PROFITUL

De reţinut:
Profitul reprezintă câştigul sau avantajul obţinut de un întreprinzător ce utilizează factori de
producţie şi care îşi asumă riscul în activitatea economică.

Formele profitului:
a) profitul brut (total) care reprezintă cifra de afaceri minus remuneraţia aporturilor productive altele decât
acelea ale întreprinzătorilor;
b) profitul minimal sau profitul necesar (profitul normal) reprezintă suma remuneraţiilor minime pentru
diferite aporturi productive ale întreprinzătorului şi sub care (dacă nu ajung la o limită minimă) întreprinzătorul
încetează să-şi mai aducă contribuţia.
c) profitul pur, reprezintă eventualele diferenţe pozitive între profitul brut şi profitul minimal.
d) profitul de monopol, care reprezintă profitul obţinut de agenţii economici care deţin poziţii monopoliste în
producţie sau pe piaţa în care vând produsele lor la preţuri de monopol.
e) dividendele încasate de acţionari din profitul net realizat de societăţile la care deţin acţiuni.
Unii autori delimitează profitul legitim sau normal şi profitul nelegitim.
a) Profitul legitim este venitul câştigul ce revine întreprinzătorului pentru serviciile aduse în activitatea
economică, pentru aportul la această activitate. Acest profit poate fi motivat numai de către acei întreprinzători care
îşi îndeplinesc în bune condiţii funcţiile pe care le au.
b) Profitul nelegitim este considerat ca fiind un transfer incorect de bogăţie.
Funcţiile profitului:
a) funcţia de stimulare a iniţiativei, a creativităţii şi de acceptare a riscului.
b) funcţia de incitare la declanşarea, sporirea şi diversificarea eforturilor productive.
c) funcţia de cultivare a spiritului de economisire;
d) funcţia de sursă de venit pentru bugetul statului.
e) funcţia de control asupra activităţii firmelor.
Factori care condiţionează masa profitului:
1) nivelul productivităţii sau randamentul factorilor care influenţează volumul rezultatelor:
2) preţul de vânzare şi costul;
3) volumul, structura şi calitatea producţiei (activităţii);
4) viteza de rotaţie a capitalului.

De reţinut:
Mărimea profitului poate fi pusă în evidenţă cu ajutorul a doi indicatori:
- Masa profitului – suma pe care o reprezintă profitul unei unităţi economice, unui agent
economic, unei economii naţionale. Se determină ca diferenţă între încasările totale sau cifra de
afaceri şi nivelul costurilor.
Pentru întrega producţie, profitul se determină folosind următoarea lrelaţie de calcul:
P = CA – CT
unde :
P = masa profitului ş CA= cifra de afaceri (CA = Q * PUV)
CT= costul total; Q = cantitatea vândută;
PUV = preţul unitar de vânzare .
La nivelul produsului, profiul se determină astfel:
pu = PUV – CTM,
unde:
pu = profitul unitar (pe produs); CTM = costul mediu al produsului
 - Rata profitului – se determină ca raport procentual între masa profitului şi costurile
făcute pentru obţinerea acestuia, volumul capitalului şi cifra de afaceri.

Rata profitului la cost (rata rentabilităţii) se determină astfel:

p’CT=
unde: p’ = rata profitului; P = masa profitului; CT = costul total al producţiei.

Rata profitului la capitalul utilizat se determină astfel:

p’K =

unde: k = capitalul folosit

Rata profitului la cifra de afaceri se determină astfel:
p’CA =
unde: CA = cifra de afaceri

Asupra vitezei de rotaţie influenţează:

a) structura capitalului, modul cum acesta se împarte pe destinaţii – pentru capitalul fix şi circulant,
mijloace de muncă, materii prime, materiale etc. Fiecare dintre componente are un ciclu şi un timp de rotaţie
propriu. În general, componentele sub forma mijloacelor de muncă au o viteză de rotaţie mică; odată cu creşterea
ponderii acestor componente, viteza de rotaţie are o anumită tendinţă de încetinire, cu efecte contrare creşterii
profitului;
b) economisirea componentelor din structura capitalului şi îndeosebi a mijloacelor de muncă, folosirea de
înlocuitori ieftini, mijloace de muncă cu randament mai ridicat etc., ceea ce este de natură să contracareze, într-o
măsură mai mare sau mai mică, tendinţa de scădere a vitezei de rotaţie a capitalului şi a ratei profitului rezultate din
modificarea structurii capitalului.

De reţinut:
Pragul de rentabilitate reprezintă volumul producţiei (sau cifra de afaceri) dincolo de care
producătorul obţine profit. În acest ”punct” încasările totale obţinute din încasarea mărfurilor (VT)
sunt egale cu costul total global al producţiei (CT), iar profitul (P) este nul. Titularii de profit sunt:
deţinătorii de capital bănesc neinvestit încă într-o activitate;
proprietarul unui bloc de locuinţe aflat în curs de construcţie;
iniţiatorul unei activităţi economice;
posesorul unei ferme agricole eficiente, producătoare de produse lactate .
Pragul de rentabilitate (Qr) se calculează folosind următoarea relaţie de calcul:

unde:
CF = costul fix global; P.U.V. = preţul unitar de vânzare;
CVM = costul variabil mediu.

Exemple rezolvate:

1. Partea rămasă după ce firma plăteşte impozitul pe profit se numeşte:

a) profit brut;
b) profit nelegitim;
c) profit net;
d) profit obişnuit.
2. Profitul se află în relaţie direct proporţională cu:
a) durata unei rotaţii, ponderea produselor cu profit ridicat, preţul unitar, volumul produselor realizate;
b) costul mărfii, ponderea produselor cu profit scăzut, numărul de rotaţii, mărimea rentei;
c) nivelul preţului, volumul produselor realizate, ponderea produselor cu profit ridicat, numărul de
rotaţii ale capitalului;
d) preţul unitar, volumul produselor realizate, numărul de rotaţii ale capitalului, ponderea salariului şi rentei
în valoarea produsului.

3. Care din următoarele elemente nu sunt funcţii ale profitului în economia de piaţă:
a) cultivă spiritul de economie;
b) incită la sporirea raţionalităţii;
c) stimulează asumarea riscului;
d) stimulează consumul de bunuri intermediare.

4. În condiţiile în care durata unei rotaţii a capitalului utilizat creşte, iar celelalte condiţii nu se schimbă, rata
profitului:
a) scade;
b) creşte;
c) este mai mică decât rata inflaţiei;
d) este mai mare decât rata dobânzii.

5. Masa profitului este influenţată direct proporţional de viteza de rotaţie a capitalului atunci când:
a) ponderea capitalului fix creşte;
b) numărul de rotaţii scade;
c) durata unei rotaţii creşte;
d) numărul de rotaţii creşte.

6.Comparativ cu rata profitului la cifra de afaceri, rata profitului la costuri este:

a) mai mare pentru activităţile cu dotare tehnică ridicată;
b) întotdeauna mai mare;
c) întotdeauna mai mică;
d) mai mare sau mai mică în funcţie de abilitatea întreprinzătorului.

7.Pentru ca o firmă să realizeze profit, este suficientă una din următoarele condiţii:
a) încasările totale să fie egale cu plăţile totale;
b) încasările medii să fie egale cu preţul mediu de vânzare;
c) încasările totale să fie diferite de plăţile totale;
d) preţul mediu să fie mai mare decât costul total mediu.

8.Pragul de rentabilitate reflectă situaţia în care:

a) costurile de producţie nu sunt acoperite integral de încasările totale;
b) încasările totale depăşesc costurile de producţie;
c) profitul este nul;
d) preţul este mai mic decât minimul costului total mediu.

9.Dacă profitul creşte cu 30%, iar costurile scad cu 35%, rata profitului în funcţie de costuri creşte:
a) de 3 ori; c) cu 10%;
b) cu 100%; d) cu 20%.

Problemă rezolvată:

1. Se presupune că într-un an oarecare, salariile şi profitul la o firmă sunt egale şi se ridică împreună la 420
milioane lei, iar ponderea costurilor materiale este de 30% din valoarea produselor şi serviciilor realizate. Să se
determine valoarea produselor şi serviciilor realizate de firmă, precum şi rata profitului.
s=p
s + p = 420 milioane u.m.
c = 30% CA
CA = ?, p' = ?

s=p= = 210 milioane u.m.

CA = CT + p = c + s + p
CA = 30% CA + 450 milioane 70% CA = 420 milioane
CA = = 600 milioane u.m.

p'CA =

p'CA = = 34,4%

p'CT =
CT = CA - p = 600 milioane - 210 milioane = 390 milioane u.m.
p'CT = = 53,8%