1.4.3.

Analiza ratei rentabilităţii economice

Una dintre cele mai importante rate de rentabilitate, rata rentabilităţii economice, pune în evidenţă
performanţele utilizării activului total al unei întreprinderi, respectiv a capitalului investit pentru obţinerea
acestor performanţe.
Literatura de specialitate oferă mai multe modalităţi de calcul pentru rata rentabilităţii economice
(Re):

Rezultatul exploatării ( RE )
Re   100
Active din exploatare ( Ae)

sau

Excedent brut al exploatării ( EBE )

Re   100
Active totale ( At )

sau
Pro fit brut
Re   100
At

Construirea ratei pe baza unui anumit rezultat determină o viziune specifică semnificaţiei
rezultatului:
 utilizarea rezultatului exploatării va determina o rată independentă atât de politica fiscală şi de
structura capitalurilor (politica de finanţare);
 dacă rata rentabilităţii economice va fi construită pe baza excedentului brut al exploatării
(EBE), va fi independentă şi de politica privind amortizarea capitalului tehnic, pe lângă
elementele menţionate anterior;
 folosirea profitului brut este utilă managerilor întreprinderii şi va determina un nivel mai ridicat
al ratei, în măsura în care activitatea financiară aduce profit; această variantă este mai puţin
utilizată.
În teoria şi practica internaţională, această rată este cunoscută sub forma:

EBIT
ROA  100
TA
unde:
ROA – rata rentabilităţii economice (return on assets);
EBIT – rezultatul înainte de impozitare şi dobânzi (earnings before interests and taxes);
TA – total active (total assets).

1
 Utilizatorii informaţiilor oferite de această rată sunt furnizorii de capital. Creditorii financiari, de
exemplu, sunt cei mai interesaţi de rentabilitatea întreprinderii înainte de scăderea dobânzii.
Deci, pentru o corectă informare a tuturor celor interesaţi de performanţele obţinute prin utilizarea
capitalului angajat de o firmă, se pot folosi ratele:

Rezultat înainte de impozit şi dobânda(EBIT)

I. R   100
e

Active totale

sau

Rezultat înainte de impozit şi dobânda (EBIT)

II. R   100
e

Capital investit

unde:
Capital investit = Capital propriu + Datorii financiare
A doua formă a Re este utilă analizei rentabilităţii financiare pe baza pârghiei financiare (vezi
analiza ratei rentabilităţii financiare).
Analiza factorială a ratei rentabilităţii economice evidenţiază acţiunea unor factori complecşi.
Pentru analiza factorială, vom considera rata rentabilităţii economice pe baza formulei:

Pr
Re   100 ,
At

unde:
Pr – rezultatul înainte de impozit şi dobândă.

Pentru analiza factorială pot fi folosite modele precum:

Pr CA Pr
A. R e   100    100
At At CA

Pr
 100
Pr
Re   100  CA
B. At 1 1

CA CA
Ai Ac

În cazul utilizării modelului A, rata rentabilităţii economice combină efectul vitezei de rotaţie a

 CA 
activului total, exprimată ca număr de rotaţii   , cu efectul ratei rentabilităţii comerciale
 At 

 Pr 
 100  :
 CA 

2
 CA
At
Re g (structura vânzărilor)
Pr
 100
CA
p (preţul unitar de vânzare)

c (costurile complete unitare)

Cele două rate componente acţionează diferit asupra ratei rentabilităţii economice, în funcţie de
natura activităţii întreprinderii şi de strategia urmată. Astfel, în industrie, firmele realizează rate de
rentabilitate economică ridicate pe seama unor cote de profit mai mari şi nu printr-o rotaţie mai rapidă a
activelor. Întreprinderile din sfera comerţului operează cu marje de profit mai reduse, dar beneficiază de
o rotaţie mai accelerată a activelor.
O strategie de menţinere a poziţiei concurenţiale pe piaţă determină uneori un rabat de la marje
ridicate de profit, iar alteori, utilizarea unor tehnologii avansate, fapt care conduce la o încetinire a
rotaţiei activelor.
Analiza rentabilităţii economice poate fi aprofundată prin descompunerea activului în elementele
componente (At = Ai + Ac). Activul total și activele imobilizate și activele circulante se iau in calcul ca
valori medii anuale.
În acest, caz se foloseşte modelul B:

Pr
 100
R e  CA
1 1 ,

CA CA
Ai Ac

unde:
Pr
 100 = Rc
CA

Sistemul de factori este:

CA
Ai

Re CA
Ac
g
c
R p
c

Acest model evidenţiază căile de creştere a rentabilităţii economice, şi anume:

 accelerarea rotaţiei activelor circulante;

3
  îmbunătăţirea randamentului activelor imobilizate, prin utilizarea intensivă a acestora, dar şi
ţinând seama de performanţele acestora;
 adaptarea politicilor comerciale, în vederea creşterii eficienţei vânzărilor.
Importanţa ratei rentabilităţii economice este determinată şi de poziţia ei în sistemul de factori ce
influenţează nivelul ratei rentabilităţii financiare.

Astfel :

Pn Vt At Pn
Rf   100     100
Kp At Kp Vt

unde:
Vt Pn Pn
  100   100
At Vt At
Pn
 100 – rata rentabilităţii economice nete, construită pe baza profitului net.
At

Prin urmare, creşterea interesului investitorilor depinde de doi factori:

 At 
 structura financiară   ;
 Kp 
 rata rentabilităţii economice nete.

Nivelul rentabilităţii economice trebuie să permită remunerarea acţionarilor şi creditorilor

(principalele categorii de utilizatori interesate de această rată), în concordanţă cu riscul asumat investind
în întreprindere sau acordându-i împrumuturi.

Aplicație privind analiza factorială a ratei rentabilităţii economice (faţă de activul total),
având în vedere datele din tabelul 1.3, prezentat în partea întâia a capitolului:

Modelul de calcul este:

Pr
Re   100
At
unde: At = Ai + Ac
At – activul total (valoare medie anuală)
Ai – active imobilizate (valoare medie anuală)
Ac – active circulante (valoare medie anuală)

Modelele de analiză factorială sunt:

4
 CA Pr CA c
A. R e    100  R
At CA At

pr Rc
Re   100 
1 1 1 1
B.  
CA CA R n
Ai Ac
unde:
CA
R
Ai
CA
n
Ac
Unde:
R este randamentul activelor imobilizate
n este viteza de rotație a activelor circulante exprimată ca număr de rotații.

Conform modelului A sistemul de factori este următorul:

CA
At
Re gi
c
R pi
ci

Metodologia de analiză factorială şi influenţele factorilor se prezintă astfel:

ΔRe = + 3,89pp
CA  CA1 CA0  c
1.     R0   0,13 pp
At  At1 At 0 

2. R 
c

At1

CA1 c

R1  R0c   3,76 pp

din care:

2.1. gi 
At1

CA1 c '

R  R0c   0,13 pp

5
 2.2. pi 
At1

CA1 c" c'

R  R   16,35 pp

2.3. ci 
At1
 
CA1 c c"
R1  R   12,46 pp

Pe baza modelului B, sistemul de factori se prezintă astfel:

R
n
Re gi
Rc pi
ci

Metodologia de analiză factorială şi cuantificarea influenţelor se prezintă astfel:

R0c
R   R0e  18,91  18,39   0,52 pp
1. 1 1

R1 n0

R0c R0c
n    18,51  18,91   0,40 pp
2. 1 1 1 1
 
R1 n1 R1 n0

R1c  R0c R1c  R0c

R  c
   3,76 pp
3. 1 1

1
R1 n1
unde:
1 1
1  
R1 n1

din care:
R c '  R0c
3.1. gi    0,13 pp
1
c"
 c '

3.2.
R R
pi 
 1
 16,35 pp

c
R1  R c"

3.3. ci 
 1
  12, 46 pp

INTERPRETAREA ANALIZEI FACTORIALE A RATEI RENTABILITĂȚII ECONOMICE

Rata rentabilității economice a crescut cu 3,89 puncte procentuale, situație favorabilă din punct
de vedere economico-financiar pentru investitori și creditorii financiari, determinată de creșterea mai
rapidă a profitului aferent cifrei de afaceri comparativ cu mărirea activului total ( indicele cifrei de
afaceri a fost de 102,2%, iar indicele profitului aferent CA de 123%).
Având în vedere modelul A de analiză a a profitului aferent cifrei de afaceri, rezultă următoarele
concluzii principale:
6
 a) Ambii factori direcți, viteza de rotație a activului total și rata rentabilității comerciale, au
influențat pozitiv modificarea ratei rentabilității economice, dar în proporții diferite, primul factor
menționat contribuind cu 3,34% din modificarea totală și cel de-al doilea cu 96,66%.
b) Viteza de rotație a activului total a crescut cu 0,014 rotații și a determinat mărirea ratei
rentabilității economice cu 0,13 puncte procentuale. Explicația acestei situații este creșterea mai mare a
cifrei de afaceri față de mărirea activului total (102,2% fata de 105,5%).
c) Rata rentabilității comerciale a crescut cu 1,866 puncte procentuale și a condus la sporirea ratei
rentabilității economice cu 3,76 puncte procentuale. Rezultă că sporirea eficienței activității comerciale a
firmei este un factor foarte important de creștere a ratei rentabilității economice.
d) Influențele factorilor care acționează asupra ratei rentabilității comerciale, structura cifrei de
afaceri, prețurile de vânzare pe produse și costurile complete unitare pe produse (care devin factori
indirecți ai ratei rentabilității economice), se interpretează similar ca în cazul analizei factoriale a
profitului și a rarei rentabilității comerciale, numai ordinul de mărime al influențelor fiind diferit.
În cazul aplicării modelului B de analiză a a profitului aferent cifrei de afaceri, se constată
următoarele concluzii principale:
a) Randamentul activelor imobilizate a crescut cu 0,13 lei și a condus la mărirea ratei
rentabilității economice cu 0,52 puncte procentuale. Explicația este ca indicele cifrei de afaceri a fost mai
mare decât indicele activelor imobilizate (102,2 față de 97,9%).
b) Viteza de rotație a activelor circulante s-a încetinit, numărul de rotații a scăzut cu 0,36 rotații și
a avut ca efect diminuarea ratei rentabilității economice cu 0,40 puncte procentuale. Situația se explică
prin creșterea mai accentuată a activelor circulante comparativ cu mărirea cifrei de afaceri (108,8% față
de 102,2%). Analiza se poate aprofunda prin studierea evoluției principalelor elementele ale activelor
circulante (stocuri, creante). O creștere procentuală a stocurilor și creanțelor se poate admite, dar până la
creșterea procentuală a cifrei de afaceri.
c) Rata rentabilității comerciale a crescut cu 1,866 puncte procentuale și a condus la sporirea ratei
rentabilității economice cu 3,76 puncte procentuale.
d) Influențele factorilor care acționează asupra ratei rentabilității comerciale, structura cifrei de
afaceri, prețurile de vânzare pe produse și costurile complete unitare pe produse (care devin factori
indirecți ai ratei rentabilității economice), se interpretează similar ca în cazul analizei factoriale a
profitului și a rarei rentabilității comerciale.

7
 1.4.4. Analiza ratei rentabilităţii financiare
Rata rentabilităţii financiare (ROE = return on equity) reprezintă unul dintre indicatorii majori
urmăriţi de investitori şi de management. Cu ajutorul acestei rate, investitorii pot aprecia în ce măsură
investiţia lor este rentabilă sau nu. În cazul în care rata rentabilităţii financiare este mai mare decât costul
capitalului propriu, atunci, prin activitatea desfăşurată, firma creează o valoare suplimentară pentru
acţionari.
Rata rentabilităţii financiare se determină astfel:

Profit net  Pn 
Rata rentabilit ăţii financiare   100 ; Kp>0
Capital propriu  Kp 

Se recomandă folosirea la numitor a capitalului propriu mediu calculat după cum urmează:
K p  C p iniţial  Nr . acţiuni emis în cursul anului 

Nr . de luni de la data emiterii până la sf . anului

 Val . de emisie  
12

 Nr . acţiuni răscumpărate în cursul anului  Val . de răscumpărare 

Nr . de luni de la data răscumpărării până la sf . anului


12

Analiza acestei rate se poate face pe baza sistemului DU PONT, şi anume:

Pn Vt At Pn
Rf   100     100
Kp At Kp Vt

Vt / At – viteza de rotaţie a activelor totale

At / Kp – factorul de multiplicare a capitalului propriu mediu sau braţul pârghiei financiare.
Pn / Vt – profitul net la 1 leu venituri.

Vt

At
Pn At
 
Kp Kp

Pn

Vt

Managerii au posibilitatea să acţioneze asupra ratei rentabilităţii financiare prin urmărirea şi

influenţarea:

8
 1) vânzărilor generate de utilizarea activelor;
2) modului de finanţare a activelor din capitalul propriu şi datorii;
3) rentabilităţii nete a veniturilor.
Atunci când analizăm viteza de rotaţie a activelor, trebuie să ţinem cont şi de sectorul în care îşi
desfăşoară activitatea societatea. Cu cât acest indicator are o valoare mai mare, cu atât eficienţa utilizării
activelor totale este mai bună.
Aparent, cu cât factorul de multiplicare a capitalului propriu este mai mare, cu atât rata
rentabilităţii financiare este mai ridicată, dar trebuie să ţinem cont, totodată, că acest indicator arată şi
gradul de îndatorare. Şi este cunoscut că orice societate cu grad de îndatorare mare este riscantă.
Stabilirea unei valori optime a factorului de multiplicare reprezintă de fapt o „luptă“ (un arbitraj)
permanentă între profiturile şi costurile pe care le implică datoriile financiare.
Totodată, trebuie subliniat că acest indicator este influenţat şi de sectorul unde îşi desfăşoară
societatea activitatea şi de activele pe care le deţine aceasta. În general, societăţile care au un flux de
numerar din activitatea de exploatare constant şi cu un grad mare de previzionare pot opera cu un factor
de multiplicare a capitalului propriu mai mare decât societăţile care îşi desfăşoară activitatea într-un
sector cu un grad de risc mai mare. Putem spune că şi băncile comerciale care dispun de un portofoliu de
active diversificat pot opera cu un factor de multiplicare a capitalului propriu mai mare. În același timp
cu analiza acestui indicator, trebui urmăriţi şi alţi indicatori, cum ar fi: rata lichidităţii curente, rata
lichidităţii imediate, rata de acoperire a dobânzilor.
Profitul net la un leu venituri arată capacitatea firmei de a practica o politică de preţuri eficientă şi,
totodată, abilitatea firmei de a controla costurile.
Acest indicator trebuie şi el interpretat în funcţie de sectorul de activitate, de natura produselor
comercializate şi de strategia aplicată de firmă.
S-a constatat că societăţile care au un profit net la un leu vânzări mare au o rată a rentabilităţii
economice (Pnet/At) mică şi invers. Aceasta se datorează, de exemplu în cazul firmelor din comerţ,
practicării unui adaos comercial ridicat care, deşi majorează profitul net la 1 leu vânzări, are un efect
mult mai pronunţat asupra vitezei de rotaţie a activelor, încetinind-o.
O altă variantă a abordării ratei rentabilităţii financiare pe baza sistemului DU PONT poate fi:
Profit net Activ total Profit net
Rf   100    100 ,
Capital propriu Capital propriu Activ total

unde:

Profit net Cifra afaceri Profit net

 100    100 , reprezentând o formă a ratei rentabilităţii
Activ total Activ total Cifra afaceri

Activ total
economice, iar Capital propriu pârghia financiară.

9
 At
Kp

Pn CA
Kp At
Pn
At
Pn
CA

Prin urmare, creşterea interesului investitorilor depinde de doi factori:

- rata rentabilităţii economice a activului;
- gradul de îndatorare a firmei.
Nivelul rentabilităţii economice trebuie să permită remunerarea acţionarilor şi creditorilor, în
concordanţă cu riscul asumat, investind în întreprindere sau acordându-i împrumuturi.
Sistemul de rate ce determină rentabilitatea financiară demonstrează faptul că o anumită situaţie
este determinată de un ansamblu de factori şi nu de acţiunea independentă a rotaţiei activelor, a asumării
riscului financiar sau a marjei de profit practicată.
Legat de rolul pârghiei financiare asupra nivelului de rentabilitate financiară, putem delimita două
cazuri:
1. Cazul „risc – profit“: firma obţine performanţe economice excedentare costului îndatorării, ceea
ce majorează remunerarea acţionarilor firmei, pe măsura creşterii pârghiei financiare(Rf > Re).
2. Cazul „risc – pierdere“: atragerea creditelor măreşte nivelul pârghiei financiare, dar nu
generează o rentabilitate economică a activelor care să depăşească rata dobânzii, astfel că rentabilitatea
financiară este inferioară celei economice (Rf < Re).
Rata rentabilităţii financiare este un indicator important care trebuie interpretat cu anumite limite
care sunt impuse de: perioada de analiză, riscurile pe care şi le asumă societatea, valoarea contabilă a
capitalului propriu.
Perioada de analiză se referă la faptul că datele după care se calculează se focalizează asupra unei
singure perioade, de exemplu o societate încearcă să lanseze o gamă de produse noi cea ce va duce la
costuri de lansare mari ale producţiei şi atunci valoarea ratei de rentabilitate financiară iniţial va fi în
scădere. Acest lucru nu demonstrează o performanţă financiară proastă, ci reflectă faptul că în calculul
acesteia s-a avut în vedere doar profitul aferent unui exerciţiu financiar (unei singure perioade de timp).
Riscurile pe care şi le asumă societatea. Valoarea pe care o are rata rentabilităţii financiare nu
reflectă şi riscurile pe care le are societatea pentru a obţine o asemenea rată.
Valoarea contabilă a capitalului propriu este luată în calcul, şi nu valoarea sa de piaţă în funcţie de
cursul acţiunilor. În consecinţă, în cazul societăţilor cotate, chiar dacă rata rentabilităţii financiare poate
10
fi o unitate de măsură a performanţelor manageriale, s-ar putea să nu măsoare profitul pe care îl aduce
investiţia acţionarilor.
Rata rentabilităţii financiare oferă mai multe informaţii acţionarilor care investesc în societăţi care
sunt necotate la bursă şi deci necunoscute publicului. O dată ce aceste societăţi sunt cotate la bursă şi
devin cunoscute publicului, pentru acţionari, posibilitatea de a obţine profituri mari din investiţia lor se
contopeşte cu informaţiile privind cursul acţiunilor.
Complementar, se poate analiza rata rentabilității financiare a capitalului permanent, ca raport între
un indicator de rezultate (Rezultatul brut al exercițiului/ rezultatul net al exercițiului/ rezultatul înainte de
dobânzi și impozitul pe profit/ rezultatul înainte de dobânzi, impozitul pe profit, deprecieri și amortizare)
și capitalul permanent (format din capitalul propriu și datoriile pe termen de peste un an).

APLICAȚIE: ANALIZA FACTORIALĂ A RATEI RENTABILITATII FINANCIARE

(a capitalului propriu)

Modelul de calcul este:

Rf =

unde:
Rf = rata rentabilității financiare;
Pn = rezultatul net a1 exercițiu1ui;
Kp = capitalul propriu (valoare medie anuala).
Modelul de analiza factorială este:

Rf=

Unde:
Vt= venituri totale;
At= activul total ( ca valoare medie anuala)
Sistemul de factori se prezinta astfel:
Vt/At
Rf At/Kp
Prn/Vt

11
unde:
Vt/At = viteza de rotație a activului total exprimata ca număr de rotații;
At/Kp = factorul de multiplicare a capitalului propriu;
Pm/Vt = profitul net la 1 leu venituri totale (rentabilitatea neta a veniturilor totale).

12
 Pentru exemplificare folosim următoarele date:
Tabelul 1.4
Ni Indicatori Simbol Prevazut Realizat Indice
crt. (0) (1) (%)
1 Venituri totale (lei) Vt 400.000 385.000 96,25
2 Activul total (lei) At 250.000 275.000 110,0
3 Capitalul propriu (lei) Kp 119.050 12S.000 105,0
4 Profitul net Pn 23.810 28.125 118,1
5 Viteza de rotație a activului total Vt/At 1,6 1,4 87,5
(nr. rotații)
6 Factorul de multiplicare a capitalului At/Kp 2,1 2,2 104,8
propriu
7 Profitul net la 1 leu venituri totale (lei) Pn/Vt 0,059525 0,073052 122,7
8 Rata rentabilității financiare (pp) Rf 20 22,5 112,5

Metodologia de analiza
factorială si cuantificarea influentelor factorilor se prezinta astfel: ∆Rf = + 2,5 puncte
procentuale

1. ∆

2. ∆

3. ∆
 INTERPRETAREA ANALIZEI FACTORIALE A RATEI RENTABILITĂȚII
FINANCIARE

Rata rentabilității financiare a crescut cu 2,50 puncte procentuale, situație favorabilă

din punct de vedere economico-financiar pentru acționari, determinată de creșterea mai rapidă
a profitului net comparativ cu mărirea capitalului propriu ( indicele profitului net a fost de
118,1%, iar indicele capitalului propriu de 105%).
Având în vedere modelul multiplicativ folosit, se constată următoarele:
a) Viteza de rotație a activului total (veniturile totale la 1 leu active totale) s-a redus
cu 0,2 rotații și a determinat scăderea ratei rentabilității financiare cu 2,5 puncte procentuale.
Indicele veniturilor totale a fost mai mic decât indicele activelor totale (96,25% față de
110%). Eficiența activelor totale a scăzut, explicația putând fi găsită în zona exploatării și/sau
în zona financiară.
b) Factorul de multiplicare a capitalului propriu a crescut cu 0,1 și a a avut ca efect
mărirea ratei rentabilității financiare 0,83 puncte procentuale. In acest caz, indicele activului
total a fost mai mare decât indicele capitalului propriu. Se constată o creștere a gradului de
îndatorare a firmei, care are un impact pozitiv asupra ratei rentabilității financiare atâta timp
cât efectul de pârghie al îndatorării este pozitiv și riscul financiar asumat este sub control.
c) Profitul net la 1 leu venituri totale (rentabilitatea netă a veniturilor totale) a crescut
cu 0,013527 (rata rentabilității nete a veniturilor totale a crescut cu 1,3527 puncte
procentuale) și a condus la mărirea ratei rentabilității financiare cu 4,17 puncte procentuale. In
acest caz, indicele profitului net a fost mai mare decât indicele veniturilor totale (118,1% faă
de 96,25%). Situația este determinată de sporirea ratei rentabilității comerciale, firma fiind cu
activitate productivă.

BIBLIOGRAFIE

1.V.Robu, I.Anghel, E.C. Serban (coordonatori) - Analiza economico-financiara a firmei,

Ed. Economica, 2014
2. I.M. David-Sobolevschi- analiza cheltuielilor, veniturilor și rentabilității firmei, Ed.
Universitară, 2015
3. G. Valceanu, V.Robu, N. Georgescu (coordonatori) - Analiza economico-financiara,
editia a doua, Ed. Economica, 2005
 4.M. Niculescu- Diagnostic financiar, Editura Economică, București, 2005, pag.49
5. Ordinul 1802/2014 pentru aprobarea Reglementarilor contabile privind situatiile
financiare anuale individuale si situatiile financiare anuale consolidate, pct 19, pag 6, publicat
in Monitorul Oficial nr 963 din 30.12.2014
6. Ordinul 2844/2016 pentru aprobarea Reglementarilor contabile conforme cu
Standardele Internaționale de Raportare Financiară