5

a) Determinaţi punctele de extrem ale funcţiei f;

Rezolvare
d) Determinaţi punctele de extrem ale funcţiei f
Se rezolvă ecuaţia  x0 D soluţie , deci .

Soluţiile ecuatiei se numesc puncte critice ale lui f pe D. Punctele critice dau punctele de extrem.

y f '(x)<0, x<x0  x0 este punct de minim local al f

Gf '(x)>0, x>x0 functiei

f(x0) m

O x0 x

1
 y f '(x)>0, x<x0  x0 este punct de maxim local al
f'(x)<0, x>x0 functiei

O x0 x

f(x0) M

Gf

b) Să se determine coordonatele punctelor situate pe graficul funcţiei f, în care

tangenta la graficul funcţiei f este parealel cu axa Ox;

Rezolvare
e) Să se determine coordonatele punctelor situate pe graficul funcţiei f, în care
tangenta la graficul funcţiei f este parealel cu axa Ox

Se rezolvă ecuaţia f’(x)=0, soluţiile ei sunt punctele în care tangenta la Gf este

paralela cu axa Ox.

h) Rolul derivatei a doua

Teoremă: Fie f o funcţie de două ori derivabilă pe I.

Dacă , atunci f este convexă pe D.

Dacă , atunci f este concavă pe D.

Definiţie: Fie f o funcţie continuă pe D si

x
punct interior intervalului. Spunem că 0 este punct de inflexiune al
x x
graficului funcţiei dacă f este convexă pe o vecinătate stânga a lui 0 şi concavă pe o vecinătate dreapta a lui 0 sau
invers.

Punct de inflexiune: ( x 0 , f ( x 0 ) ) x 0 ∈ D şi f schimbă convexitatea în x 0

2
Observaţie: Cu ajutorul derivatei a doua se stabilesc intervalele de convexitate şi concavitate şi se determină punctele
de inflexiune.