3.1.4.

FORŢA TOTALĂ LA TĂIERE

3.1.4.1. FORŢA TOTALĂ LA FOARFECE

In cazul tăierii la foarfecă, forţa totala pe care trebuie să o asigure utilajul în vederea realizării
prelucrării este de forma:
Ftot = k F

unde F este forta tehnologica care rezultă din relaţiile corespunzătoare de calcul; k=1,3

3.1.4.2. FORŢA TOTALĂ LA TĂIEREA LA ŞTANŢĂ

In cazul tăierii la ştanţă, pe lângă forţa tehnologică care realizează tăierea propriu-zisă, mai
intervin şi o serie de forţe, auxiliare, de care trebuie să se ţină însă seama la alegerea utilajului.
Aceste forţe provin din interacţiunea materialului (piesa sau deşeul) cu elementele active ca
urmare a existenţei unei componente elastice a deformării.
In acest sens trebuie să se aibă în vedere că atunci când poansonul pătrunde în semifabricat acesta
are tendinţa de a se “strânge” în jurul lui datorită revenirii elastice a materialului în finalul
operaţiei de tăiere. Ca urmare apare o componenta necesara scoaterii semifabricatului de pe
poanson.
In mod similar, porţiunea detaşată din semifabricat prin tăiere şi care este împinsă prin orificiul
plăcii de tăiere are tendinţa, datorită aceleiaşi reveniri elastice, de a se destinde şi a se bloca în
acest orificiu. Ca urmare apare o componenta necesara impingerii semifabricatului prin placa
activa.
 poanson
placã de
tãiere
Qp Qp Ftot = F + Qe = k F + Qe

g
unde Qe este forta de eliminare
Qpl

hb
 Qe = Qpl - dacă eliminarea de pe poanson se face la cursa sa de retragere, cu placă de eliminare
fixă.

 Qe = Qp + Qpl - dacă eliminarea de pe poanson se face cu placă de eliminare mobilă, acţionată cu

elemente elastice ce vor trebui comprimate cu o forţă corespunzătoare, la cursa de lucru;
a. FORŢA TOTALĂ LA TĂIEREA LA ŞTANŢĂ CU PLACA DE
ELIMINARE FIXA ( DESPRINDERE FIXA)

Qpl Qp
F F' Qp

Ftot = k F + Qpl
b. FORŢA TOTALĂ LA TĂIEREA LA ŞTANŢĂ CU PLACA DE FIXARE -
DESPRINDERE ( DESPRINDERE MOBILA)

Qp Qpl Qp
Qp
F F' Qp

Ftot = k F + Qpl +Qp

Pentru a elimina materialul din zona de lucru şi a contiunua (relua) prelucrarea sunt necesare forţele
de eliminare:

 - de pe poanson: Qp = kp.F ;

 - din placa de tăiere: Qpl = n.kpl.F ;

unde F este forţa tehnologică de tăiere, iar kp şi kpl - coeficienţi. Pentru grosimi ale semifabricatului
g = 1…4 mm şi folosirea lubrifierii: kp = 0,03…0,07 pentru oţel; kp = 0,02…0,06 pentru cupru,
alamă; kp = 0,025…0,08 pentru aluminiu şi aliaje de aluminiu.

Valorile coeficientului kp cresc odată cu micşorarea jocului, iar la prelucrarea fără lubrifiere se
măresc cu 20…40 %, şi scad odată cu creşterea durităţii materialului tăiat.

Pentru grosimi ale materialului g = 0,5…4 mm, coeficientul kpl are valorile: kpl=0,03…0,07 pentru
oţel; kpl = 0,02…0,04 pentru cupru şi alamă; kpl = 0,03…0,05 pentru aluminiu.

Dacă orificiul din placa de tăiere este cilindric, atunci n = hb/g . Se va considera n = 1 dacă
eliminarea se face în sens invers, cu eliminator acţionat elastic.
3.1.5 LUCRUL MECANIC NECESAR PENTRU TĂIERE

Pornind de la forma diagramei de variaţie forţă - cursă la tăiere lucrul mecanic necesar realizării
prelucrării poate fi calculat cu relaţia:
yf yf
L =  Fi .dy =  Si . 0 .dy
0 0

în care y este pătrunderea poansonului în material (yf în momentul formării fisurilor de forfecarie) şi
Si - aria suprafeţei tăiate de poanson la un moment dat (pasul i).

Dacă, pentru simplificare, se consideră

3600 că aria dintre curbă şi axa absciselor este calculată
ca o sumă (finită) de n arii, atunci se obţine:
2800 L = F1y1 + F2y2 + … + Fnyn
sau dacă se consideră că y1 = y2 = … = yn = g/n
2000 (s-a presupus yf = g), atunci rezultă:
F [daN]

F1 + F2 + ... + Fn
1200 L= g = Fmed .g = .F.g
n
400 unde  = Fmed/F depinde de grosimea şi
caracteristicile mecanice ale materialului
0,4 1,2 2,0 2,8 3,6
prelucrat,  = 0,4 …0,7
Cursa [mm]
3.1.6. PUTEREA NECESARĂ PENTRU TĂIERE

Pentru cazul tăierii cu muchii tăietoare paralele, puterea utilă de tăiere este:
L.n
Pu = .10 , în W,
60
unde n este cadenţa de lucru a utilajului, în curse duble pe minut.

Putetrea motorului electric de antrenare va fi dată de:

Pu .10 , în W,
Pm =
t

în care t este un randament total al lanţului cinematic al utilajului.

Pentru tăierea la foarfeca cu discuri, puterea necesară antrenării discurilor va fi:

,
M 2v 0
P=
 D

în care: M este momentul de antrenare al discurilor;  - randamentul prelucrării (0,7…0,8);

v0 - viteza de tăiere; D - diametrul discului.
Momentul de acţionare se poate calcula cu relaţia: M = 1,3 F.c
.
3.1.7. POSIBILITATI DE REDUCERE A FORTEI SI A CONSUMULUI
ENERGETIC LA TAIERE
Forta si consumul energetic la taiere au valori importante. Sunt prezentate in continuare cateva din
posibilitatile de reducere a fortei:

- utilizarea muchiilor taietoare inclinate;

-utilizarea unor poansoane la care zona activa este decalata pe inaltime. Metoda se aplica la
materialele cu grosimi g>1,5 … 2 mm, la piese care au decupari de profil si la stantarea suucesiva.
Inaltimea decalarii variaza intre (0,5…1) g. Prin aceasta decalare se urmareste nu numai reducerea
fortei ci si uniformizarea ei;

-lungimea conturului poate determina reducerea importanta a fortei de taiere astfel:

- la proiectarea pieselor ce vor fi stantate, aeasta sa aiba contururi cu lungimea cat mai mica;

- pe cat posibil sa se utilizeze contururi rectilinii care sa poate fi obtinute din semifabricate la
care latimea sa corespunda cu o dimensiune a acestui contur;

-prelucrarea sa se execute in domeniul jocurilor normale sau optime;

- sa se foloseasca elemente active indomeniul admisibil de uzura;

- sa se utilizeze peste tot unde este posibil lubrifierea.

 4. CALITATEA SI PRECIZIA LA TAIERE

4.1. JOCUL DINTRE ELEMENTELE ACTIVE LA TĂIERE

Pentru cazul prelucrării pe ştanţe, jocul j dintre elementele active (poanson şi placa de tăiere) este
considerat ca:
j = Dpl - Dp .

Jocul se consideră dispus simetric (uniform pe contur). Pentru tăierea la foarfece, jocul dintre
elementele active se consideră valoric ca jumătate din cel corespunzător aceloraşi condiţii de tăiere
la ştanţă.

j/2 Dp j/2

Dpl
La pătrunderea muchiilor tăietoare în material apar la un moment dat microfisuri şi apoi macrofisuri,
mai întâi în dreptul muchiei plăcii de tăiere şi apoi şi la muchia poansonului. Starea de tensiuni şi
deformaţii din aceste zone, care depinde de mărimea jocului dintre elementele active de tăiere, va
determina direcţia (unghiul ) pe care se propagă aceste fisuri în condiţii normale de tăiere, când
jocul are o valoare optimă, fisurile dinspre placă şi dinspre poanson se propagă pe aceiaşi direcţie şi
la un moment dat se vor întâlni.
F F

e
g

j/2 a) b)

Ca urmare, calitatea suprafeţei rezultată prin tăiere şi precizia sa dimensională vor fi

corespunzătoare, iar consumul de lucru mecanic pentru tăiere va fi minim.
 La un joc mai mic decât cel optim, fisurile de forfecare se dezvoltă pe direcţii paralele, iar la
separarea porţiunii tăiate se produce o rupere însoţită de o stratificare de material. Calitatea
suprafeţei obţinută prin tăiere ca şi precizia dimensională, vor fi mai reduse.

F F

a) b)
Dacă jocul de tăiere se majorează peste valoarea optimă, mai ales la grosimi mici ale
materialului, în zona de acţiune a muchiilor tăietoare materialul este puternic solicitat la
încovoiere şi întindere şi mai puţin la forfecare, calitatea şi precizia tăierii reducându-se simţitor.
Pentru alegerea valorii jocului de tăiere în funcţie de condiţiile concrete de realizare a prelucrării
există în literatură diverse recomandări.
La proiectare se va prevedea jocul minim admisibil; în funcţionare, datorită uzării, jocul se
măreşte şi atunci când se atinge valoarea sa maximă admisibilă elementele active urmează să fie
recondiţionate sau înlocuite.
La operaţia de decupare este impusă dimensiunea orificiului plăcii de tăiere iar jocul se obţine
prin micşorarea dimensiunii poansonului. La prelucrarea de perforare, se impune dimensiunea
poansonului iar jocul se realizează prin mărirea dimensiunii corespunzătoare a plăcii de tăiere.
In cazul tăierii pe prese rapide (peste 200 c.d./min) jocul minim poate fi ales cu până la (1,5…2)
ori mai mic decât cel folosit pentru tăierea pe prese normale (lente).
4.2. PRECIZIA LA DECUPARE ŞI PERFORARE

La prelucrarea prin decupare/perforare, precizia pieselor/orificiilor obţinute se apreciază prin

abaterile dimensionale şi de formă geometrică.
Datorită existenţei jocului de tăiere şi a uzării muchiilor tăietoare, tăierea materialului este însoţită
şi de o deformare prin încovoiere, fapt ce conduce la o abatere semnificativă de la forma plană
(corectă), iar suprafaţa rezultată prin tăiere nu va fi riguros cilindrică ci va avea o zonă (mai mare
sau mai mică) conică.
Piesa decupată va fi împinsă prin orificiul plăcii de tăiere astfel că în timpul procesului de tăiere ea
va avea dimensiunile acestui orificiu, dar la ieşirea din el, datorită acţiunii legii prezenţei
deformaţiilor elastice în timpul deformării plastice, ea va suferi o revenire elastică şi va căpăta o
altă dimensiune decât a orificiului prin care a trecut.
Asupra preciziei la prelucrarea prin decupare/perforare influenţează o serie de factori ca: jocul
dintre elementele active, natura şi caracteristicile materialului, grosimea semifabricatului, starea
de uzare a muchiilor tăietoare, dimensiunea prelucrată.
Ponderea influenţei lor este aceiaşi ca şi ordinea în care au fost enumeraţi factorii
.
Astfel, abaterea dimensională la decupare va fi:

D = D - Dpl ,

unde D este dimensiunea efectivă a piesei decupate, iar Dpl - dimensiunea corespunzătoare a
orificiului plăcii active.
Calitativ, influenţa jocului asupra preciziei la decupare este ilustrată în figura.

D [mm]

0,06
0,04
0,02 j [mm]
0,2g
0
-0,02 0 0,1g 0,3g
g1; D1<D2
-0,04
-0,06 D2; g2>g1
D2; g1
In mod similar, la perforare, dimensiunea orificiului obţinut va fi dată de dimensiunea
corespunzătoare a poansonului, şi ea se va modifica prin revenire elastică atunci când poansonul a
fost scos din acest orificiu. Abaterea dimensională a orificiului rezultat astfel prin perforare va fi:

p = d - dp ,

unde d este dimensiunea efectivă a orificiului perforat, iar dp - dimensiunea corespunzătoare a

poansonului.

Pentru perforare influenţa jocului este asemănătoare ca la decupare, dar simetrică în oglindă faţă
de axa absciselor).
In general, pentru ştanţe de construcţie obişnuită, la prelucrarea din materiale cu grosimea de
până la 1 mm, se obţin precizii dimensionale corespunzătoare clasei h10 la decupare şi H9…H10
la perforare, iar pentru grosimi de peste 1 mm, precizii de ordinul h11…h13 la decupare şi
H11…H12 la perforare.
Pentru reducerea abaterii de la forma plană se recomandă, mai ales pentru semifabricatele cu g <
2 mm, utilizarea ştanţelor cu placă de strângere (elastică) a semifabricatului de prelucrat.
4.3. CALITATEA PIESELOR OBTINUTE PRIN TAIERE

Calitatea pieselor obtinute prin taiere paote fi apreciata prin:

- Rugozitatea suprafetei taiate. In conditii normale ea este Ra =1,6 … 3,2 mm
- Starea si adancimea stratului superficial ecruisat. In adancimea stratului ecruisat este de
0,2…0,3 mm iar duritatea HVe=(1,4…1,8) HV
- Starea muchiilor la piesa. Muchiile pot prezenta bavuri sau rotunjiri. Inaltimea bavurii poate fi
de 0,01mm. Odata cu cresterea jocului sau la prelucrarea cu elemente active uzate bavurile cresc.
Daca se uzeaza mai mult poansonul la decupare, bavura pare la piesa, iar la perforare la deseu.
Daca se uzeaza mai mult placa de taiere la decupare, bavura pare la deseu, iar la perforare la
piesa.