Capitol II

Analiză economico-financiară.
Elemente teoretico-metodologice şi aplicaţii
CAPITOLUL II. ANALIZA ACTIVITÃŢII DE PRODUCŢIE ŞI

COMERCIALIZARE
Întreprinderea este o entitate economicã a cãrei vocaţie este de a rãspunde

nevoilor pieţei. Pentru a-şi realiza obiectivele sale, întreprinderea consumã materii
prime şi servicii provenite de la terţi, utilizeazã personal şi plãteşte salarii, vireazã
impozite şi taxe, constatã deprecierea maşinilor şi instalaţiilor sale, produce şi
valorificã produse sau presteazã servicii. Aşadar, întreprinderea desfãşoarã curent
şi repetitiv operaţiuni de aprovizionare, producţie şi comercializare, care dau
conţinut activitãţii sale de exploatare.
2.1. Analiza realizãrii producţiei fizice

La baza aprecierii eficacitãţii activitãţii de exploatare (gradul de utilizare a
resurselor întreprinderii, randamentul utilizãrii unor factori de producţie,
consumurile specifice, costul de producţie etc.) şi a performanţelor economico-
fianciare ce caracterizeazã activitatea întreprinderii (cifra de afaceri, marja
comercialã, producţia exerciţiului, valoarea adãugatã, rezultatele exerciţiului,
rentabilitatea etc.) stau indicatorii fizici, de volum.
Producţia fizicã este un astfel de indicator care dimensioneazã, cu
precizie, activitatea de producţie a întreprinderii. Ea se exprimatã în unitãţi
naturale (lungime, suprafaţã, greutate, capacitate, concentraţie etc), în unitãţi
natural-convenţionale (care implicã transformarea în produse echivalente, ca de
exemplu: tractoarele în tractoare cai putere, cãrbunele în cãrbune de o anumitã
putere caloricã etc.) sau în unitãţi de timp de muncã. Astfel, indicatorul producţie
fizicã prezintã avantajul faptului cã, spre deosebire de indicatorii exprimaţi în
unitãţi monetare, nu este influenţat de factorul preţ, respectiv nu suportã efectul
eroziv al inflaţiei prin preţ .
Producţia fizicã se caracterizeazã prin faptul cã: este rezultatul activitãţii
directe a întreprinderii, la stabilirea nivelului sãu nu se iau în calcul rezultatele
Analiză economico-financiară. Elemente teoretico-metodologice şi aplicaţii
indirecte, precum materialele refolosibile, resturile de materii prime etc.; este

rezultatul activitãţii utile, nefiind incluse în producţia fizicã rebuturile; este
rezultatul activitãţii proprii a întreprinderii, fiind excluse din producţa fizicã
bunurile achiziţionate de la terţi şi destinate livrãrii fãrã a fi supuse unei prelucrãri
prealabile.
Obiectivele analizei activităţii de producţie sunt următoarele:
1. analiza realizării producţiei fizice pe sortimente şi pe total;
2. analiza structurii producţiei fizice;
3. analiza calităţii producţiei fizice.
2.1.1. Analiza realizării producţiei fizice pe sortimente şi pe total

Producţia a fost consideratã, încã din cele mai vechi timpuri, sursa
esenţialã de acumulare a bogãţiilor. Realizarea producţiei fizice pe sortimente şi
pe total, conform programului de producţie, este premisa respectãrii clauzelor
contractuale cu beneficiarii întreprinderii. Pentru evidenţierea aspectelor esenţiale
ale realizãrii producţiei fizice, pe sortimente şi pe total, se folosesc:
• indicii individuali de realizare a producţiei fizice pe sortimente ( iq ) şi pe
total ( I q ), determinaţi dupã modelele de mai jos:
a) în cazul producţiei omogene:
iq i =
qi1
⋅ 100 (%); I qi =
∑ qi
1
⋅ 100 (%);
qi0 ∑ qi
0
în care: - qi1 - volumul fizic al producţiei efectiv realizate, pe fiecare sortiment;

- qi0 - volumul fizic al producţiei programate, pe fiecare sortiment;
- ∑ qi1 - volumul fizic total al producţiei efectiv realizate;
- ∑ qi0 - volumul fizic total al producţiei programate a se realiza.

b) în cazul producţiei neomogene, când preţul de producţie intervine ca factor de
omogenizare:
I qi =
∑ qi
1
⋅ pi
⋅ 100 (%);
∑ qi
0
⋅ pi
în care: - ∑ qi1 ⋅ pi - valoarea realizatã a producţiei fizice totale, calculatã în

funcţie de preţul aferent fiecãrui sortiment de produs ( pi );
- ∑ qi0 ⋅ pi - valoarea prevãzutã a producţiei fizice totale, calculatã în
funcţie de preţul aferent fiecãrui sortiment de produs ( pi ).

Indicele realizãrii producţiei fizice totale permite compensãri între
depãşirile de la unele sortimente şi nerealizãrile de producţie fizicã de la alte
sortimente. Indicii realizãrii producţiei fizice pot avea valori mai mici, egale sau
mai mari decât 100%, indicând nerealizarea producţiei fizice programate,
realizarea integralã a acesteia sau depãşirea nivelului programat al producţiei
fizice, pe sortimente sau pe total.
• coeficientul mediu de sortiment ( C s ), determinat dupã modelele
urmãtoare:
a) în cazul producţiei omogene:
Cs = ∑ qmin ;
∑ qi 0
b) în cazul producţiei neomogene:
Cs = ∑ qmin ⋅ pi
; Cs =
∑ s0' ⋅ iq ∑ s0''
+ i
; Cs = 1−
∑ ∆qi ⋅ pi ;
∑ qi ⋅ pi
0
100 2
100 ∑ qi ⋅ pi 0
în care: - ∑ qmin - producţia fizicã luatã în calcul, respectiv suma celor mai mici
valori rezultate în urma comparãrii producţiei efectiv realizate cu producţia
programatã, pe fiecare sortiment;
- ∑ qmin ⋅ p i - valoarea producţiei fizice recalculatã, în limita prevederilor,
determinatã prin compararea valorilor realizate, pe fiecare sortiment, cu valorile
prevãzute în programul de fabricaţie şi luarea în calcul a nivelului minim al
acestora, conform principiului neadmiterii compensãrilor între nerealizãrile la
unele sortimente cu depãşirile la alte sortimente;
- s0' - ponderea sortimentelor la care nu s-a realizat valoarea prevãzutã a
producţiei fizice;
- s0'' - ponderea sortimentelor la care s-a realizat şi, respectiv, depãşit

programul de fabricaţie;
- ∑ ∆qi ⋅ pi - suma abaterilor negative ale valorilor producţiei fizice pe
sortimente.
Analiza realizãrii producţiei fizice, conform acestui indicator, se realizeazã
potrivit principiului necompensãrii depãşirilor de la unele sortimente cu
nerealizãrile producţiei fizice de la alte sortimente, deoarece beneficiarii care
sunt, de cele mai multe ori, consumatori productivi solicitã producţia fizicã într-o
structurã sortimentalã corespunzãtoare necesitãţilor lor productive.
Coeficientul mediu de sortiment poate lua valori mai mici sau egale cu
unitatea ( C s ≤ 1 ). Atunci când C s = 1 , înseamnã cã producţia prevãzutã în
programul de fabricaţie a fost realizatã şi/sau depãşitã la toate sortimentele, iar
C s < 1 evidenţiazã nerealizarea producţiei prevãzute în programul de fabricaţie la
toate sortimentele şi, evident, pe total producţie fizicã. Coeficientul mediu de
sortiment se poate exprima şi procentual, situaţie în care valorile sale pot fi mai
mici sau egale cu 100%.
• coeficientul de nomenclaturã ( kn ), calculat dupã modelul:
n
kn = 1 − ;
N
în care: - n - numãrul de sortimente la care nu s-a realizat producţia fizicã
programatã;
- N - numãrul total de sortimente fabricate.
Indicatorul se poate exprima procentual, valorile sale pot fi mai mici sau
egale cu 100% ( kn ≤ 100% ), evidenţiind la ce proporţie din numãrul total de
sortimente a fost realizatã producţia fizicã programatã.
Exemplificarea analizei şi interpretãrii indicatorilor prezentaţi în acest
paragraf este redatã în Aplicaţia nr. 1.
Aplicaţia nr. 1: Analiza realizãrii producţiei fizice

Tabelul 1. Analiza realizării producţiei fizice pe sortimente şi pe total – producţia neomogenã

Indicele Preţul mediu Valoarea
Valoarea producţiei
Sortimentul Producţia realizãrii de vânzare recalculatã a
- RON -
de produs fizicã producţiei ( pi ) producţiei
qi0 qi1 ( iqi ) - % - -RON/u.m.- qi0 ⋅ pi qi1 ⋅ pi ( qmin pi )
A (m) 210 225 107,14 12,9 2709,0 2902,5 2709,0
B (buc.) 200 215 107,50 16,6 3320,0 3569,0 3320,0
C (kg) 185 180 97,30 9,3 1720,5 1674,0 1674,0
D (m.p.) 205 236 115,12 6,2 1271,0 1463,2 1271,0
Total - - 106,52 - 9020,5 9608,7 8974,0
• Indicele realizãrii producţiei fizice totale:
I qi =
∑ qi 1
⋅ pi
⋅ 100 =
9608,7
⋅ 100 = 106,52% ;
∑ qi 0
⋅ pi 9020,5
• Coeficientul mediu de sortiment:
Cs = ∑ qmin ⋅ pi =
8974
= 0,9948 = 99,48% ;
∑ qi ⋅ pi
0
9020,5
Tabelul 2. Analiza realizării producţiei fizice pe sortimente şi pe total – producţia neomogenã
Indicele Abaterile
Sortimentul Producţia realizãrii Valoarea Structura valoricã negative ale
de produs fizicã producţiei producţiei - RON - a producţiei - % - producţiei
qi0 qi1 ( iqi ) - % - qi0 ⋅ pi qi1 ⋅ pi si0 si1 ( ∆qi ⋅ pi )
A (m) 210 225 107,14 2709,0 2902,5 30,03 30,21 *
B (buc.) 200 215 107,50 3320,0 3569,0 36,81 37,14 *
C (kg) 185 180 97,30 1720,5 1674,0 19,07 17,42 - 46,5
D (m.p.) 205 236 115,12 1271,0 1463,2 14,09 15,23 *
Total - - 106,52 9020,5 9608,7 100,00 100,00 - 46,5
Cs =
∑ s0' ⋅ iq i
+ ∑ s0''
=
19,07 ⋅ 97,30 30,03 + 36,81 + 14,09
+ = 99,48% ;
2
100 100 1002 100
Cs = 1− ∑
∆qi ⋅ pi − 465
=1− = 1 − 0,0052 = 0,9948 = 99,48% ;
∑ qi0 ⋅ pi 90205
• Coeficientul de nomenclaturã:
n 1
kn = 1 − = 1 − = 1 − 0,25 = 0,75 = 75% .
N 4
¾ Interpretarea rezultatelor analizei:

În urma analizei efectuate se constată o depăşire a volumului fizic al

producţiei totale cu 6,52% ( I q = 106,52% ), ceea ce în expresie valorică înseamnă
5 88,2 RON, situaţie aparent favorabilă. Aprofundând analiza constatăm o
nerealizare a producţiei de 2,7% ( iq = 97,3% ) la sortimentul C de produs, în timp
ce la celelalte trei sortimente realizările au depăşit prevederile.
În urma calculării coeficientului mediu de sortiment, în toate cele trei
variante, constatăm o proporţie de realizare a producţiei fizice de numai 99,48%.
Datorită neadmiterii principiului compensării între depăşirile la sortimente A, B şi
D de produs cu nerealizările de la sortimentul C, nerealizarea în proporţie de
100% a producţiei la toate sortimentele se va reflecta negativ asupra rezultatelor
întreprinderii. Aceasta se va concretiza pentru întreprinderea analizată într-o
producţie nevândută de 46,5 RON (89 74,0 – 9020,5 RON). Pierderile
întreprinderii ar putea sporii în cazul în care clauzele contractuale ar prevedea
plata unor despăgubiri şi penalităţi pentru nerespectările contractuale. În plus,
acest fapt poate atrage după sine o deteriorare a relaţiilor întreprinderii cu clienţii
săi.
Calculul coeficientului de nomenclatură arată că producţia fizică a fost
realizată la 75% din sortimente, ceea ce evidenţiază imposibilitatea respectării
obligaţiilor contractuale faţă de clienţi, în absenţa stocurilor pentru sortimentul C
de produs.
Cauzele nerealizării producţiei pot deriva din:
- imposibilitatea asigurării corespunzătoare, din punct de vedere cantitativ
şi calitativ, cu resursele materiale, umane şi financiare necesare desfăşurării
procesului productiv;
- utilizarea necorespunzătoare a mijloacelor fixe şi a fondului de timp de
muncă;
- scăderea nivelului calitativ al producţiei, cu toate consecinţele care
decurg din acest fapt etc.
2.1.2. Analiza structurii producţiei fizice

Structura sortimentalã a producţiei evidenţiazã ponderile deţinute de
sortimentele de produs în volumul total al producţiei. Analiza structurii producţiei
fizice se realizeazã în vederea verificãrii gradului în care structura producţiei

programate, destinatã satisfacerii nevoilor clienţilor, a fost respectatã.
Caracterizarea structurii producţiei fizice solicitã utilizarea urmãtorilor
indicatori:
• ponderea sau greutatea specificã a fiecãrui sortiment de produs în totalul
producţiei, respectiv:
a) în cazul producţiei omogene se determinã structura fizicã a producţiei ( si ):
qi
si = ⋅ 100 ;
∑ qi
b) în cazul producţiei neomogene se determinã structura valoricã a producţiei
( svi ), ca urmare a intervenirii preţului pi ca factor de omogenizare a producţiei:
qi ⋅ pi
svi = ⋅ 100 ;
∑ qi ⋅ pi
în care: - qi - volumul producţiei sortimentului i de produs;
- ∑ qi - producţia fizicã totalã;
- qi ⋅ pi - valoarea producţiei aferentã sortimentului i de produs;
- ∑ qi ⋅ pi - valoarea întregii producţii fizice.
Suma ponderilor sortimentelor de produs este egalã cu 100%
( ∑ si = 100%;∑ svi = 100% ).
• procentul (coeficientul) mediu de structurã ( S ), determinat dupã relaţiile:

S = 100 − ∑ ∆si (%); S = ∑ sic (%);
în care: - ∆si - abaterile negative ale ponderilor sortimentelor de produs;
- sic - structura consideratã a se lua în calcul, respectiv ponderile cele mai
mici dintre structura sortimentalã efectivã şi structura sortimentalã
programatã.
Procentul (coeficientul) mediu de structurã poate lua valori mai mici sau
egale cu 100% ( S ≤ 100% ), în primul caz indicatorul reflectã nerespectarea sau
abaterea negativã de la structura sortimentalã programatã, iar în al doilea caz el
evidenţiazã respectarea structurii sortimentale programate.
Între coeficientul mediu de sortiment şi procentul (coeficientul) mediu de

structurã se stabilesc câteva corelaţii care caracterizeazã gradul de realizare a
producţiei fizice programate, simultan, din punct de vedere al sortimentului şi
structurii. Astfel, se pot lua în analizã urmãtoarele cazuri posibile:
a) C s < 1 şi S = 100% , caz în care indicii individuali de realizare a producţiei
fizice sortimentale ( iq ) sunt mai mici decât 100% şi egali între ei. Acestã corelaţie
caracterizeazã nerealizarea producţiei fizice programate, pe sortimente şi pe total,
însã s-a respectat structura sortimentalã programatã;
b) C s = 1 şi S < 100% , situaţie în care indicii individuali de realizare a producţiei
fizice sortimentale ( iq ) sunt mai mari sau egali cu 100%. O astfel de corelaţie
dovedeşte realizare şi chiar depãşirea producţiei fizice programate, pe sortimente
şi pe total, însã cu abateri de la structura sortimentalã programatã;
c) C s = 1 şi S = 100% , concomitent cu indicii individuali de realizare a producţiei
fizice sortimentale ( iq ) mai mari decât 100% şi egali între ei. Aceastã situaţie
explicã realizarea şi chiar depãşirea producţiei fizice programate, pe sortimente şi
pe total, concomitent cu respectarea structurii sortimentale programate;
d) C s < 1 şi S < 100% , cu indicii individuali de realizare a producţiei fizice
sortimentale ( iq ) mai mari şi mai mici decât 100%. Aceastã ultimã corelaţie
descrie o situaţie de nerealizare a producţiei fizice programate, nici pe sortimente
şi nici pe total şi, de asemenea, nerespectarea structurii sortimentale programate.
Nerealizarea producţiei fizice, în sortimentul şi structura programatã, se
reflectã negativ asupra tuturor indicatorilor de performanţã economico-fianciarã în
determinarea cãrora acest indicator de volum intervine.
Aplicaţia nr. 2 prezintã analiza şi interpretarea structurii producţiei fizice,
ţinând seama de modelele de calcul anterior prezentate.
Aplicaţia nr. 2: Analiza structurii producţiei fizice
Tabelul 3. Analiza structurii producţiei fizice – cazul producţiei neomogene

Abaterile Struc-
Sortimen- Producţia Indicele Valoarea Structura valoricã negative tura
tul fizică realizãrii producţiei - RON - a producţiei - % - ale consi-
de produs producţiei structurii deratã
q0 q1 ( iq ) -% - q0 ⋅ p q1 ⋅ p svi 0 svi1 ( ∆svi ) ( sic )
A (m) 210 225 107,14 2709,0 2902,5 30,03 30,21 * 30,03
B (buc.) 200 215 107,50 3320,0 3569,0 36,81 37,14 * 36,81
C (kg) 185 180 97,30 1720,5 1674,0 19,07 17,42 1,65 17,42
D (m.p.) 205 236 115,12 1271,0 1463,2 14,09 15,23 * 14,09
Total - - 106,52 9020,5 9608,7 100,00 100,00 1,65 98,35
• procentul (coeficientul) mediu de structurã:

S = 100 − ∑ ∆si = 100 − 1,65 = 98,35% ;
S = ∑ sic = 98,35% ;
Analiza rezultatelor obţinute ne permite sã observãm că structura
producţiei s-a modificat, în sensul depăşirii structurii prevăzute pentru
sortimentele A, B şi D şi în sensul nerealizării ei pentru sortimentul C, aceasta în
condiţiile depăşirii valorii producţiei totale.
Acest fapt influenţează indirect rezultatele întreprinderii analizate şi
implică revizuirea programului de fabricaţie, în urma evaluării contribuţiei
fiecărui sortiment de produs la realizarea rezultatului întreprinderii, a evaluãrii
cerinţelor pieţei şi a potenţialului intern de care dispune întreprinderea.
2.1.3. Analiza calitãţii producţiei fizice

Atenţia, mai mare sau mai micã, pe care întreprinderile o acordã calitãţii
producţiei depinde de cultura întreprinderii şi de contextul concurenţial în care
întreprinderea este plasatã. Pieţele caracterizate prin competitivitate puternicã
obligã întreprinderea la diferenţierea calitativã a produselor în raport cu
concurenţa.
Conceptul de calitate a evoluat în timp, fapt care a condus la existenţa mai
multor accepţiuni ale sale:
- potrivit Normelor ISO 9000, calitatea este definitã prin ansamblul
proprietãţilor şi caracteristicilor unui produs sau serviciu, care îi permit acestuia sã
satisfacã nevoile explicite şi implicite ale utilizatorilor. Corespunzãtor acestei

percepţii, calitatea nu este un scop în sine, ci se aflã în relaţie directã cu nevoile de
satisfãcut;
- calitatea este un factor esenţial de supravieţuire şi dezvoltare a
întreprinderii. Aceastã afirmaţie îşi gãseşte justificarea în faptul cã existã sectoare
de activitate (aeronautic, automobilistic, electronic etc.) în care calitatea, înţeleasã
în sens tehnic, este condiţia la care nu se poate renunţa pentru a putea
comercializa produsele şi/sau serviciile obţinute;
- calitatea totalã presupune extinderea obiectivului de ameliorare continuã
şi sistematicã a calitãţii de la nivelul produsului, la toate procesele (nu numai la
cel productiv), la nivelul ansamblului întreprinderii, ceea ce implicã promovarea
princiipilor managementului calitãţii totale (Total Quality Management) şi a
controlului calitãţii totale (Total Quality Control). Corespunzãtor acestei
accepţiuni calitatea este un fenomen complex, care angajeazã întreaga
întreprindere, atât aspectele sale interne (economice, tehnologice, manageriale),
cât şi raporturile sale externe (cu stakeholders şi piaţa). Calitatea totalã presupune
concilierea satisfacerii pieţei cu exigenţele interne ale întreprinderii, legate de
costuri.
Potrivit conceptului calitãţii totale, calitatea produsului este deterinatã de:
calitatea materialelor şi semifabricatelor achiziţionate de la furnizori; calitatea
organizãrii, respectiv capacitatea de a antrena personalul în activitatea de
ameliorare a calitãţii tuturor proceselor şi în minimizarea costului de producţie;
calitatea tehnicã (de conformitate), care constã în capacitatea procesului de
fabricaţie de a realiza un produs care sã rãspundã exigenţelor efective ale
consumatorilor; calitatea proiectului (calitatea “teoreticã”), respectiv capacitatea
produsului de a rãspunde cerinţelor pieţei, ţinând seama de caracteristicile sale
specifice definite în proiectul de fabricaţie; calitatea pe piaţã, care se referã la
corespondenţa efectivã între exigenţele clienţilor şi caracteristicile produsului, pe
toatã durata de folosinţã a acestuia.
Calitatea este, aşadar, o noţiune complexã şi dinamicã datoritã numãrului
mare de caracteristici care o definesc şi care sunt diferite şi variabile în funcţie de:
ramura de activitate, specificul întreprinderii, destinaţia produselor, diversificarea

continuã a aşteptãrilor consumatorilor.
Caracteristicile care se iau în considerare, în mod curent, pentru aprecierea
calitãţii produselor sunt: caracteristicile tehnice (soluţia constructivã, natura şi
structura materialelor folosite, gabaritul produsului, precizia şi siguranţa în
funcţionare, comoditatea în expoatare etc.); caracteristicile economice,
materializate direct sau indirect în bani (randamente şi consumuri specifice,
indicatori de utilizare intensivã, cost iniţial, cheltuieli de întreţinere, cheltuieli cu
serviciile post-vânzare etc.); caracteristicile sociale (utilitatea produsului, efectele
pe care folosirea produsului le are asupra mediului ambiant etc.); caracteristicile
psihosenzoriale (aspectul exterior, concordanţa cu moda, confortul pe care îl
asigurã etc.). Fiind o noţiune complexã, nu totdeauna calitatea se poate mãsura şi
aprecia direct, excepţie fac caracteristicile tehnice şi economice care se cuantificã
printr-un sistem de indicatori de calitate.
Indicatorii tehnici, numiţi şi numerici sau cantitativi, se determinã prin
raportarea a doi parametri numerici, non monetari. Sunt uşor de calculat şi
reprezintã primul pas spre dezvoltarea indicatorilor economici. Printre cei mai
reprezentativi indicatori tehnici menţionãm:
• rata defectelor de achiziţie ( Rdefa ), utilizatã pentru a aprecia calitatea
proceselor de achiziţie, ea evidenţiazã defectele constatate în fiecare lot de
produse achiziţionate, dupã relaţiile:
Ldef Pdef
Rdefa = ; Rdefa = ;
Lc Pc
în care: - Ldef - numãrul de loturi cu defect;
- Lc - numãrul de loturi controlate;
- Pdef - numãrul produselor defecte;
- Pc - numãrul produselor controlate.
• rata defectelor de proiectare ( Rdefp ) ţine seama de faptul cã o mare parte a
problemelor de calitate îşi au originea în carenţele de proiectare:
Z mp N mp
Rdefp = ; Rdefp = ;
Z tp N pf
în care: - Z mp - numãrul de zile (ore) de muncã consumate pentru analiza şi
modificarea proiectelor de fabricaţie;
- Z tp - numãrul total de zile (ore) de muncã de proiectare;
- N mp - numãrul de modificãri aduse proiectelor;
- N pf - numãrul proiectelor finanlizate.
• rata defectelor produselor finite ( Rdeff ) analizeazã calitatea produselor
finite, dupã relaţia:
H def
Rdeff = ;
H tp
în care: - H def - numãrul de ore de muncã afectate analizei şi remedierii defectelor;
- H tp - numãrul total de ore de producţie.
• rata de restituire a produselor de cãtre clienţi ( Rr ), rata cererii de
asistenţã post-vânzare ( Rca ), rata eficienţei serviciilor de asistenţã ( Rea )
oferã informaţii cu privire la gradul de satisfacere a clienţilor şi la
eficacitatea controlului de calitate. Aprecierea calitãţii unui produs se
realizeazã şi prin intermediul serviciilor post-vânzare care, pe lângã faptul
cã asigurã funcţionalitatea produsului vândut, permit întreprinderii sã
menţinã legãtura continuã cu clienţii în sensul fidelizãrii lor.
Pr Ca Zr
Rr = ; Rca = ; Rea = ;
Pv Pv Ic
în care: - Pr - numãrul de produse restituite de clienţi;
- Pv - numãrul de produse vândute;
- Ca - numãrul de cereri de asistenţã post-vânzare;
- Z r - numãrul de zile (ore) pentru repararea/substituirea produselor
clienţilor;
- I c - numãrul total de intervenţii cãtre clienţi.
Indicatorii economici, numiţi indicatorii costului calitãţii, se calculeazã

ca raport între costul total al calitãţii şi alte valori economice precum: costul de
producţie, cifra de afaceri, costul de proiectare etc.
Costul total al calitãţii este definit de totalitatea costurilor susţinute de
întreprindere pentru ca produsele şi/sau serviciile oferite sã satisfacã exigenţele
interne ale întreprinderii şi cererea consumatorilor (costuri pozitive de calitate:
cercetãri de piaţã; studii de proiect; asigurarea calitãţii aprovizionãrilor; formarea
personalului; gestiunea sistemului de calitate; controlul calitãţii etc.), precum şi
costurile conexe lipsei de calitate (costuri negative de calitate: defecte de
proiectare, producţie, asamblare; analiza şi rezolvarea sesizãrilor clienţilor;
garanţii acordate; servicii post-vânzare; revocarea contractelor; pierderea cotelor
de piaţã etc.). Cei mai reprezentativi indicatori economici de analizã a calitãţii
sunt:
• indicatorul global de calitate ( I gc ), care oferã o imagine globalã asupra
gestiunii calitãţii din întreprindere:
Ctc
I gc = ;
Cp
în care: - Ctc - costul total al calitãţii;
- C p - costul de producţie.
• indicatorul de corelaţie ( I c ) care pune în relaţie cele douã categorii de
costuri ale calitãţii, negative ( Cnc ) şi pozitive ( C pc ), evidenţiind carenţele
calitative în raport cu resursele cheltuite pentru a garanta şi ameliora
nivelul calitativ:
Cnc
Ic = ;
C pc
În accepţiunea calitãţii totale este de dorit ca valoarea acestui indicator sã
tindã spre zero, pe termen lung.
• indicatorul de elasticitate a costurilor negative de calitate în raport cu
costurile pozitive de calitate ( ECnc / Cpc ) oferã o imagine asupra eficienţei
activitãţii de gestiune şi ameliorare a calitãţii, arãtând cu cât la sutã se
modificã costurile negative de calitate ( ∆rCnc ) la o modificare cu 1% a

costurilor pozitive de calitate ( ∆rC pc ). Valoarea subunitarã a
coeficientului de elasticitate ( ECnc / Cpc < 1 ) reflectã o ameliorare a calitãţii
produsului.
∆rCnc
ECnc / Cpc = ;
∆rC pc
Analiza calitãţii se poate realiza pe fiecare sortiment de produs sau pe întreaga
producţie fizicã.
Pentru analiza calitãţii produsului, la indicatorii tehnici şi economici
anteriori se adaugã urmãtorii:
• structura produsului pe clase de calitate ( si ), determinatã dupã modelul:
qi
si = ⋅ 100 ;
∑ qi
în care: - i - clasele de calitate (I, a-II-a, a-III-a);
- qi - producţia fizicã aferentã clasei de calitate i ;
- ∑ qi - producţia fizicã totalã.
Îmbunãtãţirea calitãtii produsului este reflectatã prin creşterea ponderii
clasei superioare de calitate şi diminuarea ponderii claselor inferioare de calitate,
ceea ce presupune deplasãri procentuale între clasele de calitate, astfel încât
modificarea structurii pe clase de calitate este nulã ( ∆si = 0 ).
• coeficientul mediu de calitate a produsului ( k ), calculat dupã relaţiile:
k= ∑ qi ⋅ ki ; k= ∑ si ⋅ ki ;
∑ qi 100
în care: - ki - cifra care indicã clasa de calitate (1, 2, 3).
O valoare crescãtoare a coeficientului mediu de calitate indicã o
înrãutãţire a calitãţii produsului în perioada analizatã şi invers, o diminuare a
indicatorului exprimã îmbunãtãţirea calitãţii produsului.
• preţul mediu al produsului ( p ), determinat dupã modelele:
p= ∑ qi ⋅ pi ; p= ∑ si ⋅ pi ;
∑ qi 100
în care: - pi - preţul aferent fiecãrei clase de calitate.
Un produs de calitate superioarã (mai bine proiectat, fabricat din materii
prime de bunã calitate, cu tehnologii moderne, cu personal înalt calificat, pentru
care existã o reţea de service amplã etc.) presupune costuri de fabricaţie mai mari
şi implicit preţuri de vânzare superioare. Astfel, valoarea crescãtoare a preţului
mediu de vânzare a produsului este expresia creşterii calitãţii produsului. De
asemenea, creşterea ponderii claselor superioare de calitate ( ∆si > 0 ), în perioada
analizatã, exercitã influenţã favorabilã asupra preţului mediu ( ∆ p > 0 ) pentru cã

produsele de calitate superioarã se valorificã la preţuri ( pi ) superioare preţului
mediu, majorându-l pe acesta din urmã.
• pierderea cauzatã de deteriorarea calitãţii producţiei ( pci ), determinatã
dupã modelul:
(
pci = ∑ qi ⋅ p − pI ; )
în care: - pI - preţul aferent clasei I de calitate.
Pierderea cauzatã de deteriorarea calitãţii producţiei va fi cu atât mai mare
cu cât va fi mai mic preţul mediu de vânzare a produsului în raport cu preţul
aferent produselor de calitatea I.
Analiza calitãţii producţiei fizice totale, diferenţiatã pe sortimente şi
sortimentele pe clase de calitate, prezintã o oarecare asemãnare cu analiza calitãţii
produselor, în ceea ce priveşte indicatorii folosiţi pentru aprecierea ei. Diferenţa
constã în faptul cã, de aceastã datã, indicatorii încearcã sã ofere o imagine globalã
asupra calitãţii întregii producţii. Aşadar, indicatorii folosiţi pentru analiza calitãţii
întregii producţii sunt:
• structura pe clase de calitate a întregii producţii ( si ), calculatã dupã
acelaşi model ca şi în cazul analizei calitãţii produsului;
• coeficientul mediu generalizat de calitate ( k g ), determinat dupã modelul:
n n
∑ qi ⋅ k ∑ si ⋅ k
i =1 i =1
kg = n
; kg = ;
100
∑ qi
i =1
în care: - n - numãrul de produse;

- qi - volumul fizic al fiecãrui produs;
- k - coeficientul mediu de calitate al fiecãrui produs;

n
- ∑ qi - volumul fizic total al producţiei;
i =1
- si - structura sortimentalã a producţiei totale.

• preţul mediu al întregii producţii ( P ), calculat dupã relaţiile:
n n
∑ qi ⋅ p ∑ si ⋅ p
i =1 i =1
P= n
; P= ;
100
∑ qi
i =1
în care: - p - preţul mediu al fiecãrui produs.

Îmbunãtãţirea calitãţii produselor şi a producţiei, în ansamblul sãu, se
reflectã asupra principalilor indicatori de performanţã economico-fianciarã (cifra
de afaceri, marja comercialã, rezultatul de exploatare, rezultatul net, ratele de
rentabilitate etc.).
Aplicaţia nr. 3: Analiza calitãţii produsului
Analiza factorialã a modificãrii producţiei pe clase de calitate ( qi ) se
realizeazã dupã modelul:
qi =
(∑ qi )⋅ si ;
100
în care: ∑ qi - volumul fizic total al produsului, respectiv suma producţiei
aferentã claselor de calitate.
Tabelul 4. Analiza factorialã a modificãrii producţiei pe clase de calitate

Structura produsului
Clasa de Producţia pe clase de
calitate fizicã - metri - calitate(%)
qi0 qi1 si0 s i1
I 250 290 55,56 58,00

a-II-a 100 80 22,22 16,00
a-III-a 100 130 22,22 26,00
Total 450 500 100,00 100,00
Potrivit acestui model, modificarea producţiei aferentã fiecãrei clase de

calitate ( ∆qi ) este influenţatã de modificarea volumului fizic total al produsului
( ∆ ∑ qi ) şi de modificarea structurii producţiei pe clase de calitate ( ∆si ).
a) analiza în mãrimi absolute:
I. ∆qi = qi1 − qi0 =

(∑ qi )⋅ si − (∑ qi )⋅ si
1 1 0 0
;
100 100
1. ∆qI =
(∑ qi )⋅ sI
1 0
−
(∑ q )⋅ si0 I0
= (500 − 450) ⋅ 55,56% = 27,78 metri;
100 100
2. ∆qII =
(∑ qi )⋅ sII
1 0
−
(∑ q )⋅ s i0 II 0
= (500 − 450) ⋅ 22,22% = 11,11 metri;
100 100
3. ∆qIII =
(∑ qi )⋅ sIII
1 0
−
(∑ q )⋅ s i0 III 0
= (500 − 450) ⋅ 22,22% = 11,11 metri;
100 100
∆qi = ∆qI + ∆qII + ∆qIII = 50 metri
II. ∆si =
(∑ q )⋅ s
i1 i1
−
(∑ q )⋅ si1 i0
100 100
1. ∆sI =
(∑ qi )⋅ sI − (∑ qi )⋅ sI
1 1 1 0
= 500 ⋅ (58,00% − 55,56%) = 12,20 metri;
100 100
2. ∆sII =
(∑ q )⋅ s
i1 II 1
−
(∑ q )⋅ s i1 II 0
= 500 ⋅ (16,00% − 22,22%) = −31,10 metri;
100 100
3. ∆sIII =
(∑ qi )⋅ sIII − (∑ qi )⋅ sIII
1 1 1 0
= 500 ⋅ (26,00% − 22,22%) = 18,90 metri;
100 100
∆si = ∆sI + ∆sII + ∆sIII = 0 metri
Modificãrile pe clase de calitate sunt urmãtoarele:
∆I = ∆qI + ∆sI = 27,78 + 12,20 = 39,98 metri;

∆II = ∆qII + ∆sII = 11,11 - 31,10 = - 19,99 metri;
∆III = ∆qIII + ∆sIII = 11,11 + 18,90 = 30,01 metri;
∆I + ∆II + ∆III = 50 metri
Din analiza efectuată se constată depăşirea producţiei totale la produsul
considerat cu 50 metri. Acest fapt se explică prin modificarea structurii producţiei
pe clase de calitate, astfel:
- creşterea ponderii producţiei de calitatea I cu 2,44% a determinat
creşterea producţiei cu 12,20 metri;
- diminuarea ponderii calitãţii a II-a de produs cu 6,22% a avut drept
consecinţã diminuarea cantitãţii de produs cu 31,10 metri;
- creşterea ponderii producţiei de calitatea a III-a cu 3,78% a generat
creşterea producţiei cu 18,90 metri;
Constatãm cã modificarea structurii pe clase de calitate a determinat o
nouă repartiţie a producţiei pe clase de calitate. Astfel din cei 31,10 metri cu care
s-a diminuat producţia ca urmare a scãderii ponderii calitãţii a II-a, au trecut 12,20
metri la clasa I de calitate şi 18,90 metri la clasa de calitatea a III-a.
Analiza calitãţii prin coeficientul mediu de calitate şi preţul mediu
• Coeficientul mediu de calitate a produsului, varianta: k = ∑ qi ⋅ ki ;

∑ qi
250 ⋅ 1 + 100 ⋅ 2 + 100 ⋅ 3 750
k0 = = = 1,67 ;
450 450
290 ⋅ 1 + 80 ⋅ 2 + 130 ⋅ 3 840
k1 = = = 1,68 ;
500 500
k1
Ik = ⋅ 100 = 100,60% ;
k0
Tabelul 5. Analiza coeficientului mediu de calitate şi a preţului mediu

Coefici- Preţul pe cl.
Clasa Producţia Structura entul de calitate
de fizicã - metri - produsului pe clase clasei de - RON
calitate de calitate(%) calitate /metru -
qi0 qi1 si0 s i1 ki pi

I 250 290 55,56 58,00 1 19,00
a-II-a 100 80 22,22 16,00 2 16,00
a-III-a 100 130 22,22 26,00 3 13,50
Total 450 500 100,00 100,00 - -
• Coeficientul mediu de calitate a produsului, varianta: k = ∑ si ⋅ ki ;

100
55,56 ⋅ 1 + 22,22 ⋅ 2 + 22,22 ⋅ 3 166,66
k0 = = = 1,67 ;
100 100
58,00 ⋅ 1 + 16,00 ⋅ 2 + 26,00 ⋅ 3 168
k1 = = = 1,68 ;
100 100
k1 1,68
Ik = ⋅ 100 = ⋅ 100 = 100,60% .
k0 1,67
• Preţul mediu al produsului, varianta: p = ∑ qi ⋅ pi ;

∑ qi
250 ⋅ 19,00 + 100 ⋅ 16,00 + 100 ⋅ 13,50 7700,0
p0 = = = 17,11 RON / metru;
450 450
290 ⋅ 19,00 + 80 ⋅ 16,00 + 130 ⋅ 13,50 8545
p1 = = = 17,09 RON / metru;
500 500
p1 17,09
Ip = ⋅ 100 = ⋅ 100 = 99,88 %;
p0 17,11
• Preţul mediu al produsului, varianta: p = ∑ si ⋅ pi ;

100
55,56 ⋅ 19,0 + 22,22 ⋅ 16,0 + 22,22 ⋅ 13,5 1711,13
p0 = = = 17,11 RON / metru;
100 100
58,00 ⋅ 19,0 + 16,00 ⋅ 16,0 + 26,00 ⋅ 13,5 1709,0
p1 = = = 17,09 RON / metru;
100 100
p1 17,09
Ip = ⋅ 100 = ⋅ 100 = 99,88 %.
p0 17,11
În urma calculului şi analizei coeficientului mediu de calitate şi a preţului
mediu de vânzare pentru sortimentul de produs considerat putem constata
următoarele:
- o creştere nesemnificativă a coeficientului mediu de calitate în perioada
analizatã, de la 1,67 la 1,68 ceea ce marchează totuşi o tendinţă de înrăutăţire a
calităţii produsului;
- o diminuare puţin semnificativă a preţului mediu de vânzare pe unitate de
produs în aceeaşi perioadă, de la 17,11 RON/metru la 17,09 RON/metru, marcând
de asemenea o tendinţă de diminuare a nivelului calitativ al sortimentului de
produs în perioada considerată;
Cauzele diminuării calităţii produsului ar putea fi căutate în: calitatea
necorespunzătoare a materiilor prime folosite la fabricarea produsului; nivelul
scăzut de calificare a forţei de muncă sau insuficienta motivare a personalului;
folosire tehnicii şi tehnologiei depăşite fizic şi moral; insuficienţa resurselor
financiare necesare procurării la preţuri ridicate a materiilor prime de calitate;
utilizarea unor substituenţi necorespunzători, în totalitate, din punct de vedere al
calitãţii.
• Pierderea cauzatã de deteriorarea calitãţii producţiei:
( )
pci0 = ∑ qi0 ⋅ p 0 − pI 0 = 450 ⋅ (17,11 − 19,00) = −850,50 RON;
pci1 = ∑ q ⋅ (p
i1 1 − p I1 ) = 500 ⋅ (17,09 − 19,00) = −955,00 RON;
∆pci = pci1 − pci0 = −955,00 − (−850,50) = −104,50 RON;
Pierderea cauzatã de scãderea calitãţii produsului analizat a crescut în
perioada analizatã de la 850,50 RON la 955,00 RON, respectiv cu 104,50 RON.
Aceasta se datoreazã în principal creşterii ponderii deţinute de clasa a III-a de
calitate în totalul producţiei, cu 3,78%, care era valorificatã la un preţ inferior
preţurilor medii din cele douã perioade analizate (13,5 RON /metru comparativ cu
17,11 şi 17,09 RON /metru).
Aplicaţia nr. 4: Analiza calitãţii producţiei totale

Analiza coeficientului mediu generalizat de calitate, dupã modelul:
n n
∑ si ⋅ ki
∑ si ⋅ k ∑ si ⋅ 100
c
i =1 i =1
kg = = ;
100 100
în care: - si - structura producţiei pe sortimente de produs;
- sic - structura sortimentelor pe clase de calitate;
- k - coeficientul mediu de calitate pe sortimente de produs;

- ki - numãrul care desemneazã clasa de calitate.
Schema dupã care se desfãşoarã analiza este reprezentatã în figura de mai
jos:
∆si
∆k g ∆sic
∆k
∆ki
Tabelul 6. Analiza calitãţii producţiei prin coeficientul mediu genetalizat de calitate

Clase Cantitatea Structura (%) Coeficienţii Preţurile medii
Pro- de - tone - medii de calitate - mii RON/tonã
dus calitate -
qi0 qi1 si0 si1 k0 k1 p0 p1
I 635 767 63,50 56,81 0,63 0,56 1,60 1,80
A a-II-a 182 305 18,20 22,59 0,36 0,45 1,40 1,50
a-III-a 183 278 18,30 20,60 0,54 0,61 1,10 1,00
Total produs A 1 000 1 350 38,10 47,54 1,55 1,64 1,47 1,56
I 800 680 49,23 45,64 0,49 0,45 1,50 1,70
B a-II-a 412 525 25,35 35,23 0,50 0,70 1,40 1,60
a-III-a 413 285 25,42 19,13 0,76 0,57 1,10 1,20
Total produs B 1 625 1 490 61,90 52,46 1,76 1,73 1,40 1,56
Total 2 625 2 840 100,00 100,00 1,68 1,69 1,42 1,56

∆k g = k g1 − k g 2 = 1,69 − 1,68 = 0,01 ;
n n
∑ si1 ⋅ k0 ∑ si 0
⋅ k0
47,54 ⋅ 1,55 + 52,46 ⋅ 1,76
i =1 i =1
I. ∆si = − = = 1,66 − 1,68 = −0,02 ;
100 100 100
n n
∑ si1 ⋅ k 1 ∑ si 1
⋅ k0
i =1 i =1
II. ∆ k = − = 1,69 − 1,66 = 0,03 ;
100 100
∆ k g = ∆si + ∆k = −0,02 + 0,03 = 0,01 ;
n
∑ si ⋅ ki 0 n
∑ si ⋅ ki 0
∑ si1 ⋅ 100
c1
∑ si1 ⋅ 100
c0
i =1 i =1
1. ∆sic = − =
100 100
47,54 ⋅ 1,64 + 52,46 ⋅ 1,73 47,54 ⋅ 1,55 + 52,46 ⋅ 1,76
= − = 1,69 − 1,66 = 0,03 ;
100 100
2. ∆ki = 0 ;
∆ k = ∆sic + ∆ki = 0,03 ;

b) analiza în mãrimi relative:
k g1 1,69
∆r k g = ⋅ 100 − 100 = ⋅ 100 − 100 = 0,60%;
k g0 1,68
∆si − 0,02
I. ∆rsi = ⋅ 100 = ⋅ 100 = −1,19%;
k g0 1,68
∆k 0,03
II. ∆r k = ⋅ 100 = ⋅ 100 = 1,79%;
k g0 1,68
∆r k g = ∆rsi + ∆r k = −1,19 + 1,79 = 0,60% ;
∆sic 0,03
1. ∆rsic = ⋅ 100 = ⋅ 100 = −1,79% ;
k g0 1,68
∆ki
2. ∆rki = ⋅ 100 = 0% ;
k g0
∆r k = ∆rsic + ∆rki = 1,79% ;
Din analiza calităţii producţiei totale se poate deduce creşterea puţin

semnificativă a coeficientului mediu generalizat al calităţii, de la 1,68 la 1,69, fapt
care marchează o uşoară tendinţă de înrăutăţire a calităţii. Acest fapt se explică
prin intermediul factorilor de influenţă ai indicatorului astfel:
- modificarea structurii sortimentale a producţiei a dus la reducerea valorii
coeficientului mediu generalizat de calitate cu 0,02, fapt care marchează o
influenţă pozitivă asupra calităţii producţiei totale. Ameliorarea calităţii producţiei
totale se explică prin aceea că a crescut ponderea deţinută de sortimentul A de
produs de la 38,10%, în prima perioadă, la 47,54%, în a doua perioadă, sortiment
pentru care coeficienţii medii de calitate ai perioadei (1,55 şi 1,64) au fost
inferiori coeficienţilor medii generalizaţi ai calităţii întregii producţii (1,68 şi
1,69). În acelaşi timp, s-a diminuat mai mult ponderea deţinută de sortimentul B
de produs, de la 61,90% la 52,46%, pentru care coeficienţii medii ai calităţii
aferenţi perioadei analizate erau superiori (1,76 şi 1,73) coeficienţilor medii
generalizaţi ai calităţii;
- modificarea coeficientului calităţii medii a antrenat o creştere a
coeficientului mediu generalizat al calităţii cu 0,03, fapt care reflectă tendinţa de
înrăutăţire a calităţii producţiei totale. Tendinţa constatată se datorează
sortimentului B, care deţine ponderea cea mai mare în producţia totală (61,90% şi
52,46%) şi pentru care coeficienţii calităţii medii, deşi descrescători (1,76 şi 1,73),
rămân superiori coeficienţilor medii generalizaţi ai calităţii producţiei totale (1,68
şi 1,69);
- modificarea structurii pe clase de calitate a celor două sortimente de
produs a determinat creşterea coeficientului mediu generalizat al calităţii cu 0,03,
marcând o deteriorare nesemnificativă a nivelului calitativ al producţiei totale, în
special datorită reducerii ponderii deţinute de produsele de calitatea I, la ambele
sortimente, respectiv de la 63,50% la 56,81% pentru sortimentul A şi de la 49,23
la 45,64 la sortimentul B;
- factorul care indică numărul claselor de calitate ( ki ) nu a exercitat
influenţă asupra indicatorului analizat, deoarece în perioada analizată nu s-a
modificat numărul de clase de calitate la care s-a încadrat volumul producţiei.
Analiza influenţei structurii pe clase de calitate a producţiei totale

asupra cifrei de afaceri, după modelul:
n n
∑ si ⋅ pi
∑ si ⋅ p s ∑ si ⋅ 100
c
i =1
CA = Q ⋅ p = Q ⋅ = Q i =1 ;
100 100
în care: - Q – volumul producţiei totale;
- p s - preţul mediu aferent sortimentelor de produs;
- pi - preţul aferent claselor de calitate ce compun sortimentele de produs;
Schema de analiză este următoarea:
∆Q
∆CA
∆si
∆p ∆sic
∆ ps
∆pi

∆CA = CA1 − CA0 = 2840 ⋅ 1,56 − 2625 ⋅ 1,42 = 702,90 mii RON;
I. ∆Q = (Q1 − Q0 ) ⋅ p 0 = (2840 − 2625) ⋅ 1,42 = 305,30 mii RON;
( )
II. ∆ p = Q1 ⋅ p1 − p 0 = 2840 ⋅ (1,56 − 1,42 ) = 397,60 mii RON;
n n
∑ si 1
⋅ p s0 ∑ si 0
⋅ p s0
1. ∆si = Q1 ⋅ ( i =1
− i =1
) = 2840 ⋅ (1,43 − 1,42) = 28,40 mii RON;
100 100
n n
∑ si1 ⋅ p s1 ∑ si 1
⋅ p s0
2. ∆ p s = Q1 ⋅ ( i =1
− i =1
) = 2840 ⋅ (1,56 − 1,43) = 369,20 mii RON;
100 100
∆ p = ∆si + ∆ p s = 397,60 mii RON;
n
∑ si ⋅ pi0 n
∑ si ⋅ pi0
∑ si1 ⋅ 100
c1
∑ si1 ⋅ 100
c0
a. ∆sic = Q1 ⋅ ( i =1
− i =1
)=
100 100
= 2840 ⋅ (1,41 − 1,43) = −56,80 mii RON;
n
∑ si ⋅ pi1 n
∑ si ⋅ pi0
∑ si1 ⋅ 100
c1
∑ si 1
⋅
100
c1
b. ∆pi = Q1 ⋅ ( i =1
− i =1
)=
100 100
= 2840 ⋅ (1,56 − 1,41) = 426,00 mii RON;
∆ p s = ∆sic + ∆pi = 369,20 mii RON;
CA1 4430,40
∆rCA = ⋅ 100 − 100 = ⋅ 100 − 100 = 18,85% ;
CA0 3727,50
∆Q 305,30
I. ∆rQ = ⋅ 100 = ⋅ 100 = 8,19% ;
CA0 3727,50
∆p 397,60
II. ∆r p = ⋅ 100 = ⋅ 100 = 10,66% ;
CA0 3727,50
∆rCA = ∆rQ + ∆r p = 18,85% ;
∆si 28,40
1. ∆rsi = ⋅ 100 = ⋅ 100 = 0,76% ;
CA0 3727,50
∆ ps 369,20
2. ∆r p s = ⋅ 100 = ⋅ 100 = 9,90% ;
CA0 3727,50
∆r p = ∆rsi + ∆r p s = 10,66% ;
∆sic − 56,80
a. ∆rsic = ⋅ 100 = ⋅ 100 = −1,52% ;
CA0 3727,50
∆pi 426,00
b. ∆rpi = ⋅ 100 = ⋅ 100 = 11,42% ;
CA0 3727,50
∆r p s = ∆rsic + ∆rpi = 9,90% .
Indicatorul cifră de afaceri a înregistrat, sub influenţa structurii pe clase de
calitate a producţiei totale, o evoluţie pozitivă, majorându-se în perioada analizată
cu 702,90 mii RON (18,85%). Aceasta se datorează influenţei următorilor factori:
- volumul total al producţiei destinată vânzării a crescut în perioada

analizată cu 215 tone, ceea ce a condus la o creştere a indicatorului cifră de afaceri
cu 305,30 mii RON (8,19%);
- preţul mediu al întregii producţii a crescut în perioada analizată cu 0,14
mii RON/tonă, antrenând o creştere a indicatorului cifră de afaceri cu 397,60 mii
RON, respectiv cu 10,66%.
- modificarea structurii sortimentale a producţiei de fructe, în perioada
analizată a exercitat o influenţă pozitivă a asupra cifrei de afaceri, care s-a majorat
cu 28,40 mii RON (0,76%). Mai exact, această majorare a cifrei de afaceri se
datorează sortimentului A de produs care, a crescut ca pondere în producţia totală
de la 38,10% la 47,54%, fiind valorificată la un preţ mediu egal cu preţului mediu
al întregii producţii ( 1,56 mii RON/tonă);
- creşterea preţurilor aferente celor două sortimente de produs (de la 1,47
la 1,56 RON /tonã pentru sortimentul A şi de la 1,40 la 1,56 RON /tonã pentru
sortimentul B) a influenţat pozitiv cifra de afaceri, care a crescut cu 369,20 mii
RON (9,90%);
- modificarea structurii producţiei pe clase de calitate a exercitat influenţă
negativă asupra cifrei de afaceri, care s-a diminuat cu 56,80 mii RON (1,52%),
datorită diminuării ponderii deţinute de produsele de calitate superioară la ambele
sortimente de produs, al căror preţ de vânzare era superior preţului mediu al
sortimentului;
- creşterea preţurilor aferente claselor de calitate I şi II, la ambele
sortimente de produs, a exercitat o influenţă pozitivă asupra cifrei de afaceri care
s-a majorat cu 426,00 mii RON (11,42%).
2.2. Analiza performanţelor activitãţii de producţie şi comercializare prin

indicatorii valorici
Activitatea de producţie şi comercializare a întreprinderii este cuantificatã
nu numai prin intermediul indicatorilor de volum, ci şi cu ajutorul indicatorilor
valorici care, în esenţã, au la baza determinãrii lor producţia fizicã şi preţul.
Sistemul indicatorilor valorici care caracterizeazã activitatea de producţie

şi comercializare este reprezentat de: cifra de afaceri, marja comercialã,
producţia exerciţiului şi valoarea adãugatã. Aceşti indicatori se regãsesc în
structura contului de profit şi pierdere sau se calculeazã pe seama informaţiilor
oferite de acesta. Ei fac parte din indicatorii care dau conţinut, alãturi de alţi
indicatori ce caracterizeazã rentabilitatea întreprinderii, tabloului soldurilor
intermediare de gestiune, fiind numiţi şi indicatori de creştere a întreprinderii.
Preţul este un element structural esenţial al indicatorilor valorici ce
dimensioneazã activitatea de producţie şi comercializare. Toţi aceşti indicatori se
exprimã în unitãţi monetare curente (RON curenţi). În perioadele în care se
înregistreazã creşteri puternice ale preţurilor, generate de procesul inflaţionist,
valoarea acestor indicatori este deformatã, iar analiza lor conduce la concluzii
eronate, derivate din comparabilitatea în timp a unor indicatori afectaţi de niveluri
diferite ale ratei inflaţiei. Inflaţia antreneazã variaţii nominale ale indicatorilor ce
nu corespund variaţiilor reale ale activitãţii întreprinderii. Pentru a evita erorile de
apreciere a performanţelor activitãţii întreprinderii, aplicarea riguroasã a
metodologiei analizei economico-financiare impune cuantificarea efectului eroziv
al inflaţiei asupra indicatorilor valorici şi determinarea valorilor reale ale
acestora. Se asigurã astfel comparabilitatea unor valori monetare omogene,
aspect esenţial pentru elaborarea unor interpretãri realiste cu privire la indicatorii
analizaţi.
În literatura de specialitate sunt recunoscute mai multe modalitãţi de
înlãturare a efectului eroziv cauzat de inflaţie, respectiv:
⎛ 1 + Rn ⎞ R − Rp
• Relaţia lui Fisher: Rr = ⎜ − 1⎟ ⋅ 100 sau Rr = n ⋅ 100 ;
⎜ 1 + Rp ⎟ 1 + Rp
⎝ ⎠
în care: - Rr - rata realã de creştere a indicatorului considerat;
- Rn - rata nominalã de creştere a indicatorului;
- R p - rata de creştere a preţurilor (rata inflaţiei).
x
• Deflatarea prin tehnici specifice calculului financiar: D f = ;
(1 + i )n
în care: - D f - valoarea deflatatã a indicatorului considerat;
- x - valoarea indicatorului care trebuie deflatat;

- n - numãrul de ani faţã de anul de referinţã;
- i - rata inflaţiei aferentã anilor n.
2.2.1. Analiza cifrei de afacei

Cifra de afaceri este un indicator care reflectã creşterea economicã a
întreprinderii, condiţioneazã poziţia sa strategicã şi defineşte locul întreprinderii,
în raport cu concurenţii, în ramura de activitate cãreia îi aparţine. În raporturile
concurenţiale „forţa întreprinderii” depinde de cifra de afaceri şi de ritmul
expansiunii sale. Nivelul ridicat al cifrei de afaceri este premisa desfãşurãrii unei
activitãţi profitabile de cãtre întreprindere, precum şi garanţia creşterii şi
dezvoltãrii sale. Unii autori afirmã cã cifra de afaceri ar trebui sã reprezinte circa
85% din veniturile de exploatare şi cel puţin 75% din veniturile totale ale
întreprinderii, iar în dinamicã sã prezinte o tendinţã de creştere realã pentru a
asigura dezvoltarea şi consolidarea poziţiei strategice a întreprinderii.
Cifra de afaceri este definitã ca valoarea afacerilor realizate de
întreprindere cu terţii, ca urmare a exercitãrii curente a activitãţii de producţie şi
comercializare, pe parcursul unui exerciţiu.
Ordinul 1752/2005 pentru aprobarea reglementãrilor contabile conforme
cu directivele europene defineşte cifra de afaceri netã, înscrisã în contul de profit
şi pierdere, ca fiind suma provenitã din vânzarea de produse şi furnizarea de
servicii care se înscriu în activitatea curentã a întreprinderii, dupã scãderea
reducerilor comerciale, a taxei pe valoare adãugatã şi a altor taxe legate direct de
cifra de afaceri. În viziunea acestei reglementãri, activitãţile curente reprezintã
orice activitãţi desfãşurate de întreprindere, ca parte integrantã a afacerilor sale,
precum şi activitãţile conexe în care acesta se angajeazã şi care sunt o continuare a
primelor activitãţi menţionate. În cazul întreprinderilor al cãror obiect principal de
activitate este activitatea de leasing, în cifra de afaceri netã se cuprinde şi dobânda
cuvenitã acestor contracte, aferentã perioadei de raportare. Cifra de afaceri include
valorile încasate sau de încasat din vânzarea bunurilor, furnizarea serviciilor sau
desfãşurarea activitãţilor de leasing de cãtre întreprindere.
Obiectivele analizei cifrei de afaceri sunt următoarele:

1. analiza dinamicii şi structurii cifrei de afaceri;
2. analiza factorialã a cifrei de afaceri;
3. analiza cifrei de afaceri în corelaţie cu cererea şi capacitatea de producţie;
4. analiza cifrei de afaceri de echilibru.
2.2.1.1. Analiza dinamicii şi structurii cifrei de afaceri

Analiza evoluţiei în timp a cifrei de afaceri se realizeazã pentru a stabili
tendinţa activitãţii întreprinderii de creştere, de stabilitate sau de regres. Dinamica
cifrei de afaceri este caracterizatã, în modul cel mai general, cu ajutorul:
• ritmurilor de creştere cu bazã fixã ( I nCA/ 0 ) şi a ritmurilor de creştere cu
bazã în lanţ ( I nCA/ n −1 ) determinate dupã modelele:

CAn CAn +1
I nCA/ 0 = ⋅100 ; I nCA/ n −1 = ⋅100 ;
CA0 CAn
în care: - n - numãrul de perioade luate în analizã (0 - perioada iniţialã, consideratã
ca bazã de referinţã);
- CA- cifra de afaceri.
Pentru ca analiza cifrei de afaceri sã nu conducã la concluzii eronate, din
cauza necorelãrii creşterii cifrei de afaceri cu inflaţia, se impune sã se analizeze:
• rata realã de creştere a cifrei de afaceri ( CAr ), dupã modelul:
⎛ 1 + Rn ⎞
CAr = ⎜ − 1⎟ ⋅ 100 ;
⎜ 1 + Rp ⎟
⎝ ⎠
Analiza structurii cifrei de afaceri pleacã de la componentele indicatorului,
respectiv: producţia vândutã ( Pv ), venituri din vânzarea mãrfurilor ( Vmf ),
venituri din dobânzi înregistrate de entitãţile al cãror obiect principal de
activitate îl constituie leasingul ( Vd ) şi venituri din subvenţii de exploatare
afernte cifrei de afacei nete ( Vs ), respectiv:
CA = Pv + Vmf + Vd + Vs ;
La rândul sãu, componenta producţie vândutã este alcãtuitã din:
- venituri din vânzarea produselor finite;
- venituri din vânzarea semifabricatelor;

- venituri din vânzarea produselor reziduale;
- venituri din lucrãri executate şi servicii prestate;
- venituri din studii şi cercetãri;
- venituri din redevenţe, locaţii de gestiune şi chirii;
- venituri din activitãţi diverse (comisioane, servicii prestate în interesul
personalului, punerea la dispoziţia terţilor a personalului întreprinderii, venituri
din valorificarea ambalajelor, alte venituri realizate din relaţiile cu terţii).
Analiza structurii cifrei de afacei se poate realiza pe activitãţi
(comercializare, producţie, prestãri servicii, alte activitãţi), produse, grupe de
produse sau categorii de clienţi. Aceastã analizã trebuie sã evidenţieze ce
proporţie din cifra de afaceri totalã, consideratã 100%, provine din vânzarea
mãrfurilor, vânzarea producţiei, vânzarea unui anumit produs sau grupe de
produse, vânzarea cãtre anumiţi clienţi. Este esenţialã pentru elaborarea planului
de afaceri şi fundamentarea strategiei întreprinderii cunoaşterea activitãţilor,
produselor sau clienţilor care au cea mai mare contribuţie la obţinerea cifrei de
afaceri. În acelaşi timp, analiza structurii cifrei de afacei trebuie sã explice
modificãrile intervenite în structura cifrei de afaceri şi cauzele acestor modificãri
structurale. În funcţie de sectorul de activitate cãruia îi aparţine întreprinderea,
analiza fiecãrei componente a cifrei de afaceri se aprofundeazã pe structuri
specifice. Metodologic, analiza se bazeazã pe calculul şi interpretarea mãrimilor
relative de structurã, dupã modelul urmãtor:
mãrimi relative de structurã ( si ):
CAi
si = ⋅ 100 ;
CAt
în care: - CAi - cifra de afaceri aferentã activitãţii, produsului, clientului i;
- CAt - cifra de afaceri totalã.
Pentru analiza comparatã a structurii cifrei de afaceri, între mai multe
exerciţii sau între diferite întreprinderi, se calculeazã şi interpreteazã:
• coeficientul de concentrare a lui Gini-Struck ( G ) , calculat conform
relaţiei:
n ⋅ ∑ si2 − 1
G= ;
n −1
în care: - n - numãrul de termeni ai seriei (numãrul de activitãţi, produse, clienţi);
- si - ponderea activitãţii, produsului, clientului i în cifra de afaceri totalã.
Acest coeficient poate lua valori cuprinse între 0 şi 1. Apropierea sa de
valoarea zero explicã o distribuţie relativ uniformã a cifrei de afaceri pe
structurile analizate, iar apropierea sa de unu indicã o concentrare a cifrei de
afaceri pe câteve din structurie implicate în analizã.
Aprecierea gradului de distribuţie a cifrei de afaceri poate fi completatã
prin calculul şi interpretarea coeficientului de diversificare, dupã modelul:
• coeficientul de diversificare a lui Herfindhal ( H ): H = ∑ si2 .
Coeficientul are valoare unitarã dacã întreprinderea obţine cifra de afaceri
dintr-o singurã activitate, produs sau client. Repartizarea în proporţii egale a
cifrei de afaceri între structurile luate în analizã este evidenţiatã de o valoare a
coeficienţului egalã cu 1/n. Practica dovedeşte cã tendinţa spre diversificarea şi
dezvoltarea unor activitãţi colaterale activitãţii de bazã este proprie
întreprinderilor puternice, fapt care conduce la creşterea cifrei de afaceri şi la
diminuarea riscului de exploatare.
• metodei ABC permite analiza structurii cifrei de afaceri, plecând de la
gruparea produselor destinate vânzãrii în trei grupe, respectiv: grupa A,
reprezentatã de cel puţin 15% din numãrul total de produse, dar care
contribuie cu circa 60% la realizarea cifrei de afaceri; grupa B, care
cuprinde aproximativ 25% din totalul produselor şi realizeazã pânã la 25%
din cifra de afaceri; grupa C, alcãtuitã din pânã la 65% din produse, dar
care contribuie cu pâna la 15% la realizarea cifrei de afaceri.
Potrivit acestei metode, produsele din grupa A se caracterizeazã prin viteze
de rotaţie foarte mari şi cheltuieli cu aprovizionarea-stocarea-comercializarea
mici, astfel încât, creşterea cifrei de afaceri este explicatã fie prin accelerarea
vitezei lor de rotaţie, fie prin marjele de acumulare pe produs foarte mari;
produsele grupei B se caracterizeazã prin viteze de rotaţie şi prin marje de
acumulare medii, fapt care implicã niveluri medii ale cifrei de afaceri; produsele
din grupa C sunt produse cu vitezã de rotaţie lentã, care implicã cheltuieli de
stocare mari, ce aduc marje de acumulare mari, dar în ciuda acestui fapt creazã
dificultãţi în gestiunea financiarã a întreprinderii.
Pe baza rezultatelor acestei analize, în funcţie de natura produselor şi de
caracteristicile pieţei pentru produsele respective (produse cu cerere constantã sau
aleatoare, piaţã cu concurenţã slabã sau puternicã) se decide orientarea spre acele
grupe de produs care nu implicã risc de exploatare ridicat şi nu pericliteazã
rentabilitatea şi creşterea întreprinderii.
Aplicaţia nr. 5: Analiza dinamicii şi structurii cifrei de

afaceri
Analiza dinamicii cifrei de afaceri
Tabelul 7. Analiza creşterii reale a cifrei de afaceri (dinamica cifrei de afaceri în preţuri
comparabile)
Indicatori Anii
0 1 2 3 4
Cifra de afaceri (mil. RON) 811,5 901,2 987,8 1011,2 1056,3
Ritmul de creştere(%):
- cu bazã fixã - 111,05 121,73 124,61 130,17
- cu baza în lanţ - 111,05 109,61 102,37 104,46
Rata nominalã de creştere a CA ( R n -%-) - 11,05 9,61 2,37 4,46
Rata de creşterea a preţului ( R p -%-) - 10,00 11,50 15,90 12,80
Creşterea realã a CA ( CAr -%-) - 0,95 -1,70 -11,67 -7,39
CA corectatã ( CAc - mil. RON -) 811,5 819,21 805,28 711,30 658,73
• Creşterea realã a cifrei de afaceri (%) pentru perioada analizatã a fost

determinatã pe baza datelor din Tabelul 7, astfel:
⎛ 1 + 0,1105 ⎞ ⎛ 1,1105 ⎞
CAr1 = ⎜ − 1⎟ ⋅ 100 = ⎜ − 1⎟ ⋅ 100 = 0,95 %;
⎝ 1 + 0,10 ⎠ ⎝ 1,10 ⎠
..........................................................................................
⎛ 1 + 0,0446 ⎞ ⎛ 1,0446 ⎞
CAr4 = ⎜ − 1⎟ ⋅ 100 = ⎜ − 1⎟ ⋅ 100 = −7,39 %;
⎝ 1 + 0,1280 ⎠ ⎝ 1,1280 ⎠
• Cifra de afaceri corectatã s-a determinat dupã modelul:

CAc = CA ⋅ (100 + CAr )
CAc1 = 811,5 ⋅ (100 + 0,95) = 811,5 ⋅ 100,95% = 819,21 mil. RON;
CAc2 = 819,21 ⋅ (100 − 1,70) = 819,21 ⋅ 98,30% = 805,28 mil. RON;
...............................................................................................
CAc4 = 711,30 ⋅ (100 − 7,39) = 711,30 ⋅ 92,61% = 658,73 mil. RON.
Analiza datelor din tabelul anterior evidenţiazã tendinţa crescãtoare a
cifrei de afaceri nominale. Fără a avea în vedere evoluţia ratei inflaţiei şi
implicaţiile acesteia asupra cifrei de afaceri, întreprinderea poate fi caracterizată
ca fiind dinamică, cu o poziţie bună pe piaţă şi cu perspective de creştere şi
dezvoltare. Ritmul de creştere cu bază fixă reflectă creşteri semnificative ale
indicatorului analizat, valoarea maximă fiind atinsă în anul 4 când cifra de afaceri
a sporit cu 30,17% în raport cu anul de referinţã. De asemenea, ritmul de creştere
cu bază în lanţ sugerează creşteri moderate ale cifrei de afaceri, de la un an la altul
al perioadei analizate, creşterea cea mai mare fiind cea din anul 1, respectiv
11,05%.
Luând în analizã influenţa creşterii preţului cauzatã de inflaţiei se constatã,
cu excepţia anului 1, devansarea ratei de creştere a cifrei de afaceri de către rata
de creştere a preţurilor. Prin corectare cu rata inflaţiei se observã creşterea
aparentã a cifrei de afaceri. Aşa cum reflectă cifra de afaceri corectată şi
creşterea reală a cifrei de afaceri, în realitare indicatorul are tendinţã de
reducere.
Pentru limitarea diminuãrii cifrei de afaceri, întreprinderea analizată
trebuie sã adopte măsuri ce pot privi: găsirea de noi pieţe de desfacere;
schimbarea strategiei de produs; menţinerea în structura producţie a produselor
care, prin rentabilitatea lor, contribuie în mod semnificativ la obţinerea
rezultatului exerciţiului şi renunţarea la produsele la care nu se înregistrează marje
pe produs semnificative; controlul dinamicii costurilor, cu consecinţe favorabile
asupra foarfecelui preţ-cost; îmbunătăţirea calităţii produselor, pentru a deveni
competitive cu cele ale concurenţilor etc.
Analiza structurii cifrei de afaceri

• Analiza cifrei de afaceri pe tipuri de venituri, dupã modelul:
CA = Pv + Vmf + Vs ;
Tabelul 8. Analiza structurii cifrei de afaceri pe tipuri de venituri
Indicatori Perioada Structura CA (%)
(milioane RON ) Precedentã Curentã Precedentã Curentã
Cifra de afaceri (CA) 1011,2 1056,30 100,00 100,00
Producţia vândutã ( Pv ) 938,39 1003,49 92,80 95,00
Venituri din vânzarea mãrfurilor ( Vmf ) 72,81 52,81 7,20 5,00
Venituri din subvenţii de exploatare afernte 0,00 0,00 0,00 0,00

cifrei de afacei nete ( Vs )

Datele din Tabelul 8 reflectã creşterea cifrei de afaceri ( I CA = 104,46%),
datoritã creşterii producţiei vândute ( I Pv = 106,94%) şi a diminuãrii veniturilor din
vânzarea mãrfurilor ( IVmf = 72,53%). În structura cifrei de afaceri ponderea
majoritarã o deţine, în ambele perioade, producţia vândutã, respectiv 92,80%, în

perioada precedentã, şi 95%, în perioada curentã. Creşterea ponderii producţie
vândute, cu consecinţe pozitive asupra cifrei de afaceri, s-a realizat concomitant
cu restrângerea activitãţii de comerţ cu mãrfuri, concretizatã în scãderea ponderii
veniturilor din vânzarea mãrfurilor în total cifrã de afaceri de la 7,2% la 5%.
• Analiza cifra de afaceri pe tipuri de activitãţi, dupã coeficientul de
concentrare Gini-Struck şi coeficientul de diversificare Herfindhal,
respectiv:
n ⋅ ∑ si2 − 1
G= şi H = ∑ si2 ;
n −1
Tabelul 9. Analiza structurii cifrei de afaceri pe tipuri de activităţi

Nr. Activitãţi Structura CA (%)
crt. Precedentã Curentã
Producţie, din care: 92,80 95,00
1. - produse finite; 81,80 86,50
2. - lucrãri executate şi servicii 5,65 6,00
prestate;
3. - activitãţi diverse; 5,35 2,50
4. Comerţ cu mãrfuri 7,20 5,00
Total activitãţi 100,00 100,00
Tabelul 10. Calculul coeficienţilor de concentrare Gini-Struck şi de diversificare Herfindhal

Produse finite Lucrãri executate Activitãţi Comerţ cu Total
şi servicii prestate diverse mãrfuri
si0 0,8180 0,0565 0,0535 0,0720 1,00
si20 0,6691 0,0032 0,0029 0,0052 0,6804
si1 0,8650 0,0600 0,0250 0,0500 1,00
si21 0,7482 0,0036 0,0006 0,0025 0,7549
4 ⋅ 0,6804 − 1 4 ⋅ 0,7549 − 1
G0 = = 0,5739 ; G1 = = 0,8204 ;
3 3
H 0 = 0,6804 ; H1 = 0,7549 ;
În urma analizei datelor din tabelele precedente se observă că 81,80%, în
perioada precedentã, şi 86,5%, în perioada curentã, din cifra de afaceri este
rezultatul activităţii de obţinere şi valorificare a produselor finite. Din celelalte
activitãţi desfãşurate de întreprindere se obţin cifre de afaceri puţin semnificative,
dar care contribuie la întărirea poziţiei întreprinderii pe piaţă şi a imaginii sale în
rândul clienţilor.
Calculul coeficientului de concentrare Gini-Struck evidenţiază cã valoarea
acestuia tinde să se apropie mai mult de limita 1, în perioada curentã, marcând o
distribuţie neuniformă a cifrei de afaceri pe activităţile considerate şi o creştere a
gradului de concentrare a întreprinderii spre activitatea de obţinere şi valorificare
a produselor finite, care contribuie în cea mai mare proporţie la obţinerea cifrei de
afaceri.
Coeficientul Herfindhal prin valoarea sa crescãtoare, care tinde spre 1,
evidenţiazã tendinţa de reducere a gradului de diversificare a activitãţilor care
genereazã cifrã de afaceri şi creşterea gradului de concentrare în obţinerea cifrei

de afaceri, în special, spre activitatea de obţinere şi valorificare a produselor
finite.
• Analiza cifrei de afaceri pe produs, potrivit metodei ABC:
Tabelul 11 prezintă distribuţia cifrei de afaceri de 913,70 milioane RON,
obţinutã din valorificarea produselor finite în perioada curentã, şi etapele
algoritmului ABC.

Întreprinderea analizată valorificã un număr semnificativ de produse finite,
constatându-se o concentrare a cifrei de afaceri spre şase produse (1, 11, 5, 6, 4,
10), respectiv 46,16 % din numărul produselor, din a căror comercializare se
obţine circa 71,36% din cifra de afaceri totală a întreprinderii, care este de 913,70
milioane RON. Cinci produse (3,7,9,12,13), respectiv 38,46% din numărul total
de produse, deţin 24,23% din cifra de afaceri şi doar două produse (12 şi 8),
respectiv 15,38% din numărul total de produse, deţin doar 4,41 % din cifra de
afaceri.
Tabelul 11. Analiza cifrei de afaceri pe tipuri de produs – metoda ABC
Produ- CA Produsele în CA CA Structura (%) în:
sul (mil. ordinea (mil. lei) cumulatã nr. de
RON) descrescãtoare a (mil. produse CA
CA RON)
1. 140,40 1. 140,40 140,40
2. 30,36 11. 133,72 274,12
3. 58,21 5. 114,84 388,96
4. 86,50 6. 91,72 480,68 46,16 71,36
5. 114,84 4. 86,50 567,18
6. 91,72 10. 84,82 652,00
7. 47,62 3. 58,21 710,21
8. 10,00 7. 47,62 757,83
9. 43,25 9. 43,25 801,08 38,46 24,23
10. 84,82 12. 37,63 838,71
11. 133,72 13. 34,63 873,34
12. 37,63 2. 30,36 903,70
13. 34,63 8. 10,00 913,70 15,38 4,41
Total 913,70 - 913,70 913,70 100,00 100,00
Tabelul 12. Repartiţia cifrei de afaceri pe produse

Numărul Structura (%) în:
produselor nr. de CA
produse
6 46,16 71,36
5 38,46 24,23
2 15,38 4,41
Prin urmare, se constată că în întreprinderea analizată predomină

produsele din zona A, caracterizate printr-o viteză de rotaţie rapidă, ceea ce
înseamnă existenţa lor permanentă la vânzare, reclamând cheltuieli de stocare
reduse. În ceea ce priveşte consecinţa preponderenţei produselor din zona A
asupra rentabilităţii, întreprinderea este avantajată în cazul în care cererea pentru
aceste produse este constantă, altfel, scăderea cererii sau apariţia concurenţilor
puternici pentru unele produse din zona A pot diminua rentabilitatea
întreprinderii. Deoarece numărul de produse din zona A care participă la
realizarea cifrei de afaceri este cel mai mare, activitatea întreprinderii nu se
dovedeşte a fi riscantă. Produsele zonei B au o viteză de rotaţie şi o marjă de
contribuţie moderată, iar produsele zonei C, de regulă, ridică probleme de
gestiune financiarã întreprinderii, din cauza vitezei scăzute de rotaţie şi a
cheltuielilor mari de aprovizionare şi stocare.
2.2.1.2. Analiza factorialã a cifrei de afaceri

Analiza factorialã a cifrei de afaceri studiazã sistemul de factori care
influenţeazã şi explicã modificarea indicatorului, cu ajutorul a numeroase modele,
dupã cum urmeazã:
• pentru un produs nediferenţiat pe clase de calitate:
CA = q ⋅ p ;
în care: - q - volumul producţiei vândute;
- p - preţul de vânzare unitar.
Potrivit acestui model de analizã modificarea cifrei de afaceri ar purea fi
explicatã astfel:
a) ∆CA > 0, dacã ∆q > 0; (q1 − q0 ) ⋅ p0 > 0 şi ∆p < 0; ( p1 − p0 ) ⋅ q1 < 0 , iar creşterea
lui q este superioarã scãderii lui p. În acestã situaţie creşterea cifrei de afaceri este
consecinţa unei cererii elastice, reflectatã prin coeficientul de elasticitate al cererii

în raport cu preţul cu valoare supraunitarã ( Eq / p > 1 ). Astfel, la o scãdere cu 1% a
preţului de vânzare, voluml producţiei cerute de piaţã va creşte cu mai mult de
1%, fapt care influenţeazã favorabil cifra de afaceri;
b) ∆CA = 0, dacã ∆q > 0; (q1 − q0 ) ⋅ p0 > 0 şi ∆p < 0; ( p1 − p0 ) ⋅ q1 < 0 , iar creşterea
lui q este egalã cu diminuarea lui p. Aceat caz este expresia unei cereri de
elasticitate unitarã ( Eq / p = −1 ), semnul aratã evoluţia în sens invers a celor doi
factori), când unei diminuãi cu 1% a preţului îi corespunde o creştere cu 1% a
producţiei şi când cifra de afaceri nu se modificã sub influenţa celor doi factori;
c) ∆CA < 0, dacã ∆q < 0; (q1 − q0 ) ⋅ p0 < 0 şi ∆p < 0; ( p1 − p0 ) ⋅ q1 < 0 , iar scãderea
lui q este superioarã diminuãrii lui p. Acesta este cazul cererii inelastice
( Eq / p < 1 ), când scãderii cu 1% a preţului îi corespunde o scãdere cu mai mult de
1% a volumului producţiei cerute. În acestã situaţie diminuarea cifrei de afaceri
este, de cele mai multe, ori consecinţa diminuãrii calitãţii producţiei destinate
vânzãrii.
Creşterea cifrei de afaceri pe seama creşterii preţului de valorificare a
producţiei este, în general, limitatã de capacitatea de absorbţie a pieţei, cu
excepţia cazului în care produsele care fac obiectul vânzãrii sunt de strictã
necesitate şi a cazului în care creşterea preţului este susţinutã de îmbunãtãţirea
semnificativã a calitãţii produselor.
• pentru întreprinderile care desfãşoarã numai activitate de producţie,
orientatã spre obţinerea unei game diversificate de produse:
CA = Pv = ∑ qi (si ) ⋅ pi ;
în care: - qi - volumul producţiei aferent sortimentului i de produs;
- si - structura sortimentalã a producţie vândute;
- pi - preţul aferent sortimentului i de produs.
• pentru întreprinderile care realizeazã numai o activitate de producţie, cu
producţia vândutã diferenţiatã pe clase de calitate:
CA = Pv = q ⋅ p = q ⋅ ∑ i i ;
s ⋅p
100
în care: - q - volumul total al producţiei vândute;

- p - preţul mediu de vânzare pe unitate de produs;
- si - structura producţiei pe clasele de calitate i;
- pi - preţul aferent clasei de calitate i.
Creşterea cifrei de afaceri (∆CA > 0) va fi, în acest caz, consecinţa creşterii
volumului producţiei vãndute ( ∆q > 0 ) şi a creşterii ponderii producţiei de calitate
superioarã ( ∆si > 0 ) valorificatã la preţuri superioare preţului mediu ( pi > p ).
• pentru întreprinderile care desfãşoarã numai activitate de comerţ cu
mãrfuri:
CA = Vmf = M v ⋅ a ;
în care: - M v - valoarea mãrfurilor vândute;
- a - cota medie de adaos comercial;

• pentru întreprinderile care desfãşoarã atât activitate de producţie cât şi
activitate de comerţ cu mãrfuri:
CA = Pv + Vmf = ∑ qi (si ) ⋅ pi + M v ⋅ a ; sau CA = Pv + Vmf = q ⋅ p + M v ⋅ a ;
Corespunzãtor primului model de analizã creşterea cifrei de afaceri
(∆CA > 0) poate fi influenţatã, pe de o parte, de creşterea producţiei vândute
(∆Pv > 0) şi de creşterea veniturilor din vânzarea mãrfurilor (∆Vmf > 0) . Pe de
altã parte, creşterea ponderii sortimentelor de produs ( ∆si > 0 ) care se valorificã
la preţuri superioare preţului mediu ( pi > p ) , creşterea valorii mãrfurilor vândute
(∆M v > 0) , precum şi creşterea cotei medii de adaos comercial (∆a > 0)
influenţeazã favorabil cifra de afaceri.
• pentru întreprinderile care nu valorificã integral producţia marfã
fabricatã, fie pentru cã utilizeazã o parte din aceasta pentru autoconsum,
fie pentru cã au dificultãţi de a-şi valorifica producţia:
CA = Pv + Vmf = Pf ⋅ Gv + Vmf ;
în care: - Pf - producţia marfã fabricatã;
- Gv - gradul de valorificare a producţiei fabricate;

În acest caz, diferenţa dintre producţia marfã fabricatã şi producţia vândutã
reprezintã contravaloarea produselor stocate sau a produselor livrate şi neîncasate.
Creşterea producţiei marfã fabricate (∆Pf > 0) şi a gradului de valorificare a
producţiei marfã fabricate (∆Gv > 0) influenţeazã cifra de afaceri în sensul
creşterii sale (∆CA > 0) .
• pentru a reflecta legãtura cauzalã dintre cifra de afaceri şi potenţialul
uman:
CA = N ⋅ W a = N ⋅ Z ⋅ W z = N ⋅ Z ⋅ h ⋅ W h ;
în care: - N - numãrul mediu de salariaţi;
- W a - productivitatea medie anualã a muncii;
- Z , h - numãrul mediu de zile şi respectiv de ore lucrate;
Wa
- W z - productivitatea medie zilnicã a muncii ( W z = );
Z
WZ
- W h - productivitatea medie orarã a muncii ( W h = ).
h
Dinamica crescãtoare a cifrei de afaceri, corespunzãtor acestui model de
analizã, poate fi rezultatul: creşterii (menţinerii sau descreşterii)
(∆ N > 0; ∆ N = 0; ∆ N < 0) numãrului mediu de salariaţi; creşterii productivitãţii
medii anuale a muncii ( ∆W a > 0 ), printr-o mai bunã valorificare a fondului de
timp de muncã (∆ Z > 0; ∆ h > 0) , o mai bunã organizare a muncii, prin creşterea
nivelului de calificare a forţei de muncã şi a gradului sãu de motivare, astfel încât
sã sporescã randamentul zilnic şi orar al muncii (∆W Z > 0; ∆W h > 0) .
• pentru a reflecta legãtura cauzalã dintre cifra de afaceri, resurselor
umane şi materiale:
Pex CA M f M 'f Pex CA
CA = N ⋅ ⋅ = N⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ;
N Pex N M f M 'f Pex
în care: - Pex / N - productivitatea muncii;

- CA / Pex - gradul de valorificare a producţiei exerciţiului;
- M f / N - gradul de înzestrare tehnicã a muncii;
- M 'f / M f - ponderea valorii mijloacelor fixe în funcţiune în totalul valorii

mijloacelor fixe;
- Pex / M 'f - randamentul mijloacelor fixe în funcţiune.
Potrivit acestui model de analizã, creşterea cifrei de afaceri (∆CA > 0) ar
putea fi influenţatã de: creşterea (menţinerea sau diminuarea) numãrului mediu de
salariaţi (∆ N > 0; ∆ N = 0; ∆ N < 0) şi a creşterii productivitãţii medii anuale a
muncii (∆Pex / N > 0) , astfel încât sã se asigure creşterea producţiei exerciţiului;
creşterea productivitãţii muncii poate fi efectul creşterii gradului de înzestrare
tehnicã a muncii (∆M f / N > 0) şi a gradului de utilizare a mijloacelor fixe din
dotare (∆M ' f / M f > 0) , astfel încât, sã sporeascã randamentul mijloacelor fixe
(∆Pex / M 'f > 0) ; creşterea gradului de valorificare a producţiei exerciţiului,

respectiv a producţiei vândute ( ∆CA / Pex > 0) .
• pentru a reflecta legãtura cauzalã dintre cifra de afaceri şi soldul mediu al
activelor circulante:
S AC
CA = ⋅T ;
Dr
în care: - S AC - soldul mediu al activelor circulante;
- Dr - durata de rotaţie a activelor circulante (zile/rotaţie);
- T - durata perioadei luate în analizã (360; 90; 30; 10 zile).
Creşterea soldului activelor circulante (∆ S AC > 0) şi diminuarea duratei de
rotaţie activelor circulante (∆Dr < 0) reprezintã cauze ale creşterii cifrei de afaceri
(∆CA > 0) .
Aplicaţia nr. 6: Analiza factorialã a cifrei de afaceri
Analiza factorialã a cifrei de afaceri, cazul întreprinderii care desfãşoarã
activitate de producţie şi comerţ cu mãrfuri:
CA = Pv + Vmf = Pv + M v ⋅ a
∆Pv
∆CA ∆M v
∆Vmf
∆a
Tabelul 13. Analiza factorialã a cifrei de afaceri
Nr. Specificare Simbol U.M. Perioada Abateri ± Influenţe ±
crt. Prec. Curentã Abs. Rel. Abs. Rel.
Cifra de afaceri CA mil. 1011,20 1056,30 45,10 4,46 - -
RON
I. Producţia vãndutã Pv mil. 938,39 1003,49 65,10 6,94 65,10 6,43
RON
II. Venituri din vânzarea Vmf mil. 72,81 52,81 -20 - 27,47 - 20,00 - 1,97
mãrfurilor RON
1. Valoarea mãrfurilor Mv kg 291,24 229,61 - 61,63 - 21,16 - 15,41 - 1,52
vândute
2. Cota medie de adaos a % 25,00 23,00 -2,00 - 8,00 - 4,59 - 0,45
comercial

∆CA = CA1 − CA0 = 45,10 mil. RON;
I. ∆Pv = ( Pv1 − Pv0 ) = 1003,49 − 938,39 = 65,10 mil. RON;
( )
II. ∆Vmf = Vmf1 − Vmf 0 = 52,81 − 72,81 = −20,00 mil. RON;
∆CA = ∆P v + ∆Vmf = 45,10 mil. RON;
( )
1. ∆M v = M v1 − M v0 ⋅ a 0 = −61,63 ⋅ 25% = −15,41 mil. RON;
( )
2. ∆ a = a1 − a0 ⋅ M v1 = −2% ⋅ 229,61 = −4,59 mil. RON;
∆Vmf = ∆M v + ∆ a = −15,41 − 4,59 = −20,00 mil. RON;

CA1 1056,30
∆rCA = ⋅ 100 − 100 = ⋅ 100 − 100 = 4,46% ;
CA0 1011,20
∆Pv 65,10
I. ∆rPv = ⋅ 100 = ⋅ 100 = 6,43% ;
CA0 1011,20
∆Vmf - 20,00
II. ∆rVmf = ⋅ 100 = ⋅ 100 = −1,97% ;
CA0 1011,20
∆rCA = ∆rPv + ∆rVmf = 4,46% ;

∆M v - 15,41
1. ∆rM v = ⋅ 100 = ⋅ 100 = −1,52% ;
CA0 1011,20
∆a - 4,59
2. ∆r a = ⋅ 100 = ⋅ 100 = −0,45% ;
CA0 1011,20
∆rVmf = ∆rM v + ∆r a = − 1,97% ;
În urma analizei datelor din tabelul anterior se observã creşterea
indicatorului cifrã de afaceri în perioada analizatã cu 45,10 milioane RON
(4,46%), ca urmare a influenţei urmãtorilor factori:
- producţia vândutã a sporit în perioada analizãtã cu 65,10 milioane RON
(6,94%), fapt care a determinat creşterea cifrei de afaceri cu aceaşi sumã (6,43%);
- veniturile din vânzarea mãrfurilor prin diminuarea lor cu 20 milioane
RON (27,47%) au contribuit la diminuarea cifrei de afaceri cu aceeaşi valoare
(1,97%);
- scãderea valorii mãrfurilor vândute cu 61,63 milioane RON (21,16%) a
influenţat negativ cifra de afaceri care s-a diminuat cu 15,41 milioane RON
(1,52%);
- reducerea cotei medii de adaos comercial cu 2% (cu 8 lei la 100 RON
valoare a mãrfurilor vândute) a antrenat scãderea cifrei de afaceri cu 4,59
milioane RON (0,45%).
Analiza factorialã a cifrei de afaceri, legãtura dintre cifra de afaceri şi
potenţialul uman:
CA = N ⋅ W a = N ⋅ Z ⋅ W z = N ⋅ Z ⋅ h ⋅ W h
∆N
∆CA ∆Z
∆h
∆W a
∆W z
∆W h
Tabelul 14. Analiza factorială a cifrei de afaceri

Nr. Specificare Simbol U.M. Prevãzut Realizat Abateri ± Influenţe ±
crt. Abs. Rel. Abs. Rel.
Cifra de CA mil. 1419,10 1056,30 -362,80 - 25,57 - -
afaceri RON
I. Numãr mediu pers. 100,00 125,00 25,00 25,00 354,77 25,00
de salariaţi
N
II. Productivitate mil. 14,1910 8,4504 - 5,7406 - 40,45 - 717,57 -50,57
a medie
Wa RON
anualã a /pers.
muncii
1. Nr. mediu de zile/ 236,517 211,26 - 25,257 - 10,68 - 189,42 -13,35
zile lucrate
Z pers
într-un an
2. Productivitate mil. 0,06 0,04 - 0,02 - 33,33 - 528,15 -37,22
a medie
Wz RON
zilnicã a /zi
muncii
a. Nr. mediu de ore/zi 8,00 8,00 0,00 0,00 0,00 0,00
ore lucrate pe
h
zi
b. Productivitate mil. 0,0075 0,005 - 0,0025 - 33,33 - 528,15 -37,22
a medie orarã
Wh RON
a muncii /orã

∆CA = CA1 − CA0 = −362,80 mil. RON;
I. ∆ N = ( N 1 − N 0 ) ⋅ W a0 = 25 ⋅ 14,1910 = 354,775 mil. RON;
( )
II. ∆W a = N 1 ⋅ W a1 − W a0 = 125 ⋅ (− 5,7406 ) = −717,575 mil. RON;
∆CA = ∆ N + ∆W a = −362,80 mil. RON;

( )
1. ∆ Z = N1 ⋅ Z 1 − Z 0 ⋅ W z 0 = 125 ⋅ (− 25,257 ) ⋅ 0,06 = −189,427 mil. RON;
( )
2. ∆Wz = N1 ⋅ Z1 ⋅ W z1 − W z 0 = 125 ⋅ 211,26 ⋅ (− 0,02 ) = −528,15 mil. RON;
∆W a = ∆Z + ∆Wz = −717,57 mil. RON;

( )
a. ∆ h = N1 ⋅ Z1 ⋅ h 1 − h 0 ⋅ Wh0 = 125 ⋅ 211,26 ⋅ 0 ⋅ 0,0075 = 0,00 mil. RON;
( )
b. ∆Wh = N1 ⋅ Z1 ⋅ h1 ⋅ W h1 − W h0 = 125 ⋅ 211,26 ⋅ 8 ⋅ (−0,025) = −528,15 mil. RON;
∆Wz = ∆ h + ∆Wh = −528,15 mil. RON;

CA1 1056,30
∆rCA = ⋅ 100 − 100 = ⋅ 100 − 100 = −25,57% ;
CA0 1419,10
∆N 354,77
I. ∆r N = ⋅ 100 = ⋅ 100 = 25% ;
CA0 1419,10
∆W a - 717,57
II. ∆rW a = ⋅ 100 = ⋅ 100 = −50,57% ;
CA0 1419,10
∆rCA = ∆r N + ∆rW a = −25,57% ;
∆Z - 189,42
1. ∆r Z = ⋅ 100 = ⋅ 100 = −13,35% ;
CA0 1419,10
∆W z - 528,15
2. ∆rW z = ⋅ 100 = ⋅ 100 = −37,22% ;
CA0 1419,10
∆rW z = ∆r Z + ∆rW z = −50,57% ;
∆h 0,00
a. ∆r h = ⋅ 100 = ⋅ 100 = 0,00% ;
CA0 14191
∆W h - 528,15
b. ∆rW h = ⋅ 100 = ⋅ 100 = −37,22% ;
CA0 14191
∆rW z = ∆r h + ∆rW h = −37,22% .
Indicatorul cifră de afaceri s-a diminuat în perioada analizată cu 362,80
milioane RON (25,57%). Acest fapt se explică prin influenţa următorilor factori:
- numărul mediu de salariaţi angajaţi în întreprinderea analizată a crescut,
în perioada curentă faţă de perioada de bază, cu 25 persoane (25%), fapt care a
exercitat influenţă pozitivă asupra cifrei de afaceri, care s-a majorat cu 354,77
milioane RON (25%);
- productivitatea medie anuală a muncii s-a diminuat cu 5,7406 milioane
RON pe persoană (40,46%), antrenând diminuarea cifrei de afaceri cu 717,57
milioane RON (50,57%);
- numărul mediu de zile lucrate într-un an de o persoană s-a diminuat cu
25,257 zile (10,68%), fapt care explică diminuarea indicatorului cifră de afaceri
cu 189,42 milioane RON (13,35%);
- productivitatea medie zilnică a muncii s-a diminuat cu 0,02 milioane

RON pe zi (33,33%), exercitând o influenţă nefavorabilă asupra cifrei de afaceri
care s-a diminuat, în perioada analizată, cu 528,15 milioane RON (37,22%);
- numărul mediu de ore lucrate pe zi nu s-a modificat şi nu a exercitat
influenţă asupra cifrei de afaceri;
- productivitatea medie orarã a muncii s-a diminuat cu 0,0025 milioane
RON pe oră (33,33%), ceea ce a exercitat influenţă negativă asupra cifrei de
afaceri, care a înregistrat o descreştere cu 528,15milioane RON (37,22%).
Prin urmare, având în vedere faptul că cifra de afaceri a suferit influenţa
negativă cea mai mare din partea factorului productivitate medie anuală a muncii,
măsurile menite să înlăture această influenţă ar putea viza: creşterea
productivităţii medii orare şi a celei medii zilnice, ca modalitãţi intensive de
ameliorare a indicatorului cifră de afaceri; sporirea timpului efectiv lucrat, ca o
modalitate extensivă de creştere a indicatorului cifră de afaceri; ridicarea nivelului
de calificare a forţei de muncă; mai buna motivare a personalului; organizarea
eficientă a fluxului tehnologic şi a activităţii de exploatare; creşterea gradului de
dotare tehnică din întreprindere.
2.2.1.3. Analiza cifrei de afaceri în corelaţie cu capacitatea de producţie şi

cererea pieţei
Mãrimea cifrei de afaceri este direct condiţionatã, pe de o parte, de
potenţialul intern al întreprinderii, materializat în capacitatea de producţie
disponibilã, resursele materiale, financiare, umane pe care le posedã şi, pe de altã
parte, de cererea solvabilã a pieţei. Creşterea cererii efective şi potenţiale pentru
produsele oferite motiveazã întreprinderea sã-şi extindã capacitatea de producţie,
iar scãderea intresului consumatorilor pentru produsele întreprinderii o
îndreptãţeşte pe aceasta sã regândeascã şi sã reproiecteze structura de producţie,
astfel încât, capacitatea de producţie sã fie integral folositã, cu consecinţe pozitive
asupra cifrei de afaceri. Capacitatea de producţie reflectã producţia maximã care
se poate obţine într-o perioadã datã, într-o anumitã structurã şi calitate, în
condiţiile utilizãrii normale a capitalului tehnico-productiv, potrivit unui regim de
lucru eficient. Capacitatea de producţie se exprimã, de regulã, în unitãţi fizice de

produs.
Metodologic analiza cifrei de afaceri în corelaţie cu capacitatea de
producţie şi cererea pieţei utilizeazã indicatorii de sintezã exprimaţi prin
modelele urmãtoare:
• gradul de utilizare a capacitãţii de producţie ( Guc ) :
Pf
Guc = ⋅100 ;
Cp
în care: - Pf - producţia fabricatã;
- C p - capacitatea de producţie.
Valoarea mai micã decât 100% a indicatorului evidenţiazã un disponibil
sau o rezervã neutilizatã de capacitate de producţie care, în cazul creşterii cererii
pieţei, va putea permite sporirea producţiei întreprinderii fãrã angajarea unor
investiţii suplimentare în noi capacitãţi de producţie.
• gradul de satisfacere a cererii ( Gsc ) :
CA
Gsc = ⋅100 ;
Ce
în care: - CA - cifra de afaceri;
- Ce - cererea estimatã.
Atunci când valoarea indicatorului tinde sã se apropie de 100%, înseamnã
cã sporeşte capacitatea întreprinderii de a satisface cererea estimatã, iar tendinţa
de scãdere a indicatorului este expresia imposibilitãţii satisfacerii cererii, datoritã
unor cauze precum: diminuarea calitãţii produselor, apariţia unor concurenţi care
posedã avantaje competitive semnificative, scãdererea cererii solvabile pentru
produsele întreprinderii, schimbãrile intervenite în structura şi preferinţele
clienţilor, impactului nefavorabil pe care produsele întreprinderii le exercitã
asupra mediului ambiant şi asupra calitãţii vieţii, conjunctura economicã
nefavorabilã etc.
• gradul de valorificare a producţiei ( Gvp ):
CA
Gvp = ⋅ 100 ;
Pf
Dacã în dinamicã indicatorul tinde spre 100%, cifra de afaceri va creşte ca
urmare a preocupãrii întreprinderii de a recupera contravaloarea produselor
facturate şi neîncasate şi de a reduce stocurile de produse finite şi semifabricate,
care reprezintã imobilizãri de resurse financiare ce exercitã influenţã nefavorabilã
asupra lichiditãţii întreprinderii.
• cota de piaţã a întreprinderii ( C p ), calculatã dupã modelele:
a) pentru cazul în care vânzarea se realizeazã pe o singurã piaţã:
Vp
Cp = ⋅100 ;
Vt
b) pentru cazul în care vânzarea se realizeazã pe mai multe zone ale pieţei:
Cp = ∑ si ⋅ cpi ;
100
în care: - V p - vânzãrile proprii ale întreprinderii pe o anumitã zonã sau piaţã,
exprimate în volum sau valoric;
- Vt - totalul vânzãrilor din zona sau piaţa respectivã, în volum sau în
expresie valoricã;
- si - structura vânzãrilor întreprinderii pe diverse zone ale pieţei;
- cpi - cota de piaţã deţinutã de fiecare zonã în cadrul pieţei totale.
Realizarea unui nivel oarecare al cotei de piaţã se înscrie printre
obiectivele întreprinderii, în funcţie de care se evalueazã succesul global al
întreprinderii şi puterea sa de piaţã. În calitatea sa de indicator de sintezã a
capacitãţii concurenţiale a unui produs, grup de produse sau a întreprinderii, cota
de piaţã este un indiciu cu privire la gradul de satisfacere a clienţilor şi descrie
modul în care preferinţele consumatorilor se distribuie pe produse şi întreprinderi
concurente.
Aplicaţia nr. 7: Analiza cotei medie de piaţă:
Cp = ∑ si ⋅ cpi ;
100
Tabelul 15. Analiza cotei de piaţă

Vânzãri proprii Vânzãri totale Cota de piaţã Structura vânz.
Piaţa de (mii RON) (mii. RON) (%) totale (%) ∑ s i1 ⋅ cp i 0
desfacere Prev. Realiz. Prev. Realiz. Prev. Realiz Prev. Realiz. 100
.
Zona I 650 672 5500 6720 11,82 10,00 20,85 24,23 2,86
Zona a-II-a 1320 1589 7680 8130 17,19 19,55 29,12 29,32 5,04
Zona a-III- 308 434 3800 3320 8,11 13,07 14,40 11,97 0,97
a
Zona a-IV- 3420 3223 9400 9560 36,38 33,71 35,63 34,48 12,54
a
Total piaţã 5698 5918 26380 27730 21,60 21,13 100 100 21,41

∆C p = C p1 − C p0 = 21,13 − 21,60 = −0,47% ;
I. ∆si =
∑ si 1
⋅ cpi0
−
∑ si 0
⋅ cpi0
= 21,41 − 21,60 = −0,19% ;
100 100
II. ∆cpi = ∑
si1 ⋅ cpi1
−
∑ si 1
⋅ cpi0
= 21,13 − 21,41 = −0,28 %;
100 100
∆C p = ∆si + ∆cpi = −0,47% .
∆C p1
∆rC p = ⋅ 100 = −2,18% ;
∆C p0
∆s i
I. ∆rsi = ⋅ 100 = −0,88% ;
∆C p0
∆cpi
II. ∆rcpi = ⋅ 100 = −1,30%;
∆C p0
∆rC p = ∆rsi + ∆rcpi = −2,18% .
Diminuarea sensibilã, cu 0,47%, a cotei medii de piaţã pe care o deţine
întreprinderea pe piaţa produsului considerat, a fost determinatã de scãderea
ponderii vânzărilor în Zona a - IV-a, de la 35,63% în perioada de bază, la 34,48%,
în perioada curentă, în condiţiile în care cotele de piaţă deţinute de această zonă
(36,38% şi 33,71%) sunt superioare cotelor medii de piaţă (21,60% şi 21,13%).
2.2.1.4. Analiza cifrei de afaceri de echilibru

Cifra de afaceri de echilibru ( CAe ) este cifra de afaceri ( CA ) care permite
întreprinderii acoperirea tuturor cheltuielilor ( CT ), variabile ( CV ) şi fixe ( CF ),
ocazionate de obţinerea şi valorificarea unui anumit volum al producţiei ( Q ),
astfel încât, rezultatul întreprinderii calculat ca diferenţã între cifra de afaceri şi
cheltuielile totale sã fie nul. Aşadar, cifra de afaceri de echilibru plaseazã
întreprinderea în punctul de echilibru, în care nu înregistreazã nici profit ( P ) nici
pierdere.
În literatura de specialitate sunt cunoscute mai multe modalitãţi de
configurare a punctului de echilibru şi, respectiv, a cifrei de afaceri de echilibru.
Potrivit metodei aritmetice se pleacã de la ideea cã în punctul de echilibru,
profitul fiind nul, cifra de afaceri este egalã cu cheltuielile totale:
CA = CT ;
CA = CV + CF ;
Q ⋅ p = Q ⋅ cv + CF ;
CF
Q = Qe = ;
p − cv
CAe = Qe ⋅ p;
în care: - p - preţul de vânzare unitar;
- cv - costul variabil pe unitate de produs;
Metoda marjei de contribuţie susţine cã întreprinderea se va afla în
punctul de echilibru când marja de contribuţie asupra costurilor variabile ( M )
egaleazã cheltuielile fixe totale. Marja asupra costurilor variabile se calculeazã ca
diferenţã între cifra de afaceri şi cheltuielile variabile. Indicatorul reflectã
surplusul rãmas dupã ce din cifra de afaceri au fost acoperite cheltuielile variabile
totale, surplus destinat acoperirii cheltulielilor fixe totale.
M = CF ;
CA − CV = CF ;
P = M − CF = 0;
Se poate, de asemenea, determina proporţia ( m ) în care marja asupra
costurilor variabile participã la acoperirea cheltuielilor fixe, astfel:
M CA − CV CV
m(%) = = =1− ;
CA CA CA
M
CA = ; în punctul de echilibru M = CF ;
m
CF
CA = CAe = ;
CV
1−
CA
Cifra de afaceri de echilibru face parte din sistemul indicatorilor utilizati în
analiza cost-volum-profit pentru aprecierea riscului de exploatare şi stã la baza
calculului şi interpretãrii altor indicatori utilizaţi în analiza riscului, precum marja
de siguranţã.
Aplicaţia nr. 8: Analiza cifrei de afaceri de echilibru:

Tabelul 16. Analiza cifrei de afaceri de echilibru
Nr. Indicatori Perioada:
crt. N N+1
1. Volumul producţiei Q - mii buc. 12 15
2. Preţul de vânzare p - mii RON/buc. 14 16
3. Costul variabil unitar cv - mii RON /buc. 11 10
4. Cifra de afaceri CA - mil. RON 168 240
5. Cheltuieli variabile CV - mil. RON 132 150
6. Cheltuieli fixe CF - mil. RON 27 30
7. Producţia de echilibru Oe = CF / p − cv - mii buc. 9 5
8. Cifra de afaceri de echilibru CAe = Qe ⋅ p - mil. RON 126 80
9. Marja asupra costurilor variabile M = CA − CV - mil. RON 36 90
10. Marja procentualã asupra costurilor variabile m = M / CA - % 21,43 37,50
11. Cifra de af. de echilibru CAe = CF /(1 − CV / CA) - mil. RON 126 80

În urma analizei informaţiilor din tabelul anterior, constatãm diminuarea
cifrei de afaceri de echilibru în perioada analizatã cu 46 milioane RON, fapt care
poate fi apreciat ca fiind pozitiv. Aceasta înseamnã cã în anul n+1 întreprinderea
trebuie sã realizeze o cifrã de afaceri de 80 milioane RON (contravaloarea a 5 mii
bucãţi de prdus) pentru a-şi acoperi integral cheltuielile efectuate cu obţinerea şi
comercializarea producţiei, fãrã a realiza profit. Acelaşi lucru se realizeazã în anul
n cu o cifrã de afaceri de 126 milioane RON, ceea ce înseamnã cã întreprinderea

atinge mai târziu punctul de echilibru şi, în consecinţã, va începe sã înregistreze
profit doar dupã ce va realiza şi comercializa o producţie mai mare decât
producţia de echilibru, egalã cu 9 mii bucãţi de produs. Evoluţia cifrei de afaceri
de echilibru este este influenţatã de creşterea preţului de vânzare cu 2 mii RON
/buc şi de scãderea costului variabil unitar cu o mie RON /buc.
În anul n 21,43% din cifra de afaceri (36 milioane RON) participã la
acoperirea cheltuielilor fixe şi eventual la obţinerea profitului, dupã ce mai întâi
au fost acoperite cheltuielile variabile. În exerciţiul n+1 37,50% din cifra de
afaceri (90 milioane RON) este destinatã acoperirii cheltuielilor fixe şi obţinerii
profitului.
2.2.2. Analiza marjei comerciale

Marja comercialã ( M c ) este un indicator de performanţã care reflectã
surplusul de valoare derivat din comerţul cu mãrfuri (bunuri revândute în starea în
care au fost cumpãrate, fãrã a fi suspuse unor transformãri esenţiale). Indicatorul
are semnificaţie deosebitã pentru întreprinderile cu profil comercial, pentru cã de
valoarea sa depind puterea financiarã şi perspectivele de creştere şi dezvoltare ale
întreprinderii.
Marja comercialã poate fi exprimatã în mãrimi absolute şi relative. În
mãrimi absolute, marja comercialã este diferenţa dintre veniturile din vânzarea
mãrfurilor ( Vmf ) şi cheltuilelile privind mãrfurile ( Chmf ), dupã modelul urmãtor:
M c = Vmf − Chmf = Vmf − (c + cha + ∆s ) ;
în care: - c - costul de cumpãrare al mãrfurilor vândute;
- cha - cheltuielile de achiziţie a mãrfurilor;
- ∆s - variaţia stocurilor de mãrfuri, respectiv diferenţa dintre stocul de
mãrfuri de la începutul exerciţiului şi stocul de mãrfuri de la sfârsitul exerciţiului.
Ţinând seama de factorii care intervin în acest model de calcul al marjei
comerciale, se poate aprecia cã majorarea indicatorului ( ∆M c > 0 ) poate fi
rezultatul creşterii în ritm superior a veniturilor din vânzarea mãrfurilor
comparativ cu ritmul de creştere a cheltuielilor privind mãrfurile ( IVmf > I Chmf ).
În acelaşi timp, diminuarea cheltuielilor privind mãrfurile, în special a

cheltuielilor cu stocarea, influenţeazã pozitiv marja comercialã. O variaţie
pozitivã a stocului de mãrfuri, concretizatã într-un stoc la sfârşitul exerciţiului
inferior stocului de la începutul exerciţiului, indicã comercializarea parţialã a
mãrfurilor aflate în stoc la începutul perioade analizate, respectiv creşterea vitezei
lor de rotaţie, care influenţeazã marja comercialã în sensul creşterii sale, şi
invers.
În mãrimi relative, marja comercialã se exprimã prin ratele de marjã,
determinate dupã relaţiile:
Mc Mc
RM c = ⋅100 ; RM c = ⋅100 ;
Vmf Chmf
Prima dintre cele douã rate ale marjei comerciale poate fi interpretatã în
corelaţie cu politica de preţuri a întreprinderii, astfel:
• creşterea ratei marjei comerciale, însoţitã de o reducere a veniturilor din
vânzarea mãrfurilor, este rezultatul unei politici de preţuri înalte, menitã sã
asigure menţinerea sau creşterea marjei comerciale;
• diminuarea ratei marjei comerciale, concomitent cu creşterea veniturilor
din vânzarea mãrfurilor, se realizeazã în condiţiile unei politici de preţuri
scãzute, care conservã sau sporesc partea de piaţã a întreprinderii;
• amplificarea ratei marjei comerciale, paralel cu sporirea veniturilor din
vânzarea mãrfurilor, este semn cã întreprinderea şi-a îmbunãtãţit poziţia
concurenţialã, oferind mãrfuri competitive.
Rata marjei comerciale poate fi analizatã factorial pe grupe de mãrfuri,
existând astfel posibilitatea aprecierii contribuţiei fiecãrei grupe de mãrfuri la
realizarea performanţelor comerciale ale întreprinderii. Rezultatele acestei analize
pot orienta managerul în elaborarea unei politici comerciale selective, respectiv
activitatea întreprinderii va fi orientatã spre comercializarea grupelor de mãrfuri
care aduc rate semnificative ale marjei comerciale. Modelul folosit pentru analiza
factorialã a ratei marjei comerciale, pe grupe de mãrfuri, este cel de mai jos:
RM c =
∑ si ⋅ rmc i
;
100
în care: - si - structura vânzãrilor pe grupe de mãrfuri, respectiv ponderea valoricã

a grupei de marfã i în totalul vânzãrilor de mãrfuri;
- rmci - rata marjei comerciale aferentã grupei i de mãrfuri.
Creşterea ponderii grupelor de mãrfuri ( ∆si > 0 ) la care se înregistreazã

rate ale marjei comerciale superioare ratei totale (medii) a marjei comerciale
( rmci > RM c ) are drept consecinţã creşterea indicatorului rata marjei comerciale
( ∆RM c > 0 ).
Acest indicator se interpreteazã în strânsã legãturã cu natura mãrfurilor
comercializate. În general, se înregistreazã rate ale marjei comerciale foarte
ridicate în cazul comercializãrii bunurilor de lux şi a bunurilor de folosinţã cãrora
li se asigurã servicii postvânzare. Astfel de bunuri contribuie la creşterea
performanţelor comerciale ale întreprinderilor care le distribuie, nu prin volumul
mare al vânzãrilor, ci prin rate ale marjelor comerciale individuale foarte mari.
Întreprindrile care comercializeazã bunuri pentru consumul curent, în mari
suprafeţe comerciale (supermarketuri, hipermarketuri etc.), îşi sporesc
performanţele comerciale nu pe seama ratelor comerciale individuale, care în
cazul acestor mãrfuri şi acestui tip de distribuţie sunt mici, ci prin volumul mare al
vânzãrilor.
Aplicaţia nr. 9: Analiza marjei comerciale:
Analiza factorialã a marjei comerciale, dupã modelul:
M c = Vmf − Chmf = Vmf − (c + cha + ∆s )
Tabelul 17. Analiza factorialã a marjei comerciale
Nr. Specificare Perioada Abateri ±
crt. (mil. RON) Preced. Curentã Abs. Rel.
Marja comercialã 40,00 25,00 - 15,00 - 37,50
I. Venituri din vânzarea mãrfurilor 72,81 52,81 - 20,00 - 27,47
II. Cheltuieli privind mãrfurile 32,81 27,81 - 5,00 - 15,24
1. Costul de cumpãrare a mãrfurilor 17,31 12,50 - 4,81 - 27,79
2. Cheltuieli de achiziţie aferente 5,50 5,50 0,00 0,00
3. Variaţia stocurilor 10,00 9,81 - 0,19 - 1,90
∆Vmf ∆c
∆M c
∆Chmf ∆cha
∆s
M c = M c1 − M c0 = 25,00 − 40,00 = −15,00 mil. RON;
I. ∆Vmf = Vmf1 − Vmf 0 = 52,81 − 72,81 = −20,00 mil. RON;
II. ∆Chmf = Chmf 0 − Chmf1 = 32,81 − 27,81 = 5,00 mil. RON;
∆M c = ∆Vmf + ∆Chmf = − 20,00 + 5,00 = −15 mil. RON;

1. ∆c = c0 − c1 = 17,31 − 12,50 = 4,81 mil. RON;
2. ∆cha = cha 0 − cha = 5,50 − 5,50 = 0,00 mil. RON;
1
3. ∆s = s0 − s1 = 10,00 − 9,81 = 0,19 mil. RON;

∆Chmf = ∆c + ∆cha + ∆s = 5,00 mil. RON;
Mc 25
∆rM c = 1
⋅ 100 − 100 = ⋅ 100 − 100 = −37,50% ;
Mc 40
0
∆Vmf − 20
I. ∆rVmf = ⋅ 100 = ⋅ 100 = 50,00% ;
Mc 40
0
∆Chmf 5,00
II. ∆rChmf = ⋅ 100 = ⋅ 100 = 12,50% ;
Mc 40
0
∆rM c = ∆rVmf + ∆rChmf = - 37,50%;

∆c 4,81
1. ∆rc = ⋅ 100 = ⋅ 100 = 12,03% ;
Mc 40
0
∆cha
2. ∆rcha = ⋅ 100 = 0% ;
Mc
0
∆s 0,19
3. ∆rs = ⋅ 100 = ⋅ 100 = 0,47% ;
Mc 40
0
∆rChmf = ∆rc + ∆rcha + ∆rs = 12,50% .

Marja comercială a înregistrat, în perioada analizatã, o scãdere de 15
milioane lei (37,50%) datorată influenţei următorilor factori:
- veniturile din vânzarea mãrfurilor s-au diminuat cu 20 milioane RON
(27,47%), în perioada supusă analizei, antrenând reducerea marjei comerciale cu
aceeaşi sumã (50%);
- diminuarea cheltuielilor privind mãrfurile cu 5 milioane RON (15,24%) a
determinat o creştere a marjei comerciale cu 5 milioane RON (12,50%);
- componenta costul de cumpărare al mărfurilor vândute s-a redus cu 4,81
milioane RON (27,79%), influenţând pozitiv indicatorul analizat, care s-a majorat
în aceeaşi perioadă cu 4,81 milioane RON (12,03%);
- cheltuielile de achiziţie aferente nu s-au modificat şi nu au determinat
modificãri ale marjei comerciale;
- diminuarea valorii stocurilor de mãrfuri cu 0,19 milioane RON (1,90%) a
antrenat reducerea în aceeaşi măsură (0,47%) a indicatorului marjă comercială.
Astfel, diminuarea marjei comerciale este în primul rând rezultanta
diminuãrii într-un ritm superior a veniturilor din vânzarea mãrfurilor
( IVmf = 72,53% ) comparativ cu ritmul de diminuare a cheltuielilor privind
mãrfurile ( I Chmf = 84,76% ). În consecinţă, pentru a imprima o evoluţie
ascendentă indicatorului marjă comercială trebuie avute în vedere măsuri care ar

avea drept efect creşterea veniturilor din vânzarea mãrfurilor, cum ar fi:
diversificarea gamei mărfurilor oferite pieţei, ca urmare a identificării cererii de
noi bunuri; creşterea în structura vânzărilor a ponderi mărfurilor care asigură rate
ale marjei comerciale semnificative; diminuarea costurilor totale de cumpărare a
mărfurilor etc.
Analiza factorialã a ratei marjei comerciale, dupã modelul:
RM c =
∑ si ⋅ rmc i
;
100
Tabelul 18. Analiza ratei marjei comerciale

Grupe Venituri din Structura Rata marjei
de vânz. mãrf. vânzãrilor comerciale
mãrfuri ( Vmf - mil. RON) ( si - %) ( rmci - %)
A 23,30 13,20 32 25 5,10 5,25

B 10,19 21,65 14 41 10,80 4,00
C 39,32 17,96 54 34 14,00 5,85
Total 72,81 52,81 100 100 10,70 4,94
a) analiza în mărimi absolute:

∆RM c = RM c − RM c = 4,94 − 10,70 = −5,76% ;
1 0
I. ∆si =
∑ si 1
⋅ rmci
0
−
∑ si 0
⋅ rmci
0
= 10,47 − 10,70 = −0,23% ;
100 100
II. ∆rmci =
∑ si 1
⋅ rmci
1
−
∑ si 1
⋅ rmci
0
= 4,94 − 10,47 = −5,53% ;
100 100
∆RM c = ∆si + ∆rmci = −5,76% .
b) analiza în mărimi relative:
RM c 4,94
∆rRM c = 1
⋅ 100 − 100 = ⋅ 100 − 100 = −53,83% ;
RM C 10,70
0
∆si − 0,23
I. ∆rsi = ⋅ 100 = ⋅ 100 = −2,15% ;
RM c 10,70
0
∆rmci − 5,53
II. ∆rrmci = ⋅ 100 = ⋅ 100 = −51,68% ;
RM c 10,70
0
∆rRM c = ∆rsi + ∆rrmci = −53,83 %.

Rata marjei comerciale pe total grupă de mărfuri a înregistrat o evoluţie
nefavorabilă, diminuându-se în perioada analizată cu 5,76%. Evoluţia
indicatorului este consecinţa următoarelor influenţe:
- structura vânzărilor de mărfuri a influenţat negativ indicatorul de
analizat, determinând reducerea acestuia cu 0,23%, fapt explicat prin diminuarea,
de la o perioadă la alta, a ponderii deţinute de grupa C de mărfuri, de la 54% la
34%, grupă pentru care s-au înregistrat rate individuale ale marjei comerciale
superioare (14,00% şi 5,85%) ratei marjei comerciale totale (10,70 şi 4,94%);
- rata individuală a marjei comerciale, prin diminuarea sa, a determinat
descreşterea indicatorului analizat cu 5,53%, prin faptul că ratele individuale ale
marjelor comerciale grupelor B şi C s-au diminuat de la o perioadă la alta cu
62,96% şi respectiv cu 58,21%.
2.2.3. Analiza producţiei exerciţiului

Producţia exerciţiului ( Pex ) este un indicator specific întreprinderilor care
au ca obiect de activitate producţia. Ea dimensioneazã întreaga activitate realizatã
de întreprindere într-un exerciţiu, fiind expresia valoricã a tot ceea ce se produce
în întreprindere, respectiv valoarea producţiei vândute ( Pv ), variaţia stocurilor de
produse finite şi a producţiei în curs de execuţie ( ± Ps ) şi valoare producţiei
imobilizate ( Pi ), care potrivit Ordinului 1752/2005 se numeşte „Producţia
realizatã de entitate pentru scopurile sale proprii şi capitalizatã”:
Pex = Pv ± Ps + Pi ;
Producţia exerciţiului este un indicator cu caracter neomogen, deoarece
elementele care o determinã sunt evaluate diferenţiat, astfel:
- producţia vândutã este evaluatã la preţul de vânzare, ea se constituie din
facturãrile de produse finite, semifabricate, produse reziduale etc. la preţul de
vânzare fãrã TVA, inclusiv reducerile acordate dupã facturare. Nu se încadreazã
în producţia vândutã bunurile achiziţionate şi revândute, fãrã a fi supuse unor
transformãri prin intermediul unui proces productiv;
- producţia stocatã este evaluatã la costul de producţie, ea reflectã variaţia
în plus sau în minus dintre valoarea la cost de producţie a stocului de produse
finite şi produse în curs, la finele perioadei, şi valoarea stocurilor iniţiale, fãrã a
lua în calcul provizioanele pentru depreciere. Variaţia negativã a producţiei
stocate (soldul debitor al contului 711 ”Variaţia stocurilor”) înseamnã un stoc la
sfârşitul perioadei inferior stocului de la începutul perioadei, ca urmare a
comercializãrii unei pãrţi din stocurile de produse finite şi semifabricate. Variaţia
pozitivã a producţiei stocate (soldul creditor al contului 711 ”Variaţia stocurilor”)
reflectã creşterea stocului de produse finite şi semifabricate la sfârşitul perioadei

care, dacã este însoţitã de diminuarea vânzãrilor, reflectã dificultãţile
întreprinderii de a-şi valorifica producţia. IAS 1 „Prezentarea situaţiilor
financiare” precizeazã cã variaţia stocurilor de produse şi producţie în curs de
execuţie reprezintã o corecţie a cheltuielilor de producţie pentru a reflecta fie
faptul cã producţia a crescut nivelul stocurilor, fie cã vânzãrile suplimentare au
diminuat nivelul stocurilor. IAS 1 prezintã variaţia stocurilor de produse şi
producţie în curs de execuţie ca prim element al cheltuielilor de exploatare şi nu
ca pe o componentã a veniturilor de exploatare, aşa cum este prezentat în Contul
de profit şi pierdere din ţara noastrã;
- producţia imobilizatã este evaluatã la costul de producţie, ea este
reprezentatã de valoarea imobilizãrilor corporale şi necorporale realizate în regie
proprie de întreprindere, care nu sunt destinate pieţei ci satisfacerii unor necesitãţi
interne ale acesteia.
Producţia exerciţiului este analizatã din punct de vedere al dinamicii şi
structurii sale, evidenţiindu-se totodatã cauzele care imprimã o anumitã tendinţã
indicatorului. Este de dorit pentru întreprindere ca sporirea producţiei exerciţiului
sã se realizeze pe seama creşterii producţiei vândute (ca urmare a: îmbunãtãţirii
politicii de produs, dezvoltãrii de noi pieţe etc.) şi nu pe seama creşterii
componentei producţie stocatã (fapt care poate fi consecinţa unei: necorelãri între
cererea şi oferta de produse, poziţii slabe pe piaţã din cauza lipsei avantajelor
competitive, concurenţe agresive, strategii de piaţã defectuoase etc.).
Aplicaţia nr. 10: Analiza producţiei exerciţiului:
Analiza dinamicii şi structurii producţiei exerciţiului, dupã modelul:
Pex = Pv + Ps + Pi ;
Tabelul 19. Analiza dinamicii şi structurii producţiei exerciţiului
Specificare Perioada (mil. RON) Abateri ± Structura Pex (%):
Prec. Curentã Abs. Rel. Prec. Curentã
Producţia exerciţiului ( Pex ) 1873,80 1664,40 -209,4 -11,18 100,00 100,00
Producţia vândutã ( Pv ) 938,39 1003,49 65,10 6,94 50,08 60,29
Producţia stocatã ( Ps ) Sold C. 445,50 300,00 -145,5 -32,66 23,78 18,02
Producţia imobilizatã ( Pi ) 489,91 360,91 -129,0 -26,33 26,14 21,69
a) analiza în mărimi absolute:

∆Pex = Pex 1 − Pex 0 = 1664,40 − 1873,80 = −209,40 mil. RON;
1. ∆Pv = Pv 1 − Pv 0 = 1003,49 − 938,39 = 65,10 mil. RON;
2. ∆Ps = Ps 1 − Ps 0 = 300,00 − 445,50 = −145,50 mil. RON;
3. ∆Pi = Pi 1 − Pi 0 = 360,91 − 489,91 = −129,00 mil. RON;
∆Pex = ∆Pv + ∆Ps + ∆Pi = 209,40 mil. RON;

Pex 1 1664,40
∆rPex = ⋅ 100 − 100 = ⋅ 100 − 100 = −11,17% ;
Pex 0 1873,80
∆Pv 65,10
∆rPv = ⋅ 100 = ⋅ 100 = 3,47% ;
Pex 0 1873,80
∆Ps − 145,50
∆rPs = ⋅ 100 = ⋅ 100 = −7,76% ;
Pex 0 1873,80
∆Pi − 129,00
∆rPi = ⋅ 100 − 100 = ⋅ 100 = −6,88% ;
Pex 0 1873,80
∆rPex = ∆rPv + ∆rPs + ∆rPi = −11,17 %

În perioada analizatã se constatã diminuarea producţiei de exerciţiu cu
209,40 milioane RON (11,17 %), datoritã influenţei urmãtorilor factori:
- producţia vândutã a crescut cu 65,10 milioane RON (6,94%),
determinând creşterea indicatorului analizat cu aceeaşi valoare (3,47%); se
constatã cã în structura producţiei exerciţiului aceastã componentã are pondere
hotãrâtoare şi crescãtoare, respectiv 50,08% în exerciţiul precedent şi 60,29% în
exerciţiul precedent;
- producţia stocatã s-a diminuat cu 145,50 milioane RON (32,66%) având
ca efect scãderea producţiei exerciţiului cu 145,50 milioane RON (7,76%); în
structura producţiei exerciţiului ponderea producţiei stocate se reduce cu 5,76%,
ceea ce indicã cã întreprinderea are piaţã de desfacere pentru produsele sale;
- producţia imobilizatã s-a diminuat cu 129 milioane RON (26,33%),

determinând o modificare în acelaşi sens a producţiei exerciţiului (6,88%);
tendinţa descrescãtoare a acestui factor se observã şi în structura producţiei
exerciţiului, când se reduce cu 4,45%.
2.2.4. Analiza valorii adãugate

Întreprinderea, prin specificul activitãţii pe care o desfãşoarã, transformã
ansamblul factorilor de producţie achiziţionaţi de la terţi (input-uri) în bunuri şi
servicii cu valoare superioarã (output-uri), destinate a fi valorificate la un preţ
acceptat de piaţã. Diferenţa dintre valoarea bunurilor şi serviciilor produse şi
vândute şi valoarea bunurilor şi serviciilor cumpãrate şi consumate reprezintã
valoarea adãugatã creatã de întreprindere.
Prin urmare, într-o primã accepţiune, valoarea adãugatã exprimã plusul
de bogãţie sau valoarea nou creatã de întreprindere prin activitatea tehnico-
productivã, peste valoarea bunurilor şi serviciilor achiziţionate de la terţi şi
consumate în procesul productiv, fiind unul dintre cei mai pertinenţi indicatori ai
creşterii întreprinderii.
Calculul valorii adãugate ţine seama de faptul cã output-ul unei
întreprinderi reprezintã frecvent imput-ul alteia, iar prin deducerea valorii acestora
din urmã (consumuri intermediare) din valoarea producţiei realizate de
întreprindere se evitã dublele înregistrãri. Acest fapt face din valoarea adãugatã un
indicator de mãsurare a performanţelor activitãţii de exploatare mai realist decât
cifra de afaceri, care include un anumit procent de factori de producţie
achiziţionaţi de la terţi.
În economia de piaţã, factorii de producţie provin de pe pieţele specifice
(piaţa muncii, piaţa materiilor prime, piaţa echipamentelor, piaţa financiarã etc.),
iar produsele şi serviciile întreprinderii sunt oferite pieţei, unde se confruntã cu
exigenţele consumatorilor. Valoarea adãugatã este un indicator care se formeazã
între momentul achiziţionãrii de factori şi momentul vânzãrii produselor şi
serviciilor. Practic, consumatorii productivi şi/sau individuali sunt cei care
„valideazã” formarea valorii adãugate. Dacã piaţa respinge bunurile şi serviciile
oferite, întreprinderea nu realizeazã valoare adãugatã în ciuda eforturilor sale de a
produce. Ţinând seama de acest fapt, sunt numeroase cazurile în care

întreprinderile trebuie sã-şi evalueze poziţia concurenţialã şi sã adopte decizii de
reorientare a politicii de produs şi a politicii de investiţii, astfel încât sã realizeze
valoare adãugatã.
Orice întreprindere stabileşte un ansamblu de relaţii de piaţã cu diverşi
parteneri (stakeholders∗), preocupaţi sã-şi maximizeze propriile utilitãţi (interese)
bine definite în dispoziţii contractuale precum: statutul întreprinderii (drepturile şi
obligaţiile acţionarilor); contractele de muncã (drepturile şi obligaţiile
personalului); contractele de creditare (drepturile şi obligaţiile creditorilor) etc.
Scopul principal al întreprinderii este de a concilia interesele lor antitetice sau de a
satisface durabil interesele economice ale tuturor subiecţilor legaţi de activitatea
sa, pentru a-şi sigura supravieţuirea şi creşterea.
Acest sistem de relaţii contractuale dintre întreprindere şi partenerii sãi de
afaceri, conduce la o a doua accepţiune a valorii adãugate, respectiv, valoarea
adãugatã reprezintã suma acumulãrilor monetare care serveşte la remunerarea
participanţilor direcţi şi indirecţi la activitatea întreprinderii, astfel:
• personalul, remunerat prin: salarii, ajutoare materiale, participare la profit,
indemnizaţii, contribuţia angajatorului pentru asigurãrie sociale de
sãnãtate, contribuţia unitãţii la fondul de şomaj, alte datorii sociale ( Ch p );
• statul (infrastructura publicã), remunerat prin impozite, taxe şi vãrsãminte
asimilate, impozitul pe profit ( It );
• creditorii (capitalul împrumutat), remuneraţi prin dobânzi şi comisioane
( Ch f );
• acţionarii (capitalul propriu), remuneraţi prin dividende ( D );
• întreprinderea, remuneratã prin autofinanţare ( A f ): profitul în rezervã
( Pr ), cheltuielile cu amortizãrile şi provizioanele ( Am ).
Economia în ansamblul ei poate fi perceputã ca o imensã reţea de
întreprinderi, a cãror valoare adãugatã cumulatã constituie produsul intern brut
∗
Acest termen de origine engleză (“stake” - interes, “holder” - deţinător) desemnează toţi subiecţii care participă direct sau
indirect la activitatea unei întreprinderii şi care pot influenţa procesul managerial sau pot suporta consecintele deciziilor
adoptate de întreprinderea respectivă .
( ∑Vad = PIB ), indicator clasic al creşterii economice a oricãrei naţiuni.

Perceputã astfel, valoarea adãugatã permite aprecierea contribuţiei fiecãrei
întreprinderi la realizarea producţiei de bunuri şi servicii, la nivel naţional, şi
realizeazã legãtura dintre abordarea microeconomicã a analizei economico-
financiare şi analiza macroeconomicã.
Din punct de vedere al analizei economico-financiare, valoarea adãugatã
intereseazã, în primul rând, ca indicator de performanţã a activitãţii de exploatare
care se regãseşte, în final, în rezultatul net al oricãrei întreprinderi. În al doilea
rând, valoarea adãugatã stã la baza determinãrii altor indicatori folosiţi în analiza
eficienţei utilizãrii factorilor de producţie şi în analiza competitivitãţii
întreprinderii (eficienţa utilizãrii mijloacelor fixe, randamentul mijloacelor fixe în
funcţiune, productivitatea muncii, rata de investire, gradul de integrare pe
verticalã a producţiei etc.). Literatura de specialitate occidentalã precizeazã cã
valoarea adãugatã se situeazã printre cele trei criterii esenţiale de apreciere a
„calitãţii economice” a întreprinderii, alãturi de rentabilitate şi cash-flow. Din
punct de vedere al fiscalitãţii, valoarea adãugatã reprezintã baza de calcul pentru
taxa pe valoare adãugatã datoratã statului.
Plecând de la cele douã accepţiuni ale valorii adãugate, calculul
indicatorului se realizeazã dupã:
- metoda sinteticã (substractivã), situaţie în care valoarea adãugatã poartã
denumirea de valoare adãugatã „produsã” sau „realizatã”;
- metoda analiticã (aditivã), când valoarea adãugatã este numitã valoare
adãugatã ”repartizatã”.
Potrivit metodei sintetice, valoarea adãugatã se determinã dupã modelele
care urmeazã:
• valoarea adãugatã brutã “produsã” (Tabelul 20.) determinatã de
întreprinderile care desfãşoarã numai activitate de producţie:
Vad = Pex − Ci ;
în care: - Ci - consumurile intermediare (provenite de la terţi).
Tabelul 20. Valoarea adãugatã brutã „produsã” – metoda sinteticã
intermediare
Consumuri
Ch. cu materiile prime,
materialele consumabile;
Producţia exerciţiului
alte ch. materiale; ch cu
prestaţiile externe; alte Producţia vândutã
ch. din afarã;
Amortizarea şi
adãugatã brutã
provizioanele
„produsã”
Valoarea
Valoarea adãugatã Producţia stocatã

netã
Producţia
imobilizatã
Potrivit acestui model, creşterea valorii adãugate ( ∆Vad > 0 ) se poate

realiza atunci când creşterea producţiei exerciţiului ( ∆Pex > 0 ) se realizeazã într-
un ritm superior ritmului de creştere a consumurilor intermediare ( ∆Ci > 0 ),
respectiv IVad > I Ci .
În legãturã cu producţia exerciţiului, în literatura de specialitate se
precizeazã cã atunci când întreprinderea are dificultãţi de valorificare a producţiei,
respectiv aceasta se dovedeşte nevandabilã, includerea producţiei stocate în
producţia exerciţiului nu se justificã, având în vedere cã valoarea adãugatã este
generatã în urma acceptãrii produselor de cãtre piaţã. De asemenea, producţia
imobilizatã nu se ia în calculul producţiei exerciţiului dacã nu are valoare de
randament.
Consumurile intermediare reprezintã valoarea bunurilor şi serviciilor
achiziţionate de la terţi pentru a fi consumate în procesul productiv al
întreprinderii. Valoarea lor se determinã însumând urmãtoarele elemente din
contul de profit şi pierdere:
- cheltuieli cu materiile prime şi materialele consumabile;
- alte cheltuieli materiale (cheltuieli privind materialele de natura
obiectelor de inventar; cheltuieli privind materialele nestocate; cheltuieli privind
animalele şi pãsãrile; cheltuieli privind ambalajele);
- alte cheltuieli din afarã (cu energia şi apa);
- cheltuieli privind prestaţiile externe (cheltuieli cu întreţinerea şi

reparaţiile; cheltuieli cu redevenţele, locaţiile de gestiune şi chiriile; cheltuieli cu
primele de asigurare; cheltuieli cu studiile şi cercetãrile; cheltuieli cu
colaboratorii; cheltuieli privind comisioanele şi onorariile; cheltuieli de protocol,
reclamã şi publicitate; cheltuieli cu transportul de bunuri şi persoane; cheltuieli cu
deplasãri, detaşãri şi transferãri; cheltuieli poştale şi taxe de telecomunicaţii;
cheltuieli cu serviciile bancare şi asimilate; alte cheltuieli cu servicii executate de
terţi; venituri din subvenţii pentru alte cheltuieli de exploatare).
• valoarea adãugatã brutã “realizatã” determinatã de întreprinderile din
sfera distribuţiei:
Vad = M c − Ci ;
• valoarea adãugatã brutã determinatã de întreprinderile care desfãşoarã
atât activitate de producţie cât şi activitate de comerţ cu mãrfuri:
Vad = Pex + M c − Ci ;
• valoarea adãugatã netã ( Vad N ), determinatã dupã metoda substractivã:
Vad N = Vad − Am = Pex − Ci − Am ;
În cazul în care cheltuielile cu amortizãrile şi provizioanele nu sunt
incluse în consumurile intermediare valoarea adãugatã este brutã, iar când
elementele menţionate sunt incluse în consumurile intermediare şi se deduc din
valoarea adãugatã brutã se determiã valoarea adãugatã netã.
Corespunzãtor metodei analitice, valoarea adãugatã repartizatã se
determinã prin însumarea elementelor care reprezinţã remuneraţii cuvenite
participanţilor direcţi şi indirecţi la activitatea întreprinderii, dupã modelele
urmãtoare:
• valoarea adãugatã brutã „repartizatã” (Tabelul 21.) determinatã înainte
de repartizarea profitului net:
Vad = Ch p + It + Ch f + Rnet + Am ;
în care: - Rnet - rezultatul net (profit) înainte de repartizare.
Tabelul 21. Valoarea adãugatã brutã înainte de repartizarea profitului net

- metoda analiticã -
intermediare Ch. cu materiile prime,

Consumuri
materialele
consumabile; alte ch.
materiale; ch privind Producţia vândutã
prestaţiile externe;
alte ch. din afarã;
Amortizarea şi
brutã „repartizatã”
provizioanele
Valoarea adãugatã
Cheltuieli cu
adãugatã netã
personalul
Valoarea
Impozite, taxe, Producţia stocatã

vãrsãminte asimilate
Cheltuieli financiare Producţia
Rezultatul net înainte imobilizatã
de repartizare
• valoarea adãugatã brutã „repartizatã” (Tabelul 22.) determinatã dupã

repartizarea profitului net:
Vad = Ch p + It + Ch f + D + A f = Ch p + It + Ch f + D + (Pr + Am ) ;
Tabelul 22. Valoarea adãugatã brutã dupã repartizarea profitului net
- metoda analiticã -
intermediare
Consumuri
Ch. cu materiile prime,

materialele consumabile; alte ch.
materiale; ch privind prestaţiile
externe; alte ch. din afarã; Producţia

vândutã
Amortizarea şi
brutã „repartizatã”
Valoarea adãugatã
finan-
Auto-
ţare
provizioanele
Profitul în rezervã
adãugatã netã
Cheltuieli cu personalul
Valoarea
Impozite, taxe, vãrsãminte Producţia stocatã

asimilate
Cheltuieli financiare Producţia
Dividende imobilizatã
• valoarea adãugatã netã „repartizatã”:

Vad N = Vad − Am ;
Calculul valorii adãugate dupã metoda analiticã exclude a priori veniturile

financiare, care nu derivã din activitatea de producţie, respectiv dividendele
aferente titlurilor imobilizate (titluri de participare, interese de participare şi alte
titluri imobilizate), dividende aferente investiţiilor financiare pe termen scurt,
dobânzile aferente împrumuturilor acordate, dobânzile aferente creanţelor legate
de interesele de participare, alte venituri financiare.
Raţiunea excluderii acestor elemente din calculul valorii adãugate este de
ordin macroeconomic. Dividendele distribuite din profitul altor întreprinderi şi
dobânzile percepute sunt o parte din valoarea adãugatã a acestora, ori a le înscrie
în valoarea adãugatã a întreprinderii care le primeşte înseamnã a efectua duble
înregistrãri în calculul, la nivel macroeconomic, a produsului intern brut. Din
aceleaşi motive se exclud din calculul valorii adãugate elementele extraordinare şi
impozitul pe profit amânat, aferent anilor anteriori.
Existã situaţii în care întreprinderea poate înregistra pierdere adãugatã
(Tabelul 23.), ca rezultat al producţiei exerciţiului inferioare consumurilor
intermediare.
Tabelul 23. Pierderea adãugatã – metoda sinteticã

Ch. cu materiile
intermediare
prime, materialele Producţia vândutã

Consumuri
consumabile; alte ch.

materiale; ch privind Producţia stocatã
prestaţiile externe;
alte ch. din afarã;
Amortizarea şi Producţia
VadBrutã provizioanele imobilizatã
Vadnetã Cheltuieli cu
personalul
Impozite, taxe, Pierderea
vãrsãminte asimilate adãugatã
Cheltuieli financiare
Pierderea adãugatã reflectã contractarea valorii adãugate, datoritã

diminuãrii valorii producţiei vândute (ca volum sau ca preţ) sau a creşterii
consumurilor intermediare (prin creşterea preţurilor factorilor de producţie; ca
urmare a schimbãrii procesului de fabricaţie a vechilor produse, fapt ce determinã
modificãri în consumul de factori). În cazuri extreme, valoarea adãugatã poate

deveni inferioarã chiar cheltuielilor cu personalul.
Obiectivele analizei valorii adãugate sunt:
1. analiza dinamicii şi structurii valorii adãugate;
2. analiza factorialã a valorii adãugate.
2.2.4.1. Analiza dinamicii şi structurii valorii adãugate

Analiza dinamicii valorii adãugate cuantificã modificarea plurianualã a
indicatorului (în preţuri comparabile sau curente) şi variaţiile elementelor care
concurã la crearea, prin efortul propriu, a bogãţiei întreprinderii în urma
valorificãrii resurselor materiale, umane şi financiare. Din punct de vedere
metodologic se folosesc indicatorii exprimaţi în mãrimi absolute şi relative, care
exprimã creşterea sau regresul activitãţii întreprinderii, dupã modelele:
• modificarea absolutã a valorii adãugate ( ∆Vad ):
∆Vad = Vad1 = Vad 0 ;
• rata variaţiei valorii adãugate ( RVad ) numitã şi “rata de creştere a

întreprinderii”:
Vad1 − Vad 0
RVad = ⋅100 ;
Vad 0
Analiza structurii valorii adãugate se realizeazã pe seama calculului şi
interpretãrii rapoartelor care exprimã gradul de remunerare a participanţilor
direcţi şi indirecţi la realizarea valorii adãugate a întreprinderii, dupã modelele:
• rata de remunerare a personalului ( RCh p ):
Ch p
RCh p = ⋅100 ;
Vad
Indicatorul evidenţiazã bogãţia întreprinderii distribuitã salariaţilor. O
pondere crescãtoare a cheltuielilor cu personalul în valoarea adãugatã poate
evidenţia creşterea costului factorului muncã, dar poate fi consecinţa specificului
activitãţii întreprinderi, ca de exemplu prestarea serviciilor, care antreneazã un
consum mai mare de forţã de muncã. Tendinţa crescãtoare a acestui raport
reprezintã un semnal pozitiv pentru întreprindere când creşterea cheltuielilor cu

personalul este însoţitã de creşterea valorii adãugate, situaţie în care existã
posibilitatea acoperirii creşterilor salariale. În general, negocierea creşterilor
salariale este dificilã în perioadele de stagnare economicã, când valoarea adãugatã
se deterioreazã. Când proporţia cheltuielilor cu personalul în valoarea adãugatã
are tendinţã crescãtoare, ajungând sã reprezinte mai mult de 80%, creşte riscul
de faliment al întreprinderii.
• rata de remunerare a statului ( RS t ):

It
RS t = ⋅100;
Vad
Este de preferat ca în urma analizei stucturii valorii adãugate sã se constate
o pondere mai scãzutã a bogãţiei întreprinderii vãrsatã statului sub forma
impozitelor şi taxelor. Aceasta însemnã reducerea presiunii fiscale asupra
întreprinderii şi încurajarea investiţiilor.
• rata de remunerare a capitalului împrumutat ( RCh f ):
Ch f
RCh f = ⋅100 ;
Vad
Indicatorul reflectã capacitatea întreprinderii de a suporta costul îndatorãrii
în cursul exerciţiului. Diminuarea ponderii cheltuielilor financiare în valoarea
adãugatã a întreprinderii poate fi interpretatã ca fiind consecinţa unei gestiuni
financiare eficiente, preocupatã de optimizarea structurii fianciare a întreprinderii
sub restricţia minimizãrii costului capitalurilor împrumutate. Literatura de
specialitate menţioneazã cã pentru întreprinderile industriale şi cele prestatoare de
servicii valoarea acestui raport este de circa 10%, în timp ce pentru firmele de
distribuţie, în cadrul cãrora finanţarea creanţelor comerciale şi a stocurilor
antreneazã cheltuieli financiare ridicate, valoarea raportului este de circa 20%.
• rata de remunerare a acţionarilor ( RD ):
D
RD = ⋅100 ;
Vad
Acţionarii sunt interesaţi de evoluţia acestui indicator care oferã informaţii

cu privire la politica de distribuire a dividendelor întreprinderii. O ratã
crescãtoare reflectã remunerarea ascendentã a acţionarilor minoritari, care
aşteaptã sã fie recompensaţi pentru capitalul lor de risc prin dividende.
• rata de remunerare a întreprinderii ( RI ):
Af Rnet
RI = ⋅100 ; sau RI = ⋅100 ;
Vad Vad
Acest indicator este mãsura bogãţiei consevate în întreprindere pentru a se
dezvolta. Rata de remunerare a întreprinderii traduce politica sa de investiţie şi
posibilitãţile de satisfacere a aşteptãrilor acţionarilor majoritari, care investesc pe
termen lung în întreprindere şi sunt interesaţi de creşterea averii lor, prin
reinvestirea profitului în rezervã.
• rata de remunerare a capitalului productiv ( RAm ):
Am
RAm = ⋅100 ;
Vad
Indicatorul reliefeazã partea din bogãţia întreprinderii destinatã
remunerãrii capitalului tehnic (înlocuirea mijloacelor fixe depreciate) care
participã la procesul de obţinere a valorii adãugate. Ponderea ridicatã a
cheltuielilor cu amortizarea în valoarea adãugatã evidenţiazã fie cã valoarea
adãugatã este obţinutã cu mijloace fixe puternic depreciate, fie cã s-au realizat
investiţii în mijloace fixe, care au condus la creşterea valorii medii anuale a
acestora şi, implicit, la creşterea amortizãrii calculate.
• rata de investire ( RInv ):
I mc
RInv = ⋅100 ;
Vad
în care: - I mc - valoarea imobilizãrilor corporale achiziţionate;
Întreprinderile care au o ratã de investire ridicatã au şi cheltuieli cu
personalul mari, deoarece aceste investiţii determinã creşterea productivitãţii
muncii care, la rândul sãu, implicã motivarea corespunzãtoare a salariaţilor.
Repartiţia valorii adãugate, anterior prezentatã, identificã principalii
„actori” ai întreprinderii. Urmãrirea în dinamicã a evoluţiei acestor rate de
structurã a valorii adãugate permite evidenţierea evoluţiei „rolului” jucat de aceşti

„actori” sociali în activitatea întreprinderii.
Aplicaţia nr. 11: Analiza dinamicii şi structurii valorii
adãugate:
Analiza valorii adãugate dupã metoda sinteticã (substractivã),
conform modelului:
Vad = Pex + M c − Ci = Pex + M c − (Chm + Achm + Acha + Ch pe ) ;
∆Vad = Vad1 − Vad 0 = −198,39 mil. RON;
1. ∆Pex = Pex1 − Pex0 = −209,40 mil. RON;
2. ∆M c = M c1 − M c0 = −15,00 mil. RON;
3. ∆Ci = Ci0 − Ci1 = 26,01 mil. RON;
a. ∆Chm = Chm0 − Chm1 = −32,46 mil. RON;
Tabelul 24. Analiza valorii adăugate prin metoda sinteticã sau substractivã - mil. lei -
Nr. Specificare Perioada Abateri ±
crt. Prec. Curentã Abs. Rel.
Valoarea adăugată 1030,59 832,20 - 198,39 - 19,25
1. Producţia exerciţiului 1873,80 1664,40 - 209,40 - 11,18
2. Marja comercialã 40,00 25,00 - 15,00 - 37,50
3. Consumuri intermediare, din care: 883,21 857,20 - 26,01 - 2,94
a. Ch. cu materiile prime şi materialele 353,28 385,74 32,46 9,19
consumabile;
b. Alte cheltuieli materiale; 88,33 102,86 14,53 16,45
c. Alte cheltuieli din afarã; 176,64 154,30 - 22,34 - 12,65
d. Ch. privind prestaţiile externe. 264,96 214,30 - 50,66 - 19,12
b. ∆Achm = Achm0 − Achm1 = −14,53 mil. RON;
c. ∆Acha = Acha0 − Acha1 = 22,34 mil. RON;
d. ∆Ch pe = Ch pe0 − Ch pe1 = 50,66 mil. RON;
∆Ci = ∆Chm + ∆Achm + ∆Acha + ∆Ch pe = 26,01 mil. RON;

∆Vad = ∆Pex + ∆M c + ∆Ci = −198,39 ;
Vad1
∆rV ad = ⋅100 − 100 = −19,25 % ;
Vad 0
1. ∆rPex = ∆Pex ⋅100 = − 209 ,40 ⋅100 = −20,32% ;

Vad 0 1030 ,59
2. ∆rM c = ∆M c ⋅100 = − 15
⋅100 = −1,45 % ;
Vad 0 1030 ,59
3. ∆rCi = ∆Ci ⋅100 = 26,01 ⋅100 = 2,52% ;

Vad 0 1030 ,59
a. ∆rChm = ∆Chm ⋅100 = − 32,46 ⋅100 = −3,15% ;

Vad 0 1030 ,59
b. ∆rAchm = ∆Achm ⋅100 = − 14,53 ⋅100 = −1,41% ;

Vad 0 1030 ,59
c. ∆rAcha = ∆Acha ⋅100 = 22,34 ⋅100 = 2,17% ;

Vad 0 1030 ,59
∆Ch pe 50,66
d. ∆rCh pe = ⋅100 = ⋅100 = 4,91 % ;
Vad 0 1030 ,59
∆rC i = ∆rChm + ∆rAchm + ∆rAcha + ∆rCh pe = 2,52 % ;
∆rVad = ∆rPex + ∆rM c + ∆C i = −19,25 % ;

Studiind rezultatele analizei anterioare constatãm diminuarea valorii
adãugate în perioada analizatã cu 198,39 milioane RON (19,25%), ca urmare a
influenţei exercitate de urmãtorii factori:
- diminuarea producţiei exerciţiului cu 209,40 milioane RON (11,18%) a
generat diminuarea valorii adãugate cu aceeaşi sumã (20,32%); diminuarea
producţiei exerciţiului s-a realizat ca urmare a scãderii producţiei stocate şi a celei
imobilizate, producţia vândutã crescând într-un ritm insuficient (Aplicaţia nr. 10)
pentru a putea acoperii efectul negativ pe care l-au avut asupra producţiei
exerciţiului şi, implicit, asupra valorii adãugate, celelalte componente;
- reducerea marjei comerciale cu 15 milioane RON (37,40%), ca urmare a
diminuãrii veniturilor din vânzarea mãrfurilor (Aplicaţia nr. 9), a determinat
reducerea valorii adãugate cu aceeaşi valoare (1,45%);
- diminuarea consumurilor intermediare cu 26,01 milioane RON (2,94%) a

majorat valoarea adãugatã cu aceeaşi valoare (2,52%);
- creşterea cheltuielilor cu materiile prime şi materialele consumabile cu
32,46 milioane RON (9,19%) a avut ca efect scãderea indicatorului analizat cu
aceeaşi valoare (3,15%);
- majorarea altor cheltuieli materiale cu 14,53 milioane RON (16,45%) a
redus valoarea adãugatã cu aceeaşi sumã (1,41%);
- reducerea altor cheltuieli din afarã (cu energia şi apa) cu 22,34 milioane
RON (12,65%) a majorat valoarea adãugatã cu 22,34 milioane RON (2,17%);
- diminuarea cheltuielilor privind prestaţiile externe cu 50,66 milioane
RON (19,12%), a sporit valoarea adãugatã cu aceeaşi sumã (4,91%).
În concluzie, diminuarea valorii adãugate cu 19,25% este consecinţa
diminuãrii producţiei exerciţiului într-un ritm superior ( I Pex = 88,82% ) ritmului de
reducere a consumurilor intermediare ( I C I = 97,06% ), respectiv 11,18%

comparativ cu 2,94%.
Determinarea valorii adãugate dupã metoda analiticã (de repartiţie):
Vad = Ch p + It + Ch f + D + A f = Ch p + It + Ch f + D + (Pr + Am ) ;
Tabelul 25. Determinarea valorii adăugate prin metoda aditivă (de repartiţie)
Nr. Specificare Perioada Indici
crt. Prec. Curentã (%)
1. Remunerarea personalului ( Ch p ) 135,54 140,00 103,29
105,54 105,00 99,49
- Cheltuieli cu personalul (mil. RON)
30,00 35,00 116,67
- Participarea salariaţilor la profit (mil. RON)
2. Remunerarea statului (infrastructura publicã) ( It ) 100,00 85,50 85,50
- Impozite, taxe şi vãrsãminte asimilate (mil. RON) 25,00 29,50 118,00
- Impozitul pe profit (mil. RON) 75,00 56,00 74,67
3. Remunerarea creditorilor ( Ch f ) 210,25 85,45 40,64
- Cheltuieli financ. (dobânzi şi comisioane) (mil. RON)
4. Remunerarea acţionarilor ( D ) 195,20 178,25 91,32
- Dividende (mil. RON)
5. Remunerarea întreprinderii (autofinanţare) ( A f ) 389,60 343,00 88,04
- Profitul reinvestit (în rezervã) ( Pr ) (mil. RON)
245,60 180,00 73,47
- Cheltuieli cu amortiz. şi provizioanele ( Am )(mil. RON) 144,00 163,00 113,19
6. Valoarea adãugatã brutã ( V ad ) (mil. RON) 1030,59 832,20 80,75
7. Valoarea adãugatã netã ( Vadn ) (mil. RON) 886,59 669,20 75,48
Analiza structurii valorii adãugate, conform ratelor de remunerare a

participanţilor direcţi şi indirecţi la activitatea întreprinderii:
Tabelul 26. Analiza structurii valorii adãugate -%-
Nr. Indicatori Simb. Perioada
crt. Prec. Curentã
1. Rata de remunerare a personalului (Ch p / Vad ) ⋅ 100 RChp 13,15 16,82
2. Rata de remunerare a statului ( It / Vad ) ⋅ 100 RS t 9,70 10,27
3. Rata de remunerare a creditorilor ( Ch f / Vad ) ⋅ 100 RCh f 20,40 10,27
4. Rata de remunerare a acţionarilor ( D / Vad ) ⋅ 100 RD 18,95 21,42
5. Rata de remunerare a întreprinderii ( A f / Vad ) ⋅ 100 RA f 37,80 41,22
6. Rata de remunerare a capitalului productiv R Am 13,97 19,59
( Am / Vad ) ⋅ 100

În urma analizei indicatorilor din Tabelele 21 şi 22 se constată că:
- rata de remunerare a personalului a crescut în perioada analizată de la
13,15% la 16,82%. Acest fapt a avut loc ca urmare a creşterii remuneraţiilor
personalului cu 3,29%, chiar în condiţiile diminuării valorii adăugate a
întreprinderii cu 19,25%;
- a scãzut presiunea fiscalã exercitatã asupra întreprinderii, fapt demonstrat
de valorile relativ mici ale ratei de remunerare a statului, ceea ce a încurajat
politica de investiţii a întreprinderii. Creşterea nesemnificativã a ponderii
impozitelor şi taxelor în valoarea adãugatã brutã s-a realizat ca urmare a
diminuãrii cu 14,50% a impozitelor şi taxelor şi a reducerii într-o proporţie de
19,25% a valorii adãugate;
- diminuarea cu aproape 50% a ponderii cheltuielilor financiare, în
perioada curenţã faţã de perioada precedentã, reflectã faptul cã întreprinderea s-a
orientat spre o structurã financiarã în care capitalul împrumutat este mai puţin
utilizat decât capitalul propriu. Diminuarea ponderii cheltuielilor financiare este,
aşadar rezultatul scãderi cu 59,36% a cheltuielilor financiare şi a diminuãrii cu
19,25% a valorii adãugate;
- rata de remunerare a acţionarilor are tendinţã uşor crescãtoare în perioada

analizată, de la 18,95% la 21,42%, fãrã a reflecta însã o mai bunã remunerare a
acţionarilor din valoarea adãugatã, deoarece dividendele au scãzut cu 8,68%
concomitent cu diminuarea valorii adãugate brute cu 19,25%;
- ponderea cea mai mare în valoarea adãugatã, în ambele perioade, o
deţine rata de remunerare a întreprinderii, ceea ce reflectã orientarea întreprinderii
spre investiţii de menţinere şi de creştere. Sporirea acestei rate, în perioada
analizatã, s-a realizat ca urmare a diminuãrii autofinanţãrii (cu 11,96%) într-un
ritm mai lent decât ritmul de reducere a valorii adãugate brute (cu 19,25%);
- rata de remunerare a capitalului productiv din valoarea adăugatã a sporit
cu 5,62%%, în condiţiile în care cheltuielile cu amortizarea au crescut cu 13,19%,
reflectând o îmbătrânire a capitalului productiv aflat în dotarea întreprinderii
analizate, iar valoarea adãugatã s-a diminuat cu 19,25%.
2.2.4.2. Analiza factorialã a valorii adãugate

Pentru a evidenţia influenţa factorilor care determinã modificarea
indicatorului valoare adãugatã se pot folosi, pe lângã valoarea adãugatã
determinatã dupã metoda sinteticã şi cea analiticã, urmãtoarele modele de analizã:
• pentru a studia influenţa asupra valorii adãugate a eficienţei utilizãrii forţei
de muncã şi a consumurilor intermediare:
⎛ C ⎞ ⎛ sc ⎞
Vad = Pex ⋅ ⎜⎜1 − i ⋅ 100 ⎟⎟ = N ⋅ W a ⋅ ⎜⎜1 − i ⎟⎟ ;
⎝ Pex ⎠ ⎝ 100 ⎠
Potrivit modelului de analizã anterior, creşterea valorii adãugate
( ∆Vad > 0 ) poate fi rezultatul creşterii producţiei exerciţiului ( ∆Pex > 0 ), a
creşterii producţivitãţi medii anuale a muncii ( ∆Wa > 0 ), ca urare a ridicãrii

nivelului de calificare a forţei de muncã şi a mai bunei organizãri a muncii etc, şi
a diminuãrii ponderii consumurilor intermediare în producţia exerciţiului
( ∆sci < 0 ), chiar în condiţiile îmbunãtãţirii calitãţii producţiei.
• pentru a reliefa corelaţia directã dintre eficienţa utilizãrii forţei de muncã,

fondului de timp de muncã şi valoarea adãugatã:
Vad = Pex ⋅ v a = T ⋅ W h ⋅ v a = N ⋅ t ⋅ W h ⋅ v a ;
în care: - W a - productivitatea medie anualã a muncii;

- v a - valoarea medie adãugatã la un RON producţie a exerciţiului;
- T - fondul total de timp de muncã (ore-om);
- W h - productivitatea medie orarã;
- N - numãrul mediu de salariaţi;
- t - numãrul de ore realizate în medie pe salariat.
Conform acestui model de analizã factorialã, creşterea valorii adãugate ar
putea fi influenţatã de creşterea producţiei exerciţiului ( ∆Pex > 0 ), printr-o mai
bunã utilizare a fondului de timp de muncã ( ∆T > 0; ∆t > 0; ∆W h > 0 ), şi a

creşterii valorii adãugate realizate în medie la un RON producţie a exerciţiului
( ∆v a > 0 ).
• pentru a reflecta corelaţia dintre valoarea adãugatã, forţa de muncã şi
randamentul miloacelor fixe şi gradul de dotare tehnicã a muncii:
Vad Vad Pex M f
= ⋅ ⋅ ;
N Pex M f N
în care: - Vad / N - productivitatea (randamentul) muncii;

- Vad / Pex - ponderea valorii adãugate în producţia exerciţiului;
- Pex / M f - randamentul (eficienţa) utilizãrii mijloacelor fixe;
- M f / N - gradul de dotare tehnicã a muncii (intensitatea utilizãrii

mijloacelor fixe);
Valoarea adãugatã pe o persoanã ocupatã ( ∆Vad / N > 0 ) creşte ca urmare
a sporirii ponderii valorii adãugate în producţia exerciţiului ( ∆Vad / Pex > 0 ), a
majorãrii randamentului mijloacelor fixe ( ∆Pex / M f > 0 ) şi a creşterii gradului de
dotare tehnicã a muncii ( ∆M f / N > 0 ). Se considerã cã valoarea adãugatã pe o

persoanã ocupatã trebuie sã fie superioarã cheltuielilor cu personalul pe o
persoanã ocupatã ( Vad / N > Ch p / N ), pentru ca întreprinderea sã poatã remunera
ceilalţi participanţi la activitatea întreprinderii şi sã rãmânã cu profit adãugat,

destinat creşterii întreprinderii.
Aplicaţia nr. 12: Analiza factorialã a valorii adãugate
Tabelul 27. Analiza valorii adăugate
Nr. Specificare Simb. U.M. Prevãzut Realizat Abateri ± Influenţe ±
crt.
Valoarea Vad mil. 1030,59 832,20 - 198,39 - 19,25 - -
adăugată RON
I. Producţia Pex mil. 1873,80 1664,40 - 209,4 - 11,18 - 115,17 - 11,18
exerciţiului RON
1. Numãr mediu N pers. 300,00 278,00 - 22,00 - 7,33 - 75,58 - 7,33
de salariaţi
2. Productivitatea Wa mil. 6,246 5,987 - 0,259 - 4,15 - 39,60 - 3,85
muncii medie RON
anualã /pers.
II. Ponderea sc i 45,00 50,00 5,00 11,11 - 83,22 - 8,07
consumurilor %
intermediare
⎛ sc ⎞ ⎛ sc ⎞
Vad = Pex ⋅ ⎜⎜1 − i ⎟⎟ = N ⋅ W a ⋅ ⎜⎜1 − i ⎟⎟ ;
⎝ Pex ⎠ ⎝ 100 ⎠
∆ s ci
∆VA ∆N
∆Pex
∆ Wa

∆Vad = Vad1 − Vad 0 = −198,39 mil. RON;
⎛ sc i 0 ⎞
I. ∆Pex = (Pex1 − Pex 0 )⋅ ⎜⎜1 − ⎟ = −209,40 ⋅ 0,55 = −115,17 mil. RON;
⎝ 100 ⎟⎠
⎛ sc ⎞
1. ∆N = (N1 − N 0 ) ⋅ Wa0 ⋅ ⎜⎜1 − i 0 ⎟⎟ = −22 ⋅ 6,246 ⋅ 0,55 = −75,58 mil. RON;
⎝ 100 ⎠
⎛ sc ⎞
( )
2. ∆W a = N1 ⋅ Wa1 − Wa0 ⋅ ⎜⎜1 − i 0 ⎟⎟ = 278 ⋅ (− 0,259 ) ⋅ 0,55 = −39,60 mil. RON;
⎝ 100 ⎠
∆Pex = ∆N + ∆Wa = −115,17 mil. RON;
⎛ sc i 0 sc i 1 ⎞
II. ∆sci = Pex1 ⋅ ⎜⎜ − ⎟⎟ = −83,22 mil. RON;
⎝ 100 100 ⎠
∆Vad = ∆Pex + ∆sci = −198,39 mil. RON;
Vad1
∆rV ad = ⋅100 − 100 = −19,25 % ;
Vad 0
I. ∆rPex = ∆Pex ⋅100 = − 115,17 ⋅100 = −11,18% ;

Vad 0 1030 ,59
1. ∆r N = ∆N ⋅100 = − 75,58 ⋅100 = −7,33% ;

Vad 0 1030 ,59
2. ∆rWa = ∆Wa ⋅100 = − 39,60 ⋅100 = −3,85%

Vad 0 1030 ,59
∆rPex = ∆r N + ∆rWa = −11,18 %
II. ∆rsci = ∆sci ⋅100 = − 83,22 ⋅100 = −8,07% ;

Vad 0 1030 ,59
∆rVad = ∆rPex + ∆rsci = −19,25 % ;

Indicatorul valoare adăugatã s-a diminuat în perioada analizată cu 198,39
milioane RON (19,25%), fapt care se explică prin influenţa următorilor factori:
- reducerea producţiei exerciţiului cu 209,40 milioane RON (11,18%) a
antrenat reducerea valorii adăugate cu 115,17 milioane RON (11,18%);
- numărul mediu de salariaţi s-a diminuat cu 22 persoane (7,33%),
influenţând negativ valoarea adăugată, care s-a redus cu 75,58 milioane RON
(7,33%);
- diminuarea productivităţii medii anuale a muncii cu 0,259 milioane RON
(4,15%) a condus la reducerea valorii adăugate cu 39,60 milioane RON (3,85%);
- creşterea ponderii consumurilor intermediare în producţia exerciţiului, cu
5 lei la 100 RON producţie a exerciţiului (11,11%) a determinat diminuarea
valorii adăugate cu 83,22 milioane RON (8,07%).
Pentru ameliorarea situaţiei analizate se pot adopta măsuri precum:

creşterea producţiei exerciţiului prin mărirea productivităţii medii anuale a
muncii, ca urmare a motivãrii şi calificãrii personalului; modernizarea
tehnologiilor de fabricaţie şi diminuarea, pe cât posibil, a ponderii consumurilor
intermediare în producţia exerciţiului; procurarea factorilor de producţie la preţuri
avantajoase, menţinând relaţiile contractuale cu furnizorii care asigură anumite
facilităţi întreprinderii.
2.2.5. Relaţiile dintre indicatorii de performanţã a activitãţii de exploatere

Între soldurile intermediare de gestiune care caracterizeazã activitatea de
producţie şi comercializare se stabilesc o serie de relaţii, redate prin câteva
rapoarte, numite rapoartele statice şi dinamice dintre indicatorii valorici ai
producţiei. Rapoartele statice se exprimã procentual şi reflectã ponderea unui
indicator valoric în alt indicator valoric. Rapoartele dinamice sunt exprimate prin
coeficienţi care rezultã din compararea ritmurilor de variaţie a doi indicatori
valorici. Tendinţa crescãtoare a rapoartelor statice implicã valori supraunitare ale
rapoartelor dinamice şi, invers, tendinţei descrescãtoare a rapoartelor statice îi
corespunde valori subunitare ale rapoartelor dinamice. Rapoartele au configuraţia
urmãtoare:
• raportul static ( Rs1 ) dintre valoarea adãugatã şi producţia exerciţiului:
Vad P − Ci C
Rs1 = ⋅ 100 = ex ⋅ 100 = 100 − i ⋅ 100 = 100 − sci ;
Pex Pex P ex
Raportul indicã ponderea valorii adãugate în producţia exerciţiului.
Creşterea sa se realizeazã concomitent cu diminuarea ponderii consumurilor
intermediare în producţia exerciţiului, iar suma acestor douã ponderi este egalã cu
100%. Mãrimea acestui raport depinde de sectorul de activitate în care opereazã
întreprinderea. Astfel, firmele de distribuţie produc mai puţinã valoare adãugatã
decât întreprinderile industriale sau prestatoare de servicii. De asemenea,
întreprinderile care realizeazã o gamã de produse foarte elaborate vor înregistra
ponderi crescãtoare ale valorii adãugate în producţia exerciţiului, fapt ce întãreşte
poziţia concurenţialã a întreprinderilor, cu condiţia ca activitatea de producţie sã
nu antreneze cheltuieli cu personalul ridicate. Existã sectoare care desfãşoarã
activitãţi ce implicã un grad mare de specializare (construcţia de automobile,

electronica, informatica). Ele se caracterizeazã prin ponderii ale valorii adãugate
în producţia exerciţiului mari, ca urmare a existenţei unor „lanţuri de valoare
adãugatã”, în sensul cã fiecare compartiment specializat realizeazã o micã parte
din valoarea adãugatã totalã a întreprinderii.
• raportul dinamic ( Rd1 ) dintre valoarea adãugatã şi producţia
exerciţiului:
Vad1
⋅100
IVad Vad 0
Rd1 = = ;
I Pex Pex1
⋅100
Pex0
în care: - IVad - indicele valorii adãugate;
- I Pex - indicele producţiei exerciţiului.

Un raport dinamic supraunitar reflectã o variaţie mai rapidã a valorii
adãugate comparativ cu variaţia producţiei exerciţiului şi o diminuare a
consumurilor intermediare, respectiv: Rd1 >1; IVad > I Pex ; I Ci < 100% ;
Un raport dinamic egal cu unitatea evidenţiazã variaţia în acelaşi ritm a
valorii adãugate şi a producţiei exerciţiului şi menţinerea constantã a consumurilor
intermediare, respectiv: Rd1 =1; IVad = I Pex ; I Ci = 100% ;
Un raport dinamic subunitar este expresia variaţiei într-un ritm mai lent a
valorii adãugate comparativ cu ritmul de variaţie a producţiei exerciţiului şi
creşterea consumurilor intermediare, respectiv: Rd1 <1; IVad < I Pex ; I Ci > 100% .
• raportul static ( Rs2 ) dintre valoarea adãugatã şi cifra de afaceri:

Vad
Rs2 =
⋅ 100 ;
CA
Raportul este numit grad de integrare pe verticalã a producţiei sau grad
de independenţã faţã de terţi. Când o întreprindere îşi extinde activitatea în
sectoarele din amonte sau din avalul procesului productiv, înseamnã cã a adoptat
o strategie de integrare pe verticalã. Integrarea în amonte faciliteazã procesul de
aprovizionare cu materii prime de calitate. Integrarea în aval oferã avantajul unui

mai bun control asupra canalelor de distribuţie.
Indicatorul reflectã capacitatea întreprinderii de a-şi desfãşura ciclul de
exploatare cu un oarecare grad de independenţã, apelând mai puţin la consumuri
intermediare achiziţionate din afara sistemului integrat. Valoarea crescãtoare a
raportului indicã tocmai creşterea gradului de integrare pe verticalã a producţiei,
fapt favorabil pentru întreprindere, deoarece se expune mai puţin riscului de
exploatare pe care îl presupune dependenţa mare faţã de terţi.
În acelaşi timp, raportul poate fi interpretat ca fiind bogãţia creatã de
întreprindere la o 100 lei cifrã de afaceri. Ca şi în cazul raportului static
precedent şi valoarea acestui raport diferã în funcţie de natura activitãţii şi de
durata ciclului de exploatare. Unii autori afirmã cã în întreprinderile din sectorul
industrial valoarea adãugatã obţinutã la 100 lei cifrã de afaceri ajunge pânã la 50-
60%, pe când în sfera distribuţiei indicatorul poate înregistra valori de pânã la
20%. Pentru o întreprindere care desfãşoarã atât activitate de producţie cât şi
comerţ cu mãrfuri, creşterea valorii raportului indicã creşterea ponderii activitãţii
de producţie în totalul activitãţii întreprinderii, în defavoarea activitãţii de comerţ.
De asemenea, întreprinderile care desfãşoarã activitãţi cu ciclu lung de exploatare,
de regulã, realizeazã produse elaborate, aducãtoare de valoare adãugatã
semnificativã.
• raportul dinamic ( Rd 2 ) dintre valoarea adãugatã şi cifra de afaceri:
Vad1
⋅100
IVad Vad 0
Rd 2 = = ;
I CA CA1
⋅100
CA0
Interpretarea rapoartelor dinamice care urmeazã este similarã cu cea a lui
Rd1 .
• raportul static ( Rs3 ) dintre cifra de afaceri şi valoarea adãugatã:
CA
Rs3 = ⋅100 ;
Vad
Raportul este cunoscut sub numele de grad de dependenţã faţã de terţi.

Valoarea crescãtoare a indicatorului aratã cresterea gradului de dependenţã a
întreprinderii faţã de achiziiţile de la terţi şi, respectiv, creştrea riscului
întreprinderii. Gradul de dependenţã faţã de terţi variazã în sens invers cu gradul
de integrare pe verticalã a producţiei. Creşterea primului indicator implicã
diminuarea celui de-al doilea şi invers.
• raportul dinamic ( Rd3 ) dintre cifra de afaceri şi valoarea adãugatã:
CA1
⋅100
I CA CA0
Rd 3 = =
IVad Vad1
⋅100
Vad 0
• raportul static ( Rs4 ) dintre producţia vândutã şi producţia exerciţiului:

Pv P − Ps − Pi P P
Rs4 = ⋅ 100 = ex ⋅ 100 = 100 − s ⋅ 100 − i ⋅ 100 = 100 − s ps − s pi
Pex Pex Pex Pex
în care: - s ps - ponderea producţiei stocate în producţia exerciţiului;
- s pi - ponderea producţiei imobilizate în producţia exerciţiului;
Acest raport static evidenţiazã ponderea producţiei vândute în producţia
exerciţiului. Creşterea în dinamicã a valorii indicatorului explicã faptul cã
întreprinderea nu are dificultãţi de valorificare a producţiei. Paralel cu creşterea
ponderii producţiei vândute în producţia exerciţiului, se diminueazã ponderea
producţiei stocate şi a celei imobilizate în producţia exerciţiului. Suma celor trei
ponderi este egalã cu 100%.
• raportul dinamic ( Rd 4 ) dintre producţia vândutã şi producţia exerciţiului:
Pv1
⋅100
I Pv Pv0
Rd 4 = = ;
I Pex Pex1
⋅100
Pex0
Un raport dinamic supraunitar reflectã o variaţie mai rapidã a producţiei
vândute comparativ cu variaţia producţiei exerciţiului şi o diminuare a producţiei
stocate şi a celei imobilizate, respectiv: Rd 4 >1; I Pv > I Pex ; I Ps < 100% ;
I Pi < 100% ;
producţiei vândute şi a producţiei exerciţiului şi menţinerea constantã a celorlalte
componente ale producţiei exerciţiului, respectiv: Rd 4 =1; I Pv = I Pex ;
I Ps = I Pi = 100% ;
producţiei vândute comparativ cu ritmul de variaţie a producţiei exerciţiului şi
creşterea producţiei stocate şi a celei imobilizate, respectiv: Rd 4 <1; I Pv < I Pex ;
I Ps > 100% ; I Pi > 100% .

• raportul static ( Rs5 ) dintre valoarea adãugatã netã şi valoarea adãugatã
brutã:
Vad n Vad − Am A
Rs5 = ⋅ 100 = ⋅ 100 = 100 − m ⋅ 100 = 100 − sa ;
Vad Vad Vad
în care: - sa - ponderea amortizãrii în valoarea adãugatã brutã.
Inicatorul mãsoarã ponderea valorii adãugate nete în valoarea adãugatã
brutã a întreprinderii. Ponderea crescãtoare a raportului indicã diminuarea
ponderii cheltuielilor cu amortizarea în valoarea adãugatã brutã, fie datoritã
faptului cã întreprinderea utilizeazã în activitatea curentã mai mult forţa de muncã
decât mijloacele tehnice, fie din cauza întineririi semnificativã a mijloacelor
tehnice din dotare. Cele douã ponderi evolueazã în sens invers, iar suma lor este
egalã cu 100%.
• raportul dinamic ( Rd5 ) dintre valoarea adãugatã netã şi valoarea
adãugatã brutã:
Vadn1
⋅100
IVadn Vadn0
Rd 5 = = ;
IVad Vad1
⋅100
Vad 0
Un raport dinamic supraunitar reflectã o variaţie mai rapidã a valorii

adãugate nete comparativ cu valoarea adãugata brutã şi o diminuare a cheltuielilor
cu amortizarea, respectiv: Rd5 >1; IVadn > IVad ; I Am < 100% ;
valorii adãugate nete şi a celei brute şi menţinerea constantã a cheltuielilor cu
amortizarea, respectiv: Rd5 =1; IVadn = IVad ; I Am = 100% ;
valorii adãugate nete faţa de ritmul de variaţie a valorii adãugate brute şi creşterea
cheltuielilor cu amortizarea, adicã: Rd5 <1; IVadn < IVad ; I Am > 100% .
Aplicaţia nr. 13: Analiza relaţiilor dintre indicatorii de
performanţã ce caracterizeazã activitatea de exploatare

Analiza datelor din tabelul anterior ne permite sã observãm cã:
- raportul static dintre valoarea adãugatã şi producţia exerciţiului s-a
diminuat cu 5%, respectiv în periada precedentã la 100 RON producţie a
exerciţiului se obţineau 55 RON valoare adãugatã, faţã de numai 50 RON, în
perioada curentã. Paralel a crescut ponderea consumurilor intermediare în
producţia exerciţiului ( sci = (Ci Pex ) ⋅ 100 ) de la 45% la 50% ;
Tabelul 28. Analiza rapoartelor statice şi dinamice dintre indicatorii valorici ai producţiei
Nr. Indicatori Perioada Indici
crt. Preced. Curentã (%)
1. Valoarea adăugată (mil. RON) 1030,59 832,20 80,75
2. Valoarea ad. netă (mil. RON) 886,59 669,20 75,48
3. Producţia exerciţiului (mil. RON) 1873,80 1664,40 88,84
4. Producţia vândută (mil. RON) 938,39 1003,49 106,94
3. Cifra de afaceri (mil. RON) 1011,20 1056,30 104,46
6. Rs1 = Vad Pex (%) 55,00 50,00 -
7. Rd1 = IVad I Pex - 0,91 -
8. Rs 2 = Vad CA (%) 101,92 78,78 -
9. Rd 2 = IVad I CA - 0,77 -
10. Rs3 = CA Vad (%) 98,12 126,93 -
11. Rd 3 = I CA IVad - 1,29 -
12. Rs 4 = Pv Pex (%) 50,08 63,46 -
13. Rd 4 = I Pv I Pex - 1,20 -
14. Rs5 = Vadn Vad (%) 86,03 80,41 -
15. Rd5 = IV adn IVad - 0,93 -
- primul raport dinamic este subunitar (egal cu 0,91) ca urmare a scãderii

valorii adãugate într-un ritm mai rapid ( IVad = 80,75% ; diminuare egalã cu
19,25%) decât ritmul de reducere a producţiei exerciţiului ( I Pex = 88,84 ;

diminuare egalã cu 11,16% );
- raportul ce corelează valoarea adăugată cu cifra de afaceri a înregistrat
valori descrescătoare, reflectând scãderea independenţei întreprinderii faţă de
consumurile intermediare provenite de la terţi şi, respectiv, diminuarea gradului
de integrare pe verticalã a producţiei, cu 23,14%. Valoarea mare a acestui raport,
în ambele perioade analizate, caracterizeazã o întreprindere care are ca obiect
principal de activitate producţia. Se observã cã activitatea de producţie are
pondere crescãtoare la formarea cifrei de afaceri, în perioada analizatã;
- raportul dinamic aferent (egal cu 0,77) explicã reducerea valorii adãugate
într-un ritm mai rapid ( IVad = 80,75% ) decât ritmul de creştere a cifrei de afaceri
( I CA = 104,46% );
- afirmaţiile efectuate în urma analizei raportului static anterior sunt

confirmate şi de valorile în creştere (cu 28,81%) ale raportului static dintre cifra
de afaceri şi valoarea adăugată, care indică o creştere a riscului întreprinderii din
cauza amplificării dependenţei sale faţă de terţi;
- raportul dinamic supraunitar (1,29) dintre indicele cifrei de afaceri şi cel
al valorii adăugate exprimã creşterea cifrei de afaceri într-un ritm mai lent
( I CA = 104,46% ) decât ritmul de diminuare a valorii adăugate ( IVad = 80,75% );
- sporeşte pondrea producţiei vândute în producţia exerciţiului cu 13,38%,
fapt care sugereazã cã întreprinderea nu are dificultãţi în valorificarea producţiei
sale. În acelaşi timp, s-au diminuat ponderea producţiei stocate în producţia
exerciţiului, de la 23,78% la 18,02%, şi a producţiei imobilizate în producţia
exerciţiului, de la 26,14% la 21,69% (Aplicaţia nr. 10);
- raportul dinamic Rd 4 este supraunitar (1,20) deoarece s-a înregistrat o
creştere a producţiei vândute cu 6,94% şi o reducere a producţiei exerciţiului, mai
mare, egalã cu 11,16%;
- raportul static descrescător (cu 5,62%) dintre valoarea adăugată netă şi
cea brutã reflectă o creştere a cheltuielilor cu amortizarea în structura valorii
adăugate brute, de la 13,97% la 19,59%;
- raportul dinamic subunitar (0,93) dintre indicii acestor două mărimi
sugerează un ritm de diminuare a valorii adãugate nete mai rapid ( IVadn = 75,48% )
comparativ cu ritmul de diminuare a valorii adãugate brute ( IVad = 80,75% ).

Capitol II

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Capitol II

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Analiză economico-financiară.

Elemente teoretico-metodologice şi aplicaţii

CAPITOLUL II. ANALIZA ACTIVITÃŢII DE PRODUCŢIE ŞI

Întreprinderea este o entitate economicã a cãrei vocaţie este de a rãspunde

2.1. Analiza realizãrii producţiei fizice

indirecte, precum materialele refolosibile, resturile de materii prime etc.; este

2.1.1. Analiza realizării producţiei fizice pe sortimente şi pe total

în care: - qi1 - volumul fizic al producţiei efectiv realizate, pe fiecare sortiment;

- ∑ qi1 - volumul fizic total al producţiei efectiv realizate;

- ∑ qi0 - volumul fizic total al producţiei programate a se realiza.

în care: - ∑ qi1 ⋅ pi - valoarea realizatã a producţiei fizice totale, calculatã în

funcţie de preţul aferent fiecãrui sortiment de produs ( pi ).

b) în cazul producţiei neomogene:

- s0'' - ponderea sortimentelor la care s-a realizat şi, respectiv, depãşit

Aplicaţia nr. 1: Analiza realizãrii producţiei fizice

Tabelul 1. Analiza realizării producţiei fizice pe sortimente şi pe total – producţia neomogenã

¾ Interpretarea rezultatelor analizei:

În urma analizei efectuate se constată o depăşire a volumului fizic al

2.1.2. Analiza structurii producţiei fizice

fizice se realizeazã în vederea verificãrii gradului în care structura producţiei

• procentul (coeficientul) mediu de structurã ( S ), determinat dupã relaţiile:

Între coeficientul mediu de sortiment şi procentul (coeficientul) mediu de

Tabelul 3. Analiza structurii producţiei fizice – cazul producţiei neomogene

• procentul (coeficientul) mediu de structurã:

2.1.3. Analiza calitãţii producţiei fizice

satisfacã nevoile explicite şi implicite ale utilizatorilor. Corespunzãtor acestei

ramura de activitate, specificul întreprinderii, destinaţia produselor, diversificarea

Indicatorii economici, numiţi indicatorii costului calitãţii, se calculeazã

modificã costurile negative de calitate ( ∆rCnc ) la o modificare cu 1% a

• coeficientul mediu de calitate a produsului ( k ), calculat dupã relaţiile:

analizatã, exercitã influenţã favorabilã asupra preţului mediu ( ∆ p > 0 ) pentru cã

în care: - n - numãrul de produse;

- k - coeficientul mediu de calitate al fiecãrui produs;

- si - structura sortimentalã a producţiei totale.

în care: - p - preţul mediu al fiecãrui produs.

Tabelul 4. Analiza factorialã a modificãrii producţiei pe clase de calitate

I 250 290 55,56 58,00

Potrivit acestui model, modificarea producţiei aferentã fiecãrei clase de

I. ∆qi = qi1 − qi0 =

∆I = ∆qI + ∆sI = 27,78 + 12,20 = 39,98 metri;

• Coeficientul mediu de calitate a produsului, varianta: k = ∑ qi ⋅ ki ;

Tabelul 5. Analiza coeficientului mediu de calitate şi a preţului mediu

qi0 qi1 si0 s i1 ki pi

• Coeficientul mediu de calitate a produsului, varianta: k = ∑ si ⋅ ki ;

• Preţul mediu al produsului, varianta: p = ∑ qi ⋅ pi ;

• Preţul mediu al produsului, varianta: p = ∑ si ⋅ pi ;

Aplicaţia nr. 4: Analiza calitãţii producţiei totale

- k - coeficientul mediu de calitate pe sortimente de produs;

Tabelul 6. Analiza calitãţii producţiei prin coeficientul mediu genetalizat de calitate

a) analiza în mãrimi absolute:

∆ k = ∆sic + ∆ki = 0,03 ;

Din analiza calităţii producţiei totale se poate deduce creşterea puţin

 Analiza influenţei structurii pe clase de calitate a producţiei totale

a) analiza în mãrimi absolute:

I. ∆Q = (Q1 − Q0 ) ⋅ p 0 = (2840 − 2625) ⋅ 1,42 = 305,30 mii RON;

- volumul total al producţiei destinată vânzării a crescut în perioada

2.2. Analiza performanţelor activitãţii de producţie şi comercializare prin

Sistemul indicatorilor valorici care caracterizeazã activitatea de producţie

- x - valoarea indicatorului care trebuie deflatat;

2.2.1. Analiza cifrei de afacei

Obiectivele analizei cifrei de afaceri sunt următoarele:

2.2.1.1. Analiza dinamicii şi structurii cifrei de afaceri

bazã în lanţ ( I nCA/ n −1 ) determinate dupã modelele:

Analiza influenţei structurii pe clase de calitate a producţiei totale

Analiza structurii cifrei de afaceri