Unitatea de învăţare 10

ANALIZA RENTABILITĂȚII UNITĂŢILOR DE ALIMENTAȚIE

PUBLICĂ ȘI AGROTURISM

Competenţele specifice unităţii de învăţare:

După studiul acestei unităţi de învăţare studenţii trebuie să cunoască:
 cunoaşterea principalilor indicatori de măsurare a rentabilităţii;
 identificarea factorilor care influenţează rentabilitatea firmei şi a măsurilor pentru
îmbunătăţirea activităţii acesteia;
 prezentarea legăturii care există între rentabilitate şi riscurile firmei;

Cuprinsul unităţii de învăţare:

10.1. Conceptul privind rentabilitatea unităților
10.2. Analiza profitului
10.3. Analiza ratelor de rentabilitate
10.4. Tema de control a unităţii nr. 10
10.5. Testul de autoevaluare pentru unitatea nr. 10
10.6. Bibliografia specifică unității de învățare 10

Timp de învățare 2 h

10.1. Conceptul privind rentabilitatea unităților

Rentabilitatea poate fi definită ca fiind capacitatea unei unităţi de a obţine profit prin
utilizarea factorilor de producţie şi a capitalurilor, indiferent de provenienţa acestora.
Pentru exprimarea rentabilităţii se utilizează două categorii de indicatori: profitul şi ratele de
rentabilitate. Mărimea absolută a rentabilităţii este reflectată de profit, iar gradul în care capitalul
sau utilizarea resurselor unităţii aduc profit este reflectat de rata rentabilităţii (indicator al mărimii
relative a rentabilităţii).
Cadrul general pentru întocmirea şi prezentarea situaţiilor financiare, elaborat de IASC, prevede la
paragraful 69 că „Profitul este frecvent utilizat ca o măsură a performanţei sau ca bază de referinţă
pentru alţi indicatori, cum ar fi rentabilitatea investiţiei sau rezultatul pe acţiune”.
Analiza rentabilităţii se realizează pe seama „Contului de profit şi pierdere”, care arată
modul în care s-a ajuns la o anumită stare patrimonială finală, care au fost fluxurile de venituri
şi cheltuieli.
 Cheltuielile desemnează în expresie valorică raporturi patrimoniale cu privire la
angajarea şi utilizarea resurselor economice în cadrul activităţilor desfăşurate de entitatea
patrimonială. Ele indică folosinţele de resurse, fiind constituite, în mare parte din valori de
plătit sau plătite în contrapartidă cu materii prime, materiale şi mărfuri cumpărate, cu
lucrările şi serviciile prestate pentru întreprindere, precum şi pentru angajamentele pe care
întreprinderea a consimţit să le plătească.
Referitor la venituri, acestea exprimă raporturi patrimoniale privind bogăţia
obţinutădin activităţile desfăşurate şi din proprietatea deţinută. Într-o altă interpretare ele
indică resursele obţinute, fiind constituite din valorile primite sau de primit în contrapartidă
cu vânzarea bunurilor, executarea de lucrari şi prestarea de servicii către terţi.
Prin compararea veniturilor cu cheltuielile se determină rezultatul exerciţiului. Acesta
îmbracă forma de profit, în situaţia în care veniturile sunt mai mari decât cheltuielile, şi
pierdere, în situaţia când veniturile sunt mai mici decât cheltuielile.
În consecinţă, pe baza structurii veniturilor şi cheltuielilor vom avea:
 rezultatul exploatării (Rexpl) care se obţine ca diferenţă între veniturile şi cheltuielile
din exploatare;
 rezultatul financiar (Rfin) care se obţine ca diferenţă între veniturile şi cheltuielile
financiare;
 rezultatul extraordinar (Rextr) care se obţine ca diferenţă între veniturile şi cheltuielile
extraordinare.
Astfel rezultatul exerciţiului va fi:
RE= Rexpl + Rfin + Rextr.
Scopul analizei rentabilităţii îl constituie stabilirea performanţelor proprii în ceea ce
priveşte capacitatea actuală şi în perspectivă de a genera profit, ca singură sursă care poate
asigura dezvoltarea activităţii.
Analiza rentabilităţii priveşte mai multe aspecte:
 analiza situaţiei generale pe baza contului de profit și pierdere;
 analiza factorială a profitului ;
 analiza rentabilităţii cu ajutorul ratelor de rentabilitate.
 10.2. Analiza profitului
Profitul, sub diversele sale forme, poate fi analizat din punct de vedere structural şi factorial,
pe total unitate şi pe produse.
Analiza structurală a profitului
Analiza structurală a profitului urmăreşte stabilirea contribuţiei diferitelor tipuri de rezultate la
modificarea totală, precum şi punerea în evidenţă a schimbărilor intervenite pe elemente
componente.
Analiza structurală a rezultatului brut al exerciţiului (profit brut sau pierdere), se poate
efectua pe baza grupării cheltuielilor după natura sau după funcţia (destinaţia) lor în cadrul unităţii
(cf. IAS 1 - paragraful 77).

Analiza factorială a profitului

Analiza profitului se impune a fi efectuată şi în funcţie de factorii direcţi şi indirecţi care acţionează
la nivelul unităţii. Luând în considerare diversitatea de forme sub care se prezintă profitul la nivel
de unitate, analiza factorială a acestuia poate fi aprofundată având în vedere rezultatul aferent cifrei
de afaceri.
Rezultatul exploatării (Re) se circumscrie la nivelul activităţii de bază a unităţii şi caracterizează
în mărime absolută rentabilitatea ciclului de exploatare. El se determină ca diferenţă între veniturile
din exploatare (Ve) şi cheltuielile aferente acestora (Ce), astfel:
Re = Ve - Ce
Având în vedere caracterul heterogen al veniturilor şi cheltuielilor de exploatare, conform
reglementărilor de armonizare cu directivele europene şi Standardele Internaţionale de
Contabilitate, rezultatul exploatării se impune a fi analizat după următorul model:
Re = Pr(CA) + Re'
Pr(CA) = CA - ch(CA)
Re' = Ave - Ache
Ch(CA) = Ce -[ΔQs + Qi + ct.658 + (ct.6812 -ct. 7812)]
unde:
Pr(CA) = profitul aferent cifrei de afaceri nete;
Re' = rezultatul exploatării din alte operaţiuni decât vânzările curente;
CA = cifra de afaceri netă;
ch(CA) = cheltuieli aferente cifrei de afaceri nete;
Ave = alte venituri din exploatare (despăgubiri, amenzi şi penalităţi; donaţii şi subvenţii primite;
din vânzarea activelor şi alte operaţiuni de capital; din subvenţii pentru investiţii etc.);
Ache = alte cheltuieli de exploatare (despăgubiri, amenzi şi penalităţi; donaţii şi subvenţii acordate;
cheltuieli privind activele cedate şi alte operaţiuni de capital etc.);
ΔQs = variaţia producţiei stocate;
Qi = producţia imobilizată;
În cazul firmelor cu activitate de producţie pentru analiza factorială a profitului aferent cifrei de
afaceri, se recomandă următoarele modele de bază:
a) Pr = Σqvp-Σqvc

b) Pr   q v p1  
 q vc 
  CApr

  q v p 

Aprofundarea analizei profitului total al unităţii presupune studierea profitului principalelor

produse şi stabilirea influenţelor factorilor direcţi şi indirecţi care acţionează asupra acestora.
Analiza profitului pe produs (Prp) se poate realiza pe baza modelului:
Pr p  q v p  c 
c  cm  csd  ci
cm   cs p j j

csd  t  sh
Ci
ci 
q

în care:
cm - reprezintă cheltuielile cu materiile prime şi materialele directe pe unitatea de produs;

csd - cheltuielile cu manopera directă pe unitatea de produs;

ci - cheltuielile indirecte pe unitatea de produs;

csj - consumul specific din resursa materială ,j”;
pj - preţul de aprovizionare al resursei ,,j”;
t - timpul de muncă pe unitatea de produs;
sh - salariul mediu orar (inclusiv contribuţiile pentru asigurări şi protecţie socială);
Ci - suma cheltuielilor indirecte;
q - volumul fizic al producţiei obţinute.
 10.3. Analiza ratelor de rentabilitate
Rata de rentabilitate este un raport între o formă de exprimare a profitului şi active sau
capitaluri (proprii, permanente) sau un flux de activitate (cifra de afaceri, resurse consumate etc.).
Diferitele forme de exprimare ale ratelor de rentabilitate au valori informaţionale variate şi
oglindesc multiplele laturi ale activităţii economico-financiare a unităţii.
Principalele rate operaţionale în analiza financiară a unităţii sunt: rata rentabilităţii
comerciale, rata rentabilităţii resurselor consumate, rata rentabilităţii economice şi rata rentabilităţii
financiare.

Analiza ratei rentabilităţii comerciale (Rc)

Rata rentabilităţii comerciale exprimă corelaţia dintre profitul total aferent vânzărilor şi cifra de
afaceri, dând expresie politicii comerciale a unităţii.
Modelele utilizate în analiza factorială a acestei rate sunt următoarele:

a) R c 
Pr
 100 
 q p   q c 100, sau R
v v c

 1 
 q c 100
v

qvp q p v

  q p 
v

b) R c  
g i ric  c 
, sau ric  1  i 
100  pi 
în care:
gi - reprezintă structura producţiei vândute pe produse;
ric - rata rentabilităţii comerciale pe produse.

Analiza rentabilităţii resurselor consumate (Rrc)

Rata rentabilităţii resurselor consumate reflectă corelaţia dintre rezultatul aferent cifrei de
afaceri şi costurile totale aferente vânzărilor.
Modelul de calcul şi analiză este următorul:

R rc 
Pr
100 
 q p   q c 100
v v

 q vc q c v

Factorii direcţi care influenţează rata rentabilităţii resurselor consumate sunt: structura
producţiei vândute pe produse (g), costurile unitare (c) şi preţurile medii de vânzare unitare,
exclusiv T. V.A. (p).
 Trebuie remarcat faptul că, asupra ratei rentabilităţii resurselor consumate, costul exercită
o dublă acţiune, influenţând în sensuri diferite prin numărătorul şi numitorul raportului (ex. în cazul
depăşirii costurilor unitare pe produs, numărătorul (profitul) se reduce, iar numitorul (cheltuielile
totale) creşte, ceea ce face ca influenţa negativă a acestui factor asupra ratei rentabilităţii resurselor
consumate să fie mult mai puternică, decât în cazul altor rate de rentabilitate).

Analiza ratei rentabilităţii economice (Re)

Rata rentabilităţii economice reflectă corelaţia dintre un rezultat economic şi mijloacele economice
(capitalul) angajate pentru obţinerea acestuia. În calculul ratei rentabilităţii economice, la
numărător se poate utiliza rezultatul exploatării (profitul aferent cifrei de afaceri) sau excedentul
brut din exploatare, iar la numitor mijloacele economice totale (activul total) sau o parte a acestora.
Rata rentabilităţii economice este independentă de structura financiară (gradul de îndatorare),
politica fiscală de impozitare a profitului, precum şi de elementele excepţionale.
Rata rentabilităţii economice, se poate stabili astfel:
Pr E.B.E.
 100 sau  100
Ki Ki
unde:
Ki = capital investit;
Ki = Ai +NFR
Ai = active imobilizate nete;
NFR = necesarul de fond de rulment.
Analiza factorială a ratei rentabilităţii economice, se poate realiza pe baza următorului model de
analiză:
CA Pr
Re    100
Ki CA
în care:
 Pr 
Rc - reprezintă rata rentabilităţii comerciale  R C  100  ;
 CA 
CA
- viteza de rotaţie a capitalului investit (număr de rotaţii).
Ki

Analiza ratei rentabilităţii financiare (Rf)

 Rentabilitatea financiară exprimă corelaţia dintre profit şi capitaluri în calitatea lor de surse
de finanţare a activităţii unităţii.
Analiza ratei rentabilităţii financiare (capitalurilor proprii) măsoară, în mărime relativă,
remunerarea capitalurilor acţionarilor aduse ca aport sau a profitului net lăsat la dispoziţia unităţii
pentru autofinanţare. Rata în cauză, reflectă corelaţia dintre profitul net (Pn), ca venit al acţionarilor
şi capitalurile proprii ale unităţii (Kp).
Rata rentabilităţii financiare a capitalurilor proprii (Rf), se determină pe baza relaţiei:
Pn
Rf   100
Kp

Analiza factorială a ratei rentabilităţii financiare a capitalurilor proprii, poate fi aprofundată

utilizând următorul model:
Vt At Pn
Rf     100
At Kp Vt

în care:
Vt
- reprezintă viteza de rotaţie a activului total, exprimată prin număr de rotaţii;
At
At
- factorul de multiplicare a capitalului propriu;
Kp

Pn
- rentabilitatea netă a veniturilor totale Vt
Vt
Factorul de multiplicare a capitalului propriu reflectă gradul de îndatorare a unităţii, fapt
demonstrat cu ajutorul relaţiei:
At Pt Kp  D D
  1
Kp Kp Kp Kp

în care:
Pt - reprezintă pasivul total;
D - datoriile totale;
D
- gradul de îndatorare, sau braţul pârghiei financiare.
Kp

Utilizând acest model de analiză, este necesar a sublinia următoarele aspecte:

 accelerarea vitezei de rotaţie a activului total reprezintă o condiţie esenţială pentru sporirea
ratei rentabilităţii financiare a capitalurilor proprii;
 factorul de multiplicare a capitalului propriu, cu cât este mai mare, cu atât creşte rentabilitatea
financiară. În practica economică însă, există o limită de îndatorare acceptată de bănci. Unele bănci
apreciază că limita maximă de îndatorare de 70% din sursele totale ale unităţii, depăşirea acestei
limite de îndatorare atrage pentru firma în cauză dobânzi mai mari şi garanţii suplimentare solicitate
70
de bănci, deoarece riscul financiar este mai mare (factorul de multiplicare fiind în acest caz 1 
33
);
 sporirea rentabilităţii nete a veniturilor totale reprezintă principala cale de creştere a profitului
net şi este determinată, în principal de eficienţa activităţii de exploatare a unităţii.

10.4.Tema de control pentru unitatea 10

1. Care este rolul analizei structurale a profitului?
2. Ce modele de calcul a ratei rentabilităţii economice cunoaşteţi?
3. Cum se determină rata rentabilităţii financiare?
4. Prezentaţi principalele rate de rentabilitate utilizate în analiza financiară a firmei.
5. Cum se determină profitul brut al exercițiului?
6. Cum se determină profitul din exploatare?
7. Cum se determină profitul aferent cifrei de afaceri?
8. Cum se determină profitul net al exercițiului?

10.5.Test de autoevaluare pentru unitatea 10

1. Rata rentabilităţii este un indicator care măsoară:
a. gradul de utilizare a muncii;
b. gradul în care utilizarea diverselor resurse (inclusiv a veniturilor) aduce profit;
c. gradul de utilizare a stocurilor.

2. Eficienţa politicii comerciale şi, mai ales, de preţ a întreprinderii este caracterizată
prin:
a. rata rentabilităţii comerciale;
b. rata rentabilităţii economice;
c.rata rentabilităţii financiare.

3. Rentabilitatea financiară desemnează:

a. eficienţa cu care întreprinderea îşi utilizează resursele de care
dispune;
b. eficienţa costurilor de realizare a producţiei sau a celor de circulaţie;
c.capacitatea întreprinderii de a obţine profit net prin utilizarea capitalurilor proprii.
4. Rezultatul exploatării se află cu formula:
a. venituri de exploatare – cheltuieli de exploatare + profit brut;
b. venituri de exploatare – cheltuieli de exploatare;
c. venituri de exploatare + cheltuieli de exploatare;
d. venituri totale – cheltuieli totale.

5. Profitul brut al exercițiului este format din:

a. profitul din exploatare + profitul financiar + cifra de afaceri;
b. profitul din exploatare + venituri privind dobânzile + profitul extraordinar;
c. profitul din exploatare + profitul financiar + profitul extraordinar;

6. Rata rentabilității economice reflectă:

a. raportul dintre un rezultat financiar şi mijloacele economice angajate pentru obținerea acestuia;
b. raportul dintre un rezultat economic şi un rezultat economic;
c. raportul dintre un rezultat economic şi mijloacele economice angajate pentru obținerea
acestuia.

7. Rata resurselor consumate reflectă corelația dintre profitul aferent cifrei de afaceri şi
costurile totale aferente vânzărilor
Adevărat / Fals

8. Rata rentabilității comerciale exprimă raportul dintre profitul din exploatare şi cifra de
afaceri în prețuri de vânzare exclusiv TVA.
Adevărat /Fals

10.6. Bibliografia specifică unității de învățare 10

1. Mărcuță Alina, Tindeche Cristiana, Mărcuţă Liviu - Contabilitatea şi analiza tehnico-
economică a unităţilor de alimentaţie publică şi agroturism, Editura Ex Terra Aurum, 2020
2. Tindeche Cristiana - Gestiunea şi analiza tehnico-economică a unităţilor de alimentaţie
publică şi agroturism, ISBN 978-973-40-1015-8, Editura CERES, București, 2013
3. Buglea Alexandru, Analiza situației financiare a întreprinderii, Ed. Mirton, Timişoara, 2014