Analiza procesului de debitare (tăiere)

Debitarea este procedeul de deformare plastică la rece la care are loc separarea totala sau parțială
a piesei după un contur închis sau deschis. După utilajul folosit, debitarea poate fi:
- debitare cu foarfece (prin forfecare) sau ferăstrău (prin aşchiere), care se execută la
prelucrarea tablelor in fâșii sau semifabricate individuale;
- tăiere cu ştanţe (prin forfecare)
Debitarea la rece se realizează la temperatura mediului ambiant. Debitarea manuală se aplică în
producţie de serie mică şi necesită un efort fizic considerabil. Debitarea mecanică se realizează în
producţia de serie mare şi masă, cu ajutorul unor maşini şi utilaje specializate.
Operaţiile care se realizează prin forfecare (tăiere) se caracterizează prin separarea parţială sau totală
a unei părţi a semifabricatului de cealaltă. Operaţiile de forfecare se pot executa la foarfeci sau cu
ştanţe acţionate de prese. Tăierea la foarfeci este cunoscută în producţie sub denumirea de debitare.
Când forfecarea se realizează cu ştanţe pe prese, operaţia respectivă este de ştanţare. Operaţia de
ştanţare după contur deschis se numeşte retezare sau debitare. Când ştanţarea se realizează după contur
închis, operaţia se numeşte decupare sau perforare.
La debitarea prin forfecare se utilizează foarfeca de mână, foarfeca de banc, foarfeca de masă, foarfeca
ghilotină acționată manual sau mecanic. Alte mașini şi utilaje utilizate la debitarea prin forfecare sunt:
foarfeca cu cuţite disc, foarfeca vibrator.

Tăierea la foarfece sau cu ajutorul ștanțelor se face în mod analog.

Indiferent de tipul procedeului de tăiere, separarea materialului se realizează cu două taisuri asociate
si cuprinde 3 faze:

g
g

Fig. 1 Fazele tăierii

1) faza de solicitare în stare elastică în care muchiile tăietoare pătrund în material producând şi o
uşoară încovoiere a tablei, materialul este supus unor presiuni sub limita de curgere şi deformaţiile
sunt în zona elastică: s< sc; zona 1 a materialului, este neteda si lucioasă

2) faza de solicitare în stare plastică care apare pe măsură ce apăsarea celor două muchii tăietoare
creşte iar tensiunea din material depaseste limita de curgere, iar aceasta sufera o deformare plastica
prin alunecare, apar deformari plastice remanente s>sc; aspectul tăieturii în zona 2 este neted
caracteristic unei separări prin alunecare

1
3) faza de rupere- începe prin apariția unor microfisuri (la adâncimea hf) în material in dreptul
muchiilor tăietoare care, prin propagare devin macrofisuri si prin întâlnirea lor se produce forfecarea
materialului. Aspectul zonei 3 este rugos, tipic de ruptură

 = 4…6;

Inăltimea s de la care încep să apară fisuri în faţa muchiei tăietoare variază:

g = (0,2 … 0,5)h; având valoare mai mare pentru materiale cu deformabilitate mare.

Fig. 2 Aspectul secţiunii

Cazul ideal este acela cand fisurile pornite de la cele doua taisuri asociate se întâlnesc perfect;
jocul dintre scule, corespunzător acestei situații reprezintă jocul optim:

Fig. 3 Tăierea

2
 La un joc diferit de cel optim, microfisurile nu se mai intalnesc perfect, separarea nu se
realizeaza doar prin forfecare, ci si prin ruperea unor portiuni de material => scade calitatea
suprafetei prelucrate.

Forţa şi puterea necesară la tăiere

Forţa maximă la tăiere se determină cu relaţia :

F=k·l·h·r

în care :

F este forţa de tăiere, în daN;

l, lungimea conturului pe care se face tăierea, în mm;

h, grosimea materialului, în mm;

r, rezistenţa la forfecare, în daN/mm2;

K=1,1...1,30

Lucrul mecanic de tăiere se calculează cu relaţia:

în care:
L este lucrul mecanic, în daN m;
Fmed - forţa de tăiere medie pe durata cursei, în daN;
h – cursa elementului tăietor mobil, în mm. La tăierea cu muchii paralele, h se
ia egală cu grosimea materialului.
Forţa medie se calculează în funcţie de forţa maximă cu un coeficient λ.

Valorile coeficientului λ pentru diferite calităţi şi grosimi de materiale sunt date tabelar
în literatura de specialitate.
Puterea utilă consumată pentru efectuarea operaţiei de tăiere se determină cu relaţia:

în care: Nu – este puterea în CP;

n – numărul de curse duble pe minut al presei.
Puterea necesară se calculează cu relaţia:

3
 Puterea necesară se calculează cu relaţia:

Nu a
N nec = 
1,36 

în care: a – coeficientul care ţine seama de regimul de lucru, a =1,1÷1,4;

η – randamentul mediu al presei , η=0,5÷0,7

Tăierea cu foarfece
Tăierea cu foarfece se face aşezând semifabricatul S pe masa 1 a maşinii după care este strâns cu
placa 2 cu o anumită forţă Q. La coborârea berbecului maşinii, are loc forfecarea între cuţitul mobil
3 şi cuţitul fix 4.

3
Q a
F

F2
S

1
5

4
j

Fig. 4 Tăierea cu foarfece

Indiferent de geometria cuţitelor foarfecelui, forţa F de tăiere se va afla la o mică distanţă de

muchia tăietoare dând naştere unui moment M=Fa=2Fj. Ca urmare semifabricatul are tendinţa să se
rotească în sensul de deplasare a cuţitelor şi să pătrundă în jocul dintre acestea. Acest moment dă
naştere unui cuplu rezistent creat de forţele T. Pentru a evita rotirea semifabricatului se introduce un
element de strângere care acţionează asupra acestuia cu forţa Q.

Valoarea forţei laterale T este influenţată de existenţa dispozitivului de strângere şi se poate

aprecia astfel:

T= (0,18...0,35)F fără dispozitiv de strângere;

4
 T= (0,10...0,18)F cu dispoziti de strângere.

In concluzie la orice proces de tăiere apare o componentă laterală a forţei care tinde să
îndepărteze muchiile active din zona de lucru. Ea contribuie la uzarea suprafeţelor active ale sculei,
trebuind să se ţină seama de mărimea ei la calculul de rezistenţă al elementelor active.

După tipul cuţitelor, tăierea cu foarfece este de mai multe feluri:

- tăiere cu foarfece cu cuţite paralele;
- tăiere cu foarfece cu cuţite înclinate;
- tăiere cu foarfece cu cuţite înclinate vibratoare;
- tăiere cu foarfece cu cuţite disc.

Tăierea cu foarfece cu cuţite paralele

Aceste foarfece se utilizează pentru tăierea unor profile, precum şi pentru tăierea unor
platbenzi de lăţimi nu prea mari.
În general cuţitele au δ=90° prezentând patru muchii de tăiere, fig.5. În acest caz, cuţitele
asigură maşinii o funcţionare mai mare între două reascuţiri, prin schimbarea succesivă a poziţiei
acestora după uzarea unei muchii. Aceste cuţite prezintă dezavantajul că se uzează relativ repede
pe suprafaţa de aşezare.

Fig. 5 Tăierea cu cuţite paralele

Muchiile de tăiere a acestor cuţite fiind paralele, întreaga secţiune de tăiere este atacată
simultan şi deci forţele de tăiere sunt mari. Din aceste motive, lăţimile de tăiere nu pot fi mari,
deoarece forţele vor creşte corespunzător conform relaţiei:

5
 b – este lăţimea de tăiere în mm;
h – grosimea materialului în mm;
τr – efortul de forfecare la rupere în daN\mm2;
n – numărul de curse duble pe minut;
η – randamentul mediu al foarfecii.
Calitatea tăieturii la aceste tipuri de foarfece este slabă. Se obţine o îmbunătăţire a calităţii suprafeţei
tăieturii prin micşorarea lui δ (δ<90°), realizând astfel unghiuri de tăiere mai bune

Tăierea la foarfece cu cuţite înclinate (foarfece- ghilotină)

Se utilizează pentru tăierea din foi de tablă a semifabricatelor sau pieselor cu contururi rectilinii în cazul
materialelor cu grosimea maximă de 30 mm. Cuţitul mobil superior al acestor foarfece este înclinat cu un
unghi de ψ=1...6 grade. Acest unghi depinde de grosimea tablei şi poate avea si valori de 10...15 grade pentru
table groase.
Procedeul de tăiere se caracterizează prin aceea că secţiunea de tăiere a piesei este atacată succesiv,
permiţând tăierea unor table cu lungimi mari. Schema de principiu a procedeului este prezentă în
fig. 6
Elementele active ale cuţitelor sunt:
- unghiul de aşezare α=2o…5o, înlătură frecările dintre piesă şi cuţit;
- unghiul de degajare γ=20o…25o este funcţie de material (la materiale moi, γ este mai mare)
şi acest unghi permite o tăiere mai bună;
- unghiul de poziţie =2°…6°.

Fig. 6 Tăierea cu foarfece ghilotină

6
Un avantaj al acestor foarfece este acela că forţa F de forfecare rămâne constantă şi nu depinde de lungimea
tablei de tăiat deoarece tăierea se face progresiv, ca urmare a poziţiei înclinate a cuţitului mobil:
g 2 r
F=
2tg

Fig. 6a Încovoierea materialului

Datorită muchiei înclinate, partea de material separată de semifabricat suferă o încovoiere

semnificativă, fapt ce impune efectuarea unei operaţii ulterioare de îndreptare.

Tăierea la foarfece cu cuţite înclinate vibratoare

Se utilizează în general în producţia de serie mică pentru decuparea unor piese profilate după trasaj
sau după şablon precum şi în producţia de serie mare pentru tăierea marginilor pieselor mari
ambutisate.
Schema de principiu a procedeului este prezenta în fig.7.

7
 Fig. 7 Tăierea cu foarfece cu cuţite vibratoare

Foarfecele cu cuţite vibratoare au doi suporţi cu formă specială în care se fixează cuţitele; suportul
inferior este fix, iar suportul superior este mobil. Mişcarea vibratorie (rectilinie alternativă) este
realizată cu un mecanism bielă manivelă (frecvenţa de lucru este în mod obişnuit 2000-4000cd/min).
Cursa cuţitului nu depăşeşte 2…3mm. Unghiul dintre muchiile tăietoare ale cuţitului este de 25…30
grade, suficient cât să fie posibilă tăierea tablelor după un contur curbiliniu cu raze de curbură mici.
Forţa de tăiere se determină cu relaţia aproximativă:
F = g 2 r

Tăierea cu foarfece cu cuţite disc

Se utilizează în producția de serie la tăierea marginilor pieselor cave ambutisate din tablă
precum şi la obținerea unor piese cu curburi atunci când grosimea tablelor nu depășește 25mm.

Fig. 8 Tăierea cu foarfece cu cuţite disc

Tăierea se poate face cu foarfece cu axe paralele, caz în care piesele sunt mai puternic deformate,

8
cu axe concurente când deşeul este deformat puternic sau cu foarfece cu cuţite multiple în
care deformaţia este foarte redusă (pentru tăiat platbande în producţia de masă), fig.8a.
Foarfecele cu cuţitele amplasate în acelaşi plan se folosesc pentru tăierea tablelor după contur
rectiliniu, iar cele cu axe concurente se folosesc pentru tăierea tablelor după un contur curbiliniu.
Deplasarea materialului este asigurată de forţele de frecare care apar între material şi
suprafeţele active ale cuţitului dacă ψ1≤15grade
Atunci când se curăţă margini sau când se taie table sau marginile pieselor după un contur
curbiliniu, se preferă foarfece cu cuţite cu axe concurente la care numai deşeul este deformat
puternic, fig.8.b. Pentru marcarea sau reliefarea diferitelor piese mari plane confecţionate din
tablă, se foloseşte foarfecele cu cuţite disc aşezate în plane paralele ce formează cu planul piesei
un unghi de 45°, fig.8.c.
Forţa de tăiere la aceste tipuri de foarfece cu discuri este dată de relaţia:

în care:
A-aria triunghiului de tăiere;
k-coeficient ce ţine seama de material şi de condiţiile de tăiere
r-rezistenţa la forfecare
Pentru tăierea platbandelor se folosesc foarfece cu mai multe cuţite (multidiscuri)
care înlătură bavurile, fig. 9. Aceste foarfeci sunt formate din doi arbori pe care se montează
cuţitele disc 1. Între cuţite, se prevăd bucşe distanţiere 2 de o anumită lungime pe care se
introduc rolele de presiune 3, confecţionate din cauciuc. Când benzile ce trebuie obţinute prin
tăiere nu au o lăţime mare, grosimea cuţitelor este egală cu lăţimea acestora, fig.9.a, iar când
lăţimea benzilor este mare, grosimea cuţitelor disc va fi mai mică decât lăţimea benzilor, fig.9.b.
Aceste tipuri de foarfece se folosesc pentru tăierea materialelor a căror grosime nu
depăşeşte 10mm.

a b
Fig.9. Foarfece cu mai multe cuţite(multidiscuri)

9
 Fig. 10 Tăierea cu mai multe cuţite

Dimensiunile discurilor variază în limite largi (40...125)s şi h = 15...30 mm (fig. 10).

Suprapunerea discurilor b<0,5s, j=(0,1...0,2)s, unghiul de tăiere 90°.
Benzile obţinute din tablă prin tăierea cu foarfeci multidiscuri nu se deformează,
iar bavurile formate sunt foarte mici, practic neglijabile.
Precizia de tăiere cu aceste tipuri de foarfece pentru benzi cu lăţimea b = 50mm, este de
0,05…0,2mm.

10