Lucrare Dizertatie 55a35ad89c5e8

5/11/2018 lucraredizertatie-slidepdf.
com
Universitatea „Ştefan cel Mare” Suceava

Facultatea de Ştiinţe Economice şi Administraţie Publică
Master
Specializarea : Contabilitate şi audit financiar în firmele de comerţ,
turism şi servicii
LUCRARE DE DISERTAŢIE
COORDONATOR ŞTIINŢIFIC :
Conf. Univ. Dr. Masterand
BÎRSAN MIHAELA Loghin Iridenta Ţebrean
Suceava
http://slidepdf.com/reader/full/lucrare-dizertatie-55a35ad89c5e8 1/90
5/11/2018 lucraredizertatie-slidepdf.com
2007
DIAGNOSTICUL FINANCIAR ŞI
EVALUAREA
PERFORMANŢELOR FIRMEI
2
Cuprins
DIAGNOSTICUL FINANCIAR SI EVALUAREA PERFORMANTELOR FIRMEI
ABSTRACT ……………………………………………………………………………………..5
I. STADIUL ACTUAL AL CUNOAŞTERII PE PLAN INTERNAŢIONAL……………........7

CAPTOLUL I
Exigenţele analizei şi diagnosticului financiar în condiţiile aplicării Standardelor
Internaţionale de contabilitate.........................................................................................................7
1.1 Analiza financiara – componentă a diagnosticului global strategic.......................... .8
1.2 Cadrul financiar-contabil de desfăşurare a activităţii economice..............................13
1.2.1. Situaţiile financiare – arhitectură şi reformă................................................13
1.2.2. Standardele Internaţionale de Contabilitate - sursă de inovare pentru analiza
financiară.................................................................................................................................19
1.2.3. Contabilitatea românească între armonizare şi conformitate .....................23
II. SITUAŢIA PRIVIND STADIUL ACTUAL DIN ROMÂNIA..............................................29

CAPITOLUL II.
Evaluarea performanţelor firmei pe baza situaţiilor financiare elaborate în România.....29
2.1 Performanţa economică şi financiară a firmei.............................................................29

2.2 Indicatori..................................................................................................................... 35
2.3 Riscuri asociate afacerii.............................................................................................. 38
CAPITOLUL III.
Studiu de caz......................................................................................................................43
Analiza performanţelor şi a poziţiei financiare a firmei la SC BERMAS SA SUCEAVA
3.1. Scurt istoric şi descrierea succintă a întreprinderii şi a sectorului de care aparţine ...43
3.2. Misiunea firmei, obiective fundamentale ( cuantificabile şi necuantificabile)…….. 45
3.3. Diagnosticul firmei SC BERMAS SA SUCEAVA …………………………………47
3.3.1. Definirea opţiunilor strategice şi a obiectivelor specifice ca scop al
diagnosticului ..………………………………………………………………….47
3.3.2.Elaborarea diagnosticului firmei ..................................................................49
3
3.3.3. Prelucrarea, analiza şi interpretarea rezultatelor, evidenţierea punctelor forte

şi slabe ale întreprinderii................................................................................................. 52
3.4 Analiza punctului de echilibru la SC BERMAS SA SUCEAVA..............................71
CAPITOLUL IV
Concluzii şi propuneri.................................................................................................75
ANEXE.......................................................................................................................82
BIBLIOGRAFIE.........................................................................................................90
4
ABSTRACT
This paper is an attempt to pass from a system of professional training based on the
concept of thorough reproduction of the theoretical knowledge to one based on the creation of the
premises in order to put the theory into practice. Being in the field of financial management,
science so vast that forces you to learn permanently in order to be able to have a chance to take
pertinent decisions on the basis of the financial diagnosis of the firm, it is obvious that you can’t
possibly apply routine practices. That’s why the calculation relations presented in this paper are
followed by interpretations.
In the structure of the paper we have tried to underline some fundamental elements,
absolutely indispensable to the understanding of the financial mechanisms that activate in the
firm and in its external environment and they are briefly presented with some references to the
special works we have resorted to.
The paper has been structured in two parts: the first contains the present degree of the
knowledge on an international plan and the second part the present condition in Romania. I have
tried to make a general presentation of what financial theory means, underlining the role of the
financial situations and the gains it can bring to the factory, by ensuring some information in
agreement with the necessities of the decisional process and the need to inform the different users
of the financial information.

Economy globalisation has very rapidly raised the problem of comparing the accounting
data specific to each system, to each country. That’s why the comparability of the accounting
information must be ensured, the coherence and transparency towards the share holders. The new
economic context imposes a rapid decision and action, based upon a financial diagnosis that
integrates the economic constraints and has a strong impact upon the dynamics of the factory.
In order to take decisions in good conditions one must be aware of the strong and the
weak point s of the firm at a certain moment. In this paper we have used the classical system
based on the analysis of the financial position, profitability, rotation speeds and risk. For the
thorough study of the presented theoretical concepts, a chapter has been introduced to present a
comprehensive research. The next part of the paper studies some aspects dealing with the
operational financial administration – stock administration, debts, claims, treasury management.
The practical application, sustained and argued theoretically in the paper validates, emphasizes
5
the informative potential of the analysis, strengthening its role as a main source of information
for the economic decision.
The situation presented in the research has proven that SC “BERMAS” SA Suceava knows
how to control its costs entering the market with cometitive products as price and quality. As a
result of the analysis made on the relation costs-volume-profit, using the profitability limit method
we have concluded that the main way in which one can act in order to maximize profit is to
increase the sales by extending the sales network. Another important way of profit increase but of
which we will be able to talk starting with next year is the new technology in the beer bottler
sphere in agreement with the beer production demands imposed by the European Union. The
achievement of this goal will lead to a significant costs decrease with wages and auxiliary
materials as well.
S.C. BERMAS SA SUCEAVA is a modern factory that acts in an open environment
being connected to the financial market, its shares being rated at the Stock Exchange in
Bucharest, situation in which the investors, the shareholders are interested both in the incomes
they can gain and in the certainty degree associated with these gains. The financial diagnosis of
the firm SC BERMAS SA SUCEAVA makes an evaluation of its condition and performances.
For the firm, the transmission of these positive signals favours the acquisition of capital/cash at a
lower price and the attraction of some better investors.
On the other hand, the weak points must be solved as well, decisions being made in this
respect as follows: by analysing the present tendencies of the market linked with the drop of
sales, even if quality improvement has been stressed at the same time (by acquiring the filtration
equipment), it is also very important that our firm should offer the consumers a kind of beer
bottled in a PET and that should try to satisfy the new needs in the consumers’ tastes. In the
conditions in which competition on the beer market has become harsher (rival firms have
invested a lot in developing their range lines and especially image) and as a result of the fact that
the firm has registered a quite high development during the last years, we have reached the
conclusion that the image of our products must be improved.
6
I. Stadiul actual al cunoaşterii pe plan naţional şi internaţional
CAPITOLUL I
Exigenţele analizei şi diagnosticului financiar în condiţiile aplicării
Standardelor Internaţionale de Contabilitate
Alinierea la normele contabile internaţionale creează cadrul necesar pentru amelioararea

calităţii informaţiei contabile şi, implicit a calităţii analizei financiare – beneficiara privilegiată a
acestora..
Noile caracteristici ale mediului economic internaţional au făcut ca informaţia să devină
o armă strategică. Cei ce ştiu să o obţină, să o interpreteze şi să o exploateze rapid dobândesc o
capacitate de dezvoltare superioară şi îşi consolidează avantajele concurenţiale. Adesea ea
reprezintă o materie primă aproape gratuită. Informaţiile oferite de documentele financiare de
sinteză reprezintă o dovadă elocventă în acest sens.1
Intensificarea concurenţei, dezvoltarea pieţelor financiare au incitat atât investitorii cât şi
analiştii financiari în căutarea unor informaţii fiabile privind situaţia şi performanţele diferitelor
societăţi comerciale, conştietizând relaţia de determinare dintre calitatea informaţiei pe de o parte
şi calitatea analizei şi deciziei, pe de altă parte.

Exigenţele impuse de standardele internaţionale de contabilitate facilitează şi ameliorează
procesul decizional.
O informaţie de calitate este premisa unei decizii de calitate. Dar de la informaţia
contabilă, care este prin vocaţia sa constatativă, până la decizie, există un pasaj obligatoriu –
analiza financiară.
În acest sens, IAS 1, menţionează “ Întreprimderile sunt încurajate să prezinte în afara
situaţiilor financiare, o analiză financiară efectuată de conducere care descrie şi explică
caracteristicile principale performanţei financiare şi poziţiei financiare ale întreprinderii, precum
şi principalele incertitudini cu care se confruntă”.2
1
Maria Niculescu – Diagnostic financiar, Vol 2, Editura Economică, 2003, pag 28
2
Octavian Jaba – Analiza strategică a întreprinderii, Ed. Sedcom Libris, Iaşi,1999, pag 127
7
Un astfel de raport poate include o analiză : a principalilor factori şi influenţe care

determină performanţa, inclusive a modificărilor mediului în care întreprinderea îşi desfăşoară
activitatea, a reacţiei firmei la modificările respective şi efectul acestora, precum şi a politicii de
investiţii pentru a menţine şi îmbunătăţi aceste performanţe inclusive politica de dividende, a
surselor de finanţare ale întreprinderii, a politicii de îndatorare şi a politicii de gestionare ariscului

şi a punctelor forte şi resurselor întreprinderii a căror valoare nu este reflectată în bilanţ conform
Standardelor Internaţionale de Contabilitate.
Normele contabile internaţionale propun o reprezentare globală a întreprinderii, asigurând
condiţiile unui demers globalizator al analizei financiare.
1.1. Analiza financiară – componentă a diagnosticului global strategic
O bună analiză financiară nu este cea care asigură un calcul corect, ci o analiză care
„identifică şi ierarhizează caracteristicile financiare cele mai semnificative, in vederea aprecierii
pertinente a situaţiei şi a anticipării lucide a persepectivelor întreprinderii”.
Principiile de bază ale analizei financiare sunt:
• investigarea prioritară a aspectelor privind funcţionalitatea întreprinderii;
• abordarea dinamică a comportamentului întreprinderii;
• aprecierea rezultatelor în corelaţie cu caracteristicile mediului concurenţial;
• evaluarea gradului de vulnerabilitate şi de risc.
Aprecierea performanţelor unei întreprinderi, a poziţiei financiare şi a modificării
acesteia, a gradului de risc într-un mediu economico-social deosebit de dinamic necesită şi alte
informaţii ce depăşesc cu mult sfera informaţiei contabile. Astfel, interpretarea fluxurilor
contabile se face în manieră diferită, în funcţie de faza de expansiune, maturitate sau declin în
care se află firma. Aprecierea gradului de risc are semnificaţie în măsura în care este corelată cu
etapa strategică pe care o parcurge întreprinderea: supravieţuire, consolidare, dezvoltare. De
aceea, se impune completarea datelor financiar-contabile cu informaţiile privind potenţialul

tehnic şi uman (calitatea echipamentelor, gradul de modernizare a acestora, calificarea
salariaţilor, nivelul productivităţii muncii), potenţialul comercial (calitatea produselor şi a reţelei
de distribuţie, nivelul preţurilor etc.), intensitatea concurenţei şi poziţia firmei pe piaţă, imaginea
firmei şi a produselor sale etc. Luarea lor în considerare în realizarea diagnosticului financiar va
8
permite caracterizarea fiecărei activităţi a întreprinderii în termeni de nevoi financiare, de

rentabilitate şi risc.3
Creată la origine pentru a furniza bancherilor instrumentele de studiu al dosarelor de
credite, analiza financiară răspunde astăzi unei diversităţi de nevoi: fundamentarea deciziilor de
gestiune, pregătirea unor negocieri privind achiziţionarea de active, fuzionarea unor firme,
ev3aluarea unor întreprinderi, elaborarea unui diagnostic strategic etc.
Totodată, variabilele financiare au căpătat importanţă sporită în procesele de elaborare şi
de evaluare a politicilor de dezvolare a întreprinderilor. Bogăţia metodelor şi amploarea câmpului
de aplicare fac astfel din analiza financiară o componentă fundamentală a teoriei şi practicii
economico-financiare.
O întreprindere nu poate supravieţui, respectiv nu se poate dezvolta într-o economie liberă
şi concurenţială decât în măsura în care e capabilă să răspundă într-o manieră durabilă nevoilor
pieţei. A răspunde pieţei presupune identificarea corectă a dorinţelor clienţilor, a motivaţiilor
reale ale acestora, respectiv asigurarea promptă a unei oferte de produse şi servicii adecvate.
Totodată, funcţionarea stabilă şi eficientă a unei întreprinderi în sistemul economiei de piaţă este
condiţionată de satisfacerea criteriului eficacităţii în alocarea şi exploatarea potenţialului intern
(material, uman şi financiar) al acesteia.
Un rol deosebit în fundamentarea unor decizii în măsură să integreze cerinţele de mai sus
revine analizei, respectiv diagnosticului financiar, concretizat în evaluarea complexă a
activităşilor şi rezultatelor întreprinderilor, a perspectivelor sale de dezvoltare, în corelaţie cu

cerinţele pieţei şi cu exigenţele mediului concurenţial.
Aplicaţiile posibile ale analizei financiare sunt foarte numeroase, vizând toţi partenerii
interni şi externi ai întreprinderii: managerii, acţionarii, salariaţii, creditorii financiari, investitorii,
furnizorii, clienţii, organismele publice, consultanţii etc. Preocupările lor vizează, în mod evident,
domenii diferite, ceea ce se concretizează pe planul afacerilor în decizii diferite, respectiv în
necesitatea utilizării unui demers adecvat pentru elaborarea lor. Această varietate de utilizatori şi
de preocupări induce o varietate de obiective ale analizei financiare.
Ea permite conducătorilor întreprinderilor, dar în acelaşi timp salariaţilor şi
reprezentanţilor acestora să aprofundeze şi să aprecieze aspecte privind:
• gradul de coerenţă între nivelul de activitate, rezultatele obţinute şi mijloacele alocate;
• capacitatea întreprinderii de a degaja rezultate şi de a se autofinanţa;
33
Maria Niculescu , Op. Cit., pag 21
9
• capacitatea de a asigura resursele necesare dezvoltării şi restructurării, în condiţiile

satisfacerii exigenţelor partenerilor;
• capacitatea asigurării echilibrului financiar, în cadrul limitelor fixate de creditori şi de
acţionari;
• capacitatea de a crea valoare economică.

Salariaţii sunt, de asemenea, preocupaţi de echilibrul şi perenitatea întreprinderii lor.
Aceasta condiţionează, de fapt, stabilitatea locului lor de muncă, precum şi mărimea părţii din
valoarea creată care le revine.
Pentru acţionarii care au anumite aşteptări în ce priveşte remunerarea aportului lor,
obiectivele analizei sunt orientate spre studiul rentabilităţii şi al riscului. Astfel de studii dau
răspunsul la întrebările privind capacitatea întreprinderii de a asigura remunerarea aşteptată, de a
compensa financiar riscul asumat de acţionari, de a consolida puterea de control a acestora.
Analiza reprezintă deci, pentru acţionari, un instrument de fundamentare a deciziei de a cumpăra,
a vinde sau a păstra titlurile de participare la capitalul unei întreprindei.
Creditorii financiari utilizează analiza pentru fundamentarea deciziilor privind: acordarea
de credite, constituirea de garanţii, prestarea altor servicii. Ca orice prestaţie de servicii, serviciile
bancare au un cost pe care bancherul doreşte să şi-l recupereze. Dar, înainte de toate, el este
preocupat de gestiunea rambursării creditelor acordate. Aceasta explică interesul pentru
cunoaşterea permanentă a lichidităţii şi solvabilităţii întreprinderii. În cazul creditelor pe termen
lung, bancherul este interesat în mod egal de rentabilitatea şi de capacitatea de autofinanţare a
acesteia. Rentabilitatea şi perenitatea întreprinderii constituie cea mai bună garanţie privind
recuperarea creanţelor la termen.
Un client dependent în mare măsură de întreprindere sau care a vărsat un avans este
interesat de sănătatea financiară, de perenitatea acesteia. Acelaşi interes este manifestat de un
furnizor important. În ambele cazuri, o eventuală stare de incapacitate de plată generează,
aproape automat, grave perturbări şi disfuncţionalităţi în activitatea lor.
Organismele publice, respectiv instituţiile guvernamentale urmăresc evoluţia financiară a

întreprinderilor. În calitate de furnizor de infrastructură statul recuperează prin instituţiile sale
specializate impozitele şi taxele, fiind deci direct interesat de activitatea şi performanţele
întreprinderilor.
Publicul este interesat de sfera activităţilor, prosperitatea întreprinderii şi de modul cum
contribuie la economia locală (prin numărul de angajaţi, colaborarea cu furnizorii locali etc.).
10
Consultanţii şi auditorii utilizează analiza ca un instrument de lucru în misiunile lor legale

solicitate de investitori, creditori etc4.
Gestionarii de portofolii de valori mobiliare sunt interesaţi în selecţionarea pe pieţele
financiare a titlurilor capabile să asigure un randament care corespunde categoriei de risc propuse
de clienţii lor.
Studiile acestora vizează prioritar raportul risc-câştig ataşat fiecărui titlu.
Într-o economie concurenţială, întreprinderile sunt interesate să cunoască soliditatea
concurenţilor lor, structura portofoliului de produse, forţele şi slăbiciunile lor, etc. Pentru a
identifica sursele de avantaj concurenţial şi a orienta mai bine propria strategie de dezvoltare.
În concluzie prin exploatarea informaţiilor oferite de contabilitate în condiţiile de
exigenţă calitativă impuse de standardele internaţionale, analiza financiară contribuie la mai bună
exploatare a resurselor întreprinderii, la alegerea strategică ce optimizează raportul rentabilitate-
risc, la creşterea eficacităţii într-un mediu concurenţial dat. Tabelul 1.1. sintetizează, pe categorii
de utilizatori, domeniile de interes ale analizei financiare, precum şi tipurile de decizii specifice.
Tabelul 1.1.
Domenii ale Tipul de decizie Utilizatorii
analizei financiare informaţiei
0 1 2
• Analiza asigurării şi utilizării Decizii operaţionale de Managerii
resurselor exploatare Consiliul de Administraţie
• Analiza performanţelor Decizii de finanţare Acţionarii
• Analiza situaţiei si poziţiei Decizii de investiţii
financiare Decizii strategice
• Analiza strategică
• Analiza rentabiliţăţii Decizii de investiţii Investitorii (acţionari,
financiare Decizii de cumpărare, păstrare, investitori actuali şi
•
Analiza rentabilităţii vânzare a diverselor titluri potenţiali)
capitalului investiti Gestionari de portofoliu
• Analiza trezoreriei
• Analiza riscului
• Analiza lichidităţii şi Decizii de creditare Creditorii financiari
4
Maria Niculescu, Op. Cit., pag 28
11
solvabilităţii Decizii privind condiţiile de

• Analiza riscului creditare
• Analiza lichidităţii Decizii de creditare Creditorii comerciali
• Analiza solvabilităţii Decizii de investiţii
•
Analiza strategică(analiza
riscului sectorial)
0 1 2
• Analiza stabilităţii şi Decizii de aprovizionare – Concurenţii
perenităţii întreprinderii vanzare Clienţii
• Analiza strategică (analiza Decizii strategice (legate de
sectorului de activitate şi a cuplul produs - piaţă)
domeniilor strategice specifice)
• Analiza stabilităţii şi Decizii de a rămâne sau nu în Salariaţii
perenităţii întreprinderii întreprindere Acţionarii
• Analiza valorii adăugate şi a Decizii de investiţii
ratelor de remunerare
• Analiza performanţelor Fundamentarea politicii Organismele statului
globale economice şi fiscale la nivel
local sau naţional
• Analiza performanţelor Sprijinirea clienţilor în luarea Analişti, consultanţi şi
globale unor decizii economie, gestionari de portofoliu

• Analiza riscului sectorial etc. financiare şi strategice
Informaţiile oferite de sistemele contabile armonizate cu normele internaţionale par să

corespundă în mai mare măsură exigenţelor utilizatorilor finali şi, în special, ale analiştilor
financiari.
Însă analiza se extinde din ce în ce mai mult la aspecte care depăşesc perimetrul
preocupărilor financiare, aşa cum rezultă şi din tabelul de mai sus. Noile tehnologii de tratare a
informaţiilor, noile surse şi forme de comunicare permit analiştilor aprofundarea investigării şi
difuzarea mai rapidă a concluziilor, în concordanţă cu nevoile unui pilotaj operaţional. Pentru a fi
în ritm cu mutaţiile produse în aşteptările diverşilor parteneri ai întreprinderii, analiza trebuie să
furnizeze, la rândul său, concluzii pertinente cu privire la:
• Performanţele realizate şi perspectiva acestora;
• Situaţia (poziţia) financiară şi modificarea acesteia;
12
• Modul de gestionare a resurselor şi rezultatele administrării de către echipele de

conducere;
• Capacitatea întreprinderii de a genera numerar sau echivalente ale numerarului.
Astfel, analiza devine un instrument indispensabil în măsură să asigure:
•
Identificarea oportunităţilor de dezvoltare;
• Identificarea diferitelor tipuri tipuri de risc
• Alegerea strategică cea mai oportună;
• Identificarea factorilor susceptibili de a crea valoare la termen.
1.2. Cadrul financiar – contabil de desfăşurare a activităţii economice

1.2.1. Situaţiile financiare –arhitectură şi reformă
În legislaţia şi practica economică curentă a diferitelor ţări, situaţiile financiare sunt

cunoascute şi sub denumirea de conturi anuale sau bilanţ contabil, considerat a fi:
• Cel mai reprezentativ instrument de înregistrare şi control folosit de contabilitate,
deosebit de util pentru analiza situaţiei financiare şi caracterizarea activităţii economice a
întreprinderii într-o anumită perioadă de gestiune, atât în totalitatea lor, cât şi pe diferite
stadii ale circuitului economic, cu indicarea beneficiului sau pierderii realizate;
• Mijlocul de a oglindi la un moment dat situaţia întreprinderii, evaluată în bani, prin
punerea faţă în faţă a mijloacelor şi resurselor;
• Un calcul de sinteză al contabilităţii, prin care se prezintă la un moment dat situaţia
economică într-un perimetru al mişcărilor de valori, evaluată în bani;
• Un document contabil alcătuit pe baza datelor evidenţei contabile, aşa cum rezultă ele
din înregistrările curente făcute în conturi;
• Instrument specific ocntabilităţii, cu ajutorul căruia se prezintă, în mod centralizat şi
grupate sistematic, datele contabile privind situaţia valorică a mijloacelor economice,
sursele de formare ale acestora şi rezultatele activităţii unei întreprinderi la un moment
dat.
Din această „suită” de definiţii rezultă că informaţiile publicate prin conturile anuale
trebuie să asigure:
13
a) determinarea situaţiei nete a patrimoniului sau a capitalului propriu, obiectiv realizat cu

ajutorul „bilanţului propriu-zis”;5
b) determinarea rezultatului economico-financiar net obţinut, care poate fi calculat pe baza
datelor din contul de profit sau pierdere, dar şi pe baza datelor din bilanţul propriu-zis;
c) furnizarea unor date informaţionale de detaliu cu privire la evoluţia şi structura unor

componente patrimoniale sau a unor elemente de venituri şi cheltuieli, informaţii regăsite
în anexe sau note explicative.
Cu toate eforturile de armonizare a contabilităţii pe plan mondial, arhitectura concretă a
situaţiilor financiare diferă, încă sensibil, de la o ţară la alta, influenţând conţinutul şi structura
informaţiilor contabile prezentate în aceastea, în special în note sau anexe.
Potrivit opticii organismului internaţional de normalizare contabilă – Comitetul pentru
Standarde Internaţionale de Contabilitate (IASC), un set complet de situaţii financiare anuale
include:
• bilanţul;
• contul de proifit şi pierdere;
• situaţie care să reflecte, după caz:
- toate modificările capitalului propriu;
- modificările capitalului propriu, altele decăt cele care rezultă din
tranzacţiile de capital cu proprietarii şi distribuirile către proprietari.
• tabloul fluxurilor de trezorerie;
• politicile contabile şi notele explicative.
Normele europene (Direcţia a IV-a) folosesc pentru situaţiile financiare noţiunea de
„conturi anuale” care cuprind:
1. bilanţul;
2. contul de profit şi piedere;
3. anexa sau notele la conturile anuale.
În legătură cu forma şi conţinutul situaţiilor financiare, această problemă este tratată

diferit de Standardele Informaţionale de Contabilitate, ale căror norme sunt denumite IAS-uri, şi
de Directivele contabile europene.
Astfel, IAS-urile nu menţionează o formă specială pentru componentele situaţiilor
financiare, nu prescriu formatul sau ordinea în care trebuie prezentate elementele, ci doar prezintă
55
Dorina – Nicoleta Lezeu – Analiza situaţiilor financiare ale întreprinderii, Ed. Economică, 2004, pag 23
14
o listă a elementelor care trebuie să se regăsească în bilanţ, în contul de profit şi pierdere sau
celelalte componente ale situaţiilor financiare.
În schimb, Directivele contabile europene, în special Directiva a IV-a, prevăd scheme şi
modele care definesc forma şi formatul de prezentare a componentelor situaţiilor financiare.
Bilanţul este prima componentă fundamentală a documentelor de sinteză, documentul

oficial prin care trebuie să se asigure imaginea fidelă, clară şi completă a patrimoniului deţinut la
un moment dat de un agent economic.
Bilanţul reflectă poziţia financiară a întreprinderii, capacitatea acesteia de a se adapta
schimbărilor mediului cu ajutorul resurselor economice controlate (activele) şi al structurii de
finanţare (capitaluri proprii şi datorii).
În consecinţă, bilanţul trebuie întocmit, respectiv alaborat, verificat, analizat şi prezentat
utilizatorilor, respectând un set de principii sau convenţii care să asigure pertinenţa, fidelitatea şi
utilitatea informaţiei furnizate, respectând prezentarea lui într-o formă standardizată, inteligibilă
pentru o masă cât mai largă de potenţiali utilizatori, pentru ca aceştia să-şi poată determina rapid
indicatorii semnificativi şi utili deciziilor pe care doresc să le ia în afacerile curente şi viitoare.
Bilanţul potrivit sistemului contabil continental
Directiva a IV-a a Uniunii Europene, alaborată la 25 iulie 1978 şi revizuită la 8 noiembrie
1990, a vizat, cu predilecţie, coordonarea dispoziţiilor naţionale referitoare la structura şi

conţinuturile conturilor anuale, normele de evaluare a elementelor patrimoniale, cât şi publicarea
acestor documente pentru societăţile de capitaluri.
Directiva a IV-a „standardizează” două scheme generale de bilanţ:
1. schema de bilanţ orizontal (sub formă de cont sau secţiuni separate) – având la bază
structurarea activului bilanţier în funcţie de criteriul lichidităţii crescătoare a activelor
patrimoniale, iar a pasivului bilanţier în ordinea exigibilităţii crescătoare a pasivelor patrimoniale
– pune accentul pe corespondenţa între resurse (pasiv) şi utlizări (activ), ilustrând egalitatea:
Activ = Pasiv sau

Activ = Capitaluri proprii + Datorii
2. schema de bilanţ vertical (sub formă de listă: activele, apoi datoriile şi capitalurile proprii)
pune accentul pe capitalurile proprii, fiind axată pe ecuaţia generală de echilibru:
15
Activ - Datorii = Capitaluri proprii

Datoriile şi creanţele sunt clasate, pe termen lung, şi scurt în
funcţie de natura creanţeo şi datoriei.
Bilanţul potrivit concepţiei anglo-saxone şi nord-americane
Întreprinderile din tările anglo-saxone şi cele americane pot opta pentru două modele de
bilanţ: vertical sau listă şi orizontal sau în cont, putând alege modelul care este mai bine adaptat
condiţiilor lor de activitate.
În cele două formate sunt utilizate următoarele criterii de clasificare:
- abordarea funcţională, pentru posturile de activ;
- gradul de exigibilitate, pentru posturile de pasiv.
În ţările anglo-saxone este dominantă clasificarea în ordinea lichidităţii şi exigibilităţii
crescânde, iar în S.U.A., situaţia este inversă, ceea ce evidenţiază faptul că accentul este pus pe
lichidităţile şi exigibilităţile imediate.
În general, activele figurează în bilanţ la valoarea lor netă contabilă.
Formatul vertical al bilanţului este cel mai utilizat, criteriul fundamental de analiză a
datoriilor fiind distincţia între datorii scadente sub un an şi cele peste un an. Datoriile şi creanţele
sunt clasate după scadenţă şi nu după natura lor, iar contul de impozite amânate stabileşte
legătura între situaţiile financiare şi cele fiscale.
În general, bilanţul contabil este considerat a fi documentul de sinteză contabilă care

descrie situaţia patrimonială şi echilibrul financiar, indicând şi mărimea rezultatului economico-
financiar global, fără a explica însă provenienţa rezultatului şi, în consecinţă, cauzele care au
generat sau generează performanţele activităţii unui agent economic. Din acest motiv, s-a impus
necesitatea elaborării şi publicării unui alt document de sinteză contabilă intitulat „contul de
profit şi pierdere”, care exprimă cum s-a ajuns la respectiva stare patrimonială, care au fost
fluxurile de venituri şi cheltuieli ce au marcat traiectoria evoluţiei întreprinderii între începutul şi
sfârşitul exerciţiului financiar.
O întreprindere orientată spre eficienţă economică are drept obiectiv obţinerea de profit
calculat ca diferenţă între venituri şi cheltuieli, în contextul căruia cheltuiala reprezintă o sursă de
sărăcie, măsurată prin diminuarea situaţiei patrimoniale nete, iar venitul reprezintă o sursă de
îmbogăţire, măsurată prin creşterea situaţiei patrimoniale nete 6.
66
Dorina – Nicoleta Lezeu, Op. Cit., pag35-36
16
Contul de rezultate poate şi prezentat în modalităţi diferite.

Potrivit Directivelor Uniunii Europene, nu există o schemă universală de prezentare a
contului de profit şi pierdere. Directiva a IV-a recomandă pentru scheme ale contului de profit şi
pierdere, elaborate în funcţie de două criterii combinate:
a) forma de prezentare, care poate fi orizontală (sub formă de cont – cheltuielile şi venuturile
prezentate alăturat) şi verticală (sub formă de listă – mai întâi veniturile şi apoi
cheltuielile);
b) modul de structurare a veniturilor şi cheltuielilor, care se poate realiza fie după natura şi
conţinutul lor economic, fie după destinaţia acestora.
Legislaţiile contabile naţionale care agreează recomandările Directivei a IV-a pot impune
oricare din aceste scheme generale ale contului de rezultate sau pot lăsa la latitudinea agenţilor
economici alegerea uneia dintre ele.
Prezentarea contului de profit şi pierdere, format vertical sau orizontal, cu structura
veniturilor şi cheltuielilor după natura lor, face posibilă calcularea indicatorilor, producţia
exerciţiului, cifra de afaceri, valoarea adăugată, fiind astfel satisfăcute, pe de o parte, cerinţe de
ordin fiscal, iar pe de altă parte, cerinţele determinării unor indicatori macroeconomici (produsul
intern brut, venitul naţional, alţi indicatori statistici agregaţi).
Modelul prezină interes atât pentru participanţii la crearea şi distribuţia bogăţiei, cât şi
pentru structurile care analizează informaţiile furnizate de întreprindere. Se consideră, de
asemenea, că acest model este simplu de aplicat în multe întreprinderi mai mici, deoarece nu este
necesară nici o alocare a cheltuielilor de exploatare pe clasificări funcţionale.
Prezentarea contului de profit şi pierdere, format vertical sau orizontal, cu structurarea
veniturilor şi cheltuielilor după destinaţie oferă posibilitatea studierii gestiunii funcţiilor
veniturilor şi cheltuielilor după destinaţie , prezentând, totodată, interes informaţional şi pentru
investitorii de capital, preocupaţi atât de riscul asumat, cât şi de nivelul profitului scontat. În
acelaşi timp alocarea costurilor pe funcţii poate fi arbitrară şi implică, în mod considerabil,
raţionamentul profesional.
Modelul continental (francez) al contului de profit şi pierdere, acceptat şi de instituţiile de
normalizare contabilă din ţara noastră în prima etapă a reformei contabile, este astfel structurat ,
încât permite determinarea soldurilor intermediare de gestiune.
Informaţiile cuprinse în contul de rezultate sunt structurate pe trei niveluri (exploatare,
financiare şi excepţionale), completate printr-un al patrulea nivel, care cuprinde participarea
salariaţilor la profit şi la impozitul pe profit.
17
Modelul contului de rezultate îmbracă două forme: formatul orizontal (în cont), care
structurează cheltuielile şi veniturile după natura lor, şi formatul vertical (în listă ) în care
structura se face pe categorii de activităţi, ceea ce permite calculul soldurilor intermediare de
gestiune.
Potrivit concepţiei anglo-saxone, contul de profit şi pierdere poate fi prezentat sub forma
a patru modele: două dintre ele adoptă forma de prezentare verticală (în listă), iar celelalte două
au o formă de prezentare orizontală (în cont). În două dintre modele, cheltuielile se structurează
pe funcţii, iar în celelalte două, după natura lor. Cea mai largă utilizare o are modelul vertical, în
listă, cu analiza cheltuielilor după funcţie.
În toate cele patru formate este evidentă clasificarea cheltuielilor şi a veniturilor în:
-cheltuieli şi venituri din activităţi ordinare;
-cheltuieli şi venituri din activităţi extraordinare.
În structura cheltuielilor şi veniturilor ordinare sun întâlnite atât elemente ale activităţii de
exploatare, cât şi ale activităţilor financiare, fără a se propune determinarea unui rezultat distinct
la nivelul „exploatării”, respectiv la cel „financiar”.
În toate cazurile, impozitarea profitului activităţii ordinare se prezintă distinct de
impozitarea rezultatului din operaţii extraordinare.
Tabloul de flux
Pe măsura modificării conjuncturii economice mondiale, a creşterii complexităţii pieţelor
şi riscurilor financiare, a crescut şi interesul pentru găsirea de noi instrumente financiare în

vederea supravegherii situaţiei financiare a întreprinderilor, un astfel de instrument fiind şi
tabloul de flux.
Tabloul de flux, denumirea generică pentru diferite modele ale acestui document
financiar, oferă o reprezentare dinamică a situaţiei financiare a întreprinderii, completând bilanţul
şi contul de rezultate şi permite aprecierea incidenţei şi operaţiilor efectuate de agentul economic
asupra structurii financiare şi trezoreriei sale.
Se consideră că tabloul de flux răspunde la două obiective principale:
• constituie un document de informare a terţilor;
• arată cum şi-a finanţat întreprinderea nevoile de fonduri.
Literatura de specialitate prezintă următoarea tipologie a tablourilor de flux:
18
a) tablourile bazate pe fondul de rulment financiar – care arată formarea şi utilizarea acestuia
şi se bazează pe definiţia tradiţională a fondului de rulment net: diferenţa între resursele
cu scadenţă mai mare de un an;
b) tablouri bazate pe fonul de rulment funcţional – prezentare ce permite relevarea variaţiei
resurselor durabile şi a utilizărilor stabile, diferenţa dintre cele două mărimi reprezentând
fondul de rulment net global, tabloul evidenţiind utilizarea acestei variaţii pentru
acoperirea NFR şi evoluţia trezoreriei nete;
c) tablouri bazate pe trezorerie – care sunt fundamentate pe legătura fond de rulment –
necesar de fond de rulment – trezorerie;
d) tablouri explicative ale trezoreriei, dar care nu se bazează pe variaţia fondului de rulment;
e) tablouri care au în vedere ansamblul utilizărilor şi ansamblul resurselor, fără a pune
accentul pe fondul de rulment sau de trezorerie.
Diversitatea modelelor tablourilor de flux este determinată de aspecte precum:
• tipul de bilanţ al analizei statice, care se foloseşte ca bază de date pentru
construcţia tabelului de flux;
• tipul de fluxuri utilizate
• obiectivele sau preocupările celor care întocmesc tabloul de flux (manager, expert
contabil, bancher, analist financiar);
• evoluţia conjuncturii economice mondiale, ce determină noi cerinţe ale analizei şi
noi modalităţi de satisfacere a acestor necesităţi;
• accesul diferit la informaţiile privind agentul economic;
• nici un sistem contabil nu a impus obligativitatea întocmirii unui anumit model de
tablou de flux.
Această diversitate a fost determinată, îndeosebi, de cerinţele practice, dar şi de dorinţa de
a aduce un element de noutate în domeniu, în vederea îmbunătăţirii metodelor şi tehnicilor de
analiză financiară.
Tabloul de flux este un instrument de diagnosticare a situaţiei trecute a agentului

economic şi ajută la elaborarea unor norme sau previzuiri în legătură cu echilibrul financiar,
factorii care îl determină şi efectele sale, dobândind astfel, pe lângă rolul de a descrie şi înţelege
situaţia financiară a întreprinderii, şi un rol normativ.
19
1.2.2 Standardele Internaţionale de Contabilitate – sursă de inovare pentru analiza

financiară
Globalizarea economiei este un fapt admis şi concretizat sub diverse forme. Pieţele
comerciale, de materii prime, monetare, financiare se internaţionalizează. Emergenţa monştrilor
multinaţionali, a căror putere economică o depăşeşte pe cea a unor ţări europene dezvoltate şi
care controlează 2/3 din comerţul mondial, este o dovadă suficient de elocventă. Nevoia de
informare a noilor actori multinaţionali evoluează cantitativ şi structural.
În acest context, comunicarea financiară, articulată în jurul conceptelor contabile, nu mai
răspunde aşteptărilor diferiţilor utilizatori. Distorsiunile generate de principiile contabile uzuale
deformează realitatea economică. Totodată, diversitatea practicilor contabile naţionale face dificil
demersul analizei financiare, evaluarea realistă a performanţelor şi a situaţiei financiare a unor
întreprinderi de naţionalităţi diferite7.
Fără îndoială, soluţii contabile diferite în cazul reevaluărilor, al goodwill-ului, al
amortizărilor şi provizioanelor etc. conduc la rezultate financiare diferite, pentru condiţii de
exploatare identice. Ceaţa ce învăluie metodele contabile practice în diverse ţări este
7
prejudiciabilă deciziei investitorilor, care au dificultăţi în perceperea performanţelor unor
întreprinderi străine, devenind un obstacol în finanţarea acestora pe piaţa externă.
Pe plan internaţional, pentru remedierea acestui inconvenient au fost imaginate două
soluţii:
- o soluţie coercitivă, impusă de SEC (Securities and Exchange Commission), organismul

de tutelă a burselor americane, care solicită societăţilor străine cotate în SUA să furnizeze
documente financiare de sinteză conform normelor americane sau să publice în fiecare an un
document centralizator comparativ. Aceasta prezintă rezultatele întreprinderii calculate prin
aplicarea normelor contabile naţionale în paralel cu cele ce s-ar fi putut obţine rpin aplicarea
normelor americane;
- o soluţie mai suplă, care favorizează aplicarea normelor contabile internaţionale (IAS –
International Accounting Standards).
Majoritatea pieţelor financiare, cu excepţia celor din SUA, au acceptat cea de-a doua
soluţie, ceea ce constituie, fără îndoială, o incitare a statelor şi a societăţilor comerciale în
aplicarea lor. Utilizarea acestor norme tinde să se generalizeze şi în cazul întreprinderilor care nu
sunt cotate pe pieţele financiare externe.
77
Maria Niculescu , Op. cit., pag 27
20
Pe plan european, continuă acţiunile de punere în aplicare a strategiei Uniunii Europoene

în materie de informaţie financiară. Astfel, în iunie 2000, Consiliul ECOFIN al Comisiei
Europene sublinia în concluziile sale: „comparabilitatea situaţiilor financiare ale societăţilor
cotate constituie un factor esenţial de integrare a pieţelor financiare”. De asemenea au fost depuse
la Parlamentul european şi la Consiliu :

• o propunere de regulament asupra aplicării normelor contabile internaţionale, potrivit
căreia tote societăţile Uniunii Europene cotate la burso sau ale căror titluri urmează sa fie
cotate sunt obligate să elaboreze conturile anuale consolidate în conformitate cu IAS
până în anul 2005. statele membre pot autoriza aplicarea standardelor internaţionale de
către societăţile necotate sau pentru elaborarea conturilor individuale;
• o propunere de directive cu privire la valoarea justă .
În România, Ordinul nr. 94/2001 al Ministerului Finanţelor Publice care a aprobat
Reglementările Contabile armonizate cu Directiva a IV-a Comunităţilor Economice Europene şi
cu Standardele Internaţionale de Contabilitate şi OMFP nr. 306/2002 pentru aprobarea
Reglementărilor Contabile simplificate, armonizate cu directivele europene a marcat o etapă
importantă în procesul de normalizare şi perfecţionare a sistemului contabil naţional.
Comitetul pentru Standarde Internaţionale de Contabilitate este angajat în atenuarea
diferenţelor dintre diferitele ţări, căutând să armonizeze reglementările, standardele şi procedeele
contabile referitoare la întocmirea şi prezentarea situaţiilor financiare.
Aşa cum precizează profesorul Bernard Colasse, de la Universitatea Paris IX Dauphine,

„armonizarea contabilă internaşională este un proces instituţional având ca obiectiv de a
asigura convergenţa normelor şi practicilor contabile naţionale, şi în consecinţă de a facilita
compararea situaţiilor financiare produse de întreprinderi din diverse ţări”.
Argumentele economice care justifică armonizarea regulilor contabile internaţionale sunt
indiscutabile:
• permite întreprinderilor din diverse ţări, ale căror situaţii financiare sunt conforme
exigenţelor IAS, de a fi cotate pe orice piaţă financiară;

• pune la dispoziţia unei game largi de utilizatori din diverse ţări informaţii fiabile şi
comparabile privind situaţia financiară a întreprinderilor şi evoluţia acesteia;
• facilitează înţelegerea informaţiilor oferite de documentele financiare de sinteză, precum
şi aprecierea pertinentă a performanţelor întreprinderii şi ale unei aprecieri realiste şi
pertinente a acesteia.
21
Consiliul pentru Standarde Internaţionale de Contabilitate (I.A.S.B.) are următoarele

obiective:
• să dezvolte în interesul public un singur set destandarde de contabilitate globale de înaltă
calitate, care pot fi înţelese şi puse în aplicare şi care impum informaţii de înaltă calitate,
transparente şi comparabile în situaţiile financiare şi în alte raportări financiare pentru a

sprijini participanţii la diverse pieţe de capital ale lumii şi alţi utilizatori ai informaţiilor să
ia decizii economice ;
• să promoveze utilizarea riguroasă a acestor standarde
• să opereze în mod activ împreună cu normalizatorii naţionali de standarde pentru a
ajunge la convergenţa standardelor naţionale de contabilitate cu IFRS-urile, construind
soluţii de înaltă calitate.
IASB îşi atinge obiectivele în primul rând prin elaborarea şi publicare IFRS-urilor şi prin
promovarea utilizării acelor standarde în situaţiile financiare cu scop general şi în alte raportări
financiare. IFRS-urile stabilesc cerinţele de recunoaştere, evaluare, prezentare şi descriere în
legătură cu tranzacţiile şi evenimentele importante pentru situaţiile financiare cu scop general.
Ele se bazează pe Cadrul general, care abordează conceptele de bază ale informaţiilor prezentate
pentru situaţiile financiare cu scop general. Obiectivul Cadrului general este acela de a facilita
formularea consecventă şi logică a IFRS-urilor. Cadrul general asigură, de asemenea, baza pentru
utilizarea propriei judecăţi în rezolvarea elementelor de contabilitate.
IFRS-urile sunt proiectate pentru situaţiile financiare cu scop general şi alte raportări
financiare ale entităţilor producătoare de profit Entităţile producătoare de profit le includ pe
acelea angajate în activităţi comerciale, industriale, financiare sau altele asemenea, indiferent
dacă forma de organizare a acestora este corporatistă sau de alt gen. Ele includ organizaţii de
genul companiilor de asigurări mutuale, de cooperare mutuală are asigură membrilor sau
participanţilor acestora dividende sau alte beneficii economice, în mod direct şi proporţional.
Deşi IFRS-urile nu sunt proiectate pentru a fi aplicate activităţilor non-profit din sectorul privat,
11
public sau guvernamental, entităţile cu astfel de activităţi ar putea să le considere potrivite.

IFRS-urile se aplică situaţiilor financiare cu scop general. Astfel de situaţii financiare sunt
direcţionate de nevoia de informaţii comune pentru un număr mare de utilizatori. Obiectivul
situaţiilor financiare este acela de a furniza informaţii despre poziţia financiară, despre
performanţele şi fluxul de trezorerie al ale unei entităţi, informaţii utile acelor utilizatori care
trebuie să ia decizii economice. 8
8
Standarde internaţionale de raportare financiară, Editura CECCAR, Bucureşti, pag 15-16
22
Un set complet de situaţii financiare include un bilanţ, un cont de profit şi pierdere, o

situaţie care prezintă fie toate schimbările survenite în capitalul propriu, fie schimbările din
capitalul propriu, altele decât cele survenite ca urmare a tranzacţiilor de capital cu proprietarii şi
ca urmare a distribuţiilor către proprietari, o situaţie a fluxului de trezorerie precum şi politicile
contabile şi notele explicative. Din considerente de economie de timp şi de costuri şi pentru a se

evita repetarea informaţiilor raportate anterior, o entitate poate furniza mai puţine informaţii în
situaţiile interimare decât cele anuale. Termenul de “situaţii financiare” include un set complet de
situaţii financiare întocmite interimar sau anual şi situaţiile financiare condensate pentru o
perioadă interimară.
IAS 1 Prezentarea situaţiilor financiare include următoarea cerinţă : “O entitate ale cărei
situaţii financiare sunt în conformitate cu IFRS-urile va da o declaraţie explicită şi fără rezerve în
ceea ce priveşte conformitatea în cadrul notelor. Situaţiile financiare nu vor fi descrise ca fiind în
conformitate cu IFRS-urile dacă acestea nu sunt în conformitate cu toate cerinţele IFRS-urilor. 9
1.2.3Armonizarea sau conformitatea în contabilitatea românească
România, ca ţară aflată în tranziţie spre o economie de piaţă, şi-a căutat de câţiva ani, un
drum al ei în implementarea şi reglementarea contabilă.
Evenimentele din Decembrie 1989 ne-au găsit cu un sistem contabil monist, bazat pe o
normare excesivă. După această dată au urmat ani în care s-a pus în discuţie sistemul de
contabilitate monist, dar fără să se aducă modificări substanţiale acestuia.
De abia în anul 1994 s-au produs clarificări de esenţă în sistemul contabil românesc.
Începând cu 01.01.1994 se produce o adevărată reformă în contabilitatea românească, în sensul
că s-a renunţat la sistemul monist şi s-a adoptat un sistm de contabilitate dualist de sorginte
latino-europeană, avînd ca referinţă Planul Contabil General Francez. Se adoptă HG nr.
704/1993, prin care se abrogă:
• Regulamentul de aplicare a Legii contabilităţii nr. 82/1991;
• Planul de conturi general şi Normele metodologice de utilizare a conturilor contabile;
• Monografia privind înregistrarea în contabilitate a principalelor operaţiuni economico-
financiare;
• Conţinutul şi structura principalelor registre de contabilitate;
99
Iacob Petru Pântea, Gheorghe Bodea – Contabilitatea financiară românească conformă cu Directivele Europene,
Ed. Intelcredo, Cluj Napoca, 2006, pag 7-9
23
• Bilanţul contabil (în sistemul de bază şi în sistemul simplificat).

Adevărata consolidare a reformei contabile româneşti se produce mai târziu, odată cu
carmonizarea acesteia cu Directivele europene şi Standardele Internaţionale de Contabilitate
(OMFP nr. 43/1999), pentru entităţile mari şi foarte mari şi respectiv armonizarea acesteia numai
cu Directivele europene OMFP nr. 306/2002) pentru entităţile mici şi mijlocii.

Aşadar, potrivit acestor reglementări se realizează o armonizare la două nivele:
1) la nivel european, cazul întreprinderilor mici şi mijlocii, la care armonizarea se
fundamentează pe Directivele CEE, respectiv Directiva a IV-a, a VII-a şi a VIII-a;
2) la nivel internaţional, cazul entităţilor mari şi foarte mari, la care armonizarea se
fundamentează pe IAS/IFRS.
Cele două abordări în domeniul armonizării contabile au la bază doctrine şi practici
diferite şi anume:
Cultura contabilă latino-europeană creată, dezvoltată şi promovată de ţări europene cu
economie dezvoltată ca: Franţa, Germania, Italia se caracterizează prin:
• orientarea prioritară spre apărarea intereselor statului;
• este puternic normată şi controlată prin reglementări ce fac parte din aşa-zisul „plan de
conturi general”;
• aplică o contabilitate dualistă, respectiv în două circuite (financiară şi de gestiune);
• imaginea fidelă este considerată drept obiectriv fundamental al contabilităţii financiare,
realizată prin conformitate, regulamente şi sinceritate;
• informaţia contabilă este puternic influenţată de aspecte juridice.
Cultura contabilă anglo-saxonă dezvoltată de Anglia şi SUA, se caracterizează prin:
• orientarea, de regulă, pe linia includerii fiscalităţii de către contribuabili;
• apărarea intereselor investitorului prin promovarea liberalismului economic;
• este mai puţin rigidă, se fundamentează pe tradiţii şi cutume, fără existenţa unui plan
contabil general;
• structurarea cheltuielilor şi veniturilornu se face în funcţie de conţinutul lor economic, ci
după destinaţie (produs, secţie, serviciu);
• imaginea fidelă este considerată ca un principiu esenţial;
• informaţia contabilă este dominată de principiul prevalenţei economicului asupra
juridicului.
24
Romania a avut până în anul 2005 o contabilitate armonizată, preluând elemente din
ambele sisteme de contabilitate: latino-americana şi anglo-saxonă.
Armonizarea contabilă concretizează în situaţii financiare cu structuri şi funcţionalităţi
asemănătoare domină ţările lumii.
Este solicitată şi apreciată de mai mulţi utilizatori, dar mai ales analişti financiari care
trebuie să înţeleagă situaţiile financiare ale firmelor străine ale căror acţiuni ar dori să le cumpere.
Aceştia doresc, de asemenea, să poată să compare situaţiile finan ciare ale unor firme localizate în
ţări diferite şi să se asigure că informaţiile sunt relevante şi „autentificate” prin auditare.
Armonizarea contabilă este o necesitate obiectivă. Ea se va realiza chiar dacă în prezent,
în unele grupuri de ţări, ea stagnează sau este condiţionată de interese specifice.
România aplică începând din anul 2006 reglementările contabile conforme cu
Directivele europene (Directiva a IV-a, Directiva a VII-a).
Asemenea directive europene au fost şi ele actualizate preluând unele reglementări
cuprinse în IAS/IFRS. Ele se aplică întocmai, fără interpretări, fiind permise doar adaptări ale
organelor naţionale de reglementări contabile.
Cuprind două categorii de norme:
1. obligatorii – care sunt preluate întocmai din Directivele originale sau modificate pe
parcurs de CCE;
2. opţionale – a căror aplicare este la latitudinea organului de reglementare din fiecare ţară,
în cazul nostru de către Direcţia de legislaţie contabilă din MFP.

Normele sunt preluate de ţările membre ale CCE şi cele care vor intra în această
comunitate.
Aria de aplicare şi moneda naţională de raportare
Contabilitatea conformă cu Directivelr Comunităţii Economice Europene abordează două
categorii de aspecte :
a) Prezentarea reglementărilor ca formă, conţinut al situaţiilor financiare, principii contabile
şi reguli de evaluare, precum şi regulile de întocmire, aprobare, auditare şi prelucrare a situaţiilor
financiare anuale.
Aceste reglementări transpun:
1. Directiva a IV-a a Comunităţii Economice Europene 78/660/EEC din data de 25.07.1978
privind conturile anuale ale anumitor tipuri de societăţi comerciale, publicată în Jurnalul
Oficial al Uniunii Europene nr. L222/14.08.1978, cu modificările şi completările ulterioare;
25
2. Art.10 alin.2 din Firectiva 2004/25/EC a Parlamentului European şi a Consiliului din

21.04.2004 privind ofertele publice de preluare, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii
Europene nr. L 142/30.04.2004.
b) Noile reglementări se aplică de către următoarele categorii de persoane juridice(denumite
în continuare entităţi):
1. societăţile comerciale:
• Societăţile în nume colectiv;
• Societăţile în comandită simplă;
• Societăţile pe acţiuni;
• Societăţile în comandită pe acţiuni;
• Societăţile cu răspundere limitată.
2. societăţile/companiile naţionale;
3. regiile autonome;
4. institutele naţionale de cercetare-dezvoltare;
5. societăţile cooperative şi celelalte persoane juridice care, în baza legilor speciale de organizare,
funcţionează pe principiul societăţilor comerciale;
6. subunităţile fără personalitate juridică, cu sediul în străinătate, care aparţin persoanelor
prevăzute la lit. 1.-5., cu sediul sau domiciliul în România, precum şi sediile permanente din
România care aparţin unei persoane juridice cu sediul sau domiciliul în străinătate, în condiţiile
prevăzute pe prezentele reglementări.
Contabilitatea se ţine în limba română şi moneda naţională . Contabilitatea
operaţiunilor efectuate în valută se ţine atât în moneda naţională , cât şi în valută. Pentru
necesităţile proprii de informare, entităţile pot opta pentru întocmirea situaţiilor financiare anuale
şi într-o altă monedă .
Cursul utilizat pentru conversia în moneda naţională a situaţiilor financiare anuale
întocmite într-o altă monedă este cursul de schimb valutar comunicat de Banca Naţională a
României, valabil pentru data bilanţului. Acest curs se prezintă în notele explicative.
Toate entităţile economice folosesc, începând cu 01 ianuarie 2006, asemenea reglementări
contabile de conformitate cu Directivele Comunităţii Economice Europene, dar ele sunt împărţite
în două categorii:
1. entităţi mari şi foarte mari;
26
2. entităţi mijloci şi mici.10

Criteriul de departajare al acestor entităţi este următorul prag de semnificaţie:
• total active: 3.650.000 euro;
• cifra de afaceri: 7.300.000 euro;
• numărul mediu de salariaţi în cursul exerciţiului financiar:

Entităţile care la data bilanţului depăşesc limitele a două dintre aceste criterii de
normare:
 conduc contabilitatea conform cu directivele europene;
 întocmesc un set de situaţii financiare de bază , dormat din 5
componente;
 sunt audiate de auditori financiari autorizaţi.
Entităţile care la data bilanţului nu depăşesc limitele a două dintre criteriile de normare
prezentate mai sus:
• conduc aceeaşi contabilitate conformă cu directivele europene;
• întocmesc situaţiile financiare anuale simplificate (3 componente
obilgatorii şi 2 facultative);
• sunt certificate potriva legii, de cenzori aleşi de adunarea generala.
Potrivit art. 4 din OMFP nr. 907/2005 în funcţie de cerinţele reglementărilor Uniunii
Europene şi de evaluările efectuate de instituţiile implicate, Ministerul Finanţelor Publice, Banca
Naţională a României, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor şi Comisia Naţională a Valorilor
Mobiliare vor stabili condiţiile de aplicare a Standardelor Internaţionale de Raportare Financiară
începând cu situaţiile financiare ale anului 2007, la unele tipuri de entităţi, de regulă societăţile-
mamă, holdinguri şi cele ale căror valori mobiliare sunt admise la tranzacţionare pe o piaţă
reglementată. Prin OMFP 1121/2006 sunt stabilite categoriile de persoane juridice care aplică
reglementări contabile conforme cu Standardele Internaţionale de Raportare Financiară :
societăţile comerciale ale căror valori mobiliare la data bilanţului sunt admise la tranzacţionare pe
o piaţă reglementată şi care întocmesc situaţii financiare consolidate au obligaţia ca începând cu

anul 2007 să aplice IFRS-urile, insituţiile de credit continuă să aplice IFRS-urile la întocmirea
situaţiilor financiare consolidate.
10
OMPFP1752/2005, pag 3-5
27
II. SITUAŢIA PRIVIND STADIUL ACTUAL DIN ROMÂNIA

CAPITOLUL II
Evaluarea performanţelor firmei pe baza situaţiilor financiare elaborate în România
2.1. Performanţa economică şi financiară a firmei
28
Conceptul de performanţă poate fi definit şi cuantificat cu ajutorul unui ansamblu de

indicatori sau criterii de natură calitativă: profit, rentabilitate, rată de creştere, imagine de marcă .
Referitor la definirea performanţei, în literatura de specialitate sunt întâlnite accepţiuni
precum:
• Performanţa înseamnă succes, nu există prin ea însăşi, fiind dependentă de modul de
reprezentare a reuşitei de către diferitele categorii de utilizatori ai informaţiei contabile.
• Performanţa este rezultatul acţiunii, măsura performanţelor, fiind înţeleasă ca „evaluare
ex-port a rezultatelor obţinute”.
• Performanţa este acţiune, reprezintă un proces şi nu un rezultat care apare a un moment
dat.
Performanţa este definită şi ca o stare de competitivitate a întreprinderii, atinsă printr-un
nivel de eficacitate şi productivitate care-i asigură o prezenţă durabilă pe piaţă.
Analiza performanţelor financiare ale întreprinderii permite formularea de aprecieri
asupra formării rezultatelor activităţii acesteia şi asupra corelaţiei lor cu structura financiară şi
solvabilitatea întreprinderii.
Importanţa acordată analizei performanţelor întreprinderii rezultă şi din precizările
Standardelor Internaţionale de Contabilitate (IAS 1), în care se subliniază că întreprinderile care
aplică reglementările contabile de armonizare cu Directiva a IV-a a CEE şi cu Standardele
Internaţionale de Contabilitate sunt încurajate să prezinte, pe lângă situaţiile financiare, şi o
analiză financiară care să descrie şi să explice performanţele financiare, principalii factori şi
influenţe care determină performanţa.
Analiza performanţelor financiare ale întreprinderii foloseşte drept sursă principală de
informaţii Contul de profit şi pierdere. Acest document contabil de sinteză explică modalitatea de
determinare a rezultatului (profit sau pierdere) prin intermediul a trei rezultate intermediare: 11
- rezultatul de exploatare, ca parte a rezultatului exerciţiului legat de desfăşurarea
activităţii obişnuite, repetitive a întrepridnerii;

- rezultatul financiar, ca parte a rezultatului exerciţiului, legată direct de activitatea
financiară a întreprinderii;
- rezultatul extraordinar, ca o componentă a rezultatului exerciţiului legată de activităţi
nonrepetitive, întâmplătoare desfăşurate în întreprindere.
Contul de profit şi pierdere – rol şi abordări
11
Dorina Nicoleta Lezeu,, Op. Cit., pag 100-101
29
Contul de profit şi pierdere reprezintă un document contabil de sinteză, prevăzut de Legea

Contabilităţii, care măsoară performanţele activităţii întreprinderii în cursul perioadei analizate,
concentrând veniturile şi cheltuielile unei întreprinderi pentru o perioadă dată şi explicând modul
de formare a rezultatelor.
Contul de profit şi pierdere prezintă un interes dublu:

- permite determinarea unui rezultat global şi formularea unei aprecieri de ansamblu
asupra performanţelor economico-financiare ale perioadei;
- permite recapitularea exhaustivă a elementelor de venituri şi cheltuieli care au
contribuit la realizarea rezultatului şi la identificarea factorilor favorabli sau
nefavorabili care l-au influenţat.
Într-o manieră generală, contul de profit şi pierdere oferă informaţiile necesare pentru
înţelegerea şi explicarea profitului sau pierderii înregistrate de un agent economic.
Contul de profit şi pierdere cuprinde:
- toate veniturile generate de activitatea întreprinderii pe parcursul exerciţiului;
- toate cheltuielile aferente, pe parcursul aceleiaşi perioade.
Veniturile corespund resurselor obţinute prin realizarea operaţiunilor industriale,
comerciale, financiare, extraordinare, iar cheltuielile corespund resurselor consumate cu ocazia
realizării acestor operaţiuni. În consecinţă, compensarea veniturilor obţinute cu cheltuielile
efectuate permite obţinerea unui rezultat global.
Măsurarea rezultatului poate fi abordată din trei puncte de vedere distincte:

a. Din punctul de vedere patrimonial , rezultatul exerciţiului rezidă din compararea
valorii întreprinderii la sfărşitul cu cea de la începutul exerciţiului, utilizând aceleaşi metode de
evaluare.
În literatura de specialitate, se subliniază necesitatea unei duble abordări a rezultatului
contabil: abordarea rezultatului ca efect al tranzacţiilor pe care întreprinderea le-a realizat în
cursul unei perioade (determinat ca diferenţa între venituri şi cheltuieli) şi abordarea îmbogăţirii
sale patrimoniale (măsurată prin diferenţa între capitalurile proprii de la sfărşitul şi începutul
perioadei considerate).
Bilanţul permite calculul rezultatului ca o valoare reziduală, spre deosebire de contul de
profit şi pierdere care explică rezultatul prin compararea fluxurilor de venituri şi cheltuieli.
Pornind de la ecuaţia juridică a bilanţului:
Cpr = At – Dat
30
unde:
Cpr – capitaluri proprii
At – activ total
Dat – datorii totale
rezultă că variaţia activelor şi datoriilor va conduce la o variaţie a capitalurilor proprii.

Rezultatul (profit sau pierdere) fiind un element al capitalurilor proprii, poate fi
determinat astfel pe baza variaţiei acestora:
Rezultat = Cpr N – Cpr N-1 – Ap + Dp

unde:
Cpr N – capitalurile proprii în exerciţiul N;
Cpr N-1 – capitalurile proprii în exerciţiul N-1;
Ap – aporturi ale proprietarilor în exerciţiul N;
Dp – distribuiri în favoarea proprietarilor, aferente exerciţiului N.
Concepţia patrimonială porneşte de la premisa determinării rezultatului exerciţiului prin
compararea valorii întreprinderii între două momente de referinţă, utilizând aceleaşi metode de
evaluare. Dar, în cursul perioadei analizate, creşterea inflaţiei conduce la creşterea preţurilor care
îşi pune amprenta asupra elementelor patrimoniale; datorită evoluţiei preţurilor se utilizează
metode diferite care influenţează asupra mărimii şi caracterului real al rezultatului, ceea ce
conduce la menţinerea unor rezerve în ceea ce priveşte determinarea rezultatului, potrivit acestei
abordări. 12
b. Din punct de vedere economic, rezultatul exerciţiului este dat de diferenţa dintre
venituri şi cheltuieli. Mărimea valorică pozitivă semnifică obţinerea de profit, în timp ce mărimea
negativă semnifică pierdere.
Rezultat = Venituri – Cheltuieli

Dificultatea realizării complementarităţii între veniturile şi cheltuielile aferente
exerciţiului se răsfrânge asupra determinării corecte a rezultatului exerciţiului.
c. Din punct de vedere financiar, rezultatul exerciţiului rezultă din compararea
fluxurilor de încasări cu cele de plăţi, respectiv din variaţia trezoreriei.
12
Dorina Nicoleta Lezeu, Op. Cit., pag. 107-108
31
Rezultatul exerciţiului = CAF – Cheltuieli cu amortizări şi provizioane
Unii utilizatori ai informaţiei contabile sunt interesaţi mai mult de informaţii privind
rezultatul (profitul) întrepridnerilor, în timp ce alţii urmăresc fluxurile viitoare al trezoreriei.
În contul de rezultate, veniturile şi cheltuielile sunt evidenţiate, potrivit principiului

independenţei exerciţiului, la angajarea lor, indiferent de data încasării veniturilor şi, respectov, a
plăţii cheltuielilor. Acest aspect conduce la diferenţierea fluxurilor de venituri şi cheltuieli din
cadrul contului de profit şi pierdere în două categorii: fluxuri de venituri încasabile/cheltuieli
plătibile şi fluxuri calculate.
Veniturile încasabile cuprind veniturile încasate în cursul exerciţiului şi veniturile de
încasat în exerciţiul următor (livrările de bunuri, executări de lucrări, prestările de servicii, ca şi
produsele, lucrările, serviiile în stoc, executarea unor obligaţii din partea terţilor, venituri
excepţionale din operaţii de gestiune, din cesiunea imobilizărilor etc.).
Cheltuielile plătibile cuprind cheltuielule plătibile în cursul exerciţiului şi cheltuielile de
plătit în exerciţiul următor (cheltuieli cu materialele procurate din afară şi consumate, cheltuieli
cu personalul, executarea unor obligaţii de către întreprindere, cheltuieli excepţionale privind
operaţiile de gestiune, impozitul pe profit).
Pe ansamblul societăţii, deci la nivel global, întreprinderea suportă cheltuiala cu impozitul
pe profit, care reprezintă o „remunerare” a factorului stat, în calitate de garant al interesului
general.
Sintetizând, pentru o perioadă de activitate dată (de obicei un exerciţiu financiar),
ansamblul fluxurilor economice generatoare de venituri (ca surse de îmbogăţire) şi cheltuieli (ca
surse de sărăcie), contul de profit şi pierdere arată cum s-a ajuns de la starea patrimonială iniţială
la cea finală, reflectată în bilanţurile de la începutul şi sfărşitul exerciţiului (realizează legătura
dintre bilanţul iniţial şi cel final).
Analiza performanţelor întreprinderii în termeni de rezultat utilizând

soldurile în cascadă
Structura contului de profit şi pierdere pe cele trei tipuri de cativităţi permite degajarea
unor solduri de acumulări băneşti potenţiale, destinate remunerării factorilor de producţie şi
finanţării activităţii viitoare, denumite solduri intermediare de gestiune sau solduri în cascadă.
32
Soldurile intermediare de gestiune reprezintă mărimi rezultative obţinute prin

contrapunerea în calculele economice a diferiţilor indicatori, în funcţie de legăturile reciproce
care există între aceştia.
Soldurile intermediare de gestiune permit analiza activităţii şi rentabilităţii întreprinderii,
contribuind la caracterizarea comportamentului economic al acesteia. Ele se prezintă sub forma

unor marje de acumulare bănească ce pun în evidenţă etapele formării rezultatului exerciţiului, pe
baza elementelor de venituri şi cheltuieli aferente fiecărei categorii de activităţi, prezentând, de
fapt, contul de profit şi pierdere într-o altă formă, mai apropiată de cerinţele analizei financiare.
Întocmirea tabloului soldurilor intermediare de gestiune are ca scop:
• aprecierea creşterii bogăţiei, generate de activitatea întreprinderii;
• descrierea repartizării bogăţiei create de întreprindere între: salariaţi şi organismele
sociale, stat, aportorii de capitaluri, întreprindere;
• înţelegerea formării rezultatului net;
• studiul structurii activităţii cu ajutorul unor rate care permit analiza evoluţiei în timp a
acesteia (de exemplu, rata marjei comerciale, rata valorii adăugate, ponderea exportului
etc.);
• studiul mijloacelor de exploatare, folosind rate precum randamentul forţei de muncă,
randamentul echipamentului industrial etc.;
• analiza rentabilităţii;
• analiza evoluţiei în timp prin calcularea variaţiei procentuale a principalelor solduri
intermediare de gestiune, identificarea cauzelor acestor variaţii şi stabilirea, dacă este
cazul, de măsuri corectoare.
Utilizarea soldurilor intermediare de gestiune răspunde, pe de o parte, necesităţilor
analizei economico financiare a întreprinderii, iar pe de altă parte, funcţionării contabilităţii
naţionale, ele asigurînd legătura între nivelul microeconomic al contabilităţii şi conturile
naţionale.13
Relaţiile care stau la baza construirii „Tabloului SIG” sunt următoarele:
1) Marja comercială = Venituri din vanzarea mărfurilor
- Cheltuieli privind mărfurile vândute.
2) Producţia exerciţiului = Producţia vândută
13
Mihaela Bîrsan – Analiză economico-financiară în unităţile industriale, Ed. Universităţii, Suceava, 2004 pag 48-49
33
+ Variaţia producţiei stocate

+ Producţia imobilizată.
3) Valoarea adăugată = (Producţia exerciţiului + Marja comercială)
- Consumuri intermediare (Cheltuieli cu materii prime, materiale şi

Cheltuieli cu lucrări şi servicii executate de terţi).
4) Rezultatul brut din exploatare (excedent sau deficit)

EBE = Valoarea adăugată
+ Subvenţii din exploatare
- Impozite, taxe şi vărsăminte asimilate
- Cheltuieli cu personalul.
5) Rezultatul exploatării = Excedent brut din exploatare
+ Alte venituri din exploatare
+ Alte venituri din provizioane
- Cheltuieli cu amortizările şi provizioanele
- Alte cheltuieli de exploatare.
6) Rezultatul curent = Rezultatul exploatării
+ Venituri financiare
- Cheltuieli financiare.
7) Rezultatul extraordinar = Venituri extraordinare – Cheltuieli extraordinare.
8) Rezultatul brut al exerciţiului = Rezultatul curent + Rezultatul extraordinar.
9) Rezultatul net al exerciţiului = Rezultatul brut al exerciţiului – Impozitul pe profit.
2.2 . Indicatori
Întrucât există nenumărate instrumente de măsurare a performanţei economice, trebuie să

avem în vedere faptul că diferitele tehnici conduc la evaluări adesea foarte stricte şi „înguste” ca
mod de definire. Există tentaţia de a parcurge toate cifrele disponibile, având la dispoziţie un PC.
34
Totuşi, doar câteva corelaţii vor aduce informaţiile de care analistul şi managerii au într-adevăr
nevoie pentru fundamentarea deciziilor. Prin definiţie, un indicator leagă o valoare economică de
alta, combinaţiile posibile fiind limitate doar la imaginaţia fiecăruia. Pentru ca un indicator să
devină util, trebuie să fie bine înţelese, atât semnificaţia, cât şi limitările sale. Înainte de a demara
acest proces, analistul trebuie să definească următoarele aspecte:

- Punctul de vedere luat în considerare;
- Obiectivele analizei;
- Standardele de raportare disponibile.
Fiecare indicator sau măsură este util doar în legătură cu punctul de vedere avut ca ipoteză
şi cu obiectivele urmărite. În cazul în care există o astfel de corelaţie, măsurătoarea poate deveni
un standard de comparaţie. Mai mult, indicatorii nu sunt criterii absolute, ci servesc doar pentru a
reflecta condiţiile financiare şi performanţa operaţională pentru anumite perioade de timp,
comparativ cu alte afaceri similare. Indicatorii ajută la ilustrarea trendurilor şi structurii acestor
modificări care, în schimb, pot să indice riscul sau oportunitatea afacerii analizate.
O atenţionare importantă: evaluarea performanţelor pe baza situaţiilor financiare este o
activitate orientată spre trecut, pentru care este dificil să se facă extrapolări viitoare. Totuşi, orice
decizie luată este rezultatul unei astfel de analize a performanţei, care poate afecta doar viitorul,
trecutul fiind irepetabil.
În analiza performanţelor firmei nu se pot trage concluzii ferme. Orice investigaţii ce se
pot face au caracter relativ, deoarece condiţiile afacerii variază de la firmă la firmă şi de la
industrie la industrie. Comparaţiile şi standardele bazate pe performanţa trecută sunt greu de
interpretat global. Un exemplu este cazul companiilor cu domeniu de activitate vast, în care
informaţiile despre o anumită afacere/activitate sunt limitate. Ajustările contabile complică şi mai
mult lucrurile. Scopul acestei cărţi nu este să ţină seama de toate aceste aspecte, unele fiind totuşi
analizate. Cititorul trebuie să fie conştient totuşi de aceste limitări şi să utilizeze aceste situaţii
financiare cu prudenţă.14
Pentru a creiona o structură coerentă a indicatorilor utilizaţi, discuţia va fi construită în
jurul a trei puncte de vedere majore ale analizei performanţei financiare. Cu toate că există o
serie de indivizi sau grupuri interesate de succesul sau eşecul unei afaceri, cele mai importante
grupuri sunt:
- Managerii;
- Acţionarii (investitorii);
14
Erich A. Albert – Tehnici de analiză financiară, BMT Publishing House, Bucureşti 2006, pag 112-113
35
- Creditorii.
Cel mai aproape de afacere în operaţiunile de zi cu zi şi responsabil cu performanţa
acesteia, este managerul organizaţiei, indiferent dacă e vorba de manageri profesionişti sau
despre proprietarii afacerii. Managerii sunt responsabili pentru eficienţa operaţională, alocarea
eficientă a capitalului, eficacitatea efortului uman, utilizarea corespunzătoare a resurselor şi

pentru rezultatele curente şi cele pe termen lung ale afacerii, toate acestea în contextul unei
strategii coerente de afaceri.
În continuare avem diverşii proprietari şi afacerii, care sunt interesaţi de randamentele pe
termen scurt şi lung ale investiţiei în afacere. Aceştia aşteaptă de obicei creşterea profiturilor, a
fluxurilor de numerar şi a dividendelor, care, combinate, vor avea drept rezultat creşterea valorii
economice a părţii deţinute din afacerea respectivă aceşti investitori sunt afectaţi de modul de
formare şi de distribuire a profiturilor şi de valoarea relativă a acţiunilor deţinute, în contextul
larg al mişcărilor şi pe piaţa de capital.
În fine există aşa numiţii furnizori de „bani şi altor oameni” (other people’s money),
creditorii care îşi plasează banii în afacere pentru anumite perioade de timp. Aceştia sunt în
primul rând preocupaţi de lichiditatea companiei şi de fluxul de numerar care afectează
capacitatea companiei de a-şi achita dobânzile şi de a rambursa capitalul atras. Aceşti creditori
sunt, de asemenea, interesaţi de gradul de îndatorare a companiei şi de disponibilitatea unor
eventuale valori reziduale ale activelor companiei, care le oferă o marjă de protecţie a riscurilor
asumate.
Alte grupuri, cum sunt salariaţii, statul şi societatea, au, bineînţeles, obiective specifice
legate de activitatea firmei: capacitatea firmei de a plăti salarii, stabilitatea angajării, justeţea plăti
de impozite şi capacitatea financiară de a îndeplini anumite obligaţii sociale şi de mediu ambiant.
Indicatorii performanţei financiare sunt utili acestor grupuri, împreună cu o varietate de alte date
şi de informaţii.
Domeniile de interes majore în ceea ce priveşte managementul, investitorii şi creditorii
sunt prezentate în figura 2.1, împreună cu cele mai utilizate metode de măsurare a performanţei.
Vom utiliza secvenţial structura prezentă, explicând fiecare din aceste subgrupe în contextul celor
trei arii generale de interes. Apoi, vom pune în relaţie aceste măsurători una cu cealaltă, într-un
sistem contextual.
2.1
Indicatorii de performanţă pe segmente şi perspective
36
Management Investitori/Acţionari Creditori

Analiza operaţională Rentabilitatea investiţiei Lichiditate
Marja brută Rentabilitatea activelor nete Lichiditatea generală
Marja de profit Rentabilitatea capitalului Testul acid
Valoarea adăugată social Valoarea de lichidare
Excedentul brut al exploatării Profitul pe acţiune
Rezultatul net al exploatării Fluxul de numerar pe acţiune
Analiza cheltuielilor operaţionale Creşterea cotaţiei acţiunilor
Analiza structurală(de contribuţie) Rentabilitatea totală pentru
Levierul de exploatare acţionari
Analiza comparativă
Managementul resurselor Utilizarea profitului Îndatorarea financiară

Rotaţia activelor Dividendul pe acţiune Gradul de îndatorare
Managementul capitalului circulant Rata dividendului Stabilitatea financiară
(Datorii/Capitalizare)
Rotaţia stocurilor Rata distribuire/nerepartizate Autonomia financiară
(Datorii/Capitaluri
Rotaţia creanţelor Grad acoperire dividende proprii)
Rotaţia furnizorilor Dividende/Active totale
Eficienţa utilizării resurselor umane
Profitabilitate Performanţa de piaţă Serviciul datoriei

Rentabilitatea economică(netă) PER Gradul de acoperire a
Rentabilitatea brută Grad de multiplicare a cash- dobânzii
flow-ului Gradul de acoperire a
Rentabilitatea activelor nete Valoarea de piaţă/Valoarea datoriei
contabilă
Valoarea economică adăugată Mişcările relative ale Gradul de acoperire a
Profitul economic cotaţiilor cheltuielilor fixe
Rentabilitatea cash-flow-ului Vectorii de valoare Analiza de cash-flow
Cash-flow-ul liber (free cash flow) Valoarea firmei
37
2.3. Riscuri asociate afacerii

„Şansa...este atenţia acordată detaliilor. ”
W. CHURCHILL
Echilibrul financiar al unui agent economic este asigurat dacă contabilitatea potenţială
compensează riscul asumat. Din motive pedagogice, problematica analizei riscului a fost
structurata în trei capitole, corespunzătoare celor trei tipuri de risc: economic, financiar, de
faliment.
Riscul economic poate fi evaluat prin metoda pragului de rentabilitate şi a indicatorilor de
poziţie. Metodologia de analiză este dezvoltată la nivel de produs (fizic şi valoric) şi la nivelul
întreprinderii.
Riscul financiar poate fi apreciat prin aplicarea unei metodologii similare celei utilizate în
analiza riscului economic, cu implicarea, evident, a unor variabile privind structura financiară şi
costul îndatorării.
Un loc important în economia capitalului este ocupat de analiza riscului de faliment. După
abordarea unor aspecte teoretice – conceptele privind întreprinderea în dificultate şi cauzele
dificultăţilor -, se dezvoltă metodologia de analiză a riscului de faliment. Metodele privilegiate
sunt cele compatibile cu demersul patrimonial şi cu cel funcţional, precum cel strategic.
Subcapitolul final cuprinde un ansamblu de aplicaţii de sinteză ca expresie a caracterului

integrator al analizei financiare, preocupată în egală măsură de profitabilitate, de fluxurile de
numerar, de creare de valoare, de risc etc.
Analiza rentabilităţii constituie, fără îndoială, un aspect esenţial al diagnosticului
financiar. Dar concluziile sunt adesea incomplete dacă nu se ia în considerare celălalt aspect al
analizei financiare – riscul. Într-o accepţiune sintetică, riscul – inerent oricărei activităţi –
semnifică variabilitatea rezultatului sub presiunea mediului. Delimitarea analizei riscului de
analiză rentabilităţii nu trebuie să ducă la concluzia că aceste două aspecte sunt independente.
Rentabilitatea nu poate fi apreciată decât în funcţie de riscul suportat şi invers. Diferiţi agenţi
economici nu-şi asumă un risc decât în funcţie de rentabilitatea pe care ei o aşteaptă. De altfel, în
teoria economică este tot mai frecvent acreditată ideea că echilibrul financiar este respectat dacă
rentabilitatea unui agent economic compensează riscul asumat, risc dependent în mode egal de
factori economici şi de politica financiară a firmei. În concordanţă cu formele pe care le îmbracă
riscul, problematica analizei poate fi structurată convenţional, astfel:
38
• Analiza riscului economic (de exploatare);

• Analiza riscului financiar;
• Analiza riscului de faliment;
În teoria economică noţiunea de risc este substituită de alte noţiuni, cel mai adesea de cea
de „flexibilitate”. Indiferent de valenţele preponderent economice sau financiare ce i se atribuie,

flexibilitatea este definită prin capacitatea întreprinderii de a se adapta şi de a răspunde eficient la
schimbările de mediu.15
Analiza riscului economic (de exploatare)
Riscul economic reprezintă incapacitatea întreprinderii de a se adapta la timp şi cu cel mai

mic cost la variaţiile mediului. Mai exact, el exprimă volatilitatea rezultatului economic la
condiţiile de exploatare.
După natura activităţii şi poziţia întreprinderii în mediul economic, rezultatele
întreprinderii sunt mai mult sau mai puţin influenţate de o serie de evenimente economico-
sociale: creşterea preţului energiei, creşterea salariilor, accentuarea concurenţei, inovaţia
tehnologică etc. Gradul de sensibilitatea a rezultatului face din fiecare întreprindere o investiţie
mai mult sau mia puţin riscantă. Riscul nu depinde numai de factori generali (preţ de vânzare,
cost, cifră de afaceri etc.), ci şi de structura costurilor, respectiv de comportamentul lor faţă de
volumul de activitate. În acest context, în teoria economică s-a impus analiza cost – volum –
rezultat, numită şi analiza pragului de rentabilitate, ca o modalitate operaţională şi eficientă de
analiză a riscului.
Pragul de rentabilitate şi riscul de exploatare
Pragul de rentabilitate este o măsură a flexibilităţii întreprinderii în raport cu fluctuaţiile
activităţii sale şi deci o modalitate de măsurare a riscului. Denumit şi „cifră de afaceri critică” sau
„punct mort operaţional”, pragul de rentabilitate este punctul la care cifra de afaceri acoperă
cheltuielile de exploatate, iar rezultatul este nul. După acest prag, activitatea devine rentabilă.
Folosirea pragului de rentabilitate ca instrument de apreciere a riscului necesită, fără îndoială,
cunoaşterea metodologiei de calcul şi a valorii lui cognitive. Determinarea pragului de
15
Maria Niculescu Op. Cit, pag 314-315
39
rentabilitate se poate face, după caz, în unităţi fizice sau valorice, pentru un produs sau pentru
întreaga activitate a firmei.
Pragul de rentabilitate în unităţi fizice este operaţional la firmele monoproductive. La cele
care produc şi comercializează o gamă variată de produse, cu costuri şi preţuri diferite, calculul
pragului de rentabilitate şi valoarea lui informaţională sunt condiţionate de modul de organizare a

evidenţei cheltuielilor şi mai ales de maniera de repartizare a celor fixe. Calculul pragului de
rentabilitate în unităţi fizice porneşte de la relaţiile:
CA=Ch
q ∙ p = ChV + ChF
q ∙ p = q ∙ v + ChF
unde: q reprezintă volumul fizic al vânzărilor;
p – preţul de vînzare unitar;
v – costul variabil unitar.
Prin urmare, volumul fizic al producţiei pentru care rezultatul exploatării este nul se
calculează după relaţia:
Ch F
qpr =
p − v
Întrucât diferenţa p-v reprezintă marja unitară a cheltuielilor variabile (mjv), relaţia mai
poate fi scrisă sub forma:
Ch F
qpr =
mjv
Analiza riscului financiar
Riscul financiar caracterizează variabilitatea indicatorilor de rezultate sub incidenţa

structurii financiare a întreprinderii. Capitalul unei societăţi e format din două componente
(capitalul propriu şi datorii), ce se deosebesc fundamental prin costul pe care-l generează. O
firmă care recurge la împrumuturi trebuie să suporte sistematic şi costul aferent al îndatorării. De
40
aceea, îndatorarea, prin mărimea şi costul ei, antrenează o variabilitate a rezultatelor, modifică
deci riscul financiar. 16
Analiza riscului financiar se poate face după o metodologie similară celei prezentate la
riscul de exploatare. Evident, se impune luarea în calcul a cheltuielilor financiare (Dob) care, la
un nivel dat de activitate (deci pentru nevoia de capital dată), sunt considerate cheltuieli fixe. În
acest caz se calculează un prag de rentabilitate global după relaţia:
Ch F + Dob Ch F + Dob
CA PRG = =
1 − Rv Rmv
Evaluarea riscului de exploatare se face cu ajutorul:

• Indicatorului de poziţie (absolut şi relativ) faţă de pragul de rentabilitate global;
• Coeficientul de elasticitate.
Analiza riscului de faliment
Solvabilitate reprezintă capacitatea întreprinderii de a face faţă obligaţiilor scadente care

rezultă fie din angajamente anterioare contractate, fie din operaţii curente a căror realizare
condiţionează continuarea activităţii, fie prin prelevări obligatorii.
În sistemul analizei financiare-patrimoniale, analiza aptitudinii întreprinderii de a fi
solvabilă, de a acţiona în condiţii de risc minim ocupă un loc central. Echilibrul financiar este un
imperativ permanent pentru orice agent economic, în sensul că menţinerea solvabilităţii este o
restricţie ce se impune întreprinderii în mod curent. Orice dereglare privind achitarea obligaţiilor
generează prejudicii şi necesită o corectură urgentă. Totodată, echilibrul financiar este un
imperativ absolut, adică nu poate fi omis sub nici o motivaţie. În practica economică se poate
concepe, de exemplu, că o întreprindere care cunoaşte o perioadă mai dificilă să renunţe la unele
obiective de creştere, obiective economice sau sociale. În schimb, ea nu poate renunţa la
asigurarea obiectivului de solvabilitate, care constituie condiţia financiară de supravieţuire.
Aprecierea capacităţii întreprinderii de a-şi regla în termen obligaţiile se apreciază
nuanţat, în funcţie de condiţiile concrete economico-financiare în care-şi desfăşoară activitatea.
Astfel, o întreprindere poate avea dificultăţi temporare sau ocazionale determinate, de exemplu,
de neacoperirea în termen a unei creanţe sau a accelerării plăţilor într-o perioadă de creştere
rapidă a activităţii. În acest caz, dificultăţile de plată apar ca o expresie a unei neconcordanţe de
16
Maria Niculescu – Diagnostic Financiar, vol II, pag 333-334
41
moment, care nu pun în pericol echilibrele fundamentale şi nu afectează imaginea firmei. Soluţii
simple pot permite trecerea peste aceste dificultăţi şi reinstaurarea continuităţii plăţilor: obţinerea
de termene suplimentare din partea furnizorilor, amânarea datoriilor financiare, obţinerea de
împrumuturi pe termen scurt.
Întreprinderea poate cunoaşte dificultăţi financiare periodice, ca de exemplu întârzierea

plăţilor în anumite momente ale anului sau în perioade de accelerare a creşterii. Chiar dacă
viabilitatea întreprinderii nu e pusă în pericol, imaginea sa se poate degrada datorită perturbărilor
periodice. O reputaţie de „rău platnic” sau o anumită suspiciune la soliditatea financiară poate
genera cel puţin două efecte. Pe de o parte, anumiţi furnizori pot refuza continuarea livrărilor, iar
pe de altă parte, întreprinderea este nevoită să solicite credite de urgenţă şi să accepte condiţii
neavantajoase de creditare (durata mai scurtă, dobândă mai mare etc.).
Permanenţa unor dificultăţi de achitare a obligaţiilor este expresia unei fragilităţi
economice şi financiare structurale. Ele pot genera restrângerea activităţii, reducerea efectivului
de salariaţi, restructurarea sistemului de gestiune sau, în unele cazuri foarte grave, falimentul
întreprinderii.
Din complexitatea de aspecte privind riscul de faliment apreciem ca esenţiale pentru
procesul decizional următoarele:
1. Conceptul de întreprindere în dificultate;
2. Principalele cauze care conduc la falimentul unei întreprinderi;
3. Analiza statică a riscului de faliment pe baza bilanţului patrimonial;

4. Analiza riscului de faliment prin metoda scorurilor;
5. Analiza funcţională a riscului de faliment;
6. Coordonate ale analizei strategice a riscului de faliment.
CAPITOLUL III
Studiu de caz
Analiza performanţelor şi a poziţiei financiare a firmei la SC „BERMAS” SA
SUCEAVA
3.1. Scurt istoric şi descrierea succintă a întreprinderii şi a sectorului de care

aparţine
42
Activitatea societăţii a început în anul 1974 ca secţie de producţie a Întreprinderii de Spirt,

Bere, Amidon Rădăuţi. În urma mai multor etape de dezvoltare eşalonate până în 1981 această
secţie a ajuns la o capacitate nominală de producţie de 455.000 hl bere/an (în fizic 360.000 hl/an)
şi 11.000 tone malţ/an devenind astfel principalul producător în acest sector în zona judeţelor
Suceava şi Botoşani.
Cele mai importante etape care au marcat evoluţia S.C. BERMAS S.A. au fost:
 În anul 1974 (trim.IV) s-a înfiinţat SECŢIA DE BERE Suceava ca o secţie de producţie a
I.S.B.A. Rădăuţi, având o capacitate de 200.000 hl/an bere echivalent 12 °Bllg alcătuită din:
- sectorul de producere şi fierbere a mustului de bere
- sectorul fermentatie primară si secundară
- sectorul îmbuteliere bere la sticlă şi butoi
 În anul 1979 (trim.IV) a intrat în functiune a doua capacitate de 255.000 hl/an care
împreună cu prima capacitate asigură producerea a 455.000 hl bere/an ceea ce înseamnă
posibilitatea de a vinde în fizic circa 360.000 până la 380.000 hl/an.
 În anul 1981 (trim.I) a intrat în funcţiune secţia de producere a malţului cu o capacitate de
producţie anuală de 11.000 tone malţ.
 În anul 1990 s-a înfiinţat Întreprinderea de Bere şi Malţ Suceava prin Hotărârea Guvernului
României nr.579/1990 prin preluarea activităţii secţiei de bere şi malţ Suceava din cadrul I.S.B.A.
Rădăuţi având loc divizarea în acest sens.
S.C. BERMAS S.A. Suceava s-a înfiinţat ca societate pe acţiuni sub această denumire în baza:
- H.G.R. 1353/27.12.1990 prin transformarea Întreprinderii de Bere Malţ Suceava în societate
comercială
- Legea nr.15/1990 privind reorganizarea ca societăţi comerciale pe acţiuni a unităţilor economice
de stat
- Legea nr.31/1990 privind societăţile comerciale.
 În anul 1993 s-a pus în funcţiune “Atelierul de reparatii auto şi gospodărire combustibil”
societatea având în dotare parc auto propriu.
În prezent, S.C. BERMAS S.A. Suceava are patru sectoare de producţie, ateliere auxiliare şi
compartimente funcţionale astfel:
43
 Sectoare de producţie: - mălţărie

- fierbere
- fermentatie
- îmbuteliere
 Ateliere auxiliare de deservire: - atelier mecanic

- atelier electric - AMC
- uzina frig-aer
- întreţinere (zidărie, tâmplărie)
 Compartimente functionale: - compartimentul P.P.O.S.P.
- compartimentul CTC
- compartimentul financiar-contabil
- aprovizionare-desfacere
- transporturi
- mecano-energetic, investitii
- oficiul de calcul (informatic)
Principalul obiect de activitate este producerea şi comercializarea berii, a malţului şi a
subproduselor rezultate din procesul de fabricare al acestora.
Produsele realizate: Bere şi malţ.
Sortimentele de bere fabricată:

 BERE “SUCEAVA” de 10,2° Plato pasteurizată îmbuteliată la sticlă EURO 0,5 l
 BERE “BERMAS” de 11,5° Plato pasteurizată îmbuteliată la sticlă NRW 0,5 l
 BERE “CALIMANI” de 11,2° Plato pasteurizată îmbuteliată la sticlă NRW 0,5 l şi la
KEG-uri (butoaie inox a 50 litri) pentru consumul la halbă.
Malţul se produce numai pentru consumul intern respectiv pentru fabricarea berii produsă
de societate, nefiind cerere de malţ pentru vânzare.
Activitatea desfăşurată de S.C. BERMAS S.A. se concretizează în producerea şi
comercializarea berii, a malţului şi a subproduselor rezultate din procesul tehnologic de fabricare
al acestora, activitate pe care o desfăşoară de 30 ani şi care face parte din ramura “industria
alimentară” - subramura “Fabricarea băuturilor”.
După anul 1990, odată cu pătrunderea companiilor străine pe piaţa berii din România,
producţia de bere a fabricii a înregistrat un trend descrescător până în anul 1997, după care s-au
44
înregistrat creşteri semnificative de la un an la altul deşi mediul concurenţial a fost şi este tot mai
agresiv, fiin una din societăţile de profil care şi-a menţinut şi extins afacerea datorită în primul
rând adaptării imediate la noile condiţii prin politici manageriale şi strategii investiţionale
adecvate.
S.C. BERMAS S.A. Suceava îşi desface produsele numai pe piaţa internă, activitatea
comercială desfăşurându-se în condiţii de concurenţă loială.
Prin sortimentele de bere, volumul desfacerii şi raportul calitate/preţ societatea se numără
între primele 8 societăţi de profil din ţară, conform datelor statistice comunicate periodic de
Asociaţia Producătorilor de Bere din România.
3.2. Misiunea firmei, obiectivele fundamentale (cuantificabile şi necuantificabile)
Preocuparea prioritară a conducerii societăţii este atât dezvoltarea cât şi menţinerea

segmentelor de piaţă pentru atingerea capacităţii de producţie de 360.000 hl/an în condiţiile în
care pe lângă marile concentrări economice care au avut loc pe piaţa berii, au apărut şi alţi
producători de talie mare precum S.C. “EUROPEAN FOOD” S.A.
În ultimii trei ani au avut loc importante concentrări economice pe piaţa berii realizate de
companiile străine prin preluarea unor fabrici româneşti, aceste concentrări având ca scop
acapararea pieţei de desfacere şi evident înlăturarea pe cât posibil a celorlalţi producători.
Misiunea S.C. BERMAS S.A. Suceava este ca prin strategiile proprii de marketing şi cele
investiţionale să-şi mărească cota de piaţă chiar în aceste condiţii, câştigând noi segmente de piaţă,
acest lucru presupunând eforturi financiare importante şi investiţii făcute în retehnologizare,
modernizare, distribuţie.
► Pentru anul 2006, planul de afaceri al societăţii cuprinde modificări esenţiale, respectiv:
− creşterea (în limita permisă de capacitatea potenţială) a volumului producţiei şi al
vânzărilor de la 346.372 hl. la 360.000 hl. respectiv cu 4%;
− creşterea cifrei de afaceri nete cu 18%;
− creşterea veniturilor totale cu 16%:
− menţinerea aceleiaşi ponderi deţinute de cheltuielile totale în veniturile totale prin

încadrarea în Bugetul de Venituri şi Cheltuieli stabilite pentru anul 2007;
− creşterea profitului net faţă de anul precedent cu 29%.
45
Planul de afaceri al societăţii pentru anul 2006 va fi realizat prin desfăşurarea unei activităţi
economice eficiente susţinută şi de un program de investiţii în sectoarele direct productive care să
asigure pe de o parte o optimizare a consumurilor specifice la materiile prime şi utilităţile
tehnologice (energie electrică, energie termică, apă) iar pe de altă parte să asigure un plus de
calitate.
Investiţiile prevăzute pentru următorii ani vor fi realizate în ordinea priorităţilor funcţie de
importanţa acestora, efectele asupra îmbunătăţirii calităţii produsului şi a fluxului tehnologic
ţinând seama de posibilităţile reale de finanţare din surse proprii şi atrase fără a afecta negativ
capacitatea de plată a societăţii pe termen scurt sau mediu.
Premizele realizării programului de investiţii sunt: desfăşurarea unei activităţi eficiente,
menţinerea şi dezvoltarea pieţei de desfacere, creşterea performanţelor firmei.
Referitor la programul de producţie pentru anul 2007, societatea are programat să realizeze:
SPECIFICAŢIE UM TOTAL DIN CARE:

TRIM. I TRIM. II TRIM. III TRIM. IV
1. Bere brută hl. 302.400 55.000 116.000 114.000 17.400
2. Bere finită hl. 298.300 43.100 100.100 125.600 29.500
3. Bere pentru hl. 305.000 29.000 114.000 120.000 42.000
vânzare
4. Malţ to. 4.500 630 - 870 3.000
Pentru realizarea programului de producţie sunt asigurate resursele de materii prime

principale respectiv malţ, nemalţificate şi hamei până în trimestrul IV 2007, completările de
nemalţificate şi hamei sau echivalentul în peleţi funcţie de conţinutul de alfa acizi neimplicând
eforturi financiare importante.
Materialele principale necesare realizării producţiei consumabile în fazele procesului
tehnologic de fabricare, fermentare-maturare, filtrare, îmbuteliere şi livrare a berii se
aprovizionează ritmic în baza contractelor încheiate cu furnizorii de profil funcţie de volumul
producţiei aferent perioadei, asigurându-se permanent stocurile de siguranţă pentru desfăşurarea

normală a procesului de producţie.
Pentru realizarea programului de vânzări vor fi create condiţiile necesare vânzării berii în
reţeaua comercială prin dotarea corespunzătoare (pe perioada derulării relaţiilor comerciale) a
clienţilor cu:
• butoaie inox tip KEG pentru vânzarea berii vărsate pentru consumul la halbă;
46
• dozatoare pentru răcirea şi distribuţia berii îmbuteliată la KEG-uri;

• navete personalizate „BERMAS“ 1/24 şi 1/20, sticle EURO şi NRW;
• logistică publicitară şi de reclamă;
• mijloace de transport pentru distribuţie precum şi personal specializat pentru igienizare
instalaţii, control reţea şi marketing.
În activitatea generală a societăţii se au în vedere şi activităţile auxiliare pentru menţinerea
în stare normală de funcţionare a utilajelor, instalaţiilor, protecţia şi întreţinerea clădirilor şi a
spaţiului din incinta sediului, prin realizarea lucrărilor curente de întreţinere şi reparaţii, revizii
curente şi capitale la utilajele din toate secţiile de producţie.
Printre obiectivele societăţii mai menţionăm: popularizarea numelui şi a imaginii societăţii,
promovarea produselor sale, în acest scop în fiecare an se întreprind acţiuni de reclamă, publicitate
prin participarea la târguri, festivaluri specifice organizate atât de cei din breaslă cât şi cele proprii
organizate de societate, apoi prin mass-media: radio, presă precum şi prin mijloace materiale
publicitare - casete luminoase, benere, afişaje diverse etc.
3.3 Diagnosticul firmei SC BERMAS SA SUCEAVA

3.3.1 Definirea opţiunilor strategice şi a obiectivelor specifice ca scop al
diagnosticului
Societatea îşi comercializează sortimentele de bere fabricată îmbuteliată la sticlă şi KEG

numai pe piaţa internă pe o arie geografică restrânsă din zona Moldovei.
Din punct de vedere al produselor comercializate pe lângă o diversificare sortimentală a
berii la sticlă s-a dezvoltat segmentul de piaţă pentru berea la PET-uri.
Dacă iniţial estimările privind evoluţia consumului de bere la PET nu erau optimiste ţinând
seama de cerinţa cea mai importantă şi anume păstrarea parametrilor calitativi în cadrul unui
termen de garanţie rezonabil, precum şi de tendinţele consumului de bere la PET înregistrate deja
în ţările cu tradiţie în această direcţie, realitatea a demonstrat că cei care au venit pe piaţă cu astfel
de bere au avut de câştigat.
Din considerente de ordin obiectiv, S.C. BERMAS S.A. Suceava şi-a concentrat eforturile
investiţionale în modernizarea fluxurilor tehnologice şi dezvoltarea bazei materiale în reţeaua
comercială pentru vânzarea berii îmbuteliată la KEG pentru consumul la halbă şi bere la sticlă.
47
Pentru creşterea vânzărilor, respectiv a cotei de piaţă, Consiliul de Administraţie a luat o

serie de decizii strategice printre care mai importante ar fi:
- sporirea prestigiului şi a publicităţii societăţii în rândul investitorilor şi
comercianţilor români şi străini prin cotarea la Bursa de Valori Bucureşti, aceasta ducând la
dezvoltarea societăţii în condiţii de transparenţă;

- un amplu program de investiţii de natura modernizării fluxurilor tehnologice de
fabricare a berii conform Standardelor Comunităţii Europene prin achiziţionarea unei instalaţii de
filtrare bere Steinecker tip TFS importată din Germania;
- obţinerea certificării sistemului de calitate ISO 9001-2001 şi HACCP privind
siguranţa alimentelor;
- extinderea ariei de desfacere a berii, în zonele cu potenţial comercial;
- achiziţionarea şi punerea în funcţiune a unei linii de îmbuteliere bere la PET cu o
capacitate medie care să completeze în piaţă cerinţele consumului;
- crearea condiţiilor tehnologice şi economice necesare pentru producerea unui brand
de bere sub licenţă care să vină în întâmpinarea consumatorilor cu preferinţe diversificate în acest
sens;
- modificări ale strategiei comerciale şi de marketing.
Obiectivele propuse sunt realizabile în mod cert având în vedere punctele forte ale
societăţii, între care menţionăm: o bună organizare a activităţii şi experienţa în domeniu,
investiţiile realizate în ultimii ani în modernizarea fluxurilor tehnologice şi în dotarea reţelei

comerciale; relaţii stabile cu clienţii societăţii; experienţă în gestionarea şi administrarea resurselor
şi patrimoniului confirmată de rezultatele înregistrate din activitatea desfăşurată până acum,
situaţie bună din punct de vedere economic şi financiar.
3.3.2 ELABORAREA DIAGNOSTICULUI FIRMEI
Pregătirea diagnosticului
Caracteristici tipologice ale firmei şi ale domeniului de activitate
S.C. BERMAS S.A. SUCEAVA cu sediul în SUCEAVA, judetul SUCEAVA,
str.Humorului nr.61, cod unic de înregistrare 723636, nr.înregistrare O.R.C. J33/37/1991, telefon
0230/526543, fax 0230/526542 s-a înfiinţat ca societate pe acţiuni prin HG 1353/27.12.1990 prin
transformarea fostei Întreprinderi de Bere şi Malţ Suceava.
48
În conformitate cu actul constitutiv, obiectul de activitate al S.C. BERMAS S.A.

SUCEAVA este urmãtorul:
 producerea şi comercializarea berii, malţului şi altor băuturi alcoolice şi nealcoolice, a
derivatelor şi subproduselor rezultate din procesul de fabricaţie;
 realizarea de prestări servicii pentru terţi;

 efectuarea de operaţiuni de I-E din domeniul său de activitate.
Principalele grupe de produse rezultate din cadrul activităţii de bază sunt:
 bere la sticlă pasteurizată;
 bere la KEG;
 malţ;
 subproduse rezultate din procesul de fabricaţie al berii şi malţului.

Principalele produse realizate de S.C. “BERMAS” S.A. Suceava sunt:
■ BERE destinată comercializării – capacitate nominală anuală 455.000 hl./an echivalent de
12° Bllg, capacitatea în fizic posibil de realizat 360.000 hl.
Din punct de vedere al sortimentelor de bere, societatea îmbuteliază şi comercializează
bere la sticlă 0,5 litri şi la KEG-uri a 50 litri în următoarea structură:
- bere 10,2° Plato “SUCEAVA CLASIC” pasteurizată, îmbuteliată la sticle EURO de 0,5l;
- bere 11,2° Plato “CĂLIMANI PREMIUM” pasteurizată, îmbuteliată la sticle NRW de 0,5l şi
la butoaie inox tip KEG;
- bere 11,5° Plato “BERMAS” tip PILS pasteurizată, îmbuteliată la sticle NRW de 0,5l;
■ MALŢ - destinat atât producţiei proprii de bere cât şi pentru comercializare - capacitate
anuală 11.000 tone.
În prezent S.C. BERMAS S.A. îşi desfăşoară activitatea prin sectoare de producţie şi
auxiliare după cum urmează: MĂLŢĂRIE, FIERBERE, FERMENTAŢIE, ÎMBUTELIERE BERE
LA STICLĂ ŞI KEG-uri, ATELIERE AUXILIARE ŞI COMPARTIMENTE FUNCŢIONALE.
Acestea sunt dispuse pe o singură platformă aflată la sediul central al societăţii.
Definirea problemelor şi a obiectivelor de urmărit prin analiza-diagnostic
Principala problemă a societăţii S.C. BERMAS S.A. Suceava o reprezintă implementarea
politicilor şi cerinţelor Comunităţii Economice Europene, a Standardelor Internaţionale de
Contabilitate, societatea depunând eforturi în direcţia eficientizării activităţii pentru a satisface
cerinţele în condiţiile aderării la Uniunea Europeană.
49
În acest sens o preocupare majoră a societăţii o reprezintă obţinerea certificării sistemului

de calitate ISO 9001-2001 şi HACCP privind siguranţa alimentelor.
În contextul actual al unei economii de piaţă funcţionale, Bursa de Valori Bucureşti, ca
instituţie de elită a pieţii de capital, poate contribui substanţial la sporirea prestigiului şi a
publicităţii societăţii în rândul investitorilor şi comercianţilor români şi străini, conducând la

dezvoltarea segmentului de piaţă.
Prin cotarea la Bursă se poate satisface necesarul de finanţare prin aport de capital
(emisiuni de acţiuni) sau credit (obligaţiuni) cu implicare directă asupra dezvoltării societăţii în
condiţii de transparenţă.
Cunoaşterea reală a preţului de piaţă a acţiunilor oferă garanţie, posibilitatea
angajamentului de credite şi vânzarea pachetului de acţiuni unor potenţiali investitori în scopul
obţinerii resurselor financiare necesare capitalizării societăţii, respectiv a introducerii unor
tehnologii moderne la nivelul concurenţei străine.
Prin încheierea contractului de registru cu Registrul Bursei se oferă siguranţa transferului
dreptului de proprietate într-o manieră rapidă, riguroasă şi eficientă.
Astfel, un alt obiectiv important al societăţii îl reprezintă sporirea prestigiului şi a
publicităţii societăţii în rândul investitorilor şi comercianţilor români şi străini prin cotarea la
Bursa de Valori Bucureşti, aceasta ducând la dezvoltarea societăţii în condiţii de transparenţă.
Deoarece societatea îşi comercializează sortimentele de bere fabricată îmbuteliată la sticlă
şi KEG numai pe piaţa internă pe o arie geografică restrânsă la zona Moldovei, un alt obiectiv de
urmărit îl reprezintă extinderea ariei de desfacere a berii, în zonele cu potenţial comercial şi din
alte regiuni ale ţării.
Pe lângă o diversificare sortimentală a berii la sticlă s-a dezvoltat segmentul de piaţă pentru
berea la PET-uri, S.C. BERMAS S.A. intenţionând să achiziţioneze o linie de îmbuteliere bere la
PET cu o capacitate medie care să completeze în piaţă cerinţele consumului.
În viitor societatea va derula un amplu program de investiţii de natura modernizării
fluxurilor tehnologice de fabricare a berii conform Standardelor Comunităţii Europene prin
achiziţionarea unei instalaţii de filtrare bere Steinecker tip TFS importată din Germania.
Prin investiţiile realizate se va urmări crearea condiţiilor tehnologice şi economice necesare
pentru producerea unui brand de bere sub licenţă care să vină în întâmpinarea consumatorilor cu
preferinţe diversificate în acest sens.
50
Prin sortimentele de bere, volumul vânzârilor şi raportul calitate/preţ, S.C. “BERMAS”

S.A. Suceava se numără printre primii 8 producători de profil din ţară, având propriile puncte forte
şi deţine în judeţele Moldovei ponderi de piaţă ridicate.
Activitatea comercială a societăţii se desfăşoară în condiţii de concurenţă loială.
Punctele forte faţă de concurenţii din aceeaşi ramură sunt:

− relaţii stabile cu clienţii şi furnizorii tradiţionali;
− situaţie financiară bună în ultimii ani şi în perspectivă;
− o bază materială creată în ultimii 30 ani şi dezvoltarea acesteia prin ample

programe de modernizare şi retehnologizare cu perspectiva continuării acestui proces;
− preţuri relativ scăzute, mai apropiate de puterea de cumpărare a majorităţii

consumatorilor pentru produse de o calitate bună comparabilă cu cea a produselor concurenţilor;
− faptul că este şi producător de malţ, cantitatea produsă acoperind necesităţile
proprii, existând şi o marjă suficientă care oferă posibilitatea dezvoltării viitoare.
S.C. “BERMAS” S.A. Suceava deţine 30% din piaţa berii în judeţul Botoşani, 30% din
judeţul Suceava, 10% din judeţul Iaşi, 5% din judeţul Neamţ, 5% din judeţul Galaţi, 2% din
judeţul Brăila, 3% din judeţul Vaslui şi Buzău.Sugestivă în acest sens este reprezentarea grafică a
livrărilor de bere pe judeţe.
Prin realizarea unui diagnostic parţial respectiv diagnosticul financiar-contabil, va fi
stabilită situaţia reală a întreprinderii, evaluarea echilibrului dintre resursele financiare şi utilizările
tehnice la nivelul întregii întrepinderi, analizând atât resursele interne cât şi resursele externe,
precum şi totalitatea utilizărilor acestora în ciclul de schimb.
Culegerea datelor, verificarea, sistematizarea şi gruparea datelor prin
diferite tehnici statistice
Drept surse de date pentru analiza financiară vom folosi următoarele documente:
a. bilanţul contabil al firmei;

b. contul de profit şi pierdere;
c. anexele la bilanţ (situaţia activelor imobilizate în valoare brută şi amortizările
înregistrate pentru acestea ).
Aceste surse de informaţii sunt anexate la prezentul proiect.
Deci, analiza financiară ce urmează a fi realizată îşi propune să evidenţize următoarele
aspecte:
51
1.modalitatea de realizare a echilibrului financiar pe termen lung şi pe termen scurt-

analiză pe bază de bilanţ contabil
2.stabilirea treptelor de acumulare bănească numerică şi marjele de rentabilitate sau
soldurile intermediare de gestiune- analiză pe baza contului de profit şi pierdere.
Bilanţul contabil constituie documentul principal care stă la baza evaluării patrimoniale a
întreprinderii, existând trei abordări diferite ale acestuia, şi anume:
1.abordare patrimonială;
2.abordare financiară;
3.abordare funcţională.
Bilanţul patrimonial este anexat la acest proiect, arătând situaţia patrimonială a firmei la
sfârşitul unui exerciţiu financiar.
3.3.3. Prelucrarea, analiza şi interpretarea rezultatelor, evidenţierea

punctelor forte şi slabe ale firmei pe domenii
DIAGNOSTIC FINANCIAR-CONTABIL
STRUCTURA EXPLOATĂRII
Analiza situaţiei financiar-patrimoniale se realizează pe baza datelor din bilanţ recurgând la
un procedeu frecvent utilizat în analiza financiară – metoda ratelor (corespunde studiului pe

verticală a bilanţului).
Ratele de structură patrimonială se stabilesc ca raport între un post (sau o grupă de posturi)
de active sau pasiv şi totalul bilanţului, precum şi ca raport între diferite componente de activ sau
de pasiv.
Analiza ratelor de structură ale activului patrimonial
ACTIV 2005 2006

Valoare Rata de Valoare Rata de
-lei- structură -lei- structură
52
Imobilizări 0 0 0 0
necorporale
Imobilizări 12.206.896 99% 13.241.517 97%
corporale
Imobilizări 83.000 1% 376.252 3%
financiare
Active imobilizate 12.289.896 53% 13.617.769 61%
Stocuri 6.919.678 64% 7.777.406 88%
Furnizori debitori 156 0% 54.336 0,5%
Clienţi 1.522.327 14% 814.738 9%
Alte creanţe 88.281 1% 140.972 2%
Casa şi conturi la 2.230.356 21% 53.020 0,5%
bănci
Active circulante 10.760.798 47% 8.840.472 39%
TOTAL ACTIV 23.050.694 22.458.241
Indicatori de structură ai activului

■ Ponderea activelor imobilizate în totalul activului, calculată ca raport între activele
imobilizate şi total active. În cazul nostru, în anul 2006, activele imobilizate deţin un procent de
53,32% din total active, în scădere faţă de anul 2005 când ele deţineau o pondere de 58,96%.
Aceast lucru semnifică o scădere a gradului de investire a capitalului în întreprindere.
În cadrul activelor imobilizate se observă că ponderea imobilizărilor corporale în totalul
activelor imobilizate a crescut de la 97% în anul 2005 la 99,32% în anul 2006. Această pondere a
activelor imobilizate este ridicată deoarece S.C. “BERMAS” S.A. Suceava a realizat investiţii
majore în echipamente şi tehnologii noi.
 Ponderea activelor circulante în totalul activului, calculată ca raport între active
circulante şi total active, ne indică faptul că în anul 2006 activele circulante deţin o pondere de
47% din total active, în scădere faţă de anul 2005 când deţineau o pondere de 39%.
 Ponderea stocurilor şi a producţiei în curs în total active, calculată ca raport
între stocuri şi producţia în curs şi total activ reprezintă 30% din total active, în scadere faţă de
anul 2005 când acestea deţineau o pondere de 35%.
Ponderea creanţelor în totalul activelor circulante a înregistrat o creştere de la 11% în 2005
la 15% în 2006 reflectând faptul că societatea a recurs la acordarea de credite comerciale clienţilor
în vederea stimulării vânzărilor. Disponibilul ocupă o pondere ridicată în cadrul activelor
53
circulante în anul 2006 respectiv 47% având în vedere că până la sfârşitul anului societatea nu a
realizat investţii semnificative, demararea acestora începând în anul 2007.
Analiza ratelor de structură ale pasivului
PASIV 2005 2006

Valoare Rata de Valoare Rata de
-lei- structură -lei- structură
Capital social 10.773.974 68% 12.178.416 60%
Rezerve 5.283.091 33% 3.893.295 19%
Rezultatul exerciţiului 3.566.316 22% 4.487.877 22%
Rezultatul reportat (-) 208.212 4.307.383
Repartizarea 3.566.316 4.487.877
profitului(-)
Capital propriu 15.848.853 70% 20.379.094 88%
Datorii pe termen lung 995.188 15%
Datorii instituţii credit 1.431.919 22% 645.905 24%
Furnizori 557.222 8% 799.733 30%
Clienţi creditori 0 0
Alte datorii 3.625.059 55% 1.225.962 46%
Total datorii 6.609.388 30% 2.671.600 12%
TOTAL PASIV 22.458.241 23.050.694
Ratele de structură ale pasivului permit aprecierea politicii financiare a firmei, prin punerea
în evidenţă a unor aspecte privind stabilitatea şi autonomia financiară a acesteia.
Indicatori de structură ai pasivului

 Independenţa financiară, calculată ca raport între capitalul propriu şi total pasiv.
În anul 2006, independenţa financiară a fost în procent de 88%, în creştere faţă de anul precedent
când înregistra un procent de 70%, procent care indică un nivel foarte bun, peste gradul optim de
30%.
 Contribuţia acţionarilor la formarea resurselor totale, calculată ca raport între
capitalul social şi capitaluri proprii este de 60% şi reflectă contribuţia importantă a acţionarilor în
totalul resurselor.
 Contribuţia creditelor la formarea resurselor totale, calculată ca raport între
creditele bancare şi total pasive. Societatea are contractat un credit pe termen mediu de 645.905
lei, acest indicator având în anul analizat valoarea de 3%, nivel considerat bun.
54
 Indicatorul gradului de îndatorare = capital împrumutat x100=

capital propriu
= 645.905 x 100 = 3%
20.379.094
 Indicator privind = profit înaintea dobânzii şi impoz.pe profit=

acoperirea dobanzilor cheltuieli cu dobanda
= 5.455.783 = 31 ori
174,889
Analizând indicatorii de risc se constată că aceştia se situează la nivelul de 3% respectiv 31
ceea ce demonstrează faptul că, riscul îndatorării capitalului este scăzut (3%) iar profitul realizat la
sfârşitul exerciţiului financiar acoperă de 31 ori dobânzile creditelor contractate.
ECHILIBRUL FINANCIAR
Analiza echilibrului financiar al întreprinderii urmăreşte reflectarea raporturilor de egalitate

între sursele de finanţare şi utilizările resurselor financiare, dintre veniturile şi cheltuielile aferente
desfăşurării activităţii întreprinderii pe termen scurt, mediu şi lung.
Indicatorii absoluţi ai echilibrului financiar sunt:
1. Fondul de rulment (FR)
2. Necesarul de fond de rulment (NFR)
3. Trezoreria (T)
Echilibrul financiar rezultă din confruntarea acestor indicatori cu relaţia:
FR – NFR = T
Pentru calcularea acestor indicatori trebuie realizat un bilanţ economic, reconstituit din
bilanţul fiscal prin ordonarea activelor în sensul crescător al lichidităţii, iar al pasivelor în cel al
exigibilităţii. Noile mărimi din bilanţul economic sunt utilizate pentru calculul unor rate
semnificative: de structură şi lichiditate, de exploatare, de investiţii, de randament etc.
BILANT ECONOMIC 2005 2006

Active imobilizate 13.617.769 12.289.896
+ stocuri imobilizate 0 0
= IMOBILIZARI 13.617.769 12.289.896
55
Active circulante 8.840.472 10.760.798

+ conturi de regularizare 0 0
= ACTIVE CIRCULANTE 8.840.472 10.760.798
Stocuri 7.777.406 6.919.678
Furnizori debitori 54.336 156
+ clienti şi conturi asimilate 814.738 1.522.327
+alte creanţeREALIZABILE pe TS
=VALORI 140.972
1.010.046 88.281
1.610.764
DISPONIBIL 53.020 2.230.356
TOTAL ACTIV 22.458.241 23.050.694
BILANT ECONOMIC 2005 2006

CAPITAL SOCIAL 10.773.974 12.178.416
+diferenţe de reevaluare 0 0
+fonduri proprii 0 0
+rezerve şi finanţări 5.283.091 3.893.295
- profit nerepartizat (pierdere) 208.212 4.307.383
+rezultatul exerciţiului 3.566.316 4.487.877
-repartizarea profitului 3.566.316 4.487.877
= CAPITAL PROPRIU 15.848.853 20.379.094
Credite şi împrumuturi 2.427.107 645.905
-credite TS 1.431.919 645.905
-credite TS nerambursate 0 0
-credite trezorerie 0 0
= DATORII TL 995.188
Credite TS 1.431.919 645.905
+credite TS nerambursate 0 0
+credite trezorerie 0 0
= CREDITE TS 1.431.919 645.905
Capital propriu 15.848.853 20.379.094
+datorii TL 995.188
=CAPITALURI PERMANENTE 16.844.041 20.379.094
Provizioane pentru riscuri şi 0 0
Cheltuieli
Furnizori şi conturi asimilate 557.222 799.733
+clienţi creditori 0 0
+alte datorii 3.625.059 1.225.962
+credite TS 1.431.919 645.905
=DATORII TS 5.614.200 2.671.600
Datorii TS 5.614.200 2.671.600
-Credite TS 1.431.919 645.905
=DATORII EXPLOATARE 4.182.281 1.971.695
Datorii TS 5.614.200 2.671.600
+datorii TL 995.188
=TOTAL DATORII 6.609.388 2.671.600
56
TOTAL PASIV 22.458.241 23.050.694
Aprecierea echilibrului financiar al unei societăţi se poate realiza pe baza a două

documente de sinteză contabilă şi anume:
- Bilanţ
- Contul de profit şi pierderi.
Analiza echilibrului financiar pe bază de bilanţ utilizează doi indicatori importanţi:
- fond de rulment
- nevoia de fond de rulment.
Fondul de rulment este cel mai important indicator al echilibrului financiar al firmei şi
evidenţiază relaţia între finanţarea pe termen lung şi finanţarea pe termen scurt. El reprezintă
principala componentă a echilibrului financiar pe termen scurt care pune în evidenţă calitatea
activităţii de exploatare.
Fondul de rulment reprezintă resursa permanentă de finanţare a activelor circulante. Potrivit
teoriei patrimoniale o firmă este solvabilă dacă asigură echilibrul maselor patrimoniale de aceeaşi
durată, deci dacă respectă următoarele reguli financiare:
1. Activ imobilizat (Ai) < Capital permanent (CP)
2. Activ circulant (Ac) > Datorii pe termen scurt (DTS)
Structura bilanţului patrimonial al S.C. “BERMAS” S.A. Suceava este următoarea:
Pentru anul 2005:

ACTIV PASIV

Ai = 13.617.769 lei CP = 16.844.041 lei
Ac = 8.840.472 lei DTS = 5.614.200 lei

Pentru anul 2006:
ACTIV PASIV

Ai = 12.289.896 lei CP = 20.379.094 lei
Ac = 10.760.798 lei DTS = 2.671.600 lei
57
unde: Ai = active imobilizate

Ac = active circulante
CP = capital permanent
DTS = datorii pe termen scurt
Pentru anul 2005:

FR = Capital permanent – Active imobilizate nete
FR = 16.844.041 – 13.617.769 = 3.226.272 lei
sau
FR = Active circulante – Datorii financiare pe termen scurt
FR = 8.840.472 –5.614.200 = 3.226.272 lei
Pentru anul 2006:
FR = 20.379.094 – 12.289.896 = 8.089.198 lei
sau
FR = 10.760.798 – 2.671.600 = 8.089.198lei
Analizând valorile acestui indicator în cazul S.C. „BERMAS” S.A. Suceava, se constată o
creştere a acestuia pe toată perioada analizată. Astfel fondul de rulment în anul 2006 a fost de
8.089.198 lei, cu 251% mai mare decât în anul 2005 când avea o valoare de 3.226.272 lei.
Se constată deci o depăşire a valorii imobilizărilor nete de către capitalurile permanente,
fapt ce demonstrează situaţia financiară bună a S.C. „BERMAS” S.A. Suceava. Acest surplus de
surse permanente degajat de ciclul de finanţare al investiţiilor poate fi rulat pentru reînnoirea
stocurilor şi creanţelor.
Privind fondul de rulment ca diferenţă între activele circulante şi datoriile pe termen scurt
(cu exigibilitate sub un an), se constată că valoarea acestuia este pozitivă ceea ce exprimă un
excedent potenţial de lichidităţi pe termen scurt. Deci, societatea este în măsură să facă faţă tuturor
datoriilor cu scadenţe pe termen scurt şi încă mai dispune de un stoc tampon de lichidităţi
potenţiale destinate să anihileze eventualii factori nefavorabili care ar putea interveni în vânzarea
produselor firmei sau la onorarea datoriilor pe termen scurt.
Valorile pozitive înregistrate de fondul de rulment reprezintă un semn favorabil în ceea ce
priveşte solvabilitatea şi echilibrul financiar al S.C. „BERMAS” S.A. Suceava.
Fondul de rulment prezintă interes deosebit nu numai pentru a crea posibilitatea reluării
ciclului de producţie, prin asigurarea finanţării curente, ci şi pentru mediul exterior firmei –
creditori, clienţi, furnizori, deoarece exprimă probabilitatea ca firma să se confrunte cu dificultăţi
58
financiare, respectiv incapacitatea de a plăti facturile la timp. Mărimea fondului de rulment

reprezintă şi o măsură a capacităţii firmei de a obţine fonduri împrumutate.
Necesarul de fond de rulment (NFR) este generat de executarea operaţiilor repetitive care
compun ciclul de exploatare: aprovizionare, producţie, vânzare. Se manifestă ca urmare a unui
decalaj firesc între încasări şi plăţi. De asemenea apare un decalaj şi între nivelul aprovizionărilor
şi plata efectivă a acestora, în sensul că adesea societatea beneficiază de un credit comercial
acordat de furnizori. Totodată societatea poate acorda credite comerciale clienţilor săi.
Pe baza bilanţului contabil, necesarul de fond de rulment se determină astfel:
NFR = (Active circulante + Cheltuieli în avans – Casa şi conturi la bănci) -

- (Datorii ce trebuie plătite într-un an + Credite bancare + Venituri în avans)

Pentru anul 2005:
NFR = (8.786.136 + 54.336 – 53.020) – (5.614.200 + 995.188) =8.787.452 – 6.609.388 =
2.178.064 lei
Pentru anul 2006:

NFR = (9.490.901 + 156 – 2.230.356) – 2.671.600 =7.260.701 – 2.671.600 = 4.589.104 lei
Valorile pozitive ale NFR în anul 2005 şi 2006 semnifică un surplus de nevoi temporare
(ciclice) în raport cu sursele ciclice posibile de mobilizat, considerată o situaţie normală, aceasta
fiind consecinţa unor investiţii privind creşterea necesarului de finanţare a ciclului de exploatare.
Se observă o creştere a NFR în anul 2006 faţă de anul 2005, datorită scăderii datoriilor
sociale, fiscale şi faţă de personal cu 41,2% precum şi a datoriilor faţă de furnizori. Stocurile au
înregistrat o scădere cu 11% în anul 2006 faţă de anul 2005 iar creanţele au înregistrat o creştere
cu 68,5%.
NFR este indicatorul cel mai relevant al echilibrului financiar pe termen scurt deoarece
evidenţiază acele nevoi temporare, reînnoibile permanent în cadrul ciclurilor de exploatare ale
societăţii şi care au rămas neacoperite din surse temporare şi reînnoibile în cadrul aceloraşi cicluri
de exploatare.
Deci pentru S.C. “BERMAS” S.A. Suceava, valorile cu care necesităţile ciclice depăşesc
resursele ciclice au fost de 2.178.064 lei pentru anul 2005 şi 4.589.104 lei pentru anul 2006.
59
Astfel indicatorul NFR evidenţiază un decalaj între lichiditatea stocurilor şi creanţelor şi

exigibilitatea datoriilor de exploatare, ceea ce înseamnă o încetinire a ritmului încasărilor
comparativ cu realizarea plăţilor.
Trezoreria netă, reprezintă disponibilităţile băneşti rămase la dispoziţia firmei rezultate
din activitatea desfăşurată pe parcursul unui exerciţiu financiar, excedentul de lichidităţi rămase
după acoperirea excedentului de nevoi ciclice (rămase neacoperite) de către excedentul de resurse
permanente.
Ea este legată de operaţiile financiare pe termen scurt, realizează echilibrul financiar pe
termen scurt între fondul de rulment relative constant şi necesităţile de fond de rulment fluctuante
în timp şi rezultă din confruntarea fondului de rulment cu necesarul de fond de rulment conform
diferenţei:
TN = FR – NFR
Analizând valorile înregistrate de cei doi indicatori pentru perioada luată în calcul, pentru
S.C. “BERMAS” S.A. Suceava situaţia se prezintă astfel:
Pentru anul 2005:

TN = 3.226.272 – 2.178.064 = 1.048.208 lei
Pentru anul 2006:
TN = 8.089.198 – 4.589.104 = 3.500.094 lei
Pentru întreprinderile productive, expresia desfăşurării unei activităţi eficiente o constituie

înregistrarea unei trezorerii nete pozitive.
Echilibrul financiar poate fi analizat prin ratele de finanţare astfel:
- rata finanţării stabile (Rfs), care reflectă măsura în care resursele financiare grupate
în capitaluri permanente acoperă utilizările grupate în active permanente; reflectă în valori relative
echilibrul financiar pe termen lung.
Rfs = Capital permanent
Active imobilizate nete
Pentru anul 2005:

Rfs = 16.844.041 = 124% > 100%
13.617.769
60
Pentru anul 2006:

Rfs = 21.024.999 = 171% > 100%
12.289.896
Pentru S.C. “BERMAS” S.A. Suceava se constată că activele curente sunt finanţate
integral din surse curente şi există un necesar de fond de rulment.
- rata finanţării globale (Rfg), adică a necesarului de fond de rulment din fondul de
rulment net, arată măsura în care excedentul neutilizat de resurse permanente acoperă nevoile
ciclice neacoperite.
Rata măsoară proporţia în care necesarul de fond de rulment (NFR) este acoperit pe seama
fondului de rulment net (FR):
Rfg = Fond de rulment net

Necesar de fond de rulment
Pentru anul 2005:

Rfg = 3.226.272 = 148% > 100%
2.178.064
Pentru anul 2006:
Rfg = 8.089.198 = 176% > 100%

4.589.104
Pentru S.C. “BERMAS” S.A. Suceava, necesarul de fond de rulment este finanţat integral
prin fondul de rulment net şi se crează trezoreria netă pozitivă.
RENTABILITATEA FIRMEI
Măsurarea eficienţei economice se face ţinând cont de anumite criterii de eficienţă în două
variante:
- în mărime absolută, prin metoda diferenţei, obţinându-se soldurile intermediare de
gestiune: marja comercială, valoarea adăugată, excedentul brut din exploatare, profit din
exploatare, profit financiar, profit excepţional, profit net etc.
61
- în mărime relativă, cu ajutorul indicatorilor de eficienţă, obţinuţi prin raportarea

efectelor la efortul depus pentru obţinerea lor (efect util pe unitatea de cost antrenată) şi viceversa
(cost specific pentru obţinerea unei unităţi de efect util) – rate ale rentabilităţii.
Contul de profit şi pierdere permite stabilirea rezultatelor intermediare ale gestiunii care
reflectă volumul de activitate şi rentabilitatea în mărimi absolute. Aceste rezultate sunt cunoscute
sub numele de solduri intermediare de gestiune şi constituie baza diagnosticului financiar.
Cifra de afaceri este socotită drept indicatorul fundamental al volumului activităţii firmei,
nelipsind din nici un sistem de indicatori folosiţi în diagnosticarea şi evaluarea economică, din
estimarea eficienţei managementului practicat.
Cifra de afaceri reprezintă valoarea şi volumul afacerilor realizate de firmă prin exercitarea
curentă a activităţii sale profesionale. Ea stă la baza calculului unor importanţi indicatori de
eficienţă (profit, rata rentabilităţii) constituind în acelaşi timp un element esenţial în relaţia cost-
volum activitate-profit şi în determinarea pragului de rentabilitate. Analizând pragul de
rentabilitate se pot proiecta vânzările necesare care să genereze profitul dorit.
Cifra de afaceri este esenţială pentru estimarea locului firmei în cadrul sectorului din care
face parte.
Pentru S.C. “BERMAS” S.A. Suceava, cifra de afaceri în anul 2006 a avut o valoare de
25.823.769 lei, iar în anul 2005 a avut o valoare de 31.780.303 lei. Prin aplicarea O.M.F.
1752/2005 accizele nu mai tranzitează conturile de venituri şi cheltuieli ce a condus la lipsa
comparabilităţii 2005/2006 a datelor furnizate de contabilitate privind nivelul cifrei de afaceri şi

respectiv a veniturilor şi cheltuielilor din exploatare, în fapt SC BERMAS SA realizând o creştere
a cifrei de afaceri în date comparabile cu 7,8 % ( acciza aferentă anului 2006 este de 8.446.825
lei). În anexa 1 la prezenta lucrare este prezentată graphic evoluţia cifrei de afcaeri în date
comparabile.
Pentru exprimarea rentabilităţii unui agent economic se utilizează doi indicatori:
- profitul (rezultatul exerciţiului), ca mărime absolută a rentabilităţii
- rata profitului (rata rentabilităţii), ca mărime relativă.
Rezultatul exerciţiului
Informaţiile necesare analizei privind rezultatul exerciţiului sunt preluate din contul de
profit şi pierdere (anexă la bilanţ) şi din bugetul de venituri şi cheltuieli (BVB), întocmit pentru
aceeaşi perioadă.
INDICATORI 2005 2006

62
Producţia vândută 31.780.303 25.823.769

+ producţia stocată 4.525.119 3.050.246
+ producţia imobilizată 0 0
= Producţia exerciţiului 36.305.422 28.874015
+Alte venituri din exploatare 388.531 326.191
= Venituri din exploatare 36.693.953 29.200.206
-=Cheltuieli
REZULTATULde exploatare
DIN EXPLOATARE 31.915.794
4.778.159 23.795.568
5.404.638
+ Amortismentul 1.926.919 1.840.019
= EXCEDENTUL BRUT DE 6.705.078 7.244.657
EXPLOATARE
Venituri financiare 77.225 241.323
- Cheltuieli financiare 668.281 365.067
= REZULTATUL FINANCIAR -591.056 -123.744
Venituri excepţionale 0 0
- Cheltuieli excepţionale 0 0
= REZULTATUL EXCEPTIONAL 0 0
Prin însumarea celor trei rezultate calculate anterior se obţine rezultatul exerciţiului:
Rezultatul total = rezultatul din exploatare + rezultatul financiar + rezultatul excepţional
Pentru anul 2005:
Rezultatul total = 4.778.159 – 591.056 = 4.187.103 lei
Pentru anul 2006:
Rezultatul total = 5.404.638 – 123.744 = 5.280.894 lei
Prin deducerea impozitului pe profit din rezultatul exerciţiului se obţine rezultatul net:
Rezultatul exerciţiului – impozitul pe profit = Rezultatul net
Pentru anul 2005:
Rezultatul net = 4.187.103 – 620.787 = 3.566.316 lei
Pentru anul 2006:
Rezultatul net = 5.280.894 – 793.017 = 4.487.877 lei
Se constată o creştere a profitului societăţii cu 25,84% în anul 2006 faţă de anul 2005.
Excedentul brut al exploatării exprimă acumularea brută din activitatea de exploatare,

admiţând că amortizarea şi provizioanele sunt doar cheltuieli calculate şi nu plătite. De aceea,
acestea din urmă, până la solicitarea lor (pentru investiţii, riscuri sau cheltuieli) se regăsesc în
acumulările băneşti ale întreprinderii. EBE exprimă capacitatea potenţială de autofinanţare a
investiţiilor.
În cazul S.C. „BERMAS” S.A. Suceava se constată o creştere a valorii EBE în anul 2006
faţă de anul 2005 de la 6.705.078 lei la 7.244.657 lei în anul 2006, creşterea fiind de 8%.
63
Excedentul brut al exploatării serveşte la:

- remunerarea capitalului propriu (dividende);
- remunerarea capitalurilor împrumutate (dobânzi);
- plata impozitelor;
- dezvoltarea potenţialului productiv sau a capacităţii de producţie (amortizarea).

Capacitatea de autofinanţare
Autofinanţarea reprezintă asigurarea dezvoltării întreprinderii cu forţe proprii, folosind,
drept surse de finanţare, o parte din profitul obţinut în exerciţiul expirat şi fondul de amortizare.
Capacitatea de autofinanţare reprezintă un surplus monetar care se obţine ca rezultat al tuturor
operaţiunilor de încasări şi plăţi efectuate de agentul economic, într-o perioadă de timp, având în
vedere şi incidenţa fiscală. Nu întreaga capacitate de autofinanţare rămâne la dispoziţia
întreprinderii pentru necesităţi de finanţare internă ci mai puţin beneficiile distribuite acţionarilor
sub formă de dividende şi participaţii la beneficii ale salariaţilor.
Capacitatea de autofinanţare pentru S.C. „BERMAS” S.A. Suceava:
Pentru anul 2005:
Capacitatea de autofinanţare = Rezultatul net + Amortismentul
Capacitatea de autofinanţare = 3.566.316 + 1.926.919 = 5.493.235 lei
Pentru anul 2005:
Capacitatea de autofinanţare = 4.487.877 + 1.840.019 = 6.327.896 lei.
Se observă o creştere a capacităţii de autofinanţare a întreprinderii de la 5.493.235 lei în

anul 2005 la 6.327.896 lei în anul 2006, creşterea fiind de 15%.
Analiza rentabilităţii prin metoda ratelor

Rate de structură şi lichiditate
Finanţarea permanentă reprezintă rata, nivelul de acoperire a activelor fixe de către

resursele permanente: capital propriu şi datorii pe termen mediu şi lung.
Finanţarea permanentă = Capitaluri proprii
Active imobilizate nete
64
Pentru anul 2005:

Finanţarea permanentă = 15.848.853 = 116% > 100%
13.617.769
Pentru anul 2006:
Finanţarea permanentă = 20.379.094 = 166% > 100%

12.289.896
Se constată că indicatorul se situează peste 100%, de unde rezultă că ritmul creşterii
capitalului permanent este superior sporirii activului imobilizat net, situaţia financiară a societăţii
fiind bună.
Indicatorul solvabilitatea generală prezintă un interes deosebit pentru fundamentarea
politicii financiare a firmei, exprimând sintetic gradul de îndatorare comparativ cu capitalul
propriu al acesteia.
Solvabilitatea generală = Capitaluri proprii
Total datorii
Pentru anul 2005:
Solvabilitatea generala = 15.848.853 = 240 % > 100%
6.609.388
Pentru anul 2006:
Solvabilitatea generala = 20.379.094 = 763 % > 100%
2.671.600
Pentru S.C. „BERMAS” S.A. se constată o depăşire a valorii datoriilor de către capitalurile
proprii, indicatorul fiind peste 100%.
Rata de îndatorare, indiferent de forma sa de calcul caracterizează dependenţa financiară
a întreprinderii şi gradul de risc al politicii sale financiare.
Rata de îndatorare pe TL = Datorii TL
Total active
Rata de îndatorare pe TS = Datorii TS
Total active
Pentru anul 2005:
Rata de îndatorare pe TL = 995.188= 4,43%
22.458.241
Rata de îndatorare pe TS = 5.614.200 = 25%
22.458.241
65
Pentru anul 2006:

Rata de îndatorare pe TL NU ESTE CAZUL
Rata de îndatorare pe TS = 2.671.600 = 12%
23.050.694
Se constată o valoare mică a ratei de îndatorare pe termen scurt, societatea neavând credite
pe termen lung la 31.12.2006. În anul 2006 rata de îndatorare pe termen scurt a scăzut de la 25% la
12%.
Indicatori de lichiditate
Rata lichidităţii generale, care compară ansamblul lichidităţilor potenţiale asociate
activelor circulante cu ansamblul datoriilor scadente sub 1 an, reliefând totodată existenţa sau nu a
fondului de rulment.
Pentru anul 2005:
Rata lichidităţii generale = 8.840.472 = 157%
5.614.200
În anul 2006 această rată a fost de 403 % indicând un nivel bun, în creştere faţă de anul
2005.
Rata lichidităţii generale = 10.760.642 = 402,78%
2.671.600
Rata lichidităţii parţiale, care exprimă capacitatea întreprinderii de a-şi onora datoriile pe
termen scurt. Se determină ca raport între activele circulante disponibile şi obligaţiile curente.
Rata lichidităţii parţiale = Active circulante – Stocuri
Datorii pe termen scurt
Pentru anul 2005:
Rata lichidităţii parţiale =8.840.472 – 7.777.406 = 1.063.066 = 19%
5.614.200
Pentru anul 2006:

Rata lichidităţii parţiale = 10.760.798 – 6.919.678 = 3.841.120 = 143%
2.671.600 2.671.600
La S.C.BERMAS S.A. Suceava acest indicator a avut un nivel de 143% peste limita
minimă optimă de 80%.
66
Lichiditatea imediată asigură interfaţa elementelor celor mai lichide ale activelor cu
obligaţiile pe termen scurt. Nivelul său a fost de 83,48%, nivel considerat foarte bun.
Rata lichidităţii imediate = Plasamente + Lichiditati
Datorii pe termen scurt
Pentru anul 2005:

Rata lichidităţii imediate = 53.020 = 0,94%
5.614.200
Pentru anul 2006:
Rata lichidităţii imediate = 2.230.356 = 83,48%
2.671.600
Valorile indicatorilor de lichiditate pentru anul 2006 sunt peste valorile considerate etalon,
societatea neffind pusă în dificultate în cazul în care creditorii ei, respectiv furnizori, stat, bănci, ar
solicita plata imediată a datoriilor societăţii.
Indicatori de activitate (indicatori de gestiune)

 Viteza de rotaţie a stocurilor = costul vânzărilor = 19.647.931 =
stocul mediu 6.787.926
= 2,89 ori
 Numărul zilelor de stocare = 6.787.926 x 365 zile =126 zile
19.647.931
 Viteza de rotatie a debitelor =sold mediu clienti x365 zile =

clienti cifra de afaceri
= 1.873.207 x 365 zile = 26 zile
25.823.769
Viteza de rotaţie a creditelor = sold mediu furnizori x 365 =
furnizor achizitii de bunuri
= 797.511 x 365 zile=15 zile
18.817.019
Viteza de rotatie a activelor = cifra de afaceri = 25.823.769 =2,12
67
imobilizate active imobilizate 12.206.896

 Viteza de rotatie a activelor =cifra de afaceri = 25.823.769 =1,12
totale total active 23.050.694
Stocurile au fost rulate pe parcursul exerciţiului financiar 2006 de 3 ori, situaţie normală
având în vedere specificul de activitate al S.C. BERMAS S.A. Suceava, respectiv producerea
malţului pentru bere.
Numărul zilelor de stocare a bunurilor este de 126 zile ce corespunde atât stocurilor de
bere cât şi de malţ ce este stocat până la darea în consum, de la achiziţionare şi prelucrare şi până
la noua recoltă.
Viteza de rotaţie a debitelor clienţi de 26 zile indică eficienţa societăţii în colectarea
creanţelor. Corelat cu încasarea facturilor în perioada sezonului rece indică în medie numărul
mediu de zile până la care debitorii îşi achită datoriile.
Numărul mediu de zile de creditare pe care societatea le-a obţinut de la furnizori a fost de
15 zile indicând faptul că, societatea a dispus de resurse financiare pentru acoperirea furnizorilor.
Viteza de rotaţie a activelor imobilizate precum şi a activelor totale indică faptul că cifra
de afaceri depăşeşte de 2,12 ori activele imobilizate şi de 1,12 ori totalul activelor.
Rate de rentabilitate
Diagnosticul financiar are ca obiective: măsurarea rentabilităţii capitalurilor întreprinderii

şi aprecierea condiţiilor de echilibru economic şi financiar.
Diagnosticul rentabilităţii se realizează prin intermediul a două categorii de rate de
eficienţă:
- rate de rentabilitate economică
- rate de rentabilitate financiară.
Măsurarea rentabilităţii întreprinderii este dată de un sistem de rate explicative de eficienţă,
determinate, ca raport între efectele economice şi financiare obţinute (acumularea brută, profituri,
dividende) şi eforturile depuse pentru obţinerea lor (activul economic, capitalurile investite,
capitalurile proprii).
Mărimi economice 2005 2006

Rezultatul net / 3.566.316 4.487.877
Cifra de afaceri 31.780.303 25.823.769
68
= RATA PROFITULUI DIN 11% 17%

VÂNZĂRI
Rezultatul de exploatare/ 4.778.159 5.404.638
Total active 22.458.241 23.050.694
= RATA PROFITULUI ECONOMIC 21% 23%
Rezultatul net/ 3.566.316 4.487.877
Capitaluri proprii 15.848.853 20.379.094
= RENTABILITATEA FINANCIARĂ 23% 22%
Capacitatea de autofinanţare/ 5.493.235 6.327.896
Capitaluri proprii 15.848.853 20.379.094
= RATA AUTOFINANŢĂRII 35% 31%
Rata profitului din vânzări evidenţiază eficacitatea vânzărilor. Se obţine ca raport între
rezultatul net şi cifra de afaceri. Evoluţia indicatorului a fost următoarea: de la nivelul de 11%
pentru anul 2005, indicatorul a crescut la 17% în anul 2006.
Rata profitului economic exprimă eficacitatea utilizării activelor societăţii, arătând în ce
măsură activele sunt capabile să producă noi venituri. Rata este parţial denaturată de reevaluările
mijloacelor fixe. Indicatorul a înregistrat nivelul de 21% în anul 2005, după care a scăzut la 23% în
anul 2006.
Rentabilitatea financiară prezintă o deosebită importanţă deoarece inspiră încredere celor
care intră în legătură cu întreprinderea: acţionari, creditori, furnizori, clienţi.
Rentabilitatea întreprinderii, bazată pe capacitatea acesteia de a obţine profit, este o
necesitate financiară, întrucât asigură dezvoltarea firmei, pe de o parte, iar pe de altă parte menţine
şi consolidează independenţa sa financiară.
Indicatorul a înregistrat o scădere de la 23% în anul 2005 la 22% în anul 2006.
Rata autofinanţării se determină ca raport între capacitatea de autofinanţare a
întreprinderii şi capitalurile proprii. Caracterizează capacitatea firmei de a finanţa creşterea sa
economică. Indicatorul a urmat un trend descrescător de la 35% în anul 2005 la 31% în anul 2006.
Misiunea S.C. BERMAS S.A. Suceava, ca prin strategiile proprii de marketing şi cele
investiţionale să-şi mărească cota de piaţă, acest lucru presupunând eforturi financiare importante
şi investiţii făcute în retehnologizare, modernizare, distribuţie, poate fi realizată deoarece
societatea are o puternică structură financiară, o capacitate sporită de achitare a datoriilor.
69
Din analiza situaţiei patrimoniale s-a constatat respectarea de către S.C. „BERMAS” S.A.
Suceava a celor două reguli de bază ale echilibrului financiar şi anume:
- sursele permanente (capitaluri permanente) sunt mai mari decât nevoile permanente
(activele imobilizate);
- sursele ciclice (stocuri + creanţe + disponibilităţi) sunt mai mari decât nevoile ciclice
(datorii pe termen scurt).
Obiectivele propuse de societate sunt realizabile în mod cert având în vedere punctele forte
ale societăţii, între care menţionăm: o bună organizare a activităţii şi experienţa în domeniu,
investiţiile realizate în ultimii ani în modernizarea fluxurilor tehnologice şi în dotarea reţelei
comerciale; relaţii stabile cu clienţii societăţii; experienţă în gestionarea şi administrarea resurselor
şi patrimoniului confirmată de rezultatele înregistrate din activitatea desfăşurată până acum,
situaţie bună din punct de vedere economic şi financiar.
Consiliul de Administraţie al S.C. „BERMAS” S.A. Suceava apreciază că
s-au făcut paşii necesari şi se vor depune eforturi în continuare în direcţia eficientizării activităţii
considerându-se a fi pregătiţi în condiţiile în care am aderat la Uniunea Europeană.
3.3.4 Analiza punctului de echilibru la SC BERMAS SA SUCEAVA
Într-o economie concurenţială, SC BERMAS SA SUCEAVA în interesul său pentru a
obţine profit nu poate influenţa nici preţul cu care cumpără factorii de producţie şi nici preţul de
vânzare al bunurilor pe care le vinde. Ceea ce poate controla sunt costurile activităţii sale şi poate
contribui cu decizii optime la diminuarea lor.
Cunoaşterea relaţiei dintre costuri - volum de activitate- profit face capabil managementul
firmei de a-şi exercita atributele în virtutea unor informaţii absolut necesare, în special privind :
nivelul de activitate la care nu se obţine profit, nivelul de activitate care poate asigura profitul
dorit, nivelul de activitate corespunzător profitului maxim .
Având în vedere că cheltuielile fixe se concretizează prin aceea că mărimea lor rămâne
relativ neschimbată sau se modifică în proporţii nesemnificative în cazul creşterii sau micşorări
volumului producţiei s-au stabilit cheltuielile fixe la nivelul anului 2006 în sumă de 3.714.900 lei
semnificative fiind cheltuielile cu amortizarea imobilizărilor: 1.840.019 lei, salariile personalului
retribuit în regie, consumurile de furnituri şi de birou, cheltuieli poştale, sume plătite pentru
abonamente, cărţi, reviste, prime de asigurare.
70
Pornind de la veniturile şi cheltuielile realizate în anul 2006 se trece la determinarea

punctului de echilibru. La un nivel al veniturilor de 24.160.635 lei, societatea atinge pragul de
rentabilitate. Ceea ce interesează este de fapt volumul fizic al desfacerilor la nivelul punctului de
echilibru. Punctul de echilibru se situează la un nivel al vânzărilor de 231.368 hl, ceea ce înseamnă
că în momentul în care societatea va vinde această cantitate de bere va trece pe profit.

Ilustrarea grafică a pragului de rentabilitate cu ajutorul diagramei preţ-cost-volum.
Zona profit
Volum producţie y D
livrata 289.359 hl

231.368 hl E

41.628hl
A
x
20.542.875lei 25.823.769lei
Venituri
Punctul de echilibru E(când veniturile şi cheltuielile sunt egale) respectiv 20.542.875 lei
corespunde un volum al producţiei de 231.368 hl.
Sugestivă este determinarea puncului de echilibru pe sortimente de bere.
Nr.crt
Indicator de calcul Sortimente Total
Specificatie Bere Suceava BereCalimani Bere Bere
st 1/2 KEG Calimani st Bermas st
1/2 1/2
1. Cantitate vinduta Q 169.740 109.688 5.943 3.988 289.359
( hl )
2. Pret Pv ( lei/hl) 101,16 69,55 102,18 104,50
3. Cifra de afaceri 17.170.898 7.628.869 607.256 416.74 25.823.769
6
3. Cost variabil unitar/hl 66,14 44,89 65,54 72,34
4. Cost variabil total 11.226.604 4.923.375 389.504 288.492 16.827.975
5. Cost fix total 2.180.428 1.408.394 76.308 49.770 3.714.900
71
6. Chelt. Totale 13.407.032 6.331.769 465.812 338.262 20.542.875

7. Rezultatul brut 3.763.866 1.297.100 141.444 78.484 5.280.894
8. Q pr 132.533 91.039 4.559 3.23 231.368
7
9. Ca pr 13.407.032 6.331.769 465.812 338.262 20.542.875
Având în vedere că, în condiţiile economiei de piaţă, preţurile şi cantităţile de produse

supuse schimbului se stabilesc prin deciziile şi acţiunile participanţilor pe piaţă, în condiţiile în
care toţi ceilalţi factori ramân constanţi, cererea creşte pe măsură ce preţul produsului respectiv
scade sau se menţine relativ constant. Dat fiind rolul pe care-l are preţul într-o economie de piaţă,
analiza punctului de echilibru face posibilă identificarea deciziilor optime pe care le are de luat
managementul. Astfel în condiţiile în care se urmăreşte extinderea segmentului de piaţă,
determinarea punctului de echilibru permite stabilirea programului de vanzari pentru anul
urmator respectiv preţurile ce pot fi practicate în perioada următoare.
Din toţi factorii care influenţează asupra profitului (preţ de vânzare, volumul fizic al
desfacerii, cheltuieli variabile, cheltuieli fixe, structura producţiei) cel asupra căruia se poate
acţiona îl reprezintă cheltuielile variabile, dimensionarea acestora fiind posibilă prin modernizarea
utilajelor care va conduce la o scădere a cheltuielilor cu salariile şi reducerea pierderilor
tehnologice. Bineînţeles profitul va creşte şi în condiţiile creşterii vânzărilor, lucru realizabil prin
pătrunderea pe noi segmente de piaţă în condiţiile în care se impune promovarea produselor, a
sortimentelor de bere realizate de SC „BERMAS” SA Suceava prin toate mijloacele: participare la

târguri, expoziţii, organizare de sampling-uri, dotarea clienţilor cu materiale publicitare,
mediatiţări în presă şi la radio.
Rezultatele analizei efectuate pe baza relaţiei cost-volum-profit au o importanţă deosebită
în fundamentarea deciziilor ce vor fi luate privind optimizarea profitului. Astfel pornind de la
situaţia existentă la un moment dat, SC „BERMAS” SA Suceava are posibilitatea să opteze asupra
unui factor de optimizare care va acţiona la realizarea profitului dorit.
72
CAPITOLUL IV.
Concluzii şi propuneri
Analiza financiară a întreprinderii reprezintă prin propria sa menire un fel de

„CENUŞĂREASĂ” a ştiinţelor economice, în special a celor ce tratează probleme de
fundamentare a deciziilor legate de firma analizată, o caracterizare cît mai pertinentă a
situaţiei cu care acestea se confruntă. După cum se ştie insă, Cenuşăreasa având calităţi
superioare surorilor sale mai „elevate”, a ajuns prinţesă, în urma unui concurs care nu le-a
lăsat acestora nici o şansă. Analiza financiară este necesară oricui este preocupat de
problemele firmei.Ceea ce modifică concluziile analizei financiare este capacitatea
profesională a analistului, volumul de date disponibile la care analistul are acces, precum
şi timpul avut la dispoziţie pentru finalizarea studiului.
73
Situaţia prezentată a demonstrat că SC „BERMAS” SA Suceava ştie să-şi

controleze costurile venind pe piaţă cu produse competitive ca preţ şi calitate. În urma
analizei efectuate pe baza relaţiei cost-volum-profit, cu ajutorul metodei pragului de
rentabilitate s-a tras concluzia că principala cale în care se poate acţiona pentru
maximizarea profitului este creşterea volumului vânzărilor prin extinderea reţelei de

desfacere..
O altă cale importantă de creştere a profitului dar despre care se va putea vorbi
începând cu anul următor este retehnologizarea sectorului de îmbuteliere a berii în
conformitate cu cerinţele pentru fabricarea berii impuse de Uniunea Europeană. Realizarea
acestui obiectiv ne va conduce la o scădere semnificativă a cheltuielilor cu salariile şi
totodată a cheltuielilor cu materialele auxiliare.
Pentru creşterea vânzărilor, respectiv a cotei de piaţă, Consiliul de Administraţie a
luat şi va lua şi în continuare o serie de decizii strategice printre care mai importante ar fi:
-● un amplu program de investiţii de natura modernizării fluxurilor tehnologice de fabricare a berii
conform Standardelor Comunităţii Europene prin achiziţionarea unei instalaţii de îmbuteliere bere
KRONES importată din Germania;
-● obţinerea certificării sistemului de calitate ISO 9001-2001 şi HACCP privind siguranţa
alimentelor;
-● extinderea ariei de desfacere a berii, în zonele cu potenţial comercial;
-● achiziţionarea şi punerea în funcţiune a unei linii de îmbuteliere bere la PET cu o capacitate

medie care să completeze în piaţă cerinţele consumului;
-● schimbarea sticlei şi a etichetei la berea „SUCEAVA CLASIC”;
-● fabricarea a două sortimente noi de bere „SUCEAVA CLASIC” cu extract primitiv 10,2º Plato
şi „CĂLIMANI PREMIUM” cu extract primitiv 11,2º Plato;
-● crearea condiţiilor tehnologice şi economice necesare pentru producerea unui brand de bere sub
licenţă care să vină în întâmpinarea consumatorilor cu preferinţe diversificate în acest sens;
-● modificări ale strategiei comerciale şi de marketing.
Obiectivele urmărite de S.C. “BERMAS” SA prin aceste acţiuni sunt:
♦ folosirea integrală a capacităţilor de producţie şi realizarea programului de producţie ceea
ce ar conduce la o creştere a vânzărilor faţă de anul precedent cu cel puţin 15%;
♦ realizarea alternativelor strategice privind înnoirea şi diversificarea sortimentală prin
satisfacerea unei noi cerinţe apărute în gusturile clienţilor;
74
♦ folosirea optimă a sezonului nefavorabil în vânzarea berii prin compensarea cantităţii

nevândute de bere la dozator în sezonul rece;
♦ impunerea unui raport preţ/calitate foarte bun la nivelul de preţ şi calitate competitiv cu
cel al firmelor concurente.
Premizele realizării programului de investiţii sunt: desfăşurarea unei activităţi
eficiente, menţinerea şi dezvoltarea pieţei de desfacere, creşterea performanţelor firmei.
S.C. BERMAS S.A. şi-a câştigat o imagine foarte bună şi anume aceea de partener corect şi
de încredere în toate relaţiile pe care le are atât cu clienţii, furnizorii, instituţiile bancare şi cele ale
statului din ţară cât şi în relaţiile cu partenerii externi, toate acestea fiind premize sigure pentru
desfăşurarea unei activităţi economice performante.
Analiza SWOT pentru lansarea pe piaţa internă a produsului „SUCEAVA CLASIC”
ambalat sub o altă formă respectiv PET cu o capacitate de 2 şi 1,5 l precum şi lansarea produsului
„CĂLIMANI PREMIUM” se prezintă astfel:
Puncte forte Oportunităţi

-lărgimea gamei de produse -apariţia unei noi tehnologii
-tehnologie superioară -Asociatia Federală pentru Ambalaje este
-materiale usor incasabile favorabilă schimbării în PET
-mare diversitate de formă, culoare şi -sistemul naţional de curătire s-ar putea
mărime orienta spre o creştere a ambalajelor PET
-prezintă siguranţă la utilizare -reciclarea ambalajelor PET
-o imagine pozitivă şi modernă in general -extinderea reţelei de distribuţie
-capac cu îmbinare filetată, reutilizabil
Puncte slabe Ameninţări
-acceptare redusă printre consumatori -produse cu preţuri scăzute provenite din
-acţiuni publicitare insuficiente import
-stabilirea preţului si calitatea au fost în -acceptarea consumatorilor pentru
75
trecut o problemă pentru bere (apare ridicat sortimentele Premium rămâne în continuare
preţul) sub semnul întrebării
-listarea cu un rabat la preţ depreciază -problemele de calitate ar putea avea
întreaga categorie influenţă negativă asupra imaginii pieţei
-canalele existente de desfacere pentru -sunt necesare investitii mari într-o piaţă
mărcile Premium nu sunt adecvate nesigură
Punctele forte faţă de concurenţii din aceeaşi ramură sunt:

= relaţii stabile cu clienţii;
= o bună organizare a activităţii şi experienţa în domeniu;
= investiţiile realizate în ultimii ani în modernizarea fluxurilor tehnologice şi în
dotarea reţelei comerciale;
= experienţă în gestionarea şi administrarea resurselor şi patrimoniului confirmată
de rezultatele înregistrate din activitatea desfăşurată până acum;
= situaţie bună din punct de vedere economic şi financiar;
= o bază materială creată în ultimii 30 ani şi dezvoltarea acesteia prin ample
programe de modernizare şi retehnologizare cu perspectiva continuării acestui
proces;
= preţuri relativ scăzute, mai apropiate de puterea de cumpărare a majorităţii

consumatorilor pentru produse de o calitate bună comparabilă cu cea a
produselor concurenţilor.
Pe piaţa berii, agitată în prezent, strategiile, produsele şi mărcile capătă o poziţie tot mai
importantă. Fiecare producător încearcă prin produsele sale să satisfacă cerinţele a cât mai multor
categorii de consumatori iar produsele oferite să se adreseze claselor sociale atât cu venituri mici şi
medii cât şi claselor cu venituri mari.
Analizând tendinţele pieţii actuale corelate cu vânzările în scădere, chiar dacă în paralel s-a
pus accent pe îmbunătăţirea calităţii (prin achiziţionarea instalaţiei de filtrare) se impunea ca şi
societatea noastră să ofere consumatorilor un sortiment de bere imbuteliat la PET şi care să încerce
să satisfacă cerinţele noi apărute în gustul consumatorilor.
Potenţialul existent va permite în mare măsură realizarea proiectului propus deoarece prin
îmbunătăţirile aduse fluxului tehnologic (mori de măcinare,răcitor de must, adjuvanţi pentru
fabricarea mustului, fermentarea şi filtrarea berii) sortimentul “SUCEAVA CLASIC” se pretează a
76
fi îmbuteliat la PET în condiţiile în care linia de îmbuteliere achiziţionată îndeplineşte condiţiile

tehnice necesare, PET-urile sunt de tip multistrat de culoare brună, iar berea de calitate va permite
acordarea unui termen de garanţie de min.45 zile în care calităţile fizico-chimice şi organoleptice
să rămână neschimbate.
Acţiunea PET a căpătat o importanţă tot mai mare în perioada 2003-2005, când s-a extins
cantitatea şi varietatea sortimentelor de bere la PET. Dacă la început nu era prezent caracterul
individual al sticlelor PET în prezent peste 90% din sortimentele de bere la PET prezente pe piaţă
folosesc sticle individualizate sub diferite forme de prezentare.
Dacă analizăm sortimentele prezente la PET pe piaţă românească se constată că în decurs
de 3-4 ani fiecare producător a scos pe piaţă cel puţin un sortiment la PET, în special la PET cu o
capacitate de 2 şi respectiv 1,5l. Volumul vânzărilor de bere îmbuteliată la PET înregistrează în
momentul de faţă o curbă ascendentă realizându-se vânzări în toată perioada anului, determinate în
primul rând de faptul că modul de prezentare elimină o parte din etapele procesului de
comercializare (ambalaj la schimb,navete,sticle,etc.).
Într-o economie de piaţă care a început să fie destul de stabilă în România, în condiţiile în
care concurenţa pe piaţa berii a devenit tot mai acerbă (firmele concurente au investit foarte mult
în dezvoltarea liniilor lor sortimentale şi în special a imaginii) şi ca urmare a faptului că firma
noastră a înregistrat o dezvoltare destul de mare în ultimii ani, s-a ajuns la concluzia că imaginea
sortimentelor noastre trebuie îmbunătăţită.
Această idee de îmbunătăţire a imaginii era necesară şi din alte două cauze:
- piaţa este în continuă schimbare a imaginii şi pentru a atrage atenţia consumatorului
asupra produsului trebuie venit cu ceva nou care să poată fi perceput imediat de consumator. Acest
lucru se poate face doar aducând îmbunătăţiri formei şi modului de prezentare. Îmbunătăţirea
calităţii este percepută de consumator doar după finalizarea actului de cumpărare pe când o
îmbunătăţire a modului de prezentare poate constitui impulsul care să determine consumatorul
final să opteze pentru produs;
- se constatase o „îmbătrânire”a imaginii a două din sortimentele de bere, respectiv
“SUCEAVA” şi “CĂLIMANI” (sortimentul „BERMAS PILS” fiind unul relativ nou) în special
din punct de vederii al formei ambalajului şi a modului cum era perceput acesta de către
consumatorul final;
- pe piaţa internă a berii cât şi pe piaţa europeană a apărut pregnant tendinţa de
valorificare superioară a materiilor prime folosite la fabricarea berii
77
- aşteptările consumatorului final sunt tot mai mari şi datorită varietăţii sortimentelor de
bere existente pe piaţă, a diferenţelor de preţ relativ mici dintre ele acesta optează de multe ori spre
ceva nou chiar dacă de multe ori noutatea vine doar din formă şi ambalaj;
- evoluţia actuală a pieţei şi, în special, celei a berii, ne obligă în mare măsură de a
fi tot timpul în contact direct cu clienţii şi totodată să dăm curs cerinţelor acestora, în măsura în
care acestea sunt pertinente, viabile şi pot constitui un imbold pentru activitatea noastră.
Schimbarea ambalajului la sortimentul „SUCEAVA CLASIC” va fi un proces de durată de
aproximativ un an. Acest lucru este motivat de faptul că majoritatea clienţilor noştri en -gross au în
custodie cantităţi însemnate de ambalaj EURO ce va trebui recuperat şi înlocuit cu noua formă fără
ca această schimbare să le aducă vreun prejudiciu material.
Analizând şi sortimentele de bere produse în ţare noastră de diverse fabrici de bere, rezultă
că majoritatea covârşitoare a concurenţei s-a adaptat rapid la cerinţele economiei de piaţă,
fabricând beri cu extracte primitive între 7,2º Plato şi maxim 11,5º Plato şi în foarte puţine cazuri,
beri speciale cu extract primitiv între 11,5 şi 12º Plato.
Din punct de vedere al imaginii celor două sortimente de bere, acestea intraseră într-un con
de umbră privind identitatea lor, datorită asaltării consumatorilor finali de către concurenţii mai
puternici, pe diverse căi mass-media, cu o publicitate agresivă, dar şi uzurii morale pe care o
dobândiseră acestea în timp.
Totuşi, luând în calcul faptul că imaginea acestora este una consacrată pe segmentele de
piaţă pe care există, nu dorim totuşi să venim cu două produse total noi, ci cu două produse care să
se menţină parţial ca imagine şi totuşi să confere consumatorului final un nou gust şi o nouă idee
privind calitatea berii produse de firma noastră.
S.C. “BERMAS” S.A. a făcut experimentări în cursul anului 2006, fabricând şarje de bere
cu diverse concentraţii, folosind reţete diferite atât la producerea mustului de bere cât şi în sectorul
fermentare – filtrare bere.
Analizând rezultatele obţinute, atât din punct de vedere al consumului de bere şi a
informaţiilor obţinute de la consumatori, cât şi din punct de vedere al condiţiilor tehnologice s-a
hotărât stabilirea procesului tehnologic în vederea fabricării de sortimente noi de bere astfel:
„SUCEAVA CLASIC” cu extract primitiv 10,2º Plato şi „CĂLIMANI PREMIUM” cu extract
primitiv 11,2º Plato.
De aceea, şi datorită faptului că cererea consumatorilor s-a orientat spre aceste tipuri de
bere ne vedem datori faţă de clienţii noştri fideli să venim pe piaţă cu două noi sortimente de bere
„SUCEAVA CLASIC” şi „CĂLIMANI PREMIUM”.
78
Propuneri
Ratele de rentabilitate redau caracteristicile economice şi financiare ale întreprinderii.
Astfel, rentabilitate economică exprimă eficienţa capitalului economic alocat activităţii productive
ale întreprinderii de a degaja profit net prin capitalurile proprii angajate în activitatea sa.
De regulă întreprinderile îşi fixează ca obiectiv general maximizarea profitului pe acţiune,
ceea ce duce de fapt la maximizarea rentabilităţii financiare (determinată prin raportul dintre
profitul net şi capitalurile proprii).
Însă rentabilitatea financiară mai depinde de raportul dintre datoriile financiare şi
capitalurile proprii deoarece:
R f =[R ec + (R ec – R d)D/C p](1-t).
Atunci când rentabilitatea economică este mai mare decât costul mediul al datoriei,
rentabilitatea financiară creşte cu atât mai mult cu cât raportul dintre datoriile financiare şi
capitalul propriu este mai mare; în acest caz pentru creşterea rentabilităţii financiare întreprinderea
va trebui să facă apel la capitaluri împrumutate pentru a se bucura de rezultatele benefice ale
efectului de levier financiar pozitiv. Atunci când rentabilitatea economică este mai mică decât
costul mediu al datoriei, rentabilitatea financiară scade cu atât mai mult cu cât raportul dintre
datoriile financiare şi capitalul propriu este mai mare; în acest caz, întreprinderea va trebui să se
abţină de la a utiliza capitaluri împrumutate şi să folosească cu preponderenţă capitalurile proprii.
Sintetizând se poate afirmă că rentabilitatea financiară depinde de rentabilitatea economică

şi costul mediu real al capitalului împrumutat; modalitatea de procurare a capitalurilor; modalitatea
de calcul al profitului net (dacă întreprinderea este profitabilă impozitul pe profit atenuează efectul
de levier, iar dacă întreprinderea este deficitară fiscalitate nu influenţează rentabilitatea financiară).
Dezbaterile în planul optimizării structurii financiare pe baza criteriului rentabilităţii
financiare pot fi tratate şi de o manieră mai analitică, deoarece atunci când se pune problema
alegerii formei de finanţare a unei investiţii trebuie să se ţină cont de alternativele de finanţare
(îndatorare, creşteri de capital, leasing) şi de profituri pe o acţiune optenabil.
În contextul investiţiilor necesare a fi realizate în cadrul SC „BERMAS” SA Suceava vor
trebui analizate toate variantele de finanţare a investiţiei: autofinanţare, majorarea capitalului
social prin emisiune de noi acţiuni, în tranşe pe perioada în care urmează a fi realizată investiţia şi
leasing-ul.
Cum societatea nu dispune de resurse suficiente pe tot parcursul anului, societatea având
un caracter sezonier se va putea opta între ultimele două variante; dar tocmai că aici intervine
79
specialistul economist ce va avea menirea de a saluta varianta care asigură realizarea celui mai
înalt nivel al rentabilităţi financiare prin micşorarea gradului de îndatorare existând şanse de
optimizare cu structuri financiare a înteprinderii pe baza criteriului rentabilităţi.
Evoluţia cifrei de afaceri
80
40000000
35000000
30000000
25000000
20000000 Cifra afaceri

Profit
15000000
10000000
5000000
0
2004 2005 2006
Judetul: 33--SUCEAVA
Persoana juridica: SC BERMAS SA SUCEAVA
Adresa: localitatea SUCEAVA, str. HUMORULUI, nr. 61, tel. 526543
Numar din registrul comertului: J33/97/1991

Forma de proprietate: 34--Societati comerciale pe actiuni
Activitatea preponderenta (cod si denumire clasa CAEN): 1596--Fabricarea berei
Cod de identificare fiscala: 723636
BILANT
81
la data de 31.12.2006
Formularul 10 - lei -
______________________________________________________________________________________
| Denumirea indicatorului |Nr.| SOLD LA |
| |rd.|_______________________________|
| | | 01.01.2006 | 31.12.2006 |
|__________________________________________________|___|_______________________________|
| A | B | 1 | 2 |
|__________________________________________________|___|_______________|_______________|
|A. ACTIVE IMOBILIZATE | | | |
|__________________________________________________|___|_______________|_______________|
|I. IMOBILIZARI NECORPORALE | | | |
|__________________________________________________|___|_______________|_______________|
| 1.Cheltuieli de constituire (ct.201-2801) | 01| 0| 0|
|__________________________________________________|___|_______________|_______________|
| 2.Cheltuieli de dezvoltare (ct.203-2803-2903) | 02| 0| 0|
|__________________________________________________|___|_______________|_______________|
| 3.Concesiuni, brevete, licente, marci comerciale| 03| 0| 0|
| ,drepturi si active similare si alte | | | |
| imobilizari necorporale | | | |
| (ct.205+208-2805-2808-2905-2908) | | | |
|__________________________________________________|___|_______________|_______________|
| 4.Fond comercial (ct.2071-2807-2907) | 04| 0| 0|
|__________________________________________________|___|_______________|_______________|
| 5.Avansuri si imobilizari necorporale in curs | 05| 0| 0|
| de executie (ct.233+234-2933) | | | |
|__________________________________________________|___|_______________|_______________|
| TOTAL (rd. 01 la 05) | 06| 0| 0|
|__________________________________________________|___|_______________|_______________|
|II. IMOBILIZARI CORPORALE | | | |
|__________________________________________________|___|_______________|_______________|
| 1.Terenuri si constructii | 07| 4632752| 4439122|
| (ct.211+212-2811-2812-2911-2912) | | | |
|__________________________________________________|___|_______________|_______________|
| 2.Instalatii tehnice si masini | 08| 8504737| 7642049|
| (ct.213-2813-2913) | | | |
|__________________________________________________|___|_______________|_______________|
| 3.Alte instalatii, utilaje si mobilier | 09| 39192| 17634|
| (ct.214-2814-2914) | | | |
|__________________________________________________|___|_______________|_______________|
| 4.Avansuri si imobilizari corporale in curs | 10| 64836| 108091|
| (ct.231+232-2931) | | | |
|__________________________________________________|___|_______________|_______________|
| TOTAL (rd. 07 la 10) | 11| 13241517| 12206896|
|__________________________________________________|___|_______________|_______________|
|III. IMOBILIZARI FINANCIARE | | | |
|__________________________________________________|___|_______________|_______________|
| 1.Actiuni detinute la entitatile afiliate | 12| 0| 0|
| (ct.261-2961) | | | |
|__________________________________________________|___|_______________|_______________|
| 2.Imprumuturi acordate entitatilor afiliate | 13| 0| 0|
| (ct.2671+2672-2964) | | | |
|__________________________________________________|___|_______________|_______________|
| 3.Interese de participare (ct.263-2963) | 14| 0| 0|
|__________________________________________________|___|_______________|_______________|
| 4.Imprumuturi acordate entitatilor de care | 15| 0| 0|
| compania este legata in virtutea intereselor | | | |
| de participare (ct.2673+2674-2965) | | | |
|__________________________________________________|___|_______________|_______________|
---------------------------------------------------------------------------------------
| 5.Investitii detinute ca imobilizari | 16| 83000| 83000|
| (ct.265-2963) | | | |
| (ct.2675+2676+2678+2679-2966-2968) | | | |
|__________________________________________________|___|_______________|_______________|
| 6. Alte imprumuturi (ct.2675+2676+2678+2679- | 17| | |
| -2966-2968) | | 293252| 0|
|__________________________________________________|___|_______________|_______________|
| TOTAL (rd. 12 la 17) | 18| 376252| 83000|
|__________________________________________________|___|_______________|_______________|
| ACTIVE IMOBILIZATE - TOTAL (rd. 06+11+18) | 19| 13617769| 12289896|
|__________________________________________________|___|_______________|_______________|
82
|B. ACTIVE CIRCULANTE | | | |

|__________________________________________________|___|_______________|_______________|
|I. STOCURI | | | |
|__________________________________________________|___|_______________|_______________|
| 1.Materii prime si materiale consumabile | 20| 1974473| 1923711|
| (ct.301+302+303+/-308+351+358+381+/-388-391- | | | |
| 392-3951-3958-398) | | | |
|__________________________________________________|___|_______________|_______________|
| 2.Productia in curs de executie | 21| 5650414| 4898159|
| (ct.331+332+341+/-348-393-3941-3952) | | | |
|__________________________________________________|___|_______________|_______________|
| 3.Produse finite si marfuri (ct.345+346+/- | 22| 78587| 54693|
| 348+354+356+357+361+/-368+371+/-378-3945- | | | |
| 3946-3953-3954-3956-3957-396-397-4428) | | | |
|__________________________________________________|___|_______________|_______________|
| 4.Avansuri pentru cumparari de stocuri(ct.4091)| 23| 73932| 43115|
|__________________________________________________|___|_______________|_______________|
| TOTAL (rd. 20 la 23) | 24| 7777406| 6919678|
|__________________________________________________|___|_______________|_______________|
|II. CREANTE | | | |
|__________________________________________________|___|_______________|_______________|
| 1.Creante comerciale (ct.2675+2676+2678+2679- | 25| 814738| 1522327|
| 2966-2968+4092+411+413+418-491) | | | |
|__________________________________________________|___|_______________|_______________|
| 2.Sume de incasat de la entitatile afiliate | 26| 0| 0|
| (ct.451-495) | | | |
|__________________________________________________|___|_______________|_______________|
| 3.Sume de incasat de la entitatile de care | 27| 0| 0|
| compania este legata in virtutea intereselor | | | |
| de participare(ct.453-495) | | | |
|__________________________________________________|___|_______________|_______________|
| 4.Alte creante (ct.425+4282+431+437+4382+441+ | 28| 140972| 88281|
| 4424+4428+444+445+446+447+4482+4582+461+ | | | |
| 473-496+5187) | | | |
|__________________________________________________|___|_______________|_______________|
| 5.Capital subscris si nevarsat (ct.456-495) | 29| 0| 0|
|__________________________________________________|___|_______________|_______________|
| TOTAL (rd. 25 la 29) | 30| 955710| 1610608|
|__________________________________________________|___|_______________|_______________|
|III. INVESTITII PE TERMEN SCURT | | | |
|__________________________________________________|___|_______________|_______________|
| 1.Actiuni detinute la entitatile afiliate | 31| 0| 0|
| (ct.501-591) | | | |
|__________________________________________________|___|_______________|_______________|
| 2.Alte investitii pe termen scurt | 32| 0| 0|
| (ct.505+506+508-595-596-598+5113+5114) | | | |
|__________________________________________________|___|_______________|_______________|
| TOTAL (rd. 31+32) | 33| 0| 0|
|__________________________________________________|___|_______________|_______________|
|IV. CASA SI CONTURI LA BANCI | 34| 53020| 2230356|
| (ct.5112+512+531+532+541+542) | | | |
|__________________________________________________|___|_______________|_______________|
| ACTIVE CIRCULANTE - TOTAL (rd. 24+30+33+34) | 35| 8786136| 10760642|
|__________________________________________________|___|_______________|_______________|
|C. CHELTUIELI IN AVANS (ct.471) | 36| 54336| 156|
|__________________________________________________|___|_______________|_______________|
|D. DATORII: SUMELE CARE TREBUIE PLATITE INTR-O | | | |
| PERIOADA DE PANA LA UN AN | | | |
|__________________________________________________|___|_______________|_______________|
| 1.Imprumuturi din emisiunea de obligatiuni | 37| 0| 0|
| (ct.161+1681-169) | | | |
|__________________________________________________|___|_______________|_______________|
----------------------------------------------------------------------------------------
| 2.Sume datorate institutiilor de credit | 38| 1431919| 645905|
| (ct.1621+1622+1624+1625+1627+1682+5191+5192+5198)| | | |
|__________________________________________________|___|_______________|_______________|
| 3.Avansuri incasate in contul comenzilor | 39| 0| 0|
| (ct.419) | | | |
|__________________________________________________|___|_______________|_______________|
| 4.Datorii comerciale -furnizori(ct.401+404+408)| 40| 557222| 799733|
|__________________________________________________|___|_______________|_______________|
| 5.Efecte de comert de platit (ct.403+405) | 41| 0| 0|
|__________________________________________________|___|_______________|_______________|
| 6.Sume datorate entitatilor afiliate | 42| 0| 0|
83
| (ct.1661+1685+2691+451) | | | |
|__________________________________________________|___|_______________|_______________|
| 7.Sume datorate entitatilor de care compania | 43| 0| 0|
| este legata in virtutea intereselor de | | | |
| participare (ct.1663+1686+2692+453) | | | |
|__________________________________________________|___|_______________|_______________|
| 8.Alte datorii, inclusiv datoriile fiscale si | 44| 3625059| 1225962|
| datoriile privind asigurarile sociale | | | |
| (ct.1623+1626+167+1687+2693+421+423+424+426+ | | | |
| 427+4281+431+437+4381+441+4423+4428+444+446+ | | | |
| 447+4481+455+456+457+4581+462+473+509+5186+ | | | |
| 5193+5194+5195+5196+5197) | | | |
|__________________________________________________|___|_______________|_______________|
| TOTAL (rd. 37 la 44) | 45| 5614200| 2671600|
|__________________________________________________|___|_______________|_______________|
|E.ACTIVE CIRCULANTE NETE/ DATORII CURENTE NETE | 46| 3226272| 8089198|
| (rd.35+36-45-62) | | | |
|__________________________________________________|___|_______________|_______________|
|F.TOTAL ACTIVE MINUS DATORII CURENTE(rd.19+46-61) | 47| 16844041| 20379094|
|__________________________________________________|___|_______________|_______________|
|G. DATORII: SUMELE CARE TREBUIE PLATITE INTR-O | | | |
| PERIOADA MAI MARE DE UN AN | | | |
|__________________________________________________|___|_______________|_______________|
| 1.Imprumuturi din emisiunea de obligatiuni | 48| 0| 0|
| (ct.161+1681-169) | | | |
|__________________________________________________|___|_______________|_______________|
| 2.Sume datorate institutiilor de credit | 49| 699244| 0|
| (ct.1621+1622+1624+1625+1627+1682+5191+5192+5198)| | | |
|__________________________________________________|___|_______________|_______________|
| 3.Avansuri incasate in contul comenzilor | 50| 0| 0|
| (ct.419) | | | |
|__________________________________________________|___|_______________|_______________|
| 4.Datorii comerciale -furnizori(ct.401+404+408)| 51| 0| 0|
|__________________________________________________|___|_______________|_______________|
| 5.Efecte de comert de platit (ct.403+405) | 52| 0| 0|
|__________________________________________________|___|_______________|_______________|
| 6.Sume datorate entitatilor afiliate | 53| 0| 0|
| (ct.1661+1685+2691+451) | | | |
|__________________________________________________|___|_______________|_______________|
| 7.Sume datorate entitatilor de care compania | 54| 0| 0|
| este legata in virtutea intereselor de | | | |
| participare (ct.1663+1686+2692+453) | | | |
|__________________________________________________|___|_______________|_______________|
| 8.Alte datorii, inclusiv datoriile fiscale si | 55| 295944| 0|
| datoriile privind asigurarile sociale | | | |
| (ct.1623+1626+167+1687+2693+421+423+424+426+ | | | |
| 427+4281+431+437+4381+441+4423+4428+444+446+ | | | |
| 447+4481+455+456+457+4581+462+473+509+5186+ | | | |
| 5193+5194+5195+5196+5197) | | | |
|__________________________________________________|___|_______________|_______________|
| TOTAL (rd. 48 la 55) | 56| 995188| 0|
|__________________________________________________|___|_______________|_______________|
|H. PROVIZIOANE | | | |
|__________________________________________________|___|_______________|_______________|
| 1.Provizioane pentru pensii si alte obligatii | 57| 0| 0|
| similare (ct.1515) | | | |
|__________________________________________________|___|_______________|_______________|
| 2.Provizioane pentru impozite (ct.1516) | 58| 0| 42363|
|__________________________________________________|___|_______________|_______________|
| 3.Alte provizioane(ct.1511+1512+1513+1514+1518)| 59| 0| 0|
|__________________________________________________|___|_______________|_______________|
----------------------------------------------------------------------------------------
| TOTAL (rd. 57 la 59) | 60| 0| 42363|
|__________________________________________________|___|_______________|_______________|
|I. VENITURI IN AVANS | | | |
|__________________________________________________|___|_______________|_______________|
| - Subventii pentru investitii | 61| 0| 0|
| (ct.131+132+133+134+138) | | | |
|__________________________________________________|___|_______________|_______________|
| - Venituri inregistrate in avans (ct.472) | 62| 0| 0|
|__________________________________________________|___|_______________|_______________|
| TOTAL (rd. 61+62) | 63| 0| 0|
|__________________________________________________|___|_______________|_______________|
84
|J. CAPITAL SI REZERVE | | | |

|__________________________________________________|___|_______________|_______________|
| I. CAPITAL | | | |
|__________________________________________________|___|_______________|_______________|
| 1.Capital subscris varsat (ct.1012) | 64| 10773974| 12178416|
|__________________________________________________|___|_______________|_______________|
| 2.Capital subscris nevarsat (ct.1011) | 65| 0| 0|
|__________________________________________________|___|_______________|_______________|
| 3.Patrimoniul regiei (ct.1015) | 66| 0| 0|
|__________________________________________________|___|_______________|_______________|
| TOTAL (rd. 64+66) | 67| 10773974| 12178416|
|__________________________________________________|___|_______________|_______________|
| II. PRIME DE CAPITAL (ct.104) | 68| 0| 0|
|__________________________________________________|___|_______________|_______________|
| III. REZERVE DIN REEVALUARE (ct.105) | 69| 0| 0|
|__________________________________________________|___|_______________|_______________|
| IV. REZERVE | | | |
|__________________________________________________|___|_______________|_______________|
| 1.Rezerve legale (ct.1061) | 70| 1441860| 1705905|
|__________________________________________________|___|_______________|_______________|
| 2.Rezerve statutare sau contractuale(ct.1063)| 71| 0| 0|
|__________________________________________________|___|_______________|_______________|
| 3.Rezerve reprezentand surplusul realizat din| 72| 0| 0|
| rezerve din reevaluare (ct.1065) | | | |
|__________________________________________________|___|_______________|_______________|
| 4.Alte rezerve (ct.1068) | 73| 3841231| 2187390|
|__________________________________________________|___|_______________|_______________|
| Actiuni proprii (ct.109) | 74| 0| 0|
|__________________________________________________|___|_______________|_______________|
| TOTAL (rd. 70 la 73 - 74) | 75| 5283091| 3893295|
|__________________________________________________|___|_______________|_______________|
| V. PROFITUL SAU PIERDEREA REPORTAT (A) | | | |
|__________________________________________________|___|_______________|_______________|
| Sold C (ct.117) | 76| 0| 4307383|
|__________________________________________________|___|_______________|_______________|
| Sold D (ct.117) | 77| 208212| 0|
|__________________________________________________|___|_______________|_______________|
| VI. PROFITUL SAU PIERDEREA EXERCITIULUI FINANCIAR | | |
|__________________________________________________|___|_______________|_______________|
| Sold C (ct.121) | 78| 3566316| 4487877|
|__________________________________________________|___|_______________|_______________|
| Sold D (ct.121) | 79| 0| 0|
|__________________________________________________|___|_______________|_______________|
| Repartizarea profitului (ct.129) | 80| 3566316| 4487877|
|__________________________________________________|___|_______________|_______________|
| CAPITALURI PROPRII - TOTAL | 81| 15848853| 20379094|
| (rd.67+68+69+75+76-77+78-79-80) | | | |
|__________________________________________________|___|_______________|_______________|
| Patrimoniul public (ct.1016) | 82| 0| 0|
|__________________________________________________|___|_______________|_______________|
| CAPITALURI - TOTAL (rd.81+82) | 83| 15848853| 20379094|
|__________________________________________________|___|_______________|_______________|
ADMINISTRATOR, INTOCMIT,
Numele si prenumele Numele si prenumele (calitatea)
(1--compartim.financiar-contabile sau personal
calificat incadrat)
Semnatura Semnatura
Stampila unitatii
CONTUL DE PROFIT SI PIERDERE

la data de 31.12.2006
Formularul 20 - lei -
______________________________________________________________________________________
| |Nr.| REALIZARI AFERENTE |
| |rd.| PERIOADEI DE RAPORTARE |
| DENUMIREA INDICATORULUI | |_______________________________|
85
| | | 31.12.2005 | 31.12.2006 |
|__________________________________________________|___|_______________________________|
| A | B | 1 | 2 |
|__________________________________________________|___|_______________|_______________|
|1. Cifra de afaceri neta (rd. 02 la 05) | 01| 31780303| 25823769|
|__________________________________________________|___|_______________|_______________|
|Productia vanduta (ct.701+702+703+704+705+706+708)| 02| 31780303| 25823769|
|__________________________________________________|___|_______________|_______________|
|Venituri din vanzarea marfurilor (ct.707) | 03| 0| 0|
|__________________________________________________|___|_______________|_______________|
|Venituri din dobanzi inregistrate de entitatile al| 04| 0| 0|
|caror obiect de activitate il constitue leasingul | | | |
| (ct.766) | | | |
|__________________________________________________|___|_______________|_______________|
|Venituri din subventii de exploatare aferente | 05| 0| 0|
|cifrei de afaceri nete (ct.7411) | | | |
|__________________________________________________|___|_______________|_______________|
|2. Variatia stocurilor de produse finite si a | | | |
| productiei in curs de executie | | | |
|__________________________________________________|___|_______________|_______________|
| (ct.711) ------- Sold C | 06| 4525119| 3050246|
|__________________________________________________|___|_______________|_______________|
| ------- Sold D | 07| 0| 0|
|__________________________________________________|___|_______________|_______________|
|3. Productia realizata de entitate pentru | 08| 0| 0|
|scopurile sale proprii si capitalizata(ct.721+722)| | | |
|__________________________________________________|___|_______________|_______________|
|4. Alte venituri din exploatare (ct.7417+758) | 09| 388531| 326191|
|__________________________________________________|___|_______________|_______________|
|VENITURI DIN EXPLOATARE - TOTAL | 10| 36693953| 29200206|
|(rd. 01+06-07+08+09) | | | |
|__________________________________________________|___|_______________|_______________|
|5. a) Cheltuieli cu materiile prime si materialele| 11| 10789030| 10217262|
|consumabile (ct.601+602-7412) | | | |
|__________________________________________________|___|_______________|_______________|
|Alte cheltuieli materiale (ct.603+604+606+608) | 12| 866472| 326774|
|__________________________________________________|___|_______________|_______________|
| b) Alte cheltuieli externe(cu energie si apa) | 13| 4210773| 4565963|
| (ct.605-7413) | | | |
|__________________________________________________|___|_______________|_______________|
| c) Cheltuieli privind marfurile (ct.607) | 14| 0| 0|
|__________________________________________________|___|_______________|_______________|
|6. Cheltuieli cu personalul (rd. 16+17), din care:| 15| 4249986| 5010578|
|__________________________________________________|___|_______________|_______________|
| a) Salarii si indemnizatii (ct.641+642-7414) | 16| 3162987| 3876950|
|__________________________________________________|___|_______________|_______________|
| b) Cheltuieli cu asigurarile si protectia | 17| 1086999| 1133628|
|sociala (ct.645-7415) | | | |
|__________________________________________________|___|_______________|_______________|
|7. a) Ajustari de valoare privind imobilizarile | 18| 1926919| 1840019|
|corporale si necorporale (rd.19-20) | | | |
|__________________________________________________|___|_______________|_______________|
| a.1) Cheltuieli (ct.6811+6813) | 19| 1926919| 1840019|
|__________________________________________________|___|_______________|_______________|
| a.2) Venituri (ct.7813) | 20| 0| 0|
|__________________________________________________|___|_______________|_______________|
| b) Ajustari de valoare privind activele | 21| 10150| -7428|
|circulante (rd. 22-23) | | | |
|__________________________________________________|___|_______________|_______________|
| b.1) Cheltuieli (ct.654+6814) | 22| 26596| 18976|
|__________________________________________________|___|_______________|_______________|
----------------------------------------------------------------------------------------
| b.2) Venituri (ct.754+7814) | 23| 16446| 26404|
|__________________________________________________|___|_______________|_______________|
|8. Alte cheltuieli de exploatare (rd. 25 la 28) | 24| 9862464| 1842400|
|__________________________________________________|___|_______________|_______________|
| 8.1. Cheltuieli privind prestatiile externe | 25| 1612653| 1475101|
|(ct.611+612+613+614+621+622+623+624+625+626+627+ | | | |
|628-7416) | | | |
|__________________________________________________|___|_______________|_______________|
| 8.2. Cheltuieli cu alte impozite, taxe si | 26| 8024286| 149253|
|varsaminte asimilate (ct.635) | | | |
|__________________________________________________|___|_______________|_______________|
86
| 8.3. Cheltuieli cu despagubiri, donatii si | 27| 225525| 218046|

|activele cedate (ct.658) | | | |
|__________________________________________________|___|_______________|_______________|
|Cheltuieli privind dobanzile de refinantare | 28| 0| 0|
|inregistrate de entitatile al caror obiect | | | |
|de activitate il constituie leasingul (ct.666) | | | |
|__________________________________________________|___|_______________|_______________|
|Ajustari privind provizioanele (rd. 30-31) | 29| 0| 0|
|__________________________________________________|___|_______________|_______________|
| - Cheltuieli (ct.6812) | 30| 0| 0|
|__________________________________________________|___|_______________|_______________|
| - Venituri (ct.7812) | 31| 0| 0|
|__________________________________________________|___|_______________|_______________|
|CHELTUIELI DE EXPLOATARE - TOTAL | 32| 31915794| 23795568|
|(rd. 11 la 15 +18+21+24+29) | | | |
|__________________________________________________|___|_______________|_______________|
| PROFITUL SAU PIERDEREA DIN EXPLOATARE | | | |
|__________________________________________________|___|_______________|_______________|
| - Profit (rd. 10-32) | 33| 4778159| 5404638|
|__________________________________________________|___|_______________|_______________|
| - Pierdere (rd. 32-10) | 34| 0| 0|
|__________________________________________________|___|_______________|_______________|
|9. Venituri din interese de participare | 35| 0| 0|
| (ct.7611+7613), din care: | | | |
|__________________________________________________|___|_______________|_______________|
| - venituri obtinute de la entitatile afiliate | 36| 0| 0|
|__________________________________________________|___|_______________|_______________|
|10. Venituri din alte investitii financiare si | 37| 0| 0|
|imprumuturi care fac parte din activele | | | |
|imobilizate (ct.763), din care: | | | |
|__________________________________________________|___|_______________|_______________|
|__________________________________________________|___|_______________|_______________|
|11. Venituri din dobanzi (ct.766), din care: | 39| 1597| 69483|
|__________________________________________________|___|_______________|_______________|
|__________________________________________________|___|_______________|_______________|
|Alte venituri financiare (ct.762+764+765+767+768) | 41| 75628| 171840|
|__________________________________________________|___|_______________|_______________|
|VENITURI FINANCIARE - TOTAL (rd. 35+37+39+41) | 42| 77225| 241323|
|__________________________________________________|___|_______________|_______________|
|12. Ajustari de valoare privind imobilizarile | 43| 0| 0|
|financiare si a investitiilor detinute ca active | | | |
|circulante (rd. 44-45) | | | |
|__________________________________________________|___|_______________|_______________|
| - Cheltuieli (ct.686) | 44| 0| 0|
|__________________________________________________|___|_______________|_______________|
| - Venituri (ct.786) | 45| 0| 0|
|__________________________________________________|___|_______________|_______________|
|13. Cheltuieli privind dobanzile (ct.666-7418) | 46| 398043| 174889|
|__________________________________________________|___|_______________|_______________|
| -din care,chelt.in relatia cu entitatile afiliate| 47| 0| 0|
|__________________________________________________|___|_______________|_______________|
|Alte cheltuieli financiare(ct.663+664+665+667+668)| 48| 270238| 190178|
|__________________________________________________|___|_______________|_______________|
|CHELTUIELI FINANCIARE - TOTAL (rd. 43+46+48) | 49| 668281| 365067|
|__________________________________________________|___|_______________|_______________|
|PROFITUL SAU PIERDEREA FINANCIAR(A) | | | |
|__________________________________________________|___|_______________|_______________|
| - Profit (rd. 42-49) | 50| 0| 0|
|__________________________________________________|___|_______________|_______________|
----------------------------------------------------------------------------------------
| - Pierdere (rd. 49-42) | 51| 591056| 123744|
|__________________________________________________|___|_______________|_______________|
|14.PROFITUL SAU PIERDEREA CURENT(A) | | | |
|__________________________________________________|___|_______________|_______________|
| - Profit (rd. 10+42-32-49)| 52| 4187103| 5280894|
|__________________________________________________|___|_______________|_______________|
| - Pierdere (rd. 32+49-10-42)| 53| 0| 0|
|__________________________________________________|___|_______________|_______________|
|15. Venituri extraordinare (ct.771) | 54| 0| 0|
|__________________________________________________|___|_______________|_______________|
|16. Cheltuieli extraordinare (ct.671) | 55| 0| 0|
87
|__________________________________________________|___|_______________|_______________|
|17. PROFITUL SAU PIERDEREA DIN ACTIVITATEA | | | |
| EXTRAORDINARA | | | |
|__________________________________________________|___|_______________|_______________|
| - Profit (rd. 54-55)| 56| 0| 0|
|__________________________________________________|___|_______________|_______________|
| - Pierdere (rd. 55-54)| 57| 0| 0|
|__________________________________________________|___|_______________|_______________|
|VENITURI TOTALE (rd. 10+42+54) | 58| 36771178| 29441529|
|__________________________________________________|___|_______________|_______________|
|CHELTUIELI TOTALE (rd. 32+49+55) | 59| 32584075| 24160635|
|__________________________________________________|___|_______________|_______________|
|PROFITUL SAU PIERDEREA BRUT(A) | | | |
|__________________________________________________|___|_______________|_______________|
| - Profit (rd. 58-59) | 60| 4187103| 5280894|
|__________________________________________________|___|_______________|_______________|
| - Pierdere (rd. 59-58) | 61| 0| 0|
|__________________________________________________|___|_______________|_______________|
|18. Impozitul pe profit (ct.691) | 62| 620787| 793017|
|__________________________________________________|___|_______________|_______________|
|19. Alte impozite neprezentate la elementele | 63| 0| 0|
| de mai sus (ct.698) | | | |
|__________________________________________________|___|_______________|_______________|
|20. PROFITUL SAU PIERDEREA NET(A) A EXERCITIULUI | | | |
|__________________________________________________|___|_______________|_______________|
| FINANCIAR - Profit (rd. 60-61-62-63) | 64| 3566316| 4487877|
|__________________________________________________|___|_______________|_______________|
| - Pierdere (rd. 61+62+63-60) | 65| 0| 0|
|__________________________________________________|___|_______________|_______________|
ADMINISTRATOR, INTOCMIT,
Numele si prenumele Numele si prenumele (calitatea)

(1--compartim.financiar-contabile sau personal
calificat incadrat)
Semnatura Semnatura
Stampila unitatii
BIBLIOGRAFIE
1. Avare Ph, Legros G., Ravary L., Lemonnier P. – Gestiune şi analiză financiară, Editura
Economică 2002
2. Bogdan Băcanu – Management strategic, Editura Teora, Bucureşti 1997
88
3. Bîrsan Mihaela – Analiza economico – financiară în comerţ şi turism, Editura Universităţii,

Suceava, 2003
4. Bîrsan Mihaela – Analiza diagnostic a costurilor şi orientarea strategică a întreprinderii :
metodologie şi studiu de caz, Editura Didactică şi Pedagocică, Bucureşti, 2004
5. Bîrsan Mihaela – Analiza economico – financiară în unităţile industriale, Editura Universităţii,

Suceava, 2004
6. Bîrsan Mihaela – Diagnosticul şi strategia firmei, Editura Universităţii, Suceava, 2004
7. Bîrsan Mihaela, Ştefăniţă Şuşu – Analiză economică şi financiară în comerţ şi turism ; caiet de
lucrări aplicative, Editura Didactică şi Pedagogică, 2005
8. Dinu Eduard - Strategia firmei. Teorie şi practică, Editura Economică, Bucureşti, 2000
9. Dragotă Victor, Obreja Laura, Ciobanu Anamaria, Dragotă Mihaela – Management financiar,
Editura Economică, 2001
10. Helfert A. Erich – Tehnici de analiză financiară, BMT Publishing House, Bucureşti, 2006
11. Jaba Octavian – Analiza strategică a întreprinderii. Editura Secom Libris, Iaşi, 1999
12. Lezeu Dorina – Nicoleta – Analiza situaţiilor financiare ale întreprinderii, Editura Economică,
2004
13. Ministerul Finanţelor Publice – Ghid Practic de aplicare a reglementărilor contabile conforme
cu directivele europene, aprobate prin O.M.F.P. nr 1752/2005, Editura Irecson, Bucureşti, 2006
14. Niculescu Maria – Diagnostic financiar, Editura Economică, Bucureşti, 2003
15. Niculescu Maria – Diagnostic global strategic, Editura Economică, Bucureşti, 1997
16. Niculescu Maria, Lavalette George – Strategii de creştere, Editura Economică, Bucureşti,
1999
17. Pântea Iacob Petru, Bodea Gheorghe – Contabilitatea financiară românească conformă cu
Directivele Europene, Editura Intelcredo, Cluj Napoca, 2006
18. Petrescu Silvia, Mironiuc Marilena – Analiza economico-financiară, Editura Tiparul, Iaşi,
2002
19. Ptrescu Silvia – Diagnostic economic - financiar, Editura Sedcom Libris, Iaşi, 2004
20. Standardele Internaţionale de Raportare Financiară, Editura CECCAR, Bucureşti, 2006
21. Standarde Internaţionale de Raportare Financiară Ghid Practic, Editura Irecson, Bucureşti,
2006
22. *** Ordinul Ministrului Finanţelor Publice nr 1752/2005, Monitorul Oficial al României, nr.
1080 bis, 2005
89
23. *** Ordinul Ministrului Finanţelor Publice nr 1121/2006, Monitorul Oficial al României, nr.
602/2006
24. www.mfinante.ro

90

Lucrare Dizertatie 55a35ad89c5e8

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Lucrare Dizertatie 55a35ad89c5e8

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

5/11/2018 lucraredizertatie-slidepdf.

Universitatea „Ştefan cel Mare” Suceava

DIAGNOSTICUL FINANCIAR SI EVALUAREA PERFORMANTELOR FIRMEI

I. STADIUL ACTUAL AL CUNOAŞTERII PE PLAN INTERNAŢIONAL……………........7

II. SITUAŢIA PRIVIND STADIUL ACTUAL DIN ROMÂNIA..............................................29

2.1 Performanţa economică şi financiară a firmei.............................................................29

3.3.3. Prelucrarea, analiza şi interpretarea rezultatelor, evidenţierea punctelor forte

of the financial information.

I. Stadiul actual al cunoaşterii pe plan naţional şi internaţional

Alinierea la normele contabile internaţionale creează cadrul necesar pentru amelioararea

şi calitatea analizei şi deciziei, pe de altă parte.

Un astfel de raport poate include o analiză : a principalilor factori şi influenţe care

surselor de finanţare ale întreprinderii, a politicii de îndatorare şi a politicii de gestionare ariscului

1.1. Analiza financiară – componentă a diagnosticului global strategic

aceea, se impune completarea datelor financiar-contabile cu informaţiile privind potenţialul

permite caracterizarea fiecărei activităţi a întreprinderii în termeni de nevoi financiare, de

activităşilor şi rezultatelor întreprinderilor, a perspectivelor sale de dezvoltare, în corelaţie cu

• capacitatea de a asigura resursele necesare dezvoltării şi restructurării, în condiţiile

• capacitatea de a crea valoare economică.

Organismele publice, respectiv instituţiile guvernamentale urmăresc evoluţia financiară a

Consultanţii şi auditorii utilizează analiza ca un instrument de lucru în misiunile lor legale

solvabilităţii Decizii privind condiţiile de

globale unor decizii economie, gestionari de portofoliu

Informaţiile oferite de sistemele contabile armonizate cu normele internaţionale par să

• Modul de gestionare a resurselor şi rezultatele administrării de către echipele de

1.2. Cadrul financiar – contabil de desfăşurare a activităţii economice

În legislaţia şi practica economică curentă a diferitelor ţări, situaţiile financiare sunt

a) determinarea situaţiei nete a patrimoniului sau a capitalului propriu, obiectiv realizat cu

c) furnizarea unor date informaţionale de detaliu cu privire la evoluţia şi structura unor

În legătură cu forma şi conţinutul situaţiilor financiare, această problemă este tratată

Bilanţul este prima componentă fundamentală a documentelor de sinteză, documentul

Bilanţul potrivit sistemului contabil continental

Directiva a IV-a a Uniunii Europene, alaborată la 25 iulie 1978 şi revizuită la 8 noiembrie

1990, a vizat, cu predilecţie, coordonarea dispoziţiilor naţionale referitoare la structura şi

Activ = Pasiv sau

Activ - Datorii = Capitaluri proprii

În general, bilanţul contabil este considerat a fi documentul de sinteză contabilă care

Contul de rezultate poate şi prezentat în modalităţi diferite.

şi riscurilor financiare, a crescut şi interesul pentru găsirea de noi instrumente financiare în

Tabloul de flux este un instrument de diagnosticare a situaţiei trecute a agentului

1.2.2 Standardele Internaţionale de Contabilitate – sursă de inovare pentru analiza

- o soluţie coercitivă, impusă de SEC (Securities and Exchange Commission), organismul

Pe plan european, continuă acţiunile de punere în aplicare a strategiei Uniunii Europoene

la Parlamentul european şi la Consiliu :

Aşa cum precizează profesorul Bernard Colasse, de la Universitatea Paris IX Dauphine,

exigenţelor IAS, de a fi cotate pe orice piaţă financiară;

Consiliul pentru Standarde Internaţionale de Contabilitate (I.A.S.B.) are următoarele

transparente şi comparabile în situaţiile financiare şi în alte raportări financiare pentru a

public sau guvernamental, entităţile cu astfel de activităţi ar putea să le considere potrivite.

Un set complet de situaţii financiare include un bilanţ, un cont de profit şi pierdere, o

contabile şi notele explicative. Din considerente de economie de timp şi de costuri şi pentru a se

1.2.3Armonizarea sau conformitatea în contabilitatea românească

• Bilanţul contabil (în sistemul de bază şi în sistemul simplificat).

cu Directivele europene OMFP nr. 306/2002) pentru entităţile mici şi mijlocii.

în cazul nostru de către Direcţia de legislaţie contabilă din MFP.

2. Art.10 alin.2 din Firectiva 2004/25/EC a Parlamentului European şi a Consiliului din

2. entităţi mijloci şi mici.10

• numărul mediu de salariaţi în cursul exerciţiului financiar:

o piaţă reglementată şi care întocmesc situaţii financiare consolidate au obligaţia ca începând cu

II. SITUAŢIA PRIVIND STADIUL ACTUAL DIN ROMÂNIA

2.1. Performanţa economică şi financiară a firmei

Conceptul de performanţă poate fi definit şi cuantificat cu ajutorul unui ansamblu de

activităţii obişnuite, repetitive a întrepridnerii;