UNIVERSITATEA POLITEHNICA DIN BUCURESTI

FACULTATEA DE INGINERIE AEROSPATIALA

REDUCTOR PLANETAR CILINDRIC

INTR-O TREAPTA

Indrumator: Conf. Dr. Ing. Petre Lucian Seiciu

Grupa: Master II
Specializarea: PAPM
1. Date de intrare

Datele iniţiale (mărimile de intrare) pentru calculul transmisiei mecanice sunt:

turaţia arborelui de ieşire din reductor (de intrare în maşina de lucru) nIII (în rot/min) şi
puterea la acest arbore PIII (în kW). Problema care se pune în acest caz este obţinerea
unei puteri la arborele de iesire de 22 kW la o turatie de 200 rpm. Ţinând cont că sursa de
energie o reprezinta un motor electric, a carui turatie este de ordinul a 3000 rpm, deci un
factor de reducţie de peste 10, se recomandă utilizarea unei trepte de reductor planetar
cilindric. Cum se consideră un factor de suprasarcină k S = 1.2, rezultă o putere necesară
PIII de 26.4 kW.
Se alege o soluţie constructivă cu trei sateliţi (S=3), antrenaţi de roata solară (cu
z1 dinţi) şi obligate să ruleze pe roata fixă (având z 2 dinţi).
În funcţie de datele iniţale se determină puterea şi turaţia motorului de antrenare,
alegându-se apoi tipul şi caracteristicile funcţionale, precum şi dimensiunile acestuia din
cataloagele firmelor producătoare. Puterea necesară a motorului PM se obţine ţinînd cont
de puterea la ieşirea din reductor, PIII şi de pierderile energetice ale elementelor
componente ale transmisiei exprimate prin randamentele acestora.

PIII P II k s
PM  
 tot  sateliti TCT  rul

În aceasta expresie, necunoscutele reprezintă:

-  sateliti  0.98 2 S , randamentul satelitilor,
-  TCT  0.95 , randamentul curelelor,
-  rul  0.995 , randamentul rulmenţilor,
-  tot   sateliti TCT  rul = 0.837, randamentul total,
- kS=1.2, factorul de suprasarcină.
Cu valoarea lui PM=31.528 se alege motorul conform STAS 1893-87, motor electric
asincron 200Lb având urmatorii parametrii:
- Puterea Motorului 37kW
- Turaţia 3000 rot/min
2. Calculul raportului de transmisie al reductorului şi al numărului de dinţi

Raportul de transmitere total al transmisiei mecanice este:

itot = nME / nIII=15

Se poate scrie:
itot = iTCT /i12

unde i12 este raportul de transmisie al reductorului de turaţie, între roata solară 1 şi roata
fixa 2, iar itot este raportul total. Pentru i12= 12 şi iTCT = 1.25 rezultă o eroare Δi sub 3%.

itot  itotc  100

i 
itot

Ţinând cont de aceşti factori de reducţie şi de turaţia motorului electric, rezultă

turaţia arborelui de intrare (arbore cu fulie) şi turaţia arborelui de ieşire:

nI
n II  3
n II  2.4  10
iTCT

n II
n III  n III  200
i12

Pentru roata solară se alege numărul de dinţi z 1= 25. Ân acest context, pentru
roata fixă rezultă:

i1h  12  
z2  i1h  1 z1 z2  275

Semnul minus indică faptul că cei doi arbori au sensuri de rotaţie identice. Se
alege z2=274.

3. Calculul angrenajului cilindric cu dinţi drepţi

 La predimensionarea angrenajului cilindric cu dinţi înclinaţi se determină distanţa
dintre axe a, modulul normal mn , unghiul de înclinare a danturii β , numerele de dinţi ale
celor două roţi şi coeficienţii de deplasare a danturilor roţilor (în cazul roţilor cu dantura
modificată). Materialul ales este 15MoCrNi14, iar tratamentul termic aplicat acestuia,
cementare şi îmbogăţire cu carbon.

3.1. Determinarea distanţei dintre axele roţilor

Folosind relaţia de calcul la solicitarea hertziană (pitting) pentru dimensionare se

obţine distanţa minimă dintre axe conform relaţiei:

3
1 u
Kh  Ka Mtp 
u
amin12 ( 1  u ) 
2
d  hlim

în care:
- u =zmare/zmic= 3.15, raportul numărului de dinţi,
- Kh= 105 MPa, factorul global al presiunii hertziene de contact,
- Ka= 1, factor de utilizare,
- Mtp= 3.2· 105, momentul de torsiune pe arborele pinionului,
- Ψd= 1.3, raportul dintre lăţimea danturii şi diametrul de divizare al pinionului,
- σhlim= 1530 Mpa, efortul unitar limită la solicitarea hertziană, dependent de
natura materialului pinionului şi de tratamentul termic sau termochimic aplicat.
- HRC= 60, duritatea danturii pe flanc.

În urma calculului rezultă amin12= 99.671 şi se adoptă pentru ditanţa între axe
valoarea a12 = 120 mm.

3.2. Determinarea modulului normal al roţilor dinţate, m

Modulul normal minim necesar al danturii roţilor se obţine pe baza condiţiei de

rezistenţă la solicitarea la oboseală la piciorul dintelui. Se obţine următoarea relaţie:
 2
Kf  Ka Mtp  ( 1  u )
mmin 
2
d  a12  flim

unde restul necunoscutelor neidentificate încă reprezintă,

- Kf=1.8, factorul global al tensiunii la piciorul dintelui;
- σflim= 410 Mpa, efortul unitar limită pentru solicitarea la oboseală la piciorul
dintelui; se ia funcţie de materialului pinionului.

Rezultă o valoare minimă de 1.292 şi se alege pentru modul valoarea m = 3.

4. Calculul geometric al angrenajului cilindric exterior

4.1. Elementele cremalierei de referinţă

ox  54 unghiul profilului de referinţă

hof  m hofx ho  m ( hoax  hofx)

po
po   m eo 
2

hoa  5.4 hof  7.5 ho  12.9 co  1.68 po  9.425 eo  4.712 so  4.712

hoax  1.8 coeficientul înălţimii capului de referinţă

hofx  2.5 coeficientul înălţimii piciorului de referinţă

 cox  0.56 jocul de referinţă la picior

Dacă generarea danturii se face cu o roată generatoare, coxmax 0.55

hoa  m hoax

co  m cox so  eo   ox

ao12  112

4.2. Calculul coeficienţilor deplasărilor specifice ale danturii

Se calculează unghiul de angrenare în plan frontal α wt (unghi de presiune pe

cilindrul de rostogolire în plan frontal):

w  acos 
 ao12 cos     w  2.456

 a12 

Suma coeficienţilor deplasărilor celor două roţi:

invw  inv

xs  z1  z2   2 tan   
xs  131.834

De asemeni, diametrele roţilor sunt:

d 1  z1 m d 1  75 mm diametrul roţii solare

d 2  z2 m d 2  822 mm diametrul roţii fixe

Pentru diametrul sateliţilor şi numărul de dinţi al acestora:

d2  d1
d s  373.5 mm
d s 
2

h dinte  7.5

ds
zs  zs  124.5
m
 În final se alege numărul de dinţi al sateliţilor zS= 124 pentru care rezultă un
diametru al acestora de 372 mm.

5. Predimensionarea arborilor

În funcţie de turaţiile şi puterile calculate se pot determina momentele de torsiune

pe arborele motorului, arborele roţii solare, pentru toţii sateliţii şi pentru un satelit:

6 30PME 5
MtI  10  MtI  1.178 10 Nmm
 n ME

6 30 P1 5
MtII  10  MtII  1.399 10 Nmm
 n II

6 30 P2 6
MtIII  10  MtIII  1.479 10 Nmm
 n III

MtIII 5
Mtsatelit  Mtsatelit  4.931 10 Nmm
S
 Arborii sunt solicitaţi atât la torsiune cât şi la încovoiere. Deoarece nu se cunosc
valorile momentului de încovoiere, se va lucra cu valori ale tensiunii admisibile la
torsiune τat reduse (10..25N/mm2). Rezultă astfel diametrele pentru arborele roţii
motorului, roţii solare, sateliţilor şi al unui satelit.
at  24

3
MtI d I  29.242 mm
d I  16
3.14 at

3
MtIII
d III  16 mm
3.14 at

3 mm
MtII
d II  16
3.14 at

d II  30.966 mm

d III  67.974

3
Mtsatelit
d satelit  16 d satelit  47.13
3.14 at
 În final, se alege :

- dI = 30 mm;
- dII = 32 mm;
- dIII = 70 mm;
- dsatelit = 48 mm.

6. Proiectarea transmisiei prin curele trapezoidale

Alegerea tipului curelei se face pe baza nomogramei pentru curele trapezoidale

înguste, în funcţie de puterea la arborele motor şi de turaţia roţii conducătoare. Se preferă
utilizarea curelelor trapezoidale înguste care conduc la un gabarit mai mic al transmisiei
decât curele clasice Pentru situaţia de faţă s-a ales o curea de tip SPA.
Alegerea diametrului primitiv al roţii mici Dp1 se face funcţie de tipul curelei
respectându-se indicaţiile din STAS 1162-67. Rezultă astfel o valoare Dp1=150 mm.
Calcularea diametrului primitiv al roţii mari se face cu relaţia:

Dp2 = iTCT · Dp1= 187.5 mm

Se alege preliminar distanţa dintre axe, A, între valorile:

0.7 (Dp1 + Dp2)≤ A ≤ 2(Dp1 + Dp2)

A= 560 mm

  2 asin 
Dp2  Dp1 

 2 A 
Unghiul dintre ramurile curelei:
  3.837deg

Unghiul de înfăşurare pe roata mică, respectiv pe roata mare de curea:

1     1  176.163deg
2     2  183.837deg

Lungimea primitivă a curelei:

     Dp1 1  Dp2 2
Lp  2 A  cos  3
 Lp  1.651 10
 2 2

mm
Lungimea primitivă a curelei se rotunjeşte la valoarea standardizată cea mai
apropiată, în acest caz de 1600 mm. Pentru valoarea standardizată aleasă pentru Lp se
recalculează A ,precum şi γ ,β1,β 2 .
Viteza periferică a curelei:

nI
v   Dp1 v  23.562 m/s
60000

Numărul de curele (preliminar) se calculează cu relaţia:

Pc
z0  cf  z0  5.675
cL c P0

în care:
cL=1 - coeficient de lungime care se alege funcţie de lungimea primitivă a curelei Lp,
c f - coeficient de funcţionare care se alege funcţie de natura maşinii motoare şi a celei
de lucru; se consideră, ca şi în cazul coeficientului cs o valoare cf = 1,
cβ - coeficient de înfăşurare dat de relaţia:

cβ = 1− 0,003(180 − β1)

P0 - puterea nominală transmisă de o curea se alege din STAS 1163-71),

P0= 6.521 kW

Numărul final de curele, unde cz este coeficientul numărului de curele:

z=z0/cz= 6.306

Numărul rezultat z se rotunjeşte la valoare întreagă, z=7. Se recomandă ca z ≤ 8,

condiţie respectată în situaţia de faţă.
Frecvenţa îndoirii curelelor se calculează cu relaţia:
 3 v
f  10  x f  33.87
Lp

Hz

unde:
x – numărul roţilor de curea ale transmisiei, x
v – viteza periferică a curelei dată în m/s.
Lp - lungimea primitivă a curelei (valoarea standardizată aleasă), în mm.
Forţa periferică transmisă:

3 Pc 3
F  10  F  1.57 10
v

Forţa de întindere iniţială a curelei (F0) şi cea de apăsare pe arbori (Fa) sunt egale
cu:
F0 = Fa = (1.5.....2)·F=(2355…3141)N

Lăţimea roţii de curea va fi egală cu:

B = (z −1)e + 2 f= 86 mm
unde
e=12, perioada bobinării pe fulie,
f=7, începuturile.