1

Equation Chapter 4 Section 1

Lucrarea 4

Determinarea experimentală a variației forței la

ambutisarea pieselor circulare si pătrate

4.1. Scopul lucrării

Scopul lucrării este analiza variației forței în procesul de ambutisare adâncă a

pieselor circulare și rectangulare. În cadrul lucrării se va analiza influența forței de
reținere a semifabricatului și a condițiilor de frecare dintre scule și semifabricat
asupra variației forței de ambutisare și a valorii maxime a forței de ambutisare.
Valoarea forței maxime de ambutisare obținută pentru fiecare condiție
experimentală, se va compara cu valoarea teoretică obținută prin calcule.

4.2. Noțiuni introductive

4.2.1. Principiul procedeului de ambutisare

Ambutisarea este un proces de transformare a unui semifabricat plan într-o piesă

cavă (Fig. 4.1.a-c), sau de modificare a formei și dimensiunilor unei piese cave, sau
doar de modificare a dimensiunilor pieselor cave (Fig. 4.1.d-f). Ambutisarea se poate
realiza în două moduri:
a) - fără modificarea intenționată a grosimii pereților (Fig. 4.1.a-e);
b) - cu modificarea intenționată a grosimii pereților, când peretele piesei se
modifică de la s la s1 (Fig. 4.1.f).
Procesul de ambutisare se realizează cu ajutorul unor matrițe, ale căror principale
elemente sunt poansonul și placa de ambutisat. În cazul prezentat în Figura 4.2, placa
de ambutisare este cea care execută mișcarea necesară realizării procesului, în timp
ce poansonul este staționar. Procesul constă în două etape:
2 Lucrarea 4

Figura 4.1. Piese obținute prin diferite procedee de ambutisare [Ili84]:

a, b, c – piese obținute dintru-n semifabricat plan; d, e, f – piese obținute prin modificarea
formei și dimensiunilor unei piese cave; a, d, f – piese cilindrice fără flanșă; b, e – piese
cilindrice cu flanșă; c- piesă conică; f – ambutisare cu modificarea intenționată a grosimii
pereților

1) – închiderea matriței, în care placa de reținere a semifabricatului strânge

semifabricatul cu forța de reținere Q;
2) – ambutisarea, în care poansonul se deplasează și trage semifabricatul în
cavitatea plăcii de ambutisare, obligându-l să ia forma poansonului.
În timpul ambutisării, placa de reținere are rolul de a evita formarea cutelor prin
blocarea deplasărilor tangențiale ale materialului, permițându-i doar deplasări
radiale. Forța de reținere, Q, este aleasă astfel încât să asigure curgerea controlată a
semifabricatului în cavitatea plăcii active. O forța de reținere prea mare conduce la
ruperea semifabricatului, în timp ce o valoare prea mică a acesteia, determină apariția
cutelor (ondulațiilor) mari ale piesei. Tendința flanșei piesei de a se cuta în timpul
deformării este cu atât mai mare cu cât diferența diametrelor semifabricatului (D0) și
diametrul piesei ambutisate (d) este mai mare. Cutele formate pe flanșa
semifabricatului în timpul procesului sunt dăunătoare, deoarece la intrarea
semifabricatului ondulat în spațiul dintre poanson și placa de ambutisare se creează
condiții favorabile ruperii materialului [Ili84].
Între poanson și placa de ambutisare există un joc (Fig. 4.2), care în cazul
ambutisării fără subțierea voită a pereților piesei, trebuie să fie mai mare sau egal cu
grosimea maximă a materialului. La ambutisarea cu subțierea voită a
semifabricatului, jocul se alege mai mic decât grosimea materialului.
Determinarea variației forței la ambutisarea pieselor circulare si rectangulare 3

Figura 4.2. Principiul operației de ambutisare pe o presă cu simplă acțiune

4.2.2. Forța la ambutisare

4.2.2.1. Calculul forței de ambutisare

Forța necesară la ambutisare se poate calcula cu ajutorul relațiilor deduse analitic,
sau stabilite empiric, sau prin analiza cu elemente finite a procesului de ambutisare.
Cunoașterea forței este necesară la proiectarea matriței pentru ambutisare, dar și la
alegerea utilajului pe care urmează să se desfășoare procesul de ambutisare.
Relația pentru calculul analitic a forței de ambutisare, la prima operație, în cazul
ambutisării fără modificarea voită a grosimii materialului este [Ili84]
 2 D 2Q s 
F =  d1sR p.02   ln 0 + +   (1 + 1.6  ) , (4.1)
 3 d1  d1sR p.02 2 ( rpl + s ) 
 
unde, F este forța de ambutisare;
d1 - diametrul piesei la prima operație de ambutisare;
s - grosimea materialului;
Rp.02 - tensiunea de curgere a materialului;
 - coeficientul de frecare dintre semifabricat și scule;
Q - forța de reținere a semifabricatului (Fig. 4.2);
rpl - raza de racordare a plăcii de ambutisare (Fig. 4.2).
4 Lucrarea 4

În practică, forța de ambutisare se determină din ipoteza că tensiunile admisibile

în secțiunea periculoasă trebuie să fie mici decât cele de rupere. Prin urmare, forța
maximă pentru ambutisare trebuie să fie puțin mai mică decât forța de rupere a
pereților laterali ai piesei în zona din apropierea razei de racordare a poansonului
[Bor76]. Formula de calcul este:
F  L  s  Rm , (4.2)
unde, F este forța de ambutisare;
L - lungimea perimetrului piesei (considerat pe grosimea medie);
s - grosimea materialului;
Rm - rezistența la rupere la tracțiune a materialului.
Pe baza relației (4.2), se dau în continuare formulele pentru calculul forței
maxime pentru diferite cazuri de ambutisare.
a) – Piese cilindrice fără flanșă [Ili84].
– pentru prima operație
F = k1    d1  s  Rm ; (4.3)
– pentru a doua și următoarele operații
F = kn    d n  s  Rm , (4.4)
unde, k1, kn sunt coeficienți de corecție ce depind de coeficientul de ambutisare m
(m = d1/D0, pentru prima ambutisare; m = dn/ dn-1, pentru operația a doua și
următoarele) și au valorile date în Tabelul 4.1.
d1, dn - diametrele pieselor cilindrice la operația întâia și a doua și următoarele,
considerat pe fibra medie.

Tabelul 4.1. Valorile coeficienților k1 și kn [Ili84]

m 0,55 0,575 0,60 0,625 0,65 0,675 0,70 0,725 0,75 0,775 0,8
k1 1,0 0,93 0,86 0,79 0,72 0,66 0,60 0,55 0,5 0,45 0,40
kn - - - - - - 1,0 0,95 0,90 0,85 0,8

b) – Piese paralelipipedice și pătrate [Ili84].

Pentru determinarea forței necesare ambutisării pieselor de formă
paralelipipedică (Fig. 4.3.a) se folosește formula generală
F = k1 L1sRm + k2 L2 sRm , (4.5)
unde, k1L1sRm = Fa este forța de ambutisare a colțurilor piesei de rază rc, (echivalent
cu ambutisarea unei piese cilindrice fără flanșă de diametru d = 2rc, rc este raza la
colț a piesei dreptunghiulare);
Determinarea variației forței la ambutisarea pieselor circulare si rectangulare 5

k2L2sRm = Fî – forța de îndoire a laturilor rectilinii;

L1 = 2πrc este lungimea totală a laturilor curbe;
L2 = 2[a+b – 4(rc+s)] este lungimea totală a laturilor plane.

rc rc

B
b
s s

a B
a) – piesă paralelipipedică b) – piesă pătrată
Figura 4.3. Piese de tip ”cutie” (vedre de sus)

În cazul pieselor pătrate, lungimile laturilor piesei sunt egale între ele a = b = B
(Fig. 4.3.b). În acest caz lungimea totală a laturilor plane va fi L2 = 2[2B– 4(rc+s)],
iar forța necesară pentru ambutisarea pieselor pătrate se va calcula cu formula


F = 2sRm k1   rc + k2   2 B − 4 ( rc + s )  . (4.6)

În formulele (4.5) și (4.6) coeficienții de corecție k1 și k2 se aleg în intervalele

k1 = 0,5 1, 0 , (4.7)

k2 = 0, 2 1, 0 . (4.8)
Valorile mici ale coeficientului k1 se aleg în cazul ambutisării pieselor cu înălțime
relativ mică, iar valorile mari se aleg în cazul ambutisării pieselor cu înălțime relativ
mare.
Valorile mici ale coeficientului k2 se aleg în cazul ambutisării cu matrițe
prevăzute cu joc normal între elementele active și fără nervuri de frânare a
semifabricatului. Când jocul dintre poanson și placa de ambutisare este normal și
matrița este prevăzută cu nervuri de frânare a semifabricatului, se aleg valori medii
al coeficientului k2. Valori spre limita maximă ale coeficientului k2 corespund cazului
când jocul dintre elementele active mai mic decât cel normal și matrița este prevăzută
cu nervuri de frânare.
6 Lucrarea 4

4.2.2.2. Calculul forței de reținere a semifabricatului

Forța de apăsare asupra semifabricatului, prin intermediul plăcii de reținere, este
un parametru de proces care se reglează la utilajul folosit pentru ambutisare; aceasta
se calculează cu următoarele formule [Tap80]:
a) –pentru ambutisarea pieselor de diferite forme:
Q = As  q , (4.9)
unde, Q este forța de reținere a semifabricatului;
As - aria semifabricatului de sub elementul de apăsare;
q - presiunea de apăsare, ale cărei valori sunt date în Tabelul 4.2.
b) –pentru ambutisarea pieselor cilindrice la prima operație (dintr-un
semifabricat plan):
  2
  D0 − ( d1 + 2rpl )   q ,
2
Q= (4.10)
4  
unde, D0 este diametrul semifabricatului circular al piesei (Fig. 4.2);
d1 - diametrul piesei la prima ambutisare;
rpl - raza de racordare a muchiei păcii de ambutisare (Fig. 4.2).
Valoarea presiunii de apăsare q, la prima operație de ambutisare se poate
determina și cu relația [Ros1987]
 D  0,5  d1 
3

q = 0, 25   0 − 1 +   Rm . (4.11)
 d1  100  s 

Tabelul 4.2. Presiunea de apăsare la ambutisare [Rom70, Ros87]

Material Presiunea, q [MPa]
Oțel moale (s < 0.5 mm) 2.5 – 3.0
Oțel moale (s > 0.5 mm) 2.0 – 2.5
Alamă 1.5 – 2.0
Cupru 1.0 – 1.5
Aluminiu 0.8 – 1.2

4.2.2.3. Variația forței de ambutisare

La prima operație de ambutisare a pieselor cilindrice fără flanșă pe matrițe cu
placă de reținere a semifabricatului, forța maximă se înregistrează în prima parte a
cursei poansonului (Fig. 4.4).
Determinarea variației forței la ambutisarea pieselor circulare si rectangulare 7

Fmax
Forta de abutisare, F

Îndreptarea cutelor

hFmax

Cursa poansonului, h
Figura 4.4. Diagramă tipică ilustrând variația forței de ambutisare

Cea mai mare parte din forța de ambutisare este necesară pentru îndoirea
semifabricatului în jurul razei de racordare a plăcii de ambutisare și a poansonului,
la care se adaugă forțele de frecare. Așadar, în cazul ideal (fără frecare), forța
maximă s-ar înregistra atunci când centrul razei de racordare a poansonului ajunge
la același nivel cu centrul razei de racordare a plăcii de ambutisare: hFmax  rp+rpl+s.
Prezența maximului pe partea descendentă a curbei (Fig. 4.4) se datorează forței
suplimentare necesare îndreptării cutelor materialului piesei după eliberarea acesteia
de sub placa de reținere. Acest maxim local al forței de ambutisare poate fi mai mic
sau chiar să lipsească atunci când jocul este mai mare, caz în care cutele sunt
îndreptate mai puțin sau chiar deloc.
Printre factorii care influențează forța de ambutisare se numără:
- razele de racordare a sculelor;
- proprietățile mecanice ale materialului;
- grosimea materialului;
- forța de strângerea a semifabricatului;
- frecarea dintre semifabricat și scule;
- geometria piesei.
8 Lucrarea 4

4.3. Echipamentul experimental

4.4.1. Mașina universală pentru testarea tablelor metalice de tip

ERICHSEN

Pentru analiza variația forței de ambutisare în diferite condiții experimentale se

va folosi mașina universală pentru testarea tablelor metalice de tip Erichsen, model
142-20, deservită de programul MES. În Figura 4.5 este prezentată interfața grafică
specifică operației de ambutisare, ilustrând variația forței de ambutisarea și a forței
de reținere a semifabricatului în funcție de deplasarea poansonului. În Figura 4.6.
sunt prezentate mașina Erichsen și principalele elemente ale dispozitivului de
ambutisat.

Forța de ambutisare

Forța de reținere a semifabricatului

Figura 4.5. Interfața grafică a programului MES în cazul ambutisării

Figura 4.6. Dispozitivul pentru ambutisat al mașinii Erichsen

Determinarea variației forței la ambutisarea pieselor circulare si rectangulare 9

4.4. Desfășurarea lucrării

Principalele etape ale desfășurării lucrării sunt:

1). Se calculează forța de reținerea a semifabricatului cu ajutorul formulelor (4.9)
– (4.11). Mărimile necesare calcului forței de reținere se vor nota în laborator.
2). Se calculează forța de ambutisare folosind formula (4.1).
3). Se realizează practic operațiile de ambutisare. În programul mașinii Erichsen
se va seta forța de reținere calculată la punctul 1. După operația de ambutisare, se
identifică forța maximă de ambutisare.
4). În Tabelul 4.3 se vor nota rezultatele calculate și cele măsurate.

Tabelul 4.3. Rezultatele lucrării

Nr. s Starea de ungere Q Fexp Fteor F
Material
crt. [mm] [mm] [kN] [kN] [kN] [kN]

4.5. Concluziile lucrării

În urma prelucrării rezultatelor se vor formula concluzii cu privire la influența

ungerii asupra variației forței de ambutisarea, asupra forței maxime de ambutisare,
precum și a diferenței dintre forța maximă experimentală și cea teoretică.

4.6. Bibliografie

[Bor76] Borovic A., Nicolaescu Gh., Îndrumător pentru ștanțare și

matrițare la rece, vol. I, Editura Tehnică, București, 1976.
[Ili84] Iliescu C., Tehnologia presării la rece, Editura Didactică și
Pedagogică, București, 1984.
[Rom70] Romanovski V.P., Ştanţarea şi matriţarea la rece, Editura
Tehnică, Bucureşti, 1970.
[Ros87] Rosinger Şt. Procese şi scule de presare la rece. Culegere de
date pentru proiectare, Editura Facla, Timişoara, 1987.
[Tăp80] Tpălagă I., Achimaș Gh., Iancău H., Tehnologia presării la
rece, Institutul Politehnic Cluj-Napoca, 1980.