Capitolul 5.

INTEGRAREA NUMERICĂ

5.1. Generalităţi

Fie f  Ca, b o funcţie integrabilă pe intervalul a, b . Se ştie că dacă F x  este

primitiva funcţiei f x  , cu formula Leibniz-Newton avem:

b
 f x dx  F b   F a  .
a

Deoarece determinarea primitivei este posibilă numai pentru o clasă restrânsă de funcţii, pentru
calculul integralelor definite se recurge adesea la diferite metode de calcul aproximativ.
Metodele aproximative se bazează pe utilizarea valorilor funcţiei pe un număr finit de valori
ai , i  1,, n ale variabilei independente, numite noduri.. Se obţin astfel formule de tipul

b n

 f x dx  I n  f    Ai  f ai ,  Ai  , i  1,, n .

a i 1

numite formule de cuadratură. Adesea în aplicaţiile practice, funcţia f x  se cunoaşte numai pe

nodurile ai , i  1,..., n , situaţie în care noţiunea de primitivă îşi pierde sensul.
Definiţia 5.1. Diferenţa

 f x dx  I  f   R  f 
a
n n

se numeşte eroarea (sau restul ) formulei de cuadratură.

Definiţia 5.2. O formulă de cuadratură are gradul de exactitate m dacă
 
Rn x  0
k
pentru k  o,1,, m si Rn x    0.
n 1

Observaţia 2. O forrmulă de cuadratură se poate obţine înlocuind funcţia f x  cu un

polinom de interpolare (sau o funcţie de aproximare simplă)   x  aşa încât noua integrală
b
  x dx se determină uşor şi
a
b b
 f x dx    x dx .
a a

În legătură cu formulele de cuadratură se pun următoarele probleme:

(i) să se determine coeficienţii A când se cunosc nodurile a;
(ii) să se determine coeficienţii A şi nodurile a;
(iii) să se deducă expresii ale restului care să permită evaluarea aproximării;
(iv) să se determine facilităţile formulelor de cuadratură care să permită, în cazuri concrete,
să se aleagă cea mai convenabilă.
 5.2.. Formula dreptunghiurilor

Cea mai simplă formulă de cuadratură se obţine dacă se împarte intervalul a, b în m părţi
egale, având lungimea h  b  a  m . Să notăm punctele de diviziune cu

ai  a  i  h , i  1,, m.

Integrala pe fiecare interval ai , ai 1  care reprezintă aria cuprinsă între dreptele de ecuaţii
x  ai , x  ai 1 , y  0 şi graficul funcţiei f se aproximează cu aria dreptunghiului cu baza
h  ai 1  ai şi înălţimea f ci , ci  ai , ai 1  , deci

a i 1

 f x dx  h  f ci 
ai
de unde

b m 1
 f x dx  h   f ci 
a i 0
.
Se obişnuieşte ca punctele ci să fie alese aşa încât să împartă intervalele ai , ai 1  în
acelaşi raport. Deci notând c0  t  a, a  h avem ci  t  i  h , prin urmare

b
ba m 1 ba

(1)  f x dx  m
 f t  i 
 m
  I m  f ;t .

a i 0

h
Dacă t  a, ta , t  a  h se obţin formule ale dreptunghiurilor stângi, mijlocii,
2
respectiv drepte.

Observaţie. Formula obţinută are gradul de exactitate unu deoarece restul

R f  
b  a 3
 f c  ,
24m 2

verifică proprietatea R1  Rx   0, 

iar R x
2
 b  a 3
 0. In plus, se poate determina
12m 2
numărul m minim de intervale, dacă se doreşte ca R f    pentru o valoare dată   0 când
se cunoaşte valoarea M pentru care f x   M .
 5.3. Formula trapezelor
O alta metoda utila de aproximare a integralelor definite este cea care utilizeaza capetele
intervalului a, b pe care se calculeaza integrala, construieste trapezul cu bazele egale cu f a ,
respctiv f b  si aproximeaza integrala definita cu aria acestui trapez. Pentru a obtine o aproximare
suficient de buna, se împarte intervalul a, b în m parti egale, având lungimea h  b  a  m , ca
si in cazul precedentei metode. Sa notam din nou punctele de diviziune cu

ai  a  i  h , i  1,, m.

Integrala pe fiecare interval ai , ai 1 , care reprezinta aria cuprinsa între dreptele de ecuatii
x  ai , x  ai 1 , y  0 si graficul functiei f se aproximeaza cu aria.trapezului obtinut inlocuind
graficul functiei cu coarda ce uneste punctele de coordonate ai , f ai  , ai 1 , f ai 1  si se
obtine :

f ai 1   f ai 
a i 1

 f x dx  2
 ai 1  ai  .
ai

Insumand aceste integrale, avem:

b
 f x dx  2  f a0   2 f a1     f am 1   f am .
h
a

Evaluarea restului se poate face pornind de la observatia ca pe intervalul ai , ai 1 , coarda

considerata reprezinta polinomul de interpolare de gradul intai, deci putem scrie

f ai 1   f ai  x  ai x  ai 1 

f x   f ai   x  ai   f d i , d i  ai , ai 1 
ai 1  ai 2
Integrand, avem

f ai 1   f ai  f d i  i 1

a i 1 a

 f x dx  ai 1  ai  f ai   ai 1  ai    x  ai x  ai 1 dx

ai 2 2 a
i

deci
a i 1
h3
f  x dx   f ai 1   f ai  
h
 f d i  .
ai 2 12

Insumand aceste integrale, rezulta

b
f x dx   f a0   2 f a1     f am 1   f am  
h b  a 3
f c .
 2 12m 2
a
 Observatie. Crescandu-l pe m , termenul rest poate fi facut oricat de mic.
Exemplu. Sa calculam valoarea aproximativa a integralei

1
dx   
 1  x 2   4  0.785398
0

cu cele doua metode, pentru m  10 si cu patru zecimale. Rezultatul este cuprins in tabelul
urmator:

Formula trapezelor Formula dreptunghiurilor

Noduri Valorile functiei Noduri Valorile functiei

0 1.0000 0.05 0.9975
0.1 0.9901 0.15 0.9780
0.2 0.9615 0.25 0.9412
0.3 0.9174 0.35 0.8909
0.4 0.8621 0.45 0.8316
0.5 0.8000 0.55 0.7678
0.6 0.7353 0.65 0.7030
0.7 0.6711 0.75 0.6400
0.8 0.6098 0.85 0.5806
0.9 0.5525 0.95 0.5256
1 0.5000
0.78498 0.78562
Integr. aprox. Integr. aprox.

5.3. Formula lui Simpson

Daca functia f  x  pe intervalele ai , ai 1  a fost aproximata cu polinomul de interpolare

de gradul intai pentru formula trapezelor si de gradul zero pentru formula dreptunghiurilor, sa
aproximam acum functia cu polinomul de interpolare de gradul doi, deci cu o parabola.

5.4. Formule de cuadratura cu grad maxim de exactitate

Fie f  a, b   continua, derivabila, cu derivate continue pâna la ordinul ce va apare

ca necesar în continuare si fie o diviziune oarecare

Dm : a  a0  a1    am  b

a intervalului a, b. Sa consideram formula de cuadratura generala

b m
(1)  f x   px dx   Ak  f ak   R f 
a k 0
unde functia p x  numita functie pondere , este fixata, pozitiva si

ck   px   x k dx  0, k  0,1,2,.

O problema este determinarea coeficientilor Ak si a nodurilor ak , k  0,1,, m , astfel

încât gradul de exactitate al formulei (1) sa fie maxim.
Deci problema consta în determinarea celor 2m  2 necunoscute. Conditia de grad de
exactitate maxim revine la

 
R x k  0, k  0,1,,2m  1 .

În acest mod avem 2m  2 conditii impuse necunoscutelor (coeficienti si noduri). Formula de

cuadratura (1) va avea astfel gradul de exactitate cel mult egal cu 2m  1. Într-adevar, luând

f x   u 2 x   x  a0 2  x  a1 2    x  am 2

în formula (1), avem

b
R f    u 2 x   px dx  0
a

(conform definitiei integralei definite, ca arie). Se vor determina necunoscutele asa încât gradul de
exactitate sa fie exact 2m  1 iar pentru asta consideram în a, b înca m  1 noduri oarecare
distincte b0 , b1 ,, bm , diferite de ak , k  1,, m si formula lui Lagrange corespunzatoare

 B j f b j   R f  .
b m m
(2)  f x  px dx   Ak f ak  
a k 0 j 0