1

Lucrarea 3

Determinarea variației forței și analiza calității pieselor la decupare-perforare

3.1. Scopul lucrării

Scopul lucrării este analiza influența materialului, a grosimii materialului și a jocului dintre
poanson și placa de tăiere asupra variației forței de tăiere, a forței maxime de tăiere și a calității
pieselor decupate-perforate.

3.2. Noțiuni introductive

Procesul de decupare-perforare constă în tăierea unei părți de material prin utilizarea tensiunilor
de forfecare pe direcția grosimii tablei cu ajutorul unor scule numite ștanțe. Principalele elemente ale
unei ștanțe sunt poansonul și placa de tăiere, așa cum este prezentat în Figura 3.1a.

Figura 3.1. Prezentare schematică a procesului de decupare-perforare: a) – principiul

procedeului; b) – tăiere cu joc optim; c) – tăiere cu joc mai mare decât jocul optim
2 Lucrarea 3

3.3. Forța la decupare-perforare

Forța necesară la decupare și perforare depinde de lungimea perimetrului ce urmează a fi tăiat,

de grosimea materialului, de proprietățile mecanice ale materialului, de valoarea jocului dintre
poanson și placa de tăiere și de uzura muchiilor tăietoare ale elementelor active. O estimare a forței
de tăiere se poate face cu ajutorul formulei [Rom70, Bor76, Wal12]
F = L  s  f , N ---> kN (3.1)
L=2*pi*R, unde R = 25 mm
unde, F este forța de decupare-perforare;
L - lungimea perimetrului de tăiere;
S - grosimea materialului;
f - rezistența la forfecare a materialului.

În calcule rezistența la forfecare a materialului se consideră f = (0.8 … 0.86)·Rm, unde, Rm

reprezintă rezistența la rupere la tracțiune a materialului.
Pentru a lua în considerare aspecte ca uzura muchiilor tăietoare a sculelor, frecarea dintre
poanson și semifabricat, neuniformitatea grosimii materialului și a proprietăților mecanice ale
materialului etc., se recomandă [Rom70, Ros87] ca forța calculată cu formula (3.1) să fie majorată cu
un coeficient k = 1.1 … 1.3.
La operația de decupare și perforare, forța de tăiere nu este constantă în timpul procesului, ci
variază pe măsură ce poansonul pătrunde în material, așa cum este prezentat în Figura 3.2. Procesul
de decupare-perforare poate fi împărțit în trei faze (Fig. 3.2a) principale [Tăp80]:
- faza deformațiilor elastice, când poansonul parcurge distanța de la punctul O la punctul A;
- faza deformațiilor plastice, când poansonul se deplasează pe distanța de la A la B;
- faza separării, când poansonul pătrunde în material pe distanța de la B la C.

a) b)
Figura 3.2. Prezentare schematică a unor curbe tipice forța de tăiere-cursa poansonului la
operația de decupare-perforare: a) – fazele evoluției forței ; b) – influența jocului asupra variației
forței (curba 1: j = joptim; curba 2: j > joptim)
Determinarea variației forței și analiza calității pieselor la decupare-perforare 3

3.4. Precizia dimensională

Teoretic, dimensiunile pieselor decupate coincid cu dimensiunile părții active a plăcii de tăiere,
iar dimensiunile pieselor obținute prin perforare coincid cu dimensiunea părții active a poansonului.
În practică, însă, dimensiunile pieselor obținute prin decupare sau perforare se deosebesc întotdeauna
de dimensiunile efective ale părților active ale sculelor. Această neconformitate este cauzată de
revenirea elastică a materialului care însoțește inevitabil toate procesele de deformare plastică la rece
și care se manifestă după scoaterea pieselor din ștanță. Astfel, dimensiunea piesei decupate va crește,
iar dimensiunea piesei perforate se va micșora, așa cum este prezentat în Figura 3.3. În acest fel se
explică faptul că, în general, piesa decupată rămâne blocată în cavitatea plăcii de tăiere, iar piesa
perforată rămâne blocată pe poanson, sau piesa decupată nu se poate introduce în orificiul rezultat în
urma perforării [Ili84].

d dp
d/2 Dpl d/2 p/2 D p/2

a) – decupare b) – perforare
Figura 3.3. Dimensiunile pieselor obținute prin decupare-perforare: Dpl, dp, - dimensiunea plăcii,
respectiv a poansonului (vezi Fig. 3.1a); d, D – dimensiunea piesei rezultate la decupare, respectiv
perforare; d, p – abaterea la dimensiunea piesei obținută prin decupare, respectiv perforare

Conform Figurii 3.3, abaterea dimensională la decupare se poate calcula cu formula

 d = d − D pl , (3.2)
unde, d este dimensiunea efectivă a piesei decupate;
Dpl – dimensiunea părții active plăcii de tăiere (Fig. 3.1a).
Abaterea dimensională a piesei obținută prin perforare este
p = D − dp , (3.3)
unde, D este dimensiunea efectivă a piesei perforate;
dp – dimensiunea părții active poansonului (Fig. 3.1a).

3.4. Modul de lucru

Pentru a determina influența proprietăților mecanice ale materialului, a grosimii materialului

asupra variației forței și calității pieselor decupate – perforate se parcurg următoarele etape:
1. Se calculează forța de tăiere cu ajutorul formulei (3.1) pentru fiecare material și grosime.
2. Se efectuează operațiile de decupare-perforare.
3. Se prelucrează datele experimentale, se extrage forța maximă pentru fiecare test și se
calculează diferența dintre forța maximă experimentală și cea teoretică (F = Fexp - Fteor).
4 Lucrarea 3

4. Se măsoară dimensiunile pieselor: d – diametrul piesei decupate și D – diametrul piesei

perforare, precum și dimensiunile părților active ale sculelor.
5. – Se calculează abaterile dimensionale ale pieselor cu ajutorul formulelor (3.2) și (3.3).
6. – Datele calculate sau măsurate se trec în Tabelul 3.1.

Tabelul 3.1. Rezultatele calculate sau măsurate

Nr. s dp Dpl j Fexp Fteor F D d
Material
crt. [mm] [mm] [mm] [mm] [kN] [kN] [kN] [mm] [mm]

Tabelul 3.1 (continuare)

d p Rm f
Observații
[mm] [mm] [MPa] [MPa]

3.5. Concluzii

În urma prelucrării și analizei rezultatelor se vor formula concluzii cu privire la influența

materialului și a grosimii acestuia asupra variației forței de tăiere, a forței maxime, a diferenței dintre
forța maximă experimentală și cea teoretică, precum și asupra indicilor de calitate din Tabelul 3.1 (d,
p).

3.6. Bibliografie

[ASM06] ASM Handbook, Volume 14B Metalworking: Sheet Forming, ASM International,
Ohio, 2006.
[Bol04] Boljanovic V., Sheet Metal Forming Processes and Die Design, Industrial Press
Inc, New York, 2004
[Bol13] Boljanovic V., Sheet Metal Stamping Dies: Die Design and Die-Making Practice,
Industrial Press Inc., New York, 2013.
[Bor76] Borovic A., Nicolaescu Gh., Îndrumător pentru ștnțare și matrițare la rece, Vol. I,
Editura Tehnică, București, 1976.
[Ili84] Iliescu C., Tehnologia presării la rece, Editura Didactică și Pedagogică, București,
1984.
[Rom70] Romanovski V.P., Ştanţarea şi matriţarea la rece, Editura Tehnică, Bucureşti, 1970.
[Ros87] Rosinger Şt. Procese şi scule de presare la rece. Culegere de date pentru proiectare,
Editura Facla, Timişoara, 1987.
[Tăp80] Tpălagă I., Achimaș Gh., Iancău H., Tehnologia presării la rece, Institutul
Politehnic Cluj-Napoca, 1980.
[Tăp85] Tpălagă I., Achimaș Gh., Iancău H., Banabic D., Coldea A., Tehnologia presării la
rece – Îndrumător de lucrări, Institutul Politehnic Cluj-Napoca, 1985.
[Wal12] Waldemar Hellwig, Matthias Kolbe, Spanlose Fertigung Stanzen, Springer
Vieweg, 10. Auflage, 2012.