Funcţii derivabile –Teorie

Definiţie: Fie A o mulţime de numere reale. Fie f:A  R o funcţie şi x 0  A un

punct de acumulare pentru mulţimea A (de exemplu A poate fi o reuniune de
intervale nereduse la un punct). Spunem că funcţia f are derivată în punctul x0
dacă  în R limita
f ( x)  f ( x0 )
lim , notată f’( x0 ).
x x0 x  x0

Dacă derivata f’( x0 ) există şi este finită, spunem că f este derivabilă în x0 .

Observaţii:
a) În punctele izolate ale lui A nu se pune problema derivatei.
b) Dacă A este interval, atunci problema derivatei se poate pune ăn orice
punct x0  A.
df ( x0 )
c) Pentru f’( x0 ) se mai utilizează notaţiile df( x0 ) sau .
dx
d) Notând Δf=f(x)-f( x0 ), care reprezintă creşterea funcţiei, şi Δx=x- x0 , care
reprezintă creşterea argumentului, atunci f’( x0 ) este limita raportului
dintre creşterea funcţiei şi creşterea argumentului, atunci când creşterea
argumentului tinde la 0.
f
f’( x0 )= xlim .
x
0

f ( x)  f ( x0 )
Limita x
lim există dacă şi numai dacă există lim
x0 x  x0 h 0

f ( x 0  h)  f ( x 0 )
.
h
În acest caz, cele două limite sunt egale.
f ( x)  f ( x0 )
e) Egalitatea x
lim = f’( x0 ) este echivalentă cu propoziţia:
x 0 x  x0
 (x n ) nN un şir de puncte din A, cu x n  x0 , x n ≠ x0 , n→∞ 
f ( x n )  f ( x0 )
→ f’( x0 )
x n  x0
f) Derivata f’( x0 ) reprezintă viteza de variaţie a funcţiei f în punctul x 0 .
Interpretarea geometrică a derivatei:

Fie I  R un interval şi f:I→R o funcţie. Notăm G f ={(x,f(x))| x  I}

graficul lui f.
Dacă funcţia f este derivabilă în punctul x0  I, atunci graficul ei admite
tangentă unică în punctul A( x0 ,f( x0 )), iar f’( x0 ) este tangenta (trigonometrică) a
unghiului pe care îl face tangenta la grafic în punctul x0 cu axa Ox.
În acest caz, ecuaţia tangentei la curbă este y-f( x0 )=f’( x0 )(x- x0 ), unde
f’( x0 ) reprezintă panta sau coeficientul unghiular al tangentei.
Dacă funcţia f este continuă în punctul x0  I şi are derivată infinită în
acest punct, atunci tangenta la grafic în punctul x0 specificat există, este
paralelă cu axa Oy, şi are ecuaţia x= x 0
f ( x)  f ( x0 )
Dacă nu există lim , atunci graficul funcţiei nu are tangentă
x x0 x  x0
unică în punctul A( x0 ,f( x0 )) sau tangenta nu există.

Teoremă: (Continuitatea unei funcţii derivabile)

Orice funcţie derivabilă într-un punct este continuă în acel punct.

Observaţii:
a) O funcţie poate fi continuă într-un punct, fără a fi derivabilă în acel punct.
Condiţia de continuitate într-un punct este o condiţie necesară pentru
derivabilitatea funcţiei în punctul respectiv. Nu are sens să punem
problema derivabilităţii unei funcţii în punctele de discontinuitate ale
acesteia.
b) Există funcţii continue, dar care nu sunt derivabile. Un exemplu clasic
este funcţia f:R→R, f(x)=|x|, care este continuă peste tot, dar este
nederivabilă în 0.

Definiţii: Spunem că funcţia f:A→R este derivabilă pe o mulţime B  A dacă

este derivabilă în fiecare punct din B. Dacă f este derivabilă pe tot domeniul de
definiţie, spunem simplu că f este derivabilă.
Dacă f:A→R este derivabilă pe mulţimea B  A definim funcţia f’:B→R,
f ( x  h)  f ( x )
f’(x)= lim care asociază fiecărui punct x B derivata
h 0 h
funcţiei f în acest punct.
Aceasta se numeşte funcţia derivată a funcţiei f sau derivata lui f.
Operaţia prin care f’ se obţine din f se numeşte operaţia de derivare a lui f.
 Mulţimea B  A a tuturor punctelor în care funcţia este derivabilă , adică
cea mai vastă submulţime a lui A în care există f’, se numeşte domeniul de
derivabilitate a lui f şi se notează D f ' , cu D f '  D f .

Observaţie: Trebuie să se facă distincţie între derivata funcţiei f într-un punct

oarecare, care este un număr, şi derivata f’ a funcţiei f, care este tot o funcţie.

Derivate laterale

Analog conceptelor de limită la stânga sau la dreapta şi de continuitate la

stânga sau la dreapta se poate vorbi de derivabilitate la stânga sau la dreapta.

Definiţie: Fie f:A→R şi x0  A un punct de acumulare pentru A∩(-∞, x0 ).

f ( x)  f ( x0 )
Derivata la stânga în punctul a este lim  f s' ( x0 ) , dacă această limită
x x
x  x0
0 x  x0
există în R . Dacă f s' ( x 0 )  R spunem că f este derivabilă la stânga în punctul x0 .

Definiţie: Fie f:A→R şi x0  A un punct de acumulare pentru A∩( x0 ,∞).

f ( x)  f ( x0 )
Derivata la dreapta în punctul x0 este lim  f d' ( x0 ) , dacă această
x x
x  x0
0 x  x0
limită ∃ în R . Dacă f d' ( x 0 )  R spunem că f este derivabilă la dreapta în x0 .

Observaţie:
Dacă A=[  ,  ], atunci problema derivatei are sens în orice punct din
intervalul (  ,  ). În  are sens problema derivatei la dreapta, iar în  are sens
problema derivatei la stânga.

Teoremă:
Fie f:A→R şi x0  A un punct de acumulare (bilateral) pentru mulţimea A.
Funcţia f are derivată în punctul x0 dacă şi numai dacă f s' ( x 0 ), f d' ( x 0 ) există în R ,
iar f s' ( x0 )  f d' ( x0 ) .

Teoremă:
Fie a, b  R, a  b, f : (a, b)  R derivabilă. Dacă f’ are limită la stânga în b, atunci f
are limită la stânga în b.