PROIECTAREA MOTORULUI ASINCRON

CU ROTOR DE TIP COLIVIE

Dr. Ing. Ioan Peter

1
 Cuprins

Introducere....................................................................................................................................3
Date de proiectare…………………………………………………………………………….....3
Despre citirea de pe caracteristici grafice…………………………………………………….....4
Corelare putere, turaţie, gabarit...................................................................................................4
Calculul dimensiunilor principale…………………………………………………………….....4
Înfăşurarea, crestătura, jugul statorului, întrefierul……………………………………………...8
Înfăşurarea, crestătura, jugul rotorului…………………………………………………………12
Curentul de magnetizare……………………………………………………………………….15
Parametrii motorului…………………………………………………………………………...17
Pierderi…………………………………………………………………………………………19
Calculul parametrilor de pornire……………………………………………………………….19
Calculul ventilaţiei.......................................................................................................................25
Calculul încălzirii.........................................................................................................................26
Calculul mecanic..........................................................................................................................28
Anexa 1........................................................................................................................................29
Anexa 2........................................................................................................................................31
Anexa 3........................................................................................................................................33
Bibliografie..................................................................................................................................36

2
 Introducere

Calculul unui motor asincron trifazat cu rotor de tip colivie constă în adoptarea şi determinarea prin calcul a
dimensiunilor statorului şi rotorului, a înfăşurărilor, a izolaţiei, şi a detaliilor constructive astfel încât motorul să
îndeplinească cerinţele impuse şi să fie economic în funcţionare şi în realizare. Calculul este de fapt adoptarea
succesivă a unor dimensiuni geometrice şi calcularea caracteristicilor până se obţin rezultate satisfăcătoare. Aceste
aproximări succesive se pot face prin diferite metode de calcul, unele foarte perfecţionate care se aplică cu ajutorul
calculatoarelor.

Date de proiectare

Calculul unui motor asincron se face având cunoscute prin tema de proiect următoarele date:
1. Puterea nominală utilă PN, kW
2. Valoarea nominală a tensiunii de linie, UN, V
3. Turaţia n, rot/min
4. Frecvenţa se va considera frecvenţa industrială (50 Hz)
5. Tipul conexiunii fazelor
6. Randamentul
7. Factorul de putere
8. Specificaţii asupra condiţiilor de lucru ale motorului(Serviciul de funcţionare). Motorul se va proiecta în
serviciul continuu de funcţionare S1
9. Parametrii impuşi pentru pornire:

– momentul de pornire raportat minim admis;

– curentul de pornire raportat maxim admis;

10. Cuplul maxim

11. Tipul de protecţie folosit: IP55

12. Clasa de izolaţie: F

Despre citirea de pe caracteristici grafice

3
 Având în vedere că un calculator nu „vede” valorile de pe o caracteristică, iar caracteristicile sunt determinate
experimental, funcţiile lor sunt aproximate prin funcţii de interpolare liniară. Interpolarea liniară a unei funcţii
constă în împărţirea graficului în segmente de dreaptă, capetele segmentelor fiind valori determinate ale funcţiei.
Se presupune că sunt cunoscute valorile funcţiei pentru punctele 0, 1, 2, 6, 10, adică funcţia va avea
următorul tabel de interpolare:

-10 -6 -2 -1 0 1 2 6 10
100 36 4 1 0 1 4 36 100
În cazul în care x va avea o valoare din tabel (de exemplu -6), atunci f(x) va avea
valoarea corespunzătoare căsuţei de dedesubtul ei, pentru –6 ea va fi 36. Dacă x va avea o valoare diferită de
valorile din tabel, atunci valoarea funcţiei f(x) se va calcula prin interpolare. De exemplu, pentru x=5, f(x) se va
determina astfel :
x1=2…………………………………….4=f(x1)
x2=6…………………………………….36=f(x2)
x=5……………………………………...f(x)
∆x=x2-x1=6-2…………………………...∆f= f(x2)- f(x1)=36-4
∆x’=x- x1=5-2…………………………...∆f= f(x)- f(x1)
f(x)= f(x1)+ =4+24=28 f(x)= f(x1)+
Observaţii:
1. Metoda este aproximativă, iar cu cât mărim numărul de valori din tabel, cu atât precizia de calcul creşte.
2. În cazul în care concentraţia de valori din tabel este mai mare în zonele unde curbura funcţiei este mai
mare, precizia de calcul creşte.

Corelarea putere, turaţie, gabarit

Gabaritul unui motor este distanţa dintre planul tălpilor şi mijlocul axului. În România există STAS 9954,
care reglementează acest aspect. Pe plan european documentele de acest nivel nu se ocupă de acest aspect, dar în
Germania există DIN 42673 care reglementează acestă situaţie.
Gab. 63: 0.18 şi 0.25 kW-3000 rot/min; 0.12 şi 0.18 kW-1500 rot/min; 0.06 şi 0.09 kW-1000 rot/min; 0.055 kW-750
rot/min.
Gab. 71: 0.37 şi 0.55 kW-3000 rot/min; 0.25 şi 0.37 kW-1500 rot/min; 0.18 şi 0.25 kW-1000 rot/min; 0.09 şi 0.12
kW-750 rot/min.
Gab. 80: 0.75 şi 1.1 kW-3000 rot/min; 0.55 şi 0.75 kW-1500 rot/min; 0.37 şi 0.55 kW-1000 rot/min; 0.18 şi 0.25
kW-750 rot/min.
Gab. 90S: 1.5 kW-3000 rot/min; 1.1 kW-1500 rot/min; 0.75 kW-1000 rot/min; 0.37 kW-750 rot/min.
Gab. 90L: 2.2 kW-3000 rot/min; 1.5 kW-1500 rot/min; 1.1 kW-1000 rot/min; 0.55 kW-750 rot/min.
Gab. 100: 3 kW-3000 rot/min; 2.2 şi 3 kW-1500 rot/min; 1.5 kW-1000 rot/min; 0.75 şi 1.1 kW-750 rot/min.
Gab. 112: 4 kW-3000 rot/min; 4 kW-1500 rot/min; 2.2 kW-1000 rot/min;1.5 kW-750 rot/min
Gab. 132S: 5.5 kW-3000 rot/min; 5.5 kW-1500 rot/min; 3 kW-1000 rot/min; 2.2 kW-750 rot/min.
Gab. 132M: 7.5 kW-3000 rot/min; 7.5 kW-1500 rot/min; 4 şi 5.5 kW-1000 rot/min; 3 kW-750 rot/min.
Gab. 160M: 11, 15 kW-3000 rot/min; 11 kW-1500 rot/min; 7.5 kW-1000 rot/min; 4 kW-750 rot/min.
Gab. 160L:18.5 kW-3000 rot/min;15 kW-1500 rot/min; 11 kW-1000 rot/min; 5.5 kW-750 rot/min.

4
ulul dimensiunilor principale
În prima fază se determină numărul de perechi de poli
= , (1)
Puterea interioară a maşinii este:
, (2)[kW]
unde kE este dat de relaţia (3)
Pentru calculul lungimii ideale a rotorului se foloseşte relaţia:

, (4)

unde s-a notat:

– coeficientul de acoperire ideală a pasului polar depinde de gradul de saturaţie a maşinii.
– factorul de formă, depinde de gradul de saturaţie a maşinii. Este raportul dintre amplitudinea armonicii
fundamentale de spaţiu a inducţiei magnetice şi inducţia magnetică reală;
– factorul de înfăşurare. Pentru bobinaj în simplu strat cu pas diametral este de 0.96. Pentru bobinaj în dublu strat
cu pas scurtat este de 0.92;
S-au adoptat αi=0.715 , kf=1.09, kw=0.96 , pentru maşinile cu saturaţie obişnuită(ks=1.3).
Valoarea lui λ= li/τ se determină în funcţie de numărul de perechi de poli din Fig 1.1

Fig1.1

5
 Valoarea pasului polar τ se stabileşte în funcţie de puterea nominală a motorului din graficele următoare
τ=f(PN). Pentru fiecare turaţie s-a stabilit un grafic.

-pentru p=1

-pentru p=2

6
Pentru p=3

-pentru p=4

7
 Valoarea păturii de curent se alege din „Anexa1”, iar valoarea inducţiei se alege din „Anexa 2” ambele în
funcţie de pasul polar τ.
Valoarea lungimii ideale (în mm) va fi apoi aproximată, astfel încât să fie divizibilă cu 5. De exemplu, pentru
109 mm va fi rotunjită la 110.
Se recalculează pasul polar τ, cu relaţia:
, (5)
Urmează calculul diametrului interior al statorului:
, (6)
În funcţie de numărul de poli, diametrul exterior al statorului va avea valoarea:
-pentru p=1
D1e=1.87∙D1i, (7)
-pentru p=2
D1e=1.66∙D1i, (8)
-pentru p=3
D1e=1.51∙D1i, (9)
-pentru p=4
D1e=1.48∙D1i, (10)

Valorile celor două diametre se rotunjesc la numere divizibile cu 5.

Înfăşurarea, crestătura, jugul statorului, întrefierul

8
 Statorul se execută cu crestături semi-închise şi cu înfăşurare în simplu strat, cu bobine concentrice legate în
serie. Înfăşurarea se execută cu conductoare de cupru cu secţiune circulară.
Înfăşurarea primară se execută de obicei cu un număr întreg de crestături pe pol şi fază, deoarece daca q1 este
fracţionar apar armonici superiore importante. În general, se recomandă q 1>1, pentru a obţine o curbă a inducţiei
magnetice apropiată de sinusoidă. Numărul de crestături pe pol depinde de lungimea pasului polar şi de tensiunea la
bornele maşinii.
Pentru a obţine un cost minim al izolaţiei, un coeficient bun de umplere a crestăturii şi un cost redus al matriţelor
cu care se execută ştanţarea tolelor, este favorabil să se adopte un număr cât mai mic de crestături, în special la
tensiuni înalte, când grosimea izolaţiei crestăturii este mare.
Pentru a asigura o transmitere cât mai bună a căldurii de la conductoarele înfăşurării la oţel şi o reducere a
armonicilor de crestare, este favorabil să se adopte un număr cât mai mare de crestături. Soluţia optimă se poate
stabili numai pe baza calculelor mai multor variante cu diferite numere de crestături. Pasul crestăturii trebuie să se
afle în mod uzual între limitele : t 1 (5 cm; 18.5 cm), pentru gabaritele 63, 71, 80, 90, 100,
112, 132, 160.
Valorile mai mici corespund pentru un pas polar de lungime mică şi o tensiune mai redusă. Valorile mari
corespund pentru un pas polar de lungime mare şi o tensiune mai înaltă.
Ordonarea calculelor se face determinând succesiv următoarele mărimi:
În funcţie de p, se adoptă numărul de crestături statorice z1 din „Tabelul 1”.

Tabelul 1.
Numărul optim de crestături

2p Z1 Z2
2 18 (16), [22]
24 (16), [18], [20], ([22]), (28), [30], [34],[38]
36 (16), [20], (22), [26], [28], [30], [34], [36]
42 (34), [52]
48 (40), ([58])
54 [46], [64]
4 24 [18], [30], [22]
36 [24], 26, [28], 30, ([32]), 42, (44), (46)
48 (32), 34, [36], 38, [40], ([44]), (56), 58, [60]
[50], [70], [74]
60
6 36 24, [26], [28], [30], [44], [46]
54 38, 40, [44], [46], [62], [64], 66, [68], [76]
8 48 34, [38], [44], [58], [62]
72 50, 52, 54, [56], 58, [62], [82], 86, 88, [90]

În cadrul proiectului, din „Tabelul 1” se vor adopta următoarele numere de crestături:

-pentru p=1
z1=24
-pentru p=2
z1=24 (pentru motoare din gabaritele 71 şi 80) sau z1=36 (pentru motoarele din gabaritele mai mari decât 80)
-pentru p=3

9
 z1=36 (pentru motoare mici) sau z1=54 (pentru motoare mari)
-pentru p=4
z1=48
În funcţie de numărul de crestături alese z1, se poate calcula numărul de crestături pe pol şi fază q1:
, (11) Obs. 6=2m(m=3, numarul de faze)
Lungimea pasului dentar statoric:
, (12)
Curentul nominal pe fază:

,A (13)

Numărul de conductoare efective pe crestătură la a1 căi de curent:

, (14)
se rotunjeşte la un număr întreg.
Pentru calculul secţiunii şi diametrului conductorului, în primul rând se adoptă densitatea de curent J1.
Pentru motoarele normale densitatea de curent se alege astfel:
Pentru maşini cu turaţia de 3000 rot/min cu puterea nominală PN mai mică de 1 kW se alege J1= 8-8.5 A/mm2.
Dacă se alege J1= 6-6.5 A/mm2. Dacă PN este mai mare decât 4 kW se alege J1= 4.5-5 A/mm2.
Pentru maşini cu turaţia de 1500 rot/min cu puterea nominală P N mai mică de 1 kW se alege J1= 7 A/mm2. Dacă PN
este mai mare decât 1 kW se alege J1= 6 A/mm2.
Pentru maşini cu turaţia de 1000 rot/min cu puterea nominală P N mai mică de 0.37 kW se alege J1= 8 A/mm2. Dacă
se alege J1= 7 A/mm2. Dacă PN este mai mare decât 1 kW se alege J1= 5 A/mm2.
Pentru maşini cu turaţia de 750 rot/min cu puterea nominală P N mai mică de 1 kW se alege J1= 7.8-8 A/mm2. Dacă
PN este mai mare decât 1 kW se alege J1= 6 .5-6.7 A/mm2.
Pentru motoarele din categoria II de randament densităţile de curent se aleg astfel:
Pentru motoarele de 3000 rot/min densitatea de curent se alege J1= 4.5-5 A/mm2.
Pentru motoarele de 1500 rot/min densitatea de curent se alege J1= 6 A/mm2.
Calculul secţiunii conductorului se face cu formula (15):

, mm2 (15); a1-numărul de căi de curent; nc1-numărul de coductoare în paralel.

Valoarea lui a1 este considerată 1, pentru motoarele din acest proiect.
Diametrul conductorului neizolat d se calculează cu formula (15a): (15a)
Având în vedere că există diametre standard pentru conductoare, valoarea lui d va fi rotunjită la două zecimale,
iar apoi partea zecimală (cu cele două zecimale) va fi rotunjită la cel mai apropiat număr divizibil cu 5. De exemplu,
valoarea 0.5678 va fi aproximată cu 0.55. Dacă secţiunea conductoarelor va ieşi mai mare decât 1.2 mm 2, atunci se
vor folosi două sau mai multe conductoare în paralel şi astfel secţiunea fiecărui conductor să fie mai mică sau egală
cu 1.2 mm2.
Numărul total de conductoare pe crestătură este:
, (16)

1
 Conductorul se foloseşte numai izolat cu strat de lac: diz=d+0.05(în mm)
Se calculează aria aproximativă ocupată de secţiunea conductoarelor izolate. Aria crestăturii trebuie să fie ceva mai
mare decât aria secţiunii transversale netă a conductoarelor, datorită aranjării conductoarelor şi izolaţia crestăturii.
Pentru a ţine seama de aceasta se introduce un coeficient fu, denumit factorul de umplere a crestăturii, iar valoarea
lui este adoptată 0,75.
Aria netă a crestăturii se calculează cu formula (17):

, (17) Se adoptă fu=0.75

Se adoptă forma crestăturii. Motoarele vor avea crestătură de formă trapezoidală, cu pereţii dinţilor paraleli.
Dimensiunile crestăturii se aleg astfel încât să se realizeze S1cr net şi inducţia în dinte Bd1≤1.5 T. Se calculează unghiul
α dintre cele două laturi neparalele ale trapezului de laturi bc1 şi bc2 cu formula:
, (18a) ; (18b) Obs. α este unghiul geometric dintre două crestături vecine.

(18c), Se adoptă:kFe=0.95(factorul de umplere a pachetului); Bd1=1.5 T(inducţia în dinţii statorului)

(18d); (18e)
În ecuaţiile 18 mărimile cunoscute sunt:p, z1, Bδ, t1, kFe, S1cr. Din aceste ecuaţii se vor determina dimensiunile
crestăturii:bc1, bc2, h1. Pentru a ţine seama de izolaţia de crestătură,( care este de 0.2mm grosime), se fac următoarele
corecţii la dimensiunile crestăturii: bc1=bc1+0.2, bc2=bc2+0.2, h1=h1+0.2.
Forma crestăturii statorice:

Specificaţia crestăturii: crestătura va fi izolată cu „Izolaţie combinată din folie poliesterică şi fetru poliesteric, de
clasă F”, de grosime 0.2mm. Izolaţia de închidere a crestăturii va fi din acelaşi material de grosime 0.35mm.
Numărul de spire în serie pe fază:
, (19); s-a adoptat a1=1.
Ca tip de înfăşurare a statorului, s-a ales o înfăşurare în simplu strat, cu bobine concentrice legate în serie. În
„Anexa 3” sunt prezentate câteva tipuri de înfăşurări în simplu strat, cu pas diametral.

1
 Se calculează factorul de înfăşurare k w=kpky , unde kp este factorul de repartiţie, iar k y este factorul de scurtare a

pasului înfăşurării . (19a), (19b), unde y este pasul înfăşurării iar τ este pasul polar

recalculat cu formula (19c). Factorul de scurtare este raporul dintre t.e.m.(tensiunea electromotore)indusă
în spira cu pas scurtat şi t.e.m. indusă în spira cu pas diametral. Factorul de repartiţie reprezintă raportul dintre
tensiunea electromotoare indusă (t.e.m.) în grupul de bobine ale unei faze de pe o pereche de poli, în cazul real când
bobinele sunt repartizate în q perechi de crestături şi t.e.m. indusă în acelaşi grup de bobine în cazul când bobinele ar
fi concentrate într-o singură pereche de crestături.
Se calculează inducţiile magnetice şi a înălţimii jugului statoric.
Fluxul magnetic în întrefier:
, Wb (20)
,iar factorul de umplere a pachetului de tole statoric se alege kFe=0.95 pentru tole neizolate de 0.5 mm grosime.
Amplitudinea inducţiei magnetice în întrefier:
, T (21)
Amplitudinea inducţiei medii în dinţii statorului:
, T (22). Valoarea ei trebuie să fie mai mică decât 1.8 T.
Înălţimea jugului statoric:
, m (23)
Amplitudinea inducţiei magnetice în jugul statoric:
, T (24). Valoarea ei trebuie să fie mai mică decât 1.7 T.
Concluzie: Dacă valorile inducţiilor sunt mai mari ca cele admisibile, se vor modifica dimesiunile crestăturii!!!
Stabilirea lăţimii întrefierului: aceasta trebuie să aibă o valoare cât mai mică, pentru a se obţine un factor de
putere cât mai mare. Adoptarea întrefierului trebuie făcută astfel încât să se obţină caracteristici tehnice şi
economice favorabile, ceea ce impune valori relativ mici ale întrefierului, dar în acelaşi timp siguranţă în
funcţionare, ceea ce impune să nu se adopte pentru întrefier valori deosebit de mici.
Lăţimea întrefierului se va adopta în felul următor:
a) pentru motoare de 3000 rot/min.
Gab
63 71 80 90 10 112 132 160
0
δ 0.25 0.275 0.3 0.3 0.35 0.4 0.45 0.55

b) pentru motoare de 1500 rot/min.

Gab 63 71 80 90 100 112 132 160
δ 0.225 0.25 0.25 0.25 0.275 0.3 0.35 0.5

1
 c) pentru motoare de 1000 rot/min şi 750 rot/min.
Gab 63 71 80 90 100 112 132 160
δ 0.2 0.225 0.23 0.25 0.25 0.275 0.3 0.425

Înfăşurarea, crestătura, jugul rotorului

Rotorul maşinii asincrone poate fi de două tipuri principale:
a) prevăzut cu o înfăşurare ale cărei capete sunt legate la inele de contact şi atunci este denumit rotor bobinat
sau rotor cu inele de contact;
b) cu colivie rotorică şi atunci este denumit rotor de tip colivie sau rotor în scurtcircuit.
Motoarele asincrone cu inele de contact se utilizează atunci când se urmăreşte să se obţină o pornire lentă, fără
şocuri de curent, sau reglarea turaţiei prin introducerea unui reostat în circuitul rotoric.
Motoarele asincrone cu rotorul de tip colivie au o utilizare mult mai largă: ventilatoare, pompe, maşini unelte,
instalaţii de ridicat etc.
Câmpul magnetic al rotorului trebuie să aibă acelaşi număr de poli ca şi înfăşurarea statorului. De aceea,
înfăşurarea rotorului bobinat trebuie construită în acest scop cu acelaşi număr de poli, în timp ce rotoarele cu colivie
au numărul de poli ai câmpului magnetic rotoric determinat numai de numărul de poli ai înfăşurării statorului,
indiferent de numărul de bare.
La motoarele din cadrul acestui proiect se vor folosi rotoare în scurtcircuit(de tip colivie).
La rotoarele de tip colivie numărul de crestături trebuie ales cu mare atenţie, armonicile superioare ale
înfăşurării rotorice fiind mari şi pot apărea forţe şi cupluri parazite. Numărul optim de crestături se alege din
„Tabelul 1”, în funcţie de numărul de poli p. Referitor la numerele de crestături rotorice z 2 din „Tabelul 1” trebuie
ţinut cont de următoarele:
a. Numărul de crestături închise în parantezele rotunde dau caracteristici de pornire înrăutăţite;
b. Numărul de crestături închise în parantezele drepte nu trebuie folosite la maşinile care lucrează în regim de frână.;
c. Dacă statorul are crestături deschise ale statorului se recomandă rspectarea relaţiei 0.82Z 1<Z2<1.25Z1
d. La maşinile care lucrează în condiţii grele de pornire se va alege Z2<Z1.
Diametrul exterior al rotorului:
, m (25)
Pasul crestăturii rotorului:
, m (26)
Pentru calculul curentului în bară se utilizează factorul kI, determinat cu relaţia:
kI=0.87∙cos φ+0.163, (27)
Curentul pe fază a rotorului I2 sau curentul într-o bară a coliviei Ib, se calculează cu relaţia: (28):
, (28)
Curentul în inelul de scurtcircuitare a coliviei se calculează cu relaţia:

, (29)

unde β este unghiul geometric al crestăturii rotorului.

1
 ,(30)
În vederea calculării ariei crestăturii rotorului, se adoptă densitatea de curent J2=4.5 A/mm2, la motoarele cu p=1
şi J2=3.5 A/mm2 pentru celelate motoare.(La motoarele cu p=1, ventilaţia este mai eficientă). Coliviile vor fi
executate din aluminiu prin turnare.
Aria crestăturii rotorice va fi:
, mm2, (31a), Se alege crestătură în formă de pară.
Dimensiunile crestăturii şi formei jugului rotoric:Se stabilesc în mod asemănător cu dimensiunile crestăturii
stator prin rezolvarea următoarelor ecuaţii:
(31b), (31c), (31d), (31e)

(31f). Mărimi cunoscute: Bδ, Bd2, t2, kFe=0.95, S2cr, D2e, β. Mărimi necunoscute: b,
b1, h2.

Pentru calculul secţiunii inelului de conexiune, se adoptă densitatea de curent Ji=0.8*J2. Secţiunea va fi:
, mm2, (32)
Inducţia magnetică în dinţii rotorului:
, T (33), Trebuie să aibă maxim 1.8 T.
Înălţimea jugului rotoric se calculează cu formula (34):

, (34)

unde D2i este diametrul arborelui pe care este montat pachetul de tole. Se ia în considerare faptul că o parte a
fluxului se închide prin arbore.
D2i este adoptat în funcţie de puterea nominală PN şi de numărul de perechi de poli p după cum urmează:
- pentru p=1
-dacă PN ≤1.1, atunci D2i=22

1
 -dacă 1.1≤PN <2.2, atunci D2i=31
-dacă 2.2≤PN <3, atunci D2i=36
-dacă PN ≥3, atunci D2i=48
- pentru p=2
-dacă PN ≤0.75, atunci D2i=20
-dacă 0.75≤PN <1.1, atunci D2i=26
-dacă 1.1≤PN <2.2, atunci D2i=31
-dacă PN ≥2.2, atunci D2i=36
- pentru p=3
-dacă PN ≤0.55, atunci D2i=22
-dacă 0.55≤PN <1.1, atunci D2i=31
-dacă 1.1≤PN <2.2, atunci D2i=36
-dacă PN ≥2.2, atunci D2i=48
- pentru p=4
-D2i=48
Inducţia magnetică în jugul rotoric este:
, T (35). Trebuie să fie sub 1.7 T.

Curentul de magnetizare

Coeficientul lui Carter pentru stator:

, (36)
unde

, (37), m1 - este deschiderea crestăturii tolei stator; 2.1<m1<3.2.

Coeficientul lui Carter pentru rotor:

, (38)
unde

(39), m2 - este deschiderea crestăturii tolei rotor; 2.1<m2<3.2.

Coeficientul lui Carter rezultant:

,(40) Coeficientul lui Carter ţine seama de influenţa deschiderii crestăturilor asupra câmpului
magnetic din întrefier (întrefierul este neuniform din cauza crestăturilor). În loc de lăţimea întrefierului reală se
introduce un întrefier mediu, mai mare, denumit întrefier echivalent. Coeficientul lui Carter diferă de la o armonică
la alta a câmpului(armonici de spaţiu, fiecare dând o configuraţie diferită, cu pas polar diferit). De obicei, se
calculează kC pentru armonica fundamentală.
Întrefierul echivalent:
, (41)
Tensiunea magnetică a întrefierului:

1
 , (42)
Curba de magnetizare H=f(B) este reprezentată prin următorul tabel de interpolare:

B 1.27 1.35 1.42 1.5 1.56 1.59 1.63 1.65 1.68 1.71 1.75 1.82 1.86 1.9
H 5 7.5 10 15 20 25 30 35 40 50 60 80 110 120
B este în T iar H în A/cm.
Tensiunea magnetică a dinţilor statorului:
, (43) unde (43a), înălţimea crestăturii stator, în cm.
Din tabelul de mai sus, se calculează Hd1, care corespunde lui Bd1.

Tensiunea magnetică a dinţilor rotorului:

, (44) unde (44a), înălţimea crestăturii rotor, în cm.
Din tabelul de mai sus, se calculează Hd2, care corespunde lui Bd2.

Coeficientul de saturaţie a dinţilor:

,(45)

Dacă ks diferă de cel adoptat la început(1.3), se refac calculele cu media lor. Cu media se aleg din nou α i şi kf , din
tabelul următor, şi se reia de la calculul fluxului în întrefier(formula 20).
ks 1 1.1 1.2 1.3 1.4 1.5 1.6 1.7 2 2.5 3
αi 0.64 0.66 0.69 0.715 0.726 0.74 0.75 0.76 0.782 0.81 0.835
kf 1.11 1.105 1.1 1.09 1.085 1.081 1.075 1.072 1.06 1.046 1.035

Tensiunea magnetică în jugul statoric:

, A (46), Hj1 se alege din curba de magnetizare în funcţie de Bj1.
Prin coeficientul ξ se ia în considerare neuniformitatea distribuţiei câmpului magnetic în jug şi anume inducţia
este maximă la mijloc şi minimă la margini. Valoarea lui ξ se calculează din următorul tabel de interpolare:
Bj1,2 0.5 0.7 0.8 0.9 1 1.1 1.2 1.3 1.4 1.5 1.6 1.7 1.9 2.5
ζ 0.68 0.67 0.64 0.61 0.59 0.56 0.51 0.47 0.42 0.365 0.32 0.29 0.26 0.25

Lungimea jugului statoric lj1 este:

, (47)
Tensiunea magnetică în jugul rotoric:
, A (48), Hj2 se alege din curba de magnetizare în funcţie de Bj2.
Valoarea lui ξ se calculează din următorul tabel de interpolare anterior.

Lungimea jugului rotoric lj2 este:

1
 (49)

Tensiunea magnetomotoare totală pe o pereche de poli ai câmpului magnetic:

, (50)

Coeficientul total de saturaţie:

,(51)

Valoarea eficace a componentei reactive a curentului de magnetizare:

, (52)

Parametrii motorului

Se vor calcula parametrii pentru regimul nominal de funcţionare.

Lungimea capetelor de bobină ale înfăşurării statorului:

, m (53)

unde lăţimea medie a spirei τy este:

, m (54), h1-înălţimea crestăturii statorului, iar β este scurtarea pasului înfăşurării( Pentru
schemele cu pas diametral adoptate în cadrul acestui proiect β=1).

Coeficienţii K şi L se adoptă în funcţie de numărul de poli p în următorul fel:

- pentru p=1, K=1.25 şi L=15

- pentru p=2, K=1.3 şi L=20
- pentru p=3, K=1.4 şi L=20
- pentru p=4, K=1.5 şi L=20

Lungimea axială a capetelor înfăşurării statorului:

, m (55)
Lungimea medie a jumătăţii spirei înfăşurării statorului:
, (56)

1
 Lungimea totală a conductorului unei faze:
,(57)
Rezistenţa activă a înfăşurării statorului:
, (58), unde ρ=1/57=0.0175 Ωmm2/m este rezistivitatea cuprului.
La 115 ○C, pentru clasa F, are valoarea:
, (59)
Pentru calculul rezistenţei active a rotorului se iau în considerare rezistenţa barei Rb, rezistenţa porţiunii inelului
de conexiune dintre două bare vecine Ri şi rezistenţa barei echivalente Rbe.
, (60), lFe=li este lungimea fierului sau lungimea ideală, unde este rezistivitatea
aluminiului.

, (61) unde diametrul mediu al inelului de scurtcircuitare.

, (62)

În final, rezistenţa rotorului raportată la primar va fi:

, (63)

Permeanţa geometrică de scăpări a înfăşurării statorice.

Permeanţa crestăturii statorice:

, (64), e1 este îmălţimea deschiderii crestăturii stator 0.5<e1<0.8

Permeanţa scăpărilor diferenţiale ale înfăşurării statorice se calculează separat. Dacă nu se efectuează un calcul
separat al scăpărilor diferenţiale, ele se înglobează într-un singur termen cu permeanţa scăpărilor la capetele dinţilor:
, (65), β este scurtarea pasului înfăşurării( Pentru schemele cu pas diametral
adoptate în cadrul acestui proiect β=1).
unde m1 este deschiderea crestăturii statorice 2.1<m1<3.2 , iar m2 este deschiderea crestăturii rotorice
2.1<m2<3.2.
Permeanţa geometrică de scăpări la părţile frontale ale înfăşurării statorice:
, (66)
Permeanţa geometrică totală de scăpări:
, (67)

Reactanţa de scăpări a înfăşurării statorului:

, (68)

1
 Permeanţa geometrică a înfăşurării rotorice.
Permeanţa de scăpări a crestăturii:
, (69) e2 este îmălţimea deschiderii crestăturii stator 0.5<e2<0.9
Scăpările diferenţiale ale înfăşurării rotorice se calculează separat. Dacă nu se efectuează un calcul separat al
scăpărilor diferenţiale, ele se înglobează într-un singur termen cu scăpările la capetele dinţilor.
, (70)

Permeanţa de scăpări la părţile frontale ale coliviei:

, (71)

Observaţie.Cu a şi b au fost notate dimensiunile inelului de scurtcircuitare, care în secţiune este un dreptunghi.
Dimensiunea a este înălţimea inelului şi este egală cu înălţimea totală a crestăturii rotor: a=hcr2+0.5*(b+b1), iar
a=Si/a.
Permeanţa geometrică totală de scăpări:
, (72)

Reactanţa de scăpări a înfăşurării rotorului de tip colivie raportată la stator:

, (73)
Reactanţa utilă(reactanţa circuitului magnetizant negliijând magnetizarea oţelului):

(74)

Această valoare se foloseşte în calcule.

Reactanţa utilă(reactanţa circuitului magnetizant luând în considerare magnetizarea oţelului):
, (74a)
Această valoare trebuie utilizată în schema echivalentă.
Pentru reducerea cuplurilor parazite, mai ales a celor produse de armonicile de detură, se adoptă înclinarea
crestăturilor rotorice cu c=t1(formula 12), adică cu pasul crestăturilor statorice. Se va calcula k i, coeficientul de

înclinare a crestăturilor: (74b), unde τ este pasul polar(formula 19a). Datorită înclinării se vor

modifica rezistenţa rotorică (formula 63), permeanţa scăpărilor în crestătură rotorică(formula69), permeanţa
scăpărilor frontale ale coloviei(formula 71). Noile valori ale acestori parametri se obţin prin împărţirea lor cu .
Reactanţele înfăşurărilor considerând separat reactanţa scăpărilor diferenţiale.
Permeanţa geometrică a scăpărilor la capetele dinţilor se poate neglija, pentru că întrefierul este destul de mic. Se va
recalcula reactanţa de scăpări a înfăşurării statorului:

1
 , (74c)

-se numeşte coeficientul scăpărilor diferenţiale şi se determină din tabelul următor:

q 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11
0.0745 0.0265 0.0129 0.0082 0.0059 0.0047 0.004 0.0035 0.0032 0.003 0.00215

q1-numărul de crestături pe pol şi fază(formula 11) pentru stator şi q 2=Z2/2p pentru rotor. În funcţie de q 1 şi q2 se va
alege produsul şi cunoscând factorul de înfăşurare kw calculează τδ.
Reactanţa de scăpări a înfăşurării rotorului de tip colivie raportată la stator, se va recalcula:
,(74d)

Pierderi

Se calculează succesiv:
1. Pierderile în înfăşurări. Pierderile în conductoarele înfăşurării statorice
(75). Observaţie: Pentru clasa F de izolaţie se foloseşte rezistenţa R 1 raportată la
115ºC(formula 59).
Pierderile în conductoarele coliviei rotorice (76) unde (77)
2. Pierderile principale în oţelul statorului , în dinţi şi în jug Pd1 şi Pj1.
(78) ;
(79)unde s-au notat :

– (79a), pierderile specifice, iar reprezintă pierderile specifice în fier la şi f=50 Hz, pe
când Bj este inducţia în jug. Pentru motoarele proiectate cu această metodică de calcul se adoptă p 10=3,6 W/kg.
- kj=1.35, coeficient.
- Gj1, greutatea jugului statoric;

(80), unde hcr1=h1+e1 înălţimea totală a crestăturii stator.

(81) unde s-au notat:

- kd=1.8, coeficient.
- (82), pierderile specifice, iar reprezintă pierderile specifice în fier la şi f=50 Hz, pe când
Bd este inducţia în dinte;
- Gd1, greutatea dinţilor statorici;
(83), unde hd1=hcr1 iar bd1med este lăţimea medie a dintelui stator.

2
 (83a)

Observaţie. Pierderile principale în fierul rotorului se neglijează, frecvenţa din rotor fiind mică la
funcţionarea în regim nominal.
3. Pierderile suplimentare în oţel la funcţionarea în gol
- pierderile suplimentare de suprafaţă în oţelul statorului P01.
(84), unde s-au notat cu pierderile suplimentare de suprafaţă în oţelul statorului pe unitatea de
suprafaţă iar aria suprafeţei dinţilor, pe care se produc aceste pierderi.
unde (85) iar k0=2.5 este un coeficient stabilit experimental stabilit
în funcţie de grosimea tolei(0.65mm în cazul acestui proiect).
unde (86)
- pierderile de pulsaţie în dinţi Pp, sunt în dinţii statorului Pp1 şi în dinţii rotorului Pp2.
(87) unde km=1 un coeficient care ţine seama de repartiţia inducţiei în

dinţi şi pentru tablă cu pierderile specifice de 3,6 W/Kg. (88)

(89) unde km=1 un coeficient care ţine seama de repartiţia inducţiei în

dinţi şi pentru tablă cu pierderile specifice de 3,6 W/Kg. (90) şi unde s-a
notat Gd2, greutatea dinţilor rotorici;
(91), unde hd2=hcr2=h2+e2 înălţimea totală a dintelui rotoric, iar b d2med lăţimea
medie a dintelui rotor.

(91a)

- pierderile suplimentare în oţelul statorului şi rotorului la funcţionarea în sarcină se neglijează

- pierderile suplimentare de suprafaţă în oţelul rotorului P02
(92), unde s-au notat cu pierderile suplimentare de suprafaţă în oţelul rotorului pe unitatea de
suprafaţă iar aria suprafeţei dinţilor, pe care se produc aceste pierderi.
unde (93), k0=2.5
(94) unde (95)
- pierderile suplimentare Psupl.=P01+P02+Pp1+Pp2 (96)
4. Pierderile mecanice şi de ventilaţie Pmec+vent.
Pierderile mecanice se apreciează după următoarele tabele, întocmite pe baze statistice din analiza încercărilor
motoarelor de la S.C. Electroprecizia S.A. Săcele:

- pentru turaţia de 3000 rot/min:

Gabarit 63 71 80 90 100 112 132 160

2
 Pmec+vent. 14 15 22 50 85 120 250 490
- pentru turaţia de 1500 rot/min:
Gabarit 63 71 80 90 100 112 132 160
Pmec+vent. 6 10 15 15 35 30 80 160
- pentru turaţia de 1000 rot/min:
Gabarit 63 71 80 90 100 112 132 160
Pmec+vent. 3 5 5 10 18 40 57 70
- pentru turaţia de 750 rot/min:
Gabarit 63 71 80 90 100 112 132 160
Pmec+vent. 2 3 4 7 13 24 33 48

5. Suma pierderilor Ptot=PCu+PFe+Psupl.+PAl+Pmec+vent.(97)

Pentru calculul randamentului motorului se foloseşte relaţia:

, (98)
Se compară cu randamentul impus.
Calculul impedanţei, din schema echivalentă:

, (98a)

Partea reală a acestei valori se notează cu R şi se numeşte rezistenţa echivalentă a maşinii, iar partea
imaginară se notează cu X şi se numeşte reactanţa echivalentă a maşinii. Impedanţa maşinii, în modul, are
valoarea:
, (98b)
Valoarea calculată a factorului de putere este:
, (98c)
Se compară cu valoarea impusă.

Se calculează alunecarea
, (99)

Calculul parametrilor de pornire

Pornirea motorului asincron (s=1), trebuie realizată astfel încât:

 cuplul dezvoltat de motor să fie suficient de mare ca motorul să poată să ajungă la turaţia nominală;
 curentul absorbit să fie suficient de mic, pentru ca să nu provoace deconectarea motorului datorită;
 acţiunii sistemului de protecţie la curent maxim;

2
Pentru a aprecia condiţiile de pornire se folosesc următorii coeficienţi: I P/IN raportul dintre curentul de pornire şi
cel nominal, MP/MN raportul dintre momentul de pornire şi cel nominal. La pornire(s=1, f 2=sf2=f) este necesar să
se recalculeze parametri rotorici la pornire ţinând cont de refularea curentului, iar curenţii fiind foarte mari, este
necesar să se ia în considerare şi efectul saturaţiei. Curentul din conductoarele care se află în crestătură produce
un câmp magnetic transversal ale cărui linii de câmp sunt perpendiculare pe pereţii laterali şi pe înălţimea
crestăturii. Variaţia alternativă în timp a curentului şi deci a fluxului transversal, induce în conductoarele din
crestături curenţi suplimentari, care se suprapun peste curentul principal şi se închid pe la capetele conductorului
în afara crestăturii. Rezultă o repartiţie neuniformă a densităţii de current: scade la baza crestăturii şi creşte spre
vârful crestăturii. Fenomenul se numeşte refularea curentului. Acest fenomen conduce la mărirea rezistenţei şi la
micşorarea inductanţei. Se produc pierderi suplimentare prin efect Joule-Lenz. În stator, diametrul conductorului
fiind mic, nu se ia fenomenul de refulare în considerare, dar se ţine seama de ea la rotor, unde avem un singur
conductor în crestătură(bară).
Coeficientul de creştere a rezistenţei barei , unde ζ este înălţimea caracteristică a conductorului, care
este o mărime adimensională.
unde h=hcr2-e2 sau h=b/2+b1/2+h2, înălţimea barei în m.

, coeficient unde este rezistivitatea aluminiului.

φ se obţine di următorul tabel

φ 1 1.1 1.2 1.38 1.6 1.9
ζ 1 1.2 1.5 1.7
Se recalculează (formula 63),
Efectul saturaţiei. Datorită saturaţiei oţelului are loc o creştere a reluctanţei de scăpări pentru fluxul transversal
în crestături şi pentru armonicile superioare ale câmpului magnetic din întrefier, se micşorează permeanţa şi
reactanţa de scăpări. Influenţa saturaţiei asupra reactanţei de scăpări se ia în calcul adăugând la lăţimea
crestăturii, lăţimea dintelui împărţită cu permeabilitatea relativă a oţelului dintelui. Se consideră ca valoare
medie a permeabilităţii dintelui, valoarea permeabilităţii determinate de câmpul magnetic produs de curentul din
crestătură conform relaţiei:

( 100), unde s-a notat:

AN - pătura nominală de curent(valoarea folosită la calculul lungimii ideale); -curentul din înfăşurare
raportat la valoarea nominală(se va lua valoarea impusă), B dk, Hdk-valoarea critică(valoarea la cotul de saturaţie)
a inducţiei magnetice şi a intensităţii câmpului magnetic şi se obţin din curba de magnetizare. În cazul curbei de
magnetizare folosite în acest proiect Bdk=2.1 T, Hdk=18000 A/m.
Efectul saturaţiei asupra reactanţa de scăpări ale rotorului: .(101) unde bd2 este lăţimea dintelui
rotoric. Cu această valoare se recalculează permeanţa de scăpări a crestăturii(formula 69) şi reactanţa de scăpări
a rotorului(formula 73).
Efectul saturaţiei asupra reactanţa de scăpări ale statorului:

2
 Calculul impedanţei de pornire: (102), unde bd1 este lăţimea dintelui statoric. Se recalculează

permeanţa crestăturii statorice: .(103) Se recalculează reactanţa de scăpări a

înfăşurării statorului(formula 68).

, (104)

- partea reală a acestei valori se notează cu R şi se numeşte rezistenţa echivalentă a maşinii la pornire, iar
partea imaginară se notează cu X şi se numeşte reactanţa echivalentă a maşinii la pornire. Impedanţa maşinii
la pornire, în modul, are valoarea:
, (104a)
Valoarea calculată a factorului de putere la pornire este:

, (104b)

Calculul curentului de pornire:

, (104c)

Calculul momentului nominal:

, (104d) [Nm], unde PN în kW iar n în rot/min.

Calculul momentului de pornire:

, (105)

unde
, (106)

Se calculează raporturile şi .

Calculul ventilaţiei

Pentru a elimina căldura care se produce la funcţionarea motoarelor asincrone este necesară o răcire intensă,
de obicei cu aer care scaldă părţile încălzite şi astfel evacuează căldura produsă.
Motoarele, din cadrul acestui proiect, sunt în construcţie închisă, autoventilate: în interiorul carcasei nu
pătrunde aer din exterior(are loc doar agitarea aerului de aripioarele de răcire de pe colivie prin mişcarea rotorului),
ventilatorul centrifug cu palete radiale fiind montat pe ax.

2
 Ventilatorul fixat la unul din capete în exteriorul scutului este acoperit de o capotă fixată pe carcasă. Aerul
este absorbit de ventilator prin deschiderile capotei şi este refulat radial, sub acţiunea forţelor centrifuge. Aerul este
trimis pe suprafaţa carcasei prin spaţiul dintre carcasă şi capotă în lungul nervurilor carcasei şi spală suprafaţa
carcasei, uşurând evacuarea căldurii.
Calculul exact al debitului de aer se face construind, prin calcul, caracteristicile ventilatorului, a sistemului
de ventilaţie şi a punctului de funcţionare. Rezistenţa aerodinamică este dificil de evaluat între nervurile carcasei.
În cadrul acestui proiect se va verifica debitul maxim al ventilatorului:
(107), unde
k - coeficient care depinde de construcţia paletelor ventilatorului, k=0.42 pentru palete radiale(folosit pentru
motoarele din acest proiect), k=0.5 pentru palete înclinate în sensul mişcării, k=0.35 pentru palete înclinate în sensul
opus mişcării
vu2 - viteza periferică a ventilatorului, la ieşirea aerului, m/s.
S2 - secţiunea utilă de ieşire a aerului din ventilator.

(108),
Dv-diametrul ventilatorului, n-turaţia motorului, m.

(109),
bv - lăţimea paletei ventilatorului, m
0.92 - coeficient care ia în considerare micşorarea secţiunii utile datorită grosimii paletelor şi a vârtejurilor de
aer produse de acestea.

În tabelul următor sunt prezentate dimensiunile ventilatoarelor utilizate la S.C. Electroprecizia S.A. Săcele:
Gab/Turaţie 63 71 80 90 100 112 132 160
Dv(3000),mm 104 104 131 141 165 184 204 238
Dv(1500,1000,750),mm 104 131 141 165 184 204 238 300
bv,mm 17 24 28 28 35 38 42 53

Calculul încălzirii

În timpul funcţionării motorului asincron apar pierderi care determină încălzirea diferitelor părţi ale ei.
Întreaga căldură dezvoltată în motor se transmite mediului înconjurător. Diferenţa dintre temperatura pieselor
motorului şi temperatura mediului înconjurător se numeşte supratemperatură sau încălzire. Pierderile care apar în
motor produc un flux termic, care se transmite spre suprafeţele exterioare ale diferitelor piese ale motorului şi de
acolo aerului de răcire.
Dintre părţile motorului cel mai important este supratemperatură sau încălzire bobinajului.
1. Încălzirea înfăşurării statorice este: (110), unde
Θi - este încălzirea înfăşurării faţă de oţelul statoric şi carcasă,
Θca - este încălzirea suprafeţei carcasei faţă de mediul de răcire,
Θa - este încălzirea aerului de răcire.

2
 (111), unde Ptot este suma pierderilor în W(formula 97), S carcasă este suprafaţa exterioară a
carcasei împreună cu aripioarele de răcire(m 2) şi se adoptă din tabelul următor în funcţie de gabaritul motorului
stabilit la paginea 4. Aceste arii(în m 2) sunt ale carcaselor folosite la S.C. Electroprecizia S.A.. În acelaşi tabel sunt
trecute(în mm) diametrele interior şi lungimile carcaselor.

Gabarit 63 71 80 90S 90L 100 112 132S 132M 160M 160L

Scarcasa 0.1195 0.1662 0.2304 0.2476 0.2739 0.3389 0.4094 0.6068 0.752
Dint.carc. 90 116 125 135 135 150 170 200 200 212 245
Lcarcasă 120 138 156 152 177 186 207 227 265

αv - coeficient de transmitere a căldurii, care se calculează

(112),unde s-a notat
α0 - coeficientul de transmisie a cădurii pentru suprafeţe încălzite în aer nemişcat [W/ºCm2]; Se alege din următorul
tabel
Caracterul suprafeţei α0
Suprafaţă de fontă sau oţel, chituită şi acoperită cu 14.2
lac(carcasele şi scuturile maşinilor electrice)
Suprafaţă de fontă sau oţel nechituită, dar acoperită cu 16.7
lac
Suprafaţă de cupru lăcuită 13.3
Suprafaţă de aluminiu vopsită 11.5
-1
k-coeficient care ţine seama de eficacitatea suflării cu aer a suprafaţei(m/s) ; Valorile lui k se iau din următorul tabel
şi au fost stabilite experimental:
Suprafaţa k
Suprafaţa exterioară a rotorului maşinilor electrice în 0.1
rotaţie.
Suprafaţa părţilor frontale ale înfăşurărilor statorice 0.05-0.07

v - viteza aerului care spală suprafaţa, în m/s. Se ştie că acestă viteză va fi diferită în lungul carcasei
asfel:lângă ventilator va fi egală cu v u2(viteza periferică a ventilatorului, la ieşirea aerului, m/s) iar la capătul celălalt
va scădea la jumătate.
Deci va=vu2/2.
Se calculează încălzirea suprafeţei carcasei:
,(113) unde

Θa este încălzirea aerului de răcire şi se calculează (113a) unde Ptot este suma
pierderilor(formula97) iar Qa este debitul de aer în zona activă şi este mai mic decăt debitul maxim al
ventilatorului(formula 107) din cauză că nu tot aerul antrenat de ventilator ajunge pe carcasă. Se poate lua
Qa=0.75Qmax.
Încălzirea înfăşurării fată de oţelul statoric şi carcasă.
(114), unde s-a notat

2
 PCu - pierderile în înfăşurarea statorică (formula 75), în W.
Si - suprafaţa prin care se evacuează căldura de la înfăşurare spre oţelul statoric şi este determinată de
perimetrul crestăturii statorice (115).

αi-coeficient de transmitere a căldurii, care se calculează (116), unde s-a notat:

-ki- conductivitatea termică în W/m2Cº şi se alege din următorul tabel
materialul ki
Izolaţia bobinelor din crestăturile statorice
Clasa A, E, B 0.1
Clasa B(cu impregnare), F, H 0.16

-Δ i-grosimea totală a izolaţiei de la un conductor care se află în mijlocul crestăturii până la

peretele crestăturii, în m. Este compusă din grosimea izolaţiei crestăturii(de obicei 0.2mm), grosimea izolaţiei
conductoarelor( de obicei lac de 0.05mm) şi a spaţiului umplut cu lac de impregnare. Se va lua aproximativ de 2
mm.(Atenţie:după comparaţii între calculele teoretice şi încercări se poate modifica această valoare!)
Încălzirea înfăşurării statorice se calculează cu formula 110.
Temperatura admisibilă a înfăşurării statorului, care are clasa de izolaţie F, este de 155ºC. Dacă se consideră
temperatura mediului ambiant, conform standardelor de +40ºC, rezultă că încălzirea admisibilă a înfăşurării este de
155º–40º=115ºC. Valoarea încălzirii înfăşurării statorice, calculată cu formula 110, trebuie să fie mai mică decât
115ºC.
Comentariu: Valoarea obţinută este puţin mai mare decât valoarea reală, deoarece nu s-a ţinut seama că o parte a
căldurii degajate de înfăşurarea statorică este cedată de capetele înfăşurării aerului din interiorul maşiniire la rândul
său îl cedează carcasei.

2. Încălzirea oţelului statoric se consideră egală cu încălzirea carcasei.

3. Încălzirea rotorului (117) unde s-a notat
Θ2 a– încălzirea rotorului faţă de aerul din interiorul maşinii;
Θca – încălzirea aerului din maşină se consideră egală cu încălzirea carcasei;
Θa - este încălzirea aerului de răcire din maşină şi se calculează cu formula (117a) unde PAl sunt
pierderile în colivie(formula 76) iar Qar debitul de aer al rotorului produs de aripiorele de răcire de pe colivie.
unde
v - viteza aerului care spală suprafaţa rotorului în m/s. v=0.5va (118); (119)
S2 – suprafaţa exterioară a rotorului S2=3.14D2eli, unde li este lungimea ideală a motorului(formula 4) iar D2e este
diametrul exterior al rotorului(formula 25).
k - coeficient ce depinde de constuţia aripioarelor de răvira ale coliviei:k=0.4(aripioare radiale), k=0.05(fără
aripioare)
Încălzirea rotorului faţă de aerul din interiorul maşinii (120), unde s-a notat
PAl - pierderile în conductoarele coliviei rotorice(formula 76);
α2 - coeficient de transmitere a căldurii, care se calculează

2
 (119), unde s-a notat
v - viteza aerului care spală suprafaţa rotorului în m/s. v=0.5va (formula 118); (formula 119)
k - coeficient care ţine seama de eficacitatea sulfării cu aer a suprafaţei(m/s) -1;
α0 - coeficientul de transmisie a cădurii pentru suprafeţe încălzite în aer nemişcat [W/ºCm2];

S2 – suprafaţa exterioară a rotorului S2=3.14D2eli, unde li este lungimea ideală a motorului(formula 4) iar D2e este
diametrul exterior al rotorului(formula 25).

Calculul mecanic

Se verifică rezistenţa şi săgeata arborelui, lagărele, iar la motoarele mari carcasa

ANEXA 1

Valoarea păturii de curent se adoptă din curbele :

-pentru p=1

2
-pentru p=2

-pentru p=3

2
-pentru p=4

ANEXA 2

3
Bδ este determinat cu ajutorul funcţiei de interpolare Bδ=f(τ),determinată de tabelele următoare:

-pentru p=1

-pentru p=2

-pentru p=3

3
-pentru p=4

ANEXA 3
Sceme de bobinaj uzuale

3
Schemă de bobinaj de 3000 rot/min, cu legături serie, 24 de crestături, într-un strat.

Schemă de bobinaj de 1500 rot/min, 24 crestături, letături serie.

3
 Schema de bobinaj de 1500 rot/min, 36 crestături, legături serie.

Schema de bobinaj de 1500 rot/min, 36 de crestaturi, legaturi serie

3
 Schema de bobinaj de 1000 rot/min, 36 crestături, legături serie.

BIBLIOGRAFIE
1. Nicolaide, A.: Maşini electrice. Teorie. Proiectare. vol. I. Craiova, Editura Scrisul
Românesc, 1975.
2. Peter, I., Taropa, V.: Coeficienţi determinaţi experimental pentru calculul
pierderilor în fier în gama de motoare 0.55-7.5 kW. În : Electrotehnica
nr. 2, 1989.
3. Cioc, I., Bichir, N., Cristea, N.: Maşini electrice. Îndrumar de proiectare. Vol.
II. Craiova,Editura Scrisul Românesc, 1981.