1.3.2.

Analiza factorială a profitului pe produs

Aprofundarea analizei profitului total al întreprinderii presupune studierea profitului
aferent principalelor produse şi stabilirea influenţelor factorilor direcţi şi indirecţi care
acţionează asupra acestora.
Analiza profitului pe produs (Prp) se poate realiza pe baza modelului:
Prp = qv(p - c)
c  chm  chs  ci

chm   cs  p '
chs  t  sh
Ci
ci 
q
în care:
chm – cheltuielile cu materiile prime şi materialele directe pe unitatea de produs;
chs – cheltuielile cu manopera directă pe unitatea de produs;
ci – cheltuielile indirecte pe unitatea de produs;
cs – consumul specific din resursa materială „j“;
p’ – preţul de aprovizionare al resursei „j“;
t – timpul de muncă pe unitatea de produs;
sh – salariul mediu orar (inclusiv contribuţiile pentru asigurări şi protecţie socială);
Ci – suma cheltuielilor indirecte;
q – volumul fizic al producţiei obţinute.
Sistemul de factori care acţionează asupra modificării profitului pe produs se prezintă
astfel:
cs
qv
chm
P’
t
Prp c chs
sh
p ci
Metodologia de analiză a profitului pe produs presupune cuantificarea influenţelor
factorilor mai sus prezentaţi, după cum urmează:
1. qv = (qv1 – qv0) (p0 – c0)
2. c = -qv1 (c1 – c0)
din care:
2.1. chm  qv1 (chm  chm )1 0

din care:
2.1.1. cs = -qv1 (cs1p’0 - cs0p’0)
2.1.2. p '   q v1  cs1 p '1 cs1 p ' 0 

2.2. chs   qv1 chs 1  chs 0 
din care:
2.2.1. t   qv1  t1  t0  sh 0
 2.2.2.  sh   qv1t1  sh1  sh 0 
2.3.  ci  qv1  ci1  ci 0 
3. p = qv1 (p1 – p0)

1.4. Analiza ratelor de rentabilitate

Rata de rentabilitate reprezintă un raport între un indicator de rezultate (profit sau
pierdere) şi un indicator care reflectă un flux de activitate (cifra de afaceri netă, resurse
consumate etc.) sau un „stoc“ (capital propriu, active totale etc). Principalele rate de
rentabilitate operaţionale în analiza financiară a firmei sunt: rata rentabilităţii comerciale, rata
rentabilităţii resurselor consumate, rata rentabilităţii economice şi rata rentabilităţii financiare.
Aceste rate de rentabilitate au valenţe informaţionale diferite şi oglindesc multiplele laturi ale
activităţii economico-financiare a firmei.

1.4.1. Analiza ratei rentabilităţii comerciale

Rata rentabilităţii comerciale exprimă eficienţa activităţii comerciale a întreprinderii,
asigurând legătura dintre profitul şi cifra de afaceri netă. În literatura de specialitate există mai
multe moduri de calcul al acestei rate de rentabilitate, dar cele mai utilizate sunt următoarele:

P
a) Rc  r  100
CA

M
b) R M  b  100
b CA

P
c) Rcn  n  100
CA

unde:
R c – rata rentabilităţii comerciale;
R cn – rata rentabilităţii comerciale nete (în engl. Return on sales – ROS);
R Mb – rata marjei brute din vânzări;
CA – cifra de afaceri netă;
Pr – profit aferent cifrei de afaceri nete;
Mb – marja brută faţă de costul bunurilor vândute (sau rezultatul brut aferent cifrei de
afaceri din Nota explicativă Analiza rezultatului din exploatare);
Pn – profit net.

În cazul întreprinderilor mari, se recomandă prin legislaţia actuală din domeniul

contabilităţii, calcularea şi prezentarea în cadrul notelor explicative ale situaţiilor financiare a
anumitor indicatori care reflectă performanţele economico-financiare ale acestora, printre care
şi rata marjei brute din vânzări.
Principala limită a acestor rate de rentabilitate în caracterizarea performanţei la nivel
microeconomic este generată de faptul că se calculează pe baza profitului contabil, deci va fi
influenţată semnificativ de politicile şi practicile contabile utilizate de întreprindere (metoda de
amortizare a activelor fixe, metoda de evaluare a stocurilor, politica de constituire a
provizioanelor etc.).
Analiza factorială a ratei rentabilităţii comerciale, calculată pe baza formulei a), se
poate efectua pe baza modelelor:

 q vi  p  q  c   qvi  ci 
I. Rc  i vi i
 100  1    100
q  p  q  p 
vi i  vi i 

 g i  rc
II. Rc  i ; r  pi  ci  100
ci
100 pi
unde:
gi – structura cifrei de afaceri nete pe produse sau activităţi;
rc
i – rata rentabilităţii comerciale pe tipuri de produse sau activităţi.

Conform modelului I, sistemul de factori este următorul:

gi = structura cifrei de afaceri nete pe produse sau activităţi

pi = preţul de vânzare pe produs fără TVA

Rc
ci = costul complet unitar

În cazul modelului II, sistemul de factori se prezintă astfel:

gi = structura cifrei de afaceri nete pe produse sau activităţi

Rc = rata rentabilităţii comerciale pe tipuri de produse sau activităţi

Pentru stabilirea influenţelor factorilor se aplică metoda substituirilor în lanţ.

Aplicație privind analiza factorială a ratei rentabilităţii comerciale pe baza
modelului I, având în vedere datele din tabelul 1.3, prezentat în partea întâia a
capitolului:

Modelul de calcul este:

Pr
Rc   100
CA
Modelul de analiză factorială este:
 qvi  ci 
R c  1    100
  qvi  pi 
Sistemul de factori se prezintă astfel:

gi
Rc pi
ci

Metodologia de analiză şi măsurarea influenţelor se prezintă astfel:

ΔRc = + 1,866 puncte procentuale (pp)
  qvi1  ci0 
1. gi  1    100  R0c  R c '  R0c  9,13  9,194   0,064 pp
 qvi1  pi0 
 qvi1  ci0 
2. pi  1    100  R c"  R c"  R c '  17,25  9,13   8,12 pp
  qvi 1  pi 1 

3.
 qvi1  ci1 
ci   1  qvi  pi    100  R  R1  R  11,06  17,25   6,19 pp
c" c c"

 1 1 

Din analiza făcută rezultă următoarele concluzii:

a) Creșterea ratei rentabilității comerciale cu 1,866 puncte procentuale este o situație
favorabilă, fiind determinată de sporirea mai rapidă a profitului aferent cifrei de
afaceri comparativ cu cea înregistrată de cifra de afaceri (IPr= 123,0%, iar
ICA=102,2%).
b) Influența modificării structurii cifrei de afaceri a fost de -0,064 puncte procentuale,
situație determinată de creșterea ponderii produselor cu rate de rentabilitate comerciale
programate mai mici decât rata rentabilității comerciale medie programată pe total
întreprindere și prin scăderea ponderii sortimentelor cu produselor cu rate de
rentabilitate comerciale programate mai mari decât rata rentabilității comerciale medie
programată pe total firmă.
c) Influența modificării prețurilor de vânzare a fost de +8,12 puncte procentuale asupra
ratei rentabilității comerciale, fiind efectul creșterii prețurilor de vânzare la produsele
dominante în cadrul cifrei de afaceri.
d) Creșterea costurilor complete, la sortimentele care au ponderea majoritară în cifra de
afaceri, a condus la micșorarea ratei rentabilității comerciale cu 6,19 puncte
procentuale.
e) Explicarea cauzelor modificărilor structurii cifrei de afaceri, prețurilor de vânzare și
ale costurilor complete pe produse se face în același mod ca în cazul analizei factoriale
a profitului aferent cifrei de afaceri ( a se vedea aplicația de la punctul 1.3.1).

Rata marjei brute din vânzări reflectă ponderea marjei brute din vânzări în cadrul
cifrei de afaceri nete. Această rată de rentabilitate reflectă politica comercială a întreprinderii
şi capacitatea acesteia de a controla costurile de producţie. Nivelul marjei de profit depinde de
natura activităţii, dimensiunea, capacitatea tehnică şi performanţele acesteia, cota de piaţă
deţinută, mediul concurenţial naţional şi internaţional etc. Pentru analiza de tip factorial se pot
utiliza următoarele două modele de analiză a ratei marjei brute din vânzări:

Mb  q vi  p i   q vi  c pi  q vi  c pi
I) R Mb  CA 100  100  (1  ) 100
 q vi  p i  q vi  p i

Mb  g i  rc v
i
II) R
Mb  CA 100  100
unde:
gi – structura cifrei de afaceri nete pe produse;
rc – rata marjei brute pe produse.
vi

Potrivit modelului I, nivelul ratei rentabilităţii comerciale este influenţat de structura

producţiei vândute, preţul mediu de vânzare (exclusiv TVA) şi costul de producţie unitar.
 Majorarea ratei marjei brute din vânzări semnifică îmbunătăţirea eficienţei activităţii
comerciale a întreprinderii şi întărirea controlului costurilor aferente vânzărilor, deci un
semnal pozitiv pentru investitori. Totuşi, această situaţie poate fi una conjuncturală, deci se
impune extinderea orizontului de analiză şi corelarea concluziilor acestei analize cu informaţii
privind dinamica altor rate de rentabilitate la nivelul întreprinderii.
Modelul II de analiză a ratei marjei brute din vânzări reflectă acţiunea a doi factori
importanţi: structura producţiei vândute şi rata marjei brute pe produs. În condiţii normale,
structura cifrei de afaceri pe produse nu poate fi modificată decât ca efect al variaţiei
raportului cerere/ofertă de produse pe piaţă, dar întreprinderea poate lua măsuri pentru
creşterea marjei de profit la nivel de produs prin diminuarea rezonabilă a costurilor de
producţie şi întărirea poziţiei sale concurenţiale pe piaţă.

Rata rentabilităţii comerciale nete (în engl. Return on Sales – ROS) reprezintă un
indicator întâlnit în majoritatea lucrărilor din literatura străină. Avantajul acestei rate este că
poate fi stabilită pe baza informaţiilor din cadrul Contului de profit şi pierdere, fiind uşor de
calculat de către utilizatorii externi de informații, care nu au acces la date din contabilitatea de
gestiune a întreprinderii. Totuşi, rata rentabilităţii comerciale nete are o valoare
informaţională limitată pentru că profitul net poate fi influenţat şi de rezultatul din alte
operaţiuni decât vânzările, respectiv rezultatul din exploatare din alte operațiuni decat cele
care formează cifra de afaceri, rezultatul financiar, precum şi de politica fiscală a
întreprinderii.
Statisticile1 privind firmele americane demonstrează că valoarea acestei rate financiare
variază extrem de mult, de la 2,9% în industria textilă la 10,5% în domeniul public al
utilităţilor. În plus, rata rentabilităţii comerciale nete şi viteza de rotaţie a activelor totale (în
engl. Asset turnover), care ambele reprezintă determinanţi ai ratei rentabilităţii financiare
(conform sistemului Du Pont), tind să varieze în sens invers. Astfel, companiile (de exemplu
supermarket-uri) care au un nivel ridicat al vitezei de rotaţie a activelor au, de regulă, o marjă
redusă a profitului, iar întreprinderi (de exemplu cele productive) cu o marjă ridicată a
profitului tind să înregistreze o rotaţie scăzută a activelor.
În România, studiile2 practice realizate asupra întreprinderilor cotate pe piaţa de capital
demonstrează că rata rentabilităţii comerciale nete (calculată ca raport între profitul net al
exerciţiului şi cifra de afaceri) a înregistrat cele mai moderate niveluri mediane de 0,74%-
4,84% în perioada 1996-2000, ceea ce confirmă că această rată de rentabilitate este cel mai
puţin afectată de inflaţie, ca urmare a preluării simultane a efectului inflaţiei atât asupra
profitului, cât şi asupra cifrei de afaceri. Datorită variabilităţii sale mai scăzute comparativ cu
alte rate de rentabilitate, acest indicator al performanţei întreprinderii este preferat de
investitorii de pe piaţa de capital românească.
Analiştii financiari recunosc relevanţa informaţională a ratei rentabilităţii comerciale
nete, dar pentru obţinerea de informaţii pertinente şi relevante privind performanţa firmei, se
impune studierea trendului acestei rate financiare pe o perioadă de 3-5 ani comparativ cu rata
medie la nivelul sectorului de activitate şi a ratei rentabilităţii întreprinderilor similare. De
asemenea, este necesară analiza corelată a unui sistem complex de rate de rentabilitate: rata
rentabilităţii economice, rata rentabilităţii financiare, rata rentabilităţii resurselor consumate
etc.

1
R.C. Higgins, Analysis for Financial Management, Business One Irwin, 1992.
2
C. Vasilescu, Analiza corelaţiilor dintre activitatea financiară a firmei şi piaţa de capital, teză de doctorat,
ASE, Bucureşti, 2003.
 Comparațiile care se impun a fi făcute pe baza ratei rentabiltății comerciale sunt față de
media sectorială, principalul concurent de pe piață și la nivelul firmei, față de perioadele
precedente și față de nivelul prevăzut prin BVC.
Principalele categorii de utilizatori interesate de rata rentabilității comerciale sunt
investitorii, managerii și concurenții de pe piață.

1.4.2. Analiza ratei rentabilităţii resurselor consumate

Rata rentabilităţii resurselor consumate, denumită şi rata rentabilităţii costurilor, reflectă
corelaţia dintre profitul aferent cifrei de afaceri şi costurile totale aferente vânzărilor.
Având în vedere raportarea la activitatea de exploatare, rata rentabilităţii resurselor
consumate (Rrc) se poate calcula astfel:
RE
R rc   100 ,
Che
unde
RE – rezultatul exploatării;
Che – cheltuieli de exploatare.

În acest caz, este pusă în discuţie influența asupra ratei rentabilității resurselor
consumate a altor venituri și a altor cheltuieli din exploatare și a variației producției stocate și
a producției de imobilizări și investiții imobiliare. Aceste elemente nu sunt aferente vânzărilor
de bunuri.
Prin urmare, varianta agreată de calcul a ratei rentabilităţii resurselor consumate este:

Pr Pr
R rc   100   100
Ch ( CA )
qvi  ci

unde:
Pr – profit aferent cifrei de afaceri;
Ch – cheltuieli aferente cifrei de afaceri.

Modelul de analiză factorială a ratei rentabilităţii resurselor consumate va fi:

R rc 
 qv  p   qv  c
i i i i
  qvi  pi 
 100    1  100
 qv  c i i
  qv  c
 i i


Conform modelului, factorii ce influenţează rata rentabilităţii costurilor sunt:
 structura cifrei de afaceri pe produse (g);
 costurile complete unitare (c);
 preturile de vânzare (p), exclusiv TVA.
Analiza factorială a ratei presupune aplicarea metodei substituţiei în lanţ, ca metodă de
analiză cantitativă.
Comparațiile care se impun a fi făcute pe baza ratei rentabiltății resurselor consumate
sunt față de media sectorială, principalul concurent de pe piață și la nivelul firmei, față de
perioadele precedente și față de nivelul prevăzut prin BVC.
Principalele categorii de utilizatori interesate de rata rentabilității comerciale sunt
investitorii și managerii companiei.
Aplicație cu privire la analiza factorială a ratei rentabilităţii resurselor consumate (R rc),
având în vedere datele din tabelul 1.3, prezentat în partea întâia a capitolului:
Sistemul de factori se prezintă astfel:

gi
Rrc ci
pi

Metodologia de analiză factorială şi cuantificarea influenţelor se prezintă astfel:

ΔRrc = + 2,32 pp
 qvi1  pi0 
1. gi    1  100  R0rc  10,05  10,12   0,07 pp
 qvi1  ci0 
 qvi1  pi0   qvi1  pi0 
2. ci    1  100    1  100  2,40  10,05   7,65 pp
 qvi1  ci1   qvi1  ci0 
 qvi1  pi1   qvi1  pi0 
3. pi    1  100    1  100  12,44  2,40   10,04 pp
 qvi1  ci1   qvi1  ci1 
Din analiza făcută rezultă următoarele concluzii:
a) Creșterea ratei rentabilității resurselor consumate cu 2,32 puncte procentuale este o
situație favorabilă, fiind determinată de sporirea mai rapidă a profitului aferent cifrei
de afaceri comparativ cu cea înregistrată de cheltuielile aferente cifrei de afaceri (IPr=
123,0%, iar Ich(CA)=100,1%).
b) Influența modificării structurii cifrei de afaceri a fost de -0,07 puncte procentuale
asupra ratei rentabilității resurselor consumate, situație determinată de creșterea
ponderii produselor cu rate de rentabilitate ale resurselor consumate programate mai
mici decât rata rentabilității resurselor consumate medie programată pe total
întreprindere și prin scăderea ponderii sortimentelor cu rate de rentabilitate a
resurselor consumate programate mai mari decât rata rentabilității resurselor
consumate medie programată pe total firmă.
c) Creșterea costurilor complete, la sortimentele care au ponderea majoritară în cifra de
afaceri, a condus la micșorarea ratei rentabilității resurselor consumate cu 6,19 puncte
procentuale.
d) Influența modificării prețurilor de vânzare a fost de +10,04 puncte procentuale asupra
ratei rentabilității resurselor consumate, fiind efectul creșterii prețurilor de vânzare la
produsele dominante în cadrul cifrei de afaceri.
e) Explicarea cauzelor modificărilor structurii cifrei de afaceri, prețurilor de vânzare și
ale costurilor complete pe produse se face în același mod ca în cazul analizei factoriale
a profitului aferent cifrei de afaceri ( a se vedea aplicația de la punctul 1.3.1).

BIBLIOGRAFIE

1.V.Robu, I.Anghel, E.C. Serban (coordonatori) - Analiza economico-financiara a firmei,

Ed. Economica, 2014
2. I.M. David-Sobolevschi- analiza cheltuielilor, veniturilor și rentabilității firmei, Ed.
Universitară, 2015
3.I.M.David-Sobolevschi, V.Robu, M. Petcu, S.C. Curea, Ghid practic de analiză
economico-financiară, A.S.E., Bucureşti, 2020, România
4. G. Valceanu, V.Robu, N. Georgescu (coordonatori) - Analiza economico-financiara,
editia a doua, Ed. Economica, 2005
 5.M. Niculescu- Diagnostic financiar, Editura Economică, București, 2005, pag.49
6. Ordinul 1802/2014 pentru aprobarea Reglementarilor contabile privind situatiile
financiare anuale individuale si situatiile financiare anuale consolidate, pct 19, pag 6, publicat
in Monitorul Oficial nr 963 din 30.12.2014
7. Ordinul 2844/2016 pentru aprobarea Reglementarilor contabile conforme cu
Standardele Internaționale de Raportare Financiară