G. - Gestiunea financiarǎ a întreprinderii, Ed. Didacticǎ şi
Pedagogicǎ,Bucureşti, 2010, Ediţia a V-a;
24. Vintilǎ G. – Diagnosticul financiar şi evaluarea întreprinerilor,, Ed. Didacticǎ şi
Pedagogicǎ,Bucureşti, 1998;
25. Zaharia O., Troie L., Roman M., Hurduzeu M. - Analiza staticǎ a activitǎIii economice
şi a gestiunuii financiare a întreprinderii, Ed. ASE, Bucureşti, 2002;
ANEXE

Analiza Rentabilitatii

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Analiza Rentabilitatii

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

ANALIZA RENTABILITǍŢII LA SC. DR. OETKER RO.

1.2. Analiza profitului aferent unei întreprinderi...................................................................................10

1.2.1. Analiza structuralǎ şi factorialǎ a profitului net aferent unei întreprinderi..............................10

2.2. Analiza ratei rentabilitǎţii economice...............................................................................................28

2.3. Analiza ratei rentabilitǎţii financiare................................................................................................33

2.3.1. Analiza ratei rentabilitǎţii financiare a capitalurilor proprii.......................................................34

2.3.2. Analiza ratei rentabilitǎţii financiare a capitalului permanent...................................................37

2.4. Analiza ratei rentabilitǎţii resurselor avansate.................................................................................40

2.5. Analiza ratei rentabilitǎţii resurselor consumate...............................................................................42

2.6. Analiza ratei rentabilitǎţii comerciale...............................................................................................43

2.7. Analiza ratelor de rentabilitate pe produs.........................................................................................45

CAPITOLUL 3. ANALIZA RENTABILITǍŢII PE BAZA MODELULUI PRAGULUI DE

3.2. Analiza pragului de rentabilitate în cazul unei activitǎţi omogene...................................................49

3.3. Analiza pragului de rentabilitate în cazul unei activitǎţi eterogene..................................................53

Creşterea gradului de complexitate a activitǎţii economice a întreprinderilor, în contextul

1.1. Noţiunea de rentabilitate

Rentabilitatea absolutǎ Cifrǎ de afaceri

Rentabilitatea relativǎ = Rata rentabilitaţii Cifrǎ de afaceri

Capital fix şi circulant

1.2. Analiza profitului aferent unei întreprinderi

Profitul este un indicator absolut al rentabilitǎţii. El constituie atât premisa cât şi

1.2.1. Analiza structuralǎ şi factorialǎ a profitului net aferent unei întreprinderi

1.2.2. Analiza structuralǎ a profitului brut aferent unei întreprinderi

La nivelul activitaţii totale a întreprinderii analiza structuralǎ a profitului brut se poate

Fig. nr 1.2. Analiza structuralǎ a rezultatului exerciţiului înaintea impozitǎrii

1.2.3. Analiza factorialǎ a profitului brut la nivel de întreprindere

Analiza profitului se impune a fi efectuatǎ şi în funcţie de factorii endogeni şi exogeni

1.2.3.1. Analiza factorialǎ a rezultatului brut al exerciţiului (rezultatul exerciţiului

Rezultatul exerciţiului înaintea impozitǎrii (P†b), se determinǎ ca diferenţǎ între veniturile

6Pfb = Pfb1 — Pfb0 2.1. 6gi

1.influenţa modificǎrii veniturilor totale (O

Vt); O Vt = (Vt1 — Vt 0 ) · e¯ r¯ b¯0

1.2.3.2. Analiza factorialǎ a rezultatului exploatǎrii

Analiza factorialǎ a rezultatului exploatǎrii (Re) are menirea de a stabili sistemul de

Literatura de specialitate recomandǎ mai multe modele de analizǎ a rezultatului

Conform modelului I asupra modificǎrii rezultatului exploatǎrii acţioneazǎ în mod direct

1. OVe 1.2 O¯W¯ h¯

ORe = Re1 — Re0 2.1.Ogi

1.influenţa modificǎrii veniturilor din exploatare (6Ve);

6Ve = (Ve1 — Ve 0 ) · e¯ ¯r¯e¯0

(OT); OT= (T1 — T0) · W¯ ¯h 0 · e¯ ¯r¯e¯0

1.1.1.influenţa modificǎrii numarului mediu de salariaţi (ONs);

ONs = (Ns 1 — Ns 0 ) · t0 · ¯W¯ h¯0 · e¯ ¯r¯e¯0

1.1.2.influenţa modificǎrii numǎrului mediu de ore pe un salariat (Ot);

Ot= Ns1 · (t1 — t0 ) · W¯ ¯h 0 · e¯ ¯r¯e¯0

1.2.influenţa modificǎrii productivitǎţii medii ore (O¯W¯ h¯);

6¯ p¯ r¯e¯ = Ve 1 · (e¯ ¯r¯e¯1 — e¯ ¯r¯e¯0)

2.1.influenţa modificǎrii structurii veniturilor din exploatare pe tipuri de activitǎţi (Ogi);

2.2.influenţa modificǎrii profitului la 1 leu venituri din exploatare pe tipuri de activitǎţi

1.influenţa modificǎrii numarului mediu de salariaţi (ONs);

6.2.influenţa modificǎrii profitului la 1 leu venituri din exploatare pe tipuri de activitǎţi

3.influenţa modificǎrii profitului la 1 leu venituri din exploatare pe tipuri de activitǎţi

3.2.influenţa modificǎrii profitului la 1 leu venituri din exploatare pe tipuri de activitǎţi

1.2.3.3. Analiza factorialǎ a profitului aferent cifrei de afaceri

Conform modelului I asupra modificǎrii profitului aferent cifrei de afaceri acţioneazǎ în

1.influenţa modificǎrii volumului fizic al producţiei vândute (Oqv);

Iqv- indicele volumului fizic al producţiei vândute

TVA Op = (Σ qv1p1 — Σ qv1c1) — (Σ qv1p0 — Σ qv1c1) = + ( Σ qv1p1 — Σ qv1p0)

Conform modelului II asupra modificǎrii profitului aferent cifrei de afaceri acţioneazǎ în

1.influenţa modificǎrii cifrei de afaceri

2.influenţa modificǎrii profitului mediu la 1 leu cifrǎ de afaceri (Op¯

¯r); Op¯ ¯r = CA1 · (p¯ ¯r1 - p¯ ¯r0)

2.2.influenţa modificǎrii preţurilor medii de vânzare unitare (Op);