Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
CUZA” IAŞI
SILVIA PETRESCU
ANALIZA ECONOMICO-FINANCIARĂ II
Iaşi – 2006
Partea a III-a: Analiza financiară 3
CUPRINS
Cuprins.................................................................................................................5
BIBLIOGRAFIE................................................................................................147
Analiza economico-financiară II 5
ANALIZA FINANCIARĂ
CAPITOLUL 1
CAPITOLUL 2
ANALIZA RENTABILITĂŢII
2. Creşterea cifrei de afaceri nete cu 46,4 % s-a datorat atât creşterii producţiei
vândute, cât şi a vânzărilor de mărfuri.
Analiza economico-financiară II 31
cheltuieli de exploatare .
în care:
R = 1 – I = Rata de eficienţă a cheltuielilor de exploatare.
De exemplu, preluând date din Tabelul 1 rezultă datele din Tabelul 5:
2. Creşterea rezultatului brut aferent cifrei de afaceri nete s-a datorat creşterii mai
rapide a cifrei de afaceri faţă de costul bunurilor vândute (146,4 > 140,2 %).
q0 . p0 q1 . p1 q1 . p0 q0 . c0 q1 . c1 q1 . c0
A – to 212221 326501 320280 186990 318240 281520
B – buc. 185692 287632 253800 156826 265080 214320
C – buc. 132638 163251 157464 117936 147744 139968
Total 530551 777384 731544 461752 731064 635808
mil. lei.
Prin însumare se verifică egalitatea:
mil. lei = Δ.
În concluzie:
1. Reducerea beneficiului din vânzarea producţiei cu 32,6 % a fost consecinţa
creşterii costului unitar al produselor, care a diminuat beneficiul cu 138,4 %.
2. Beneficiul a evoluat echiproporţional cu gradul de realizare a vânzărilor, a căror
creştere cu 37,9 % a condus la majorarea beneficiului cu acelaşi procent.
3. Modificarea structurii sortimentale a determinat creşterea beneficiului cu 1,27
% prin creşterea ponderii produselor cu ratele de rentabilitate superioare ratei
medii a rentabilităţii producţiei.
Analiza economico-financiară II 39
în care:
Mc = Marja comercială;
Ch circ = Cheltuieli de circulaţie;
R = Volumul desfacerilor (rulajul) de mărfuri;
= Cota procentuală medie de adaos comercial;
= Nivelul mediu relativ al cheltuielilor de circulaţie.
Datele necesare analizei se extrag din Tabloul soldurilor intermediare de
gestiune (Cascada SIG) elaborat pe baza contului de profit şi pierdere.
De exemplu, din Tabloul SIG (Tabelul 2) extragem datele din Tabelul 8:
mil. lei;
mil. lei.
mil. lei;
mil. lei;
mil. lei
În concluzie:
1. Creşterea beneficiului aferent vânzărilor de mărfuri cu 169,2% a fost consecinţa
creşterii volumului desfacerilor cu 132 %, care a majorat beneficiul cu 133,8 % şi
a creşterii cotei medii de adaos cu 3%, care l-a majorat cu 110,8 %.
2. Creşterea nivelului mediu al cheltuielilor de circulaţie cu 2,07 procente (8,8 %)
a diminuat beneficiul cu 75,4 %.
;
Analiza economico-financiară II 41
a) , sau:
b) , sau: ;
c) , sau:
în care:
S = Structura sortimentală a vânzărilor;
rc = Rata rentabilităţii produselor;
Preţul mediu unitar al produselor;
c = Costul unitar al produselor.
Efectuăm analiza a ratei rentabilităţii resurselor consumate prin calculul
pe total producţie vândută folosind datele Tabelului 10:
%;
%.
- 5,5 %;
.
Prin însumare se verifică egalitatea:
ΔCt + ΔB = - 5,5 – 3,1 = - 8,6 % = Δ.
În concluzie:
1. Reducerea ratei rentabilităţii aferente producţiei vândute cu 8,6 % a fost
consecinţa reducerii beneficiului cu 32,6 % şi a creşterii costurilor aferente
producţiei vândute cu 58,3 %.
2. Detalierea pe o treaptă superioară a factorilor conduce la următoarele influenţe:
,
în care:
%.
Prin însumare se verifică egalitatea:
- 8,6 % = Δ.
În concluzie:
1. Reducerea ratei rentabilităţii producţiei vândute a fost exclusiv consecinţa
creşterii costului unitar al producţiei.
2. Creşterea preţului mediu a majorat rata rentabilităţii, fie ca efect al ridicării
48 Analiza economico-financiară II
%;
%.
%;
%.
Prin însumare se verifică egalitatea:
ΔS + Δrc = 0,1 – 8,7 = - 8,6 % = Δ.
În concluzie:
Analiza economico-financiară II 49
%.
Prin însumare se verifică egalitatea:
.
În concluzie:
1. Ratele rentabilităţii produselor au diminuat rata medie pe total producţie
vândută prin reducerea lor, ca urmare a creşterii costului unitar al acestora.
2. Creşterea preţului unitar al produselor a majorat ratele rentabilităţii produselor
şi prin acestea au influenţat favorabil rata medie a rentabilităţii producţiei vândute.
(%),
în care:
R = Desfacerile (rulajul) de mărfuri;
= Cota procentuală medie de adaos comercial;
= Nivelul mediu relativ al cheltuielilor de circulaţie.
De exemplu, efectuăm analiza ratei rentabilităţii comerciale pure pe baza
datelor Tabelului 8, din care se obţin următoarele rezultate:
%
%.
Modificarea ratei rentabilităţii este diferenţa:
Δ = Rrc1 – Rrc0 = 7,38 – 6,45 = + 0,93 %.
Factorii de influenţă sunt următorii:
,
în care:
%;
%.
Prin însumare se verifică egalitatea:
În concluzie:
Creşterea ratei rentabilităţii comerciale cu 0,93 % a fost consecinţa
creşterii cotei medii adaosului comercial cu 3 %, în condiţiile creşterii nivelului
mediu al cheltuielilor de circulaţie cu numai 2,07 %, la care a contribuit atât
modificarea structurii desfacerilor cât şi modificarea cotelor pe grupe de mărfuri.
Analiza economico-financiară II 51
Cf = Costurile fixe.
Pragul de rentabilitate reprezintă volumul de activitate (volumul fizic al
vânzărilor sau volumul critic) la care veniturile (cifra de afaceri) echilibrează
cheltuielile, rezultatul fiind egal cu zero (B = 0) numit şi punctul mort.
În grafic, punctul E de intersecţie a dreptei veniturilor (CA) cu dreapta
costurilor (Ct) are aceeaşi ordonată, ceea ce analitic înseamnă egalitatea:
CA = Cf + Cv = Cf + q ∙ v,
sau factorial:
qcritic ∙ p = Cf + qcritic ∙v.
Începând de la acest punct, întreprinderea, având acoperit ansamblul
cheltuielilor fixe şi variabile, intră în zona de beneficii.
Diagrama pragului de rentabilitate în condiţii de liniaritate a cifrei de
afaceri şi a costurilor variabile, este utilizată în următoarele scopuri:
1) Stabilirea condiţiilor necesare recuperării cheltuielilor din venituri fără profit,
la punctul mort (B = 0), când din egalitatea:
qcritic (p – v) = Cf, rezultă următoarele valori critice:
a) (%);
b) (%)
a) (%);
b) (%).
Tabelul 12
Nr Indicatori Exerciţiul financiar Abateri Indici
crt. Precedent Curent (± Δ) (%)
1. Volum vânzări (q v) - tone 271 408 +137 150,5
2. Preţ unitar (p) - mii lei/t 785 800 + 15 102,0
3. Cifra de afaceri (CA) – milioane lei 212221 326501 +114280 153,8
4. Cheltuieli fixe (Cf) - mil.lei 121544 216403 + 94859 178,0
5. Cheltuieli variabile (Cv) - mil.lei 65446 101837 + 36391 155,6
6. Cheltuieli variabile unitare(v) - mii lei/t 242 250 + 8 103,3
7. Volum critic (qcritic) - to 224 394 + 170 176,0
8. CAcritică – milioane lei 175840 315200 + 139360 179,2
9. Marja de securitate (Ms) - to + 47 + 14 - 33 29,8
10. Marja de securitate (Ms) – mil. lei + 36381 + 11301 - 25080 31,0
11. Intervalul de siguranţă (Is) - % 20,70 3,60 - 17,1 17,32
12. Sporul de eficienţă (Se) - % 17,11 3,46 - 13,65 20,2
a) (unităţi monetare);
b) (unităţi monetare).
metodă prezintă unele limite de care trebuie să se ţină seama din mai multe
considerente, dintre care amintim:
1) Analiza presupune fie o cerere nelimitată la un preţ fix, la care se înregistrează
o elasticitate cerere-preţ ce tinde spre infinit, fie o piaţă concurenţială perfectă
care justifică liniaritatea cifrei de afaceri, care depinde de volumul vânzărilor, ca
singura variabilă asupra căreia poate acţiona producătorul în condiţiile unui preţ
de echilibru al pieţii ce nu depinde de acesta.
Costurile variabile liniare corespund situaţiei particulare ce
caracterizează randamentele factoriale constante, de obicei variabile.
2) În condiţiile unei pieţe concurenţiale imperfecte şi randamentelor factoriale
variabile, cifra de afaceri şi cheltuielile sunt neliniare (Figura 2).
CT
CA CT
Bmax E2 (-)
Cv
E1 (+)
CAcrit CA
(-)
O' Cf
1) ;
2) .
în care:
Mcv = CA – Cv = Rexp + Cf = Marja costurilor variabile.
Relaţia arată că, pentru un nivel dat al producţiei, CLE şi implicit riscul
de exploatare, este cu atât mai mare cu cât cheltuielile fixe sunt mai mari:
a) → ∞.
c) .
= ,
în care:
cazul finanţării din surse împrumutate care implică cheltuieli financiare pentru
remunerarea datoriilor (dobânzi) care influenţează rentabilitatea întreprinderii.
Acest risc se manifestă prin sensibilitatea rezultatului net la variaţiile
rezultatului exploatării şi se estimează prin elasticitatea ERnet/ Rexp cunoscută sub
denumirea de coeficient de levier financiar (CLF):
1) ;
2) .
purtătoare de dobânzi care pot absorbi rezultatul din exploatare (Ch fin → Rexp).
În cazul unor cheltuieli financiare echivalente dobânzilor la împrumuturi
la care se adaugă ratele scadente pentru rambursarea împrumuturilor coeficientul
levierului financiar poate lua valori negative ce prefigurează riscul de
insolvabilitate (faliment).
Pentru limitarea efectului cheltuielilor financiare prin intermediul
coeficientului de levier financiar se are în vedere restabilirea unui echilibru
microeconomic care să permită acoperirea cheltuielilor financiare pe lîngă
cheltuielile fixe, ceea ce impune majorarea pragului de rentabilitate (valori critice)
prin determinarea unui prag de rentabilitate global mai mare:
; .
CAPITOLUL 3
PE BAZA BILANŢULUI
creşte, ceea ce arată că o parte mai însemnată din activele circulante este finanţată
din capitaluri permanente.
Scăderea Fondului de Rulment este cauzată de scăderea capitalurilor
permanente (rambursări de împrumuturi pe termen lung sau de obligaţiuni) şi de
creşterea imobilizărilor nete (investiţii).
Un Fond de Rulment staţionar reflectă stagnarea întreprinderii, care poate
fi temporară sau de durată, având diferite cauze.
Partea inferioară a bilanţului financiar permite determinarea Fondului de
Rulment Financiar ca diferenţă:
FRF = (Active circulante + Cheltuieli în avans) – (Datorii pe termen
scurt + Venituri în avans).
Metoda pune în evidenţă afectarea şi finalitatea Fondului de Rulment
care este finanţat din activul circulant. În această ipostază, fondul de rulment
Financiar arată surplusul activelor circulante nete nefinanţate din datoriile
temporare, evidenţiind excedentul de lichiditate potenţială, ca o marjă de
securitate privind solvabilitatea întreprinderii.
Bilanţul contabil armonizat permite determinarea mai rapidă a Fondului
de Rulment în două moduri:
a) FRF = (Total active – Datorii sub 1 an) – Active imobilizate = F – A;
b) FRF = Active circulante, respectiv datorii curente nete (E).
Teoretic, Fondul de Rulment trebuie să fie pozitiv, ceea ce nu înseamnă
că în anumite situaţii nu poate exista un fond de rulment negativ fără a
compromite buna funcţionare a întreprinderii.
Un Fond de Rulment pozitiv (Capitaluri permanente > Imobilizări nete)
constituie marja de securitate a întreprinderii pentru exploatarea sa cotidiană,
permiţându-i să-şi asigure un nivel minim al unor active circulante strict necesare
funcţionării (stocuri minime, fond de casă minim), activul circulant fiind superior
datoriilor pe termen scurt (Activ circulant net > Datorii sub 1 an).
Un Fond de Rulment negativ constituie un semnal de alarmă pentru
întreprindere, care va fi lipsită de capitaluri permanente suficiente să-i asigure
finanţarea imobilizărilor (Capitaluri permanente < Imobilizări nete), sau care are
active circulante inferioare datoriilor scadente pe termen scurt, pe care nu le va
80 Analiza economico- financiară II
putea achita (Activ circulant net < Datorii sub 1 an). Această situaţie se întâlneşte
mai frecvent în sectorul de distribuţie, unde viteza de rotaţie a stocurilor este
foarte rapidă (sub o lună) şi unde există credite-furnizori însemnate.
De exemplu, calculul Fondului de Rrulment în cele trei variante conduce
la rezultatele din Tabelul 19:
la 83,3 %.
veniturilor în avans.
1. Trezorerie pozitivă (TN > 0), când: FR > NFR şi respectiv, Disponibilităţi >
Credite trezorerie, în următoarele cazuri:
a) FR > 0 şi NFR > 0, când NFR este finanţat în întregime din resurse permanente
(FR > 0), care degajă disponibilităţi ce pot ascunde o sub-utlizare de capitaluri;
b) FR > 0 şi NFR < 0, când resursele din ciclul de exploatare (NFR < 0) se
adaugă la un excedent de resurse permanente (FR > 0) pentru a degaja un
excedent mare de lichidităţi, care pot ascunde sub-utilizări de capitaluri;
c) FR < 0 şi NFR < 0, când resursele din exploatare (NFR < 0) acoperă un
excedent crescut de lichidităţi şi numai o parte a activului imobilizat ( FR < 0).
Ciclul de exploatare şi o parte din imobilizări sunt finanţate din datorii pe
termen scurt (furnizori şi avansuri clienţi), ceea ce impune creşterea capitalurilor
permanente (resurselor stabile).
2. Trezorerie negtivă (TN < 0), când FR < NFR şi respectiv, Disponibilităţi <
Credite trezorerie, în următoarele cazuri:
a) FR > 0 şi NFR > 0, când NFR este finanţat parţial din capitaluri permanente
(FR> 0) şi parţial din credite bancare curente care sunt mai mari decât
disponibilităţile, ceea ce impune aprecierea riscului bancar curent;
86 Analiza economico- financiară II
b) FR < 0 şi NFR > 0, când creditele bancare pe termen lung şi mediu acoperă o
parte din imobilizări (FR < 0), NFR şi disponibilităţile (inferioare creditelor de
trezorerie), ceea ce impune reconsiderarea structurii de finanţare;
c) FR < 0 şi NFR < 0, când resursele permanente nu acoperă decât o parte a
activului imobilizat (FR < 0), restul fiind acoperit din datorii pe termen scurt
(furnizori, avansuri clienţi) şi din credite bancare curente, ceea ce impune
revederea structurii finanţării, fiind crescut riscul dependenţei de exterior.
în care:
în care:
Sm = Stocul mediu = ;
; ; .
Analiza economico- financiară II 101
a) O primă variantă: ,
c) = = Re2 ∙ S Rex, ,
în care:
în care:
(%)
= Rfbr (1 – i),
în care:
i = cota de impozit.
Rata rentabilităţii financiare nete corespunde noţiunii de ROE.(return on
equity) utilizată în terminologia anglo-saxonă.
Un nivel ridicat al rentabilităţii capitalurilor proprii îi permite
înteprinderii să găsească noi capitaluri pe piaţa financiară pentru a-şi finanţa
creşterea. Dacă această rată este mică şi inferioară ratelor pieţei, întreprinderea va
avea dificultăţi în atragerea de capitaluri.
Un nivel ridicat al ratei rentabilităţii financiare nu este totdeauna
favorabil, deoarece el poate fi consecinţa unor capitaluri proprii prea slabe şi a
unui nivel de risc ridicat, ceea ce poate fi pus în evidenţă prin calculul ratei
rentabilităţii capitalurilor permanente (durabile) (Rcp):
în care:
veniturilor);
în care:
Din relaţia: ,
se deduce:
Rexp = Re·(C+D), care se introduce în relaţia de calcul a rentabilităţii financiare:
în care:
d = Rata dobânzii;
= levierul financiar
capitalurile permanente.
2. Reducerea randamentului economic al activelor s-a datorat reducerii
rezultatului din exploatare în condiţiile creşterii activului net total.
3. Rata rentabilităţii financiare a fost inferioară randamentului activelor în
exerciţiul precedent, efectul de măciucă al îndatorării, diminuând-o corespunzător
diferenţei dintre randamentul economic şi rata dobânzii (cheltuielilor financiare).
4. Reducerea levierului financiar concomitent cu reducerea ratei cheltuielilor
financiare până la nivelul randamentului economic (9,86%) în exerciţiul curent a
redus la zero efectul levierului financiar; ca urmare, rata rentabilităţii financiare a
ajuns egală cu randamentul activelor.
în care:
Creditorii sunt interesaţi într-o valoare cât mai mare a raportului, garanţia
lor fiind constituită din activul întreprinderii, în condiţiile unui activ net pozitiv.
4) Există şi alte variante de calcul privind rata solvabilităţii generale:
a) ;
b) .
rată de trezorerie, sau Testul acid, a cărei valoare minimă de 0,2 - 0,3 reflectă o
garanţie de lichiditate satisfăcătoare.
De exemplu, ratele de solvabilitate – lichiditate calculate pe baza datelor
din bilanţ sunt expuse în Tabelul 32, din care se desprind următoarele concluzii:
1. Activul net contabil pozitiv (ANC) şi în creştere arată existenţa solvabilităţii
necesare acoperirii datoriilor din activele nete, ceea ce confirmă creşterea
capitalurilor proprii cu 50 %.
2. Ratele de solvabilitate patrimonială (Rsp) şi generală (Rsg) confirmă acelaşi
lucru, având valori peste limitele admisibile, ceea ce reflectă un bun echilibru
financiar pe termen lung.
3. Fac excepţie capacitatea de rambursare a datoriilor (Cr) şi rata cheltuielilor
financiare (Rcf1) în perioada precedentă, care nu sunt situate în limite normale.
4. Urmare unui fond de rulment financiar pozitiv, ratele de lichiditate generală
(Rlg) şi redusă (Rlr) - în perioada curentă - sunt supraunitare, în timp ce ratele de
lichiditate rapidă (Rli) sunt subunitare şi în scădere, ceea ce reflectă dificultăţi în
114 Analiza economico- financiară II
trezoreria imediată.
1) Lichiditatea generală:
2) Lichiditatea imediată:
1) Gradul de îndatorare:
Analiza economico- financiară II 115
2) Acoperirea dobânzilor:
1. Viteza de rotaţie a stocurilor 3,8 ori 3,4 ori - 0,4 ori 89,5
în care:
CA = Cifra de afaceri;
Sm = Soldul mediu al activelor circulante, calculat ca medie între soldul iniţial
Analiza economico- financiară II 119
în care:
T = durata perioadei financiare de referinţă (360, 180, 90, 30 zile).
(mii lei),
în care:
D1(0) = durata unei rotaţii în cele două perioade;
2) Beneficiul din activitatea de bază:
B = CA – Ct = (mii lei).
în care:
Rexp = Rezultatul din exploatare;
Rv = Rata rentabilităţii veniturilor (profitabilitatea cifrei de afaceri);
N =Numărul de rotaţii;
Analiza economico- financiară II 121
= Rv ·N· Sac
(1+LF)
în care:
Rex = Rexp – Ch fin = Re (C+D) – D · d;
C = Capitaluri proprii;
D = Datorii totale;
d = Rata dobânzii;
mil.lei
Deci, creşterea duratei unei rotaţii cu 14,6 zile a avut ca efect imobilizări
de active circulante în valoare de 31776 milioane lei.
2) Modificarea beneficiului din activitatea de bază este diferenţa:
Δ = B1 – B0 = 301198 – 191001 = + 110197 mil. lei.
Factorii de influenţă sunt următorii:
a) Pe prima treaptă: Δ = ΔCA + ΔCt,
în care:
122 Analiza economico- financiară II
ΔT = ;
ΔDz =
Analiza economico- financiară II 123
mil. lei;
Prin însumare se verifică egalitatea:
ΔSm + ΔT + ΔDz = 300652 + 0 – 52150 = + 248502 mil. lei = ΔCA.
În concluzie:
1. Creşterea cifrei de afaceri a majorat beneficiul aferent cu 248502 milioane lei,
dar aceasta s-a datorat majorării activelor circulante cu 185231 milioane lei, pe
seama căreia beneficiul a crescut cu 300652 milioane lei.
2. Creşterea duratei de rotaţie cu 14,6 zile a diminuat cifra de afaceri şi beneficiul
aferent cu 52150 milioane lei.
ΔRe = Re1·(1 + LF0) – Rf0 = Rf´0 – 44,85 = 31,38·(1 + 0,5549) - 44,85 = + 3,94%;
ΔLF = Rf1 - Rf´0 = 47,05 – 48,79 = - 1,74 %.
Prin însumare se verifică egalitatea:
ΔRe + ΔLF = + 3,94 – 1,74 = + 2,20 % = Δ.
b) Pe treapta a doua: ΔRe = ΔRv + ΔN + ΔSac,
în care:
ΔRv = Re0´·(1 + LF0) – Rf0 = Rf´0 – Rf0 = 30,88·1,5549 – 44,85 = 3,16 %
ΔN = Re1´·(1 + LF0) - Rf´0 = Rf´1- Rf´0 = 28,98 1,5549 – 48,01 = - 2,95 %.
ΔSac = Re1 (1 + LF0) - Rf´1 = 31,38· 1,5549 - 45,06 = 48,79 – 45,06 = + 3,73 %
Prin însumare se verifică egalitatea:
ΔRv + ΔN + ΔSac = 3,16 – 2,95 + 3,73 = + 3,94 = ΔRe.
În concluzie:
1. Creşterea ratei rentabilităţii financiare s-a datorat majorării ratei rentabilităţii
economice, în condiţiile reducerii levierului financiar, care a redus-o.
2. Prin intermediul ratei rentabilităţii economice se manifestă efectul favorabil al
creşterii rentabilităţii veniturilor şi al majorării ponderii activelor circulante, care
au majorat rata rentabilităţii financiare.
3. Scăderea numărului de rotaţii (încetinirea vitezei de rotaţie a activelor
circulante) a diminuat şi rata rentabilităţii financiare, ca şi în cazul ratei
rentabilităţii economice.
Importanţa accelerării vitezei de rotaţie a activelor circulante pentru
îmbunătăţirea situaţiei financiare impune descoperirea căilor de creştere a
acesteia, care vizează toate fazele circuitului economic (aprovizionare - producţie
– desfacere), printre care amintim: reducerea stocurilor de materii prime şi
materiale la minimum necesar, valorificarea materialelor ce nu mai sunt necesare
producţiei, scurtarea duratei ciclului de producţie, reducerea termenelor de
recuperare a creanţelor, întărirea controlului financiar - contabil curent.
Analiza economico- financiară II 125
în care:
ΔFRNG = Variaţia Fondului de Rulment Net Global;
ΔNFRT = Variaţia Necesarului de Fond de Rulment Total.
Variaţia ΔFRNG este prezentată în prima parte a Tabloului în funcţie de
variaţia elementelor din partea superioară a bilanţului:
ΔFRNG = ΔResurse stabile – ΔUtilizări stabile brute,
în care:
ΔResurse stabile = Creştere capitaluri stabile + Reducere active imobilizate brute;
ΔUtilizări stabile = Creştere active imobilizate brute + Reducere capitaluri stabile.
Variaţia ΔNFRT este prezentată în partea a doua a tabloului şi se
determină pe baza elementelor din partea inferioară a bilanţului, separat pe tipuri
de activităţi: exploatare(ΔNFRE) şi înafara exploatării(ΔNFRAE):
ΔNFRT = ΔUtilizări (ciclice şi neciclice) - ΔResurse(ciclice şi neciclice),
în care:
ΔUtilizări = Creştere active + Reducere pasive (datorii pe termen scurt);
ΔResurse = Creştere pasive (datorii pe termen scurt) + Reducere active.
Fiind legată de operaţiunile financiare pe termen scurt evidenţiate în
partea inferioară a bilanţului funcţional, variaţia Trezoreriei Nete poate fi
determinată şi prin diferenţa:
ΔTN = ΔUT(Utilizări pentru trezorerie) – ΔRT(Resurse pentru trezorerie),
în care:
ΔUT = Creştere disponibilităţi + Reducere credite trezorerie;
ΔRT = Reducere disponibilităţi + Creştere credite trezorerie.
Tabloul de finanţare Utilizări- Resurse permite să se analizeze politica de
investiţii şi de finanţare a întreprinderii şi să se verifice dacă principiile
echilibrului financiar au fost respectate în perioada trecută.
În mod normal, variaţia fondului de rulment ar trebui să fie pozitivă,
pentru a nu compromite solvabilitatea viitoare a întreprinderii. Această variaţie
este influenţată de modificarea capitalurilor permanente, din care modificarea
capitalului propriu este o componentă distinctă a situaţiilor financiare anuale.
De exemplu, pe baza bilanţului funcţional (Tabelul 16) se elaborează
Tabloul de Finanţare din Tabelul 34:
128 Analiza economico- financiară II
aceleaşi concluzii:
măsoară
; ;
; .
; ;
; .
138 Analiza economico- financiară II
a) Lichiditatea patrimonială: ;
b) Solvabilitatea: ;
c) Rentabilitatea financiară: ;
<5 1
4. Rotaţia activelor circulante 5 ÷ 10 2
(Nac = Cifra de afaceri/Active circulante) > 10 4
140 Analiza economico- financiară II
CAa = CA/Na.
2) Beneficiul pe acţiune este un indicator de bază al pieţei bursiere, care arată
partea din beneficiu adusă de fiecare acţiune şi se obţine prin raportarea
beneficiului net (Bnet) la numărul de acţiuni (Na):
Bpa = Bnet/Na.
Indicatorul prezintă importanţă în evaluarea rentabilităţii acţiunilor,
serveşte la calculul multiplului de capitalizare bursieră şi poate fi diluat sau
ajustat, în funcţie de capitalul (diluat sau nediluat) luat în calcul.
3) Capacitatea de autofinanţare pe acţiune indică partea din CAF adusă de fiecare
acţiune şi se determină prin raportul:
CAFa = CAF/Na.
Acest raport trebuie utilizat cu discernământ la bursă, deoarece acţionarii
pot prefera dividende în detrimentul autofinanţării, autofinanţarea având ca efect
reducerea sau renunţarea la dividende.
4) Capitalizarea bursieră exprimă valoarea pe care bursa o acordă întreprinderii şi
se determină prin multiplicarea numărului de acţiuni emise (Na) cu ultimul curs
cotat al unei acţiuni (Ca):
Cb = Na ·Ca.
Acest indicator permite aprecierea întreprinderii pe baza valorii bursiere
a acţiunilor sale, punând în evidenţă preţul de evaluare al operatorilor, ştiut fiind
că una dintre funcţiile pieţei financiare este şi aceea de acordare a unui preţ
întreprinderilor cotate.
Numărul de acţiuni ce compun capitalul unei întreprinderi şi valoarea lor
nominală sunt indicatori de cotare a acţiunilor la bursă, cu influenţe directe asupra
celorlalţi indicatori de eficienţă a acţiunilor.
Cursul unei acţiuni rezultă din ofertă şi cerere şi reflectă valoarea
bursieră, respectiv preţul pe piaţă al unui titlu, ale căror fluctuaţii pe termen lung
pot afecta preţul real al întreprinderii, în contextul utilizării acesteia în scopul
evaluării întreprinderii.
Poate fi vorba de o capitalizare bursieră a unei pieţe financiare sau de
capitalizarea obligaţiunilor. Aceasta serveşte ca mod obiectiv de comparaţie a
capitalizării bursiere cu valoarea contabilă a întreprinderii, de unde rezultă fie
144 Analiza economico- financiară II
sau:
(%)
(%)
BIBLIOGRAFIE
1. Arcimeles C-H. (d'), Saulquin J.Y., Finance appliqueé - Analyse financière , 2e
édition, Vuibert, Paris, 1998.
2. Ballada S., Coille J. C. Outils et mécanismes de gestion financière, Ed.
Maxima, Paris, 1996.
3. Bowlin O., Martin J., Scott D., Guide to Financial Analysis, Mc. Graw-Hill
Book Company, New-York, 1986.
4. Budugan Dorina, Contabilitate şi control de gestiune, Sedcom Libris, Iaşi,
2001.
5. Cohen E., Analyse financière, Ed. Economica, Paris, 1990.
6. Deprez M., Duvant M., Analyse financière, Techniplus, Paris, 1993.
7. Dumitrean E., Contabilitate financiară, Vol. II, Ed. Sedcom Libris, Iaşi, 2002.
8. Duţescu Adriana, Ghid pentru înţelegerea şi aplicarea Standardelor
Internaţionale de Contabilitate, Ed: CECCAR, Bucureşti, 2001.
9. Eglem J.Y., Philipps A., Raullet C., Analyse comptable et financière, Ed.
Dunod, Paris, 1986.
10. Erik de La Villeguérin, Dictionnaire fiduciaire financier, La Villeguérin
Editions, Paris, 1991.
11. Foster G., Financial Statement Analysis, Prentice-Hall, New- York, 1986.
12. Georgescu N., Robu V., Analiză economico-financiară, ASE, Bucureşti, 2001.
13. Gheorghiu A. (coordonator), Analiza activităţii economice a întreprinderilor,
Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1982.
14. Goffin R., Analyse microéconomique, Ed.Dalloz, Paris, 1993.
15. Granier R., Giran J.P., Analyse économique, Ed. Economica, Paris, 1984.
16. Işfănescu A., Stănescu C., Băicuşi A., Analiza economico-financiară, ed. II-a,
Ed. Economică, Bucureşti, 1999.
17. Langlois G, Mollet M., Analyse comptable et financière, Editions Foucher,
Paris, 1992.
18. Lecaillon Jacques, Analyse microéconomique, Ed. Cujas, Paris, 1993.
19. Mailler J., Remilleret M., Analyse financière de l'entreprise, CLEF, Paris,
1986.
148 Analiza economico-financiară II