CURS 4 ( Rezumat)

Tematica cursului : Funcţii de mai multe variabile. Limite şi continuitate.

Fie (X, d) şi (Y, d*) două spaţii metrice şi f : A ⊆ X → B ⊆ Y o funcţie.

Cu precădere în aplicaţii ne vom referi la cazul X=R p , p≥1 respectiv Y=R.
Reamintim că metrica lui R este d(x, y) =| x- y | , x, y ∈ R iar metrica lui R p , p>1este
p
d(x, y) = (∑ ( x k − y k ) 2 )
1
2
cu x=(x1,…, xp), y =(y1,…,yp) ∈ R p .
k =1

∗ Dacă X= R iar Y =R atunci f este o funcţie reală de variabilă reală, f =f(x).

∗ Dacă X= R iar Y = R m atunci f este o funcţie vectorială de variabilă reală,
f(x ) = ( f1(x),..., fm(x)).
∗ Dacă X= R p iar Y = R atunci f este o funcţie reală de variabilă vectorială,
f(x ) = f(x1,..., xp).
∗ Dacă X = R p iar Y = R m atunci f este o funcţie vectorială de variabilă vectorială,
f(x1,…,xp) = ( f1 (x1,..., xp ), f2 (x1,..., xp ), ...., fm(x1, ..., xp) ).

LIMITA UNEI FUNCŢII

LIMITA ÎN SENS GLOBAL

Fie f : A ⊆ X → Y unde ( X , d ) şi (Y , d ∗ ) sunt două spaţii metrice iar a ∈ X un punct

de acumulare al mulţimii A , adică pentru orice vecinătate U∈ϑ (a) avem U−⎨a⎬ ∩ A ≠ ∅.
Funcţia f se zice că are limita l∈Y în punctul a, dacă , pentru orice vecinătate
V∈ϑ ( l ) a lui l în Y există o vecinătate U∈ϑ(a) a lui a în X , astfel ca
f ( U-⎨a⎬ ∩ A )⊂V , adică
(∀) V ∈ ϑ( l ) (∃) U ∈ ϑ ( a) : f ( U -⎨ a⎬ ∩ A )⊂ V. Se va scrie lim f ( x) = l .
x→a

Teorema Fie f : A ⊂ X → Y o funcţie şi a ∈ X un punct de acumulare al

mulţimii A. Următoarele afirmaţii sunt echivalente:
(i). există lim f ( x) = l , ( ∀ ) V ∈ ϑ( l ) ( ∃ )U ∈ ϑ( a ) : f ( U-⎨a⎬ ∩ A ) ⊂ V
x→a

(definiţia cu vecinătăţi),
(ii). ( ∀ ) ε > 0 ( ∃) δ = δ ( ε ) > 0 astfel incat ( ∀ ) x ∈ A − {a} cu d ( x, a ) < δ ⇒ d ∗ ( f ( x ) , l ) < ε
( definiţia în limbaj ε − δ ),
(iii). oricare ar fi şirul (an )n∈N , an ∈ A - ⎨a⎬ convergent în X către a, a∈X, an→ a, n→∞
avem (f(an) ) n∈N şir convergent în Y către l∈Y: f(an)→ l, n→∞.
( definiţia cu şiruri, dată de Heine).
Corolar Dacă f : A ⊂ X→Y este o funcţie iar a∈ X un punct de acumulare al lui A, funcţia
f nu are limită în a ∈ X, dacă , există două şiruri (xn)n∈N, xn∈A-⎨a⎬ şi (yn )n∈N, yn∈A-⎨a⎬
convergente în X către a astfel ca şirurile (f ( xn ) )n∈N , (f (yn ) ) n∈N , fie să fie ambele
convergente în Y dar către limite diferite, fie unul dintre şiruri să nu fie convergent .

Propoziţia Dacă o funcţie f : A ⊂X→Y admite într-un punct de acumulare a∈X al lui A o
limită, atunci aceasta este unică.

Cazul X= Rp, Y= R.
 Fie f : A→R , A ⊆ Rp o funcţie şi a =( a1,a2,...,ap) ∈ Rp, p>1, un punct de acumulare al
mulţimii A. Afirmaţia ( ii ) din teorema revine la :
(∀)ε>0 ( ∃) δ = δ( ε ) > 0 astfel încât (∀) x = ( x1, x2, ..., xp ) ∈ A-⎨a⎬ cu
p
d(x,a) = ( (∑ ( xi − ai ) 2 )
1
2
< δ să avem f ( x) − f (a) < ε .
i =1

Exemplu: Folosind definiţia limitei unei funcţii într-un punct în limbaj ε−δ să se arate că
x2 + y2
lim =0
( x , y ) →( 0 , 0 ) x + y

LIMITA DUPĂ O DIRECŢIE

Fie f : A →R, A⊆ R p , p>1, a∈R p un punct de acumulare al lui A relativ la dreapta

Δ = ⎨a+ t h ⎮ t∈R, h∈R p, h≠ 0⎬. Funcţia f are limită după direcţia h în punctul a , dacă există
şi este finită pentru h ≠ 0 :
lim f (a + th ) = lim f (a1+ t h1, ...,ap+ t h p ).
t →0 t →0

Exemplu: Fie funcţia f : R2/ (0,0)→ R definită

x 4 − 2x 2 y + y 2
f(x, y) = .
x4 + y2
Să se studieze limita în (0,0) a funcţiei f după orice direcţie
h = (h1 , h2) ≠ (0,0) din R 2 şi apoi existenţa limitei globale a lui f în (0,0).

LIMITA PARŢIALĂ

În particular, dacă h = ek = ( 0,0, ..., 1 , ...,0 ), k = 1, p atunci limita definită anterior se

numeşte limita parţială a lui f după variabila x k şi se va nota
lim f (a1 , a 2 ,..., a k −1 , x k , a k +1 ,..., a p ).
t →0
o
Propoziţia Dacă funcţia f admite limita l în punctul a∈ A atunci, funcţia f admite limite
după orice direcţie h, h≠ 0, h∈R p, p>1 în punctul a şi toate limitele sunt egale cu l.
Reciproca, nu este în general adevărată.

Teorema Fie f : A → R , A ⊆ R p şi a∈ R p
un punct de acumulare al mulţimii A.
Următoarele afirmaţii sunt echivalente:
(i ). ( ∃ ) lim f ( x) ∈ R
x→a

(ii). pentru (∀)ε> 0 există Vε o vecinătate a lui a astfel încât, pentru orice
x, y∈ A ∩ Vε - ⎨a⎬ să avem f ( x) − f ( y ) < ε. (Criteriul lui Cauchy-Bolzano).
Propoziţia ( Criteriul majorării )

Fie funcţiile f, g : A→ R, A ⊆ R p, p > 1 şi a ∈ R p un punct de acumulare al lui A. Dacă (∃)

l∈R astfel ca :
(i). ⎪f(x) – l ⎪< ⎪g(x)⎪ , (∀) x ∈V∩ A-⎨a⎬ unde V este o vecinătate a punctului a ∈R p.
(ii). lim g ( x) = 0
x→a
atunci, există lim f ( x) = l .
x→a

Propoziţia Fie funcţiile f, g :A → R, A ⊆Rp şi a∈Rp un punct de acumulare al lui A. Dacă

există lim f ( x) şi lim g ( x) atunci, pentru orice α, β ∈R există
x→ a x→ a

lim(α f + β g )( x) = α lim f ( x) + β lim g ( x) .

x→a x→a x →a

LIMITA UNIFORMĂ ÎN RAPORT CU UN PARAMETRU

Fie f : A x B →R, A ⊆ Rp, B ⊆ Rm, p, m >1 şi b ∈Rm un punct de acumulare al lui B. Vom
considera limita lim f ( x, y ) , x∈A în care variabila x = (x1,x2,...,xp ) o vom numi parametru.
y→b

Vom spune că, există lim f(x, y) uniformă în raport cu x ∈A , dacă există o funcţie
y→b

ϕ : A→ R astfel ca, pentru orice ε > 0 să existe δ = δ(ε) > 0 cu proprietate că, pentru
m
(∀) x ∈ A şi (∀) y ∈B cu d(y,b) = ( (∑ ( y k − bk ) 2 )1 2 < δ (ε ) să avem f ( x, y ) − ϕ ( x) < ε .
k =1

Teorema ( Criteriul Cauchy- Bolzano pentru limite uniforme).

Fie funcţia f : A x B →R, cu A ⊆R p, B⊆R m, p, m >1 şi b∈R m un punct de acumulare al lui

B. Următoarele afirmaţii sunt echivalente:
(i) (∃) ϕ : Α → R , A⊆R p şi (∃) lim f ( x, y ) = ϕ ( x) uniformă în raport cu x∈A ;
y →b

(ii) pentru (∀) ε > 0 există o vecinătate V a lui b∈R m astfel ca, pentru orice
y1, y2 ∈ B ∩ V şi orice x∈A să avem f(x, y1) - f(x,y2) < ε.

Teorema ( Criteriul lui YOUNG ). Fie f : A X B → R, A ⊆ R p, B ⊆ R m, m, p > 1 şi a ∈ R p

un punct de acumulare al lui A iar b∈R m un punct de acumulare al lui B.
Dacă
(i) (∃) ϕ : Α → R astfel ca lim f ( x, y ) = ϕ ( x) uniformă în raport cu x∈A,
y →b

(ii) (∃) ψ :Β → R astfel ca , pentru orice y ∈ B să avem lim f ( x, y ) = ψ ( y ) , atunci există

x→a

şi sunt egale lim ϕ ( x) = limψ ( y ) , adică lim lim f ( x, y ) = lim lim f ( x, y ) .

x→a y →b x → a y →b y →b x → a

Obsevaţia
(a ). Dacă A⊆R şi B⊆R atunci limitele relaţiei de mai sus se numesc
limite iterate. Existenţa şi egalitatea lor nu implică existenţa limitei (globale).
(b ). Existenţa limitei ( globale) nu implică existenţa limitelor iterate.
Exemplu : Să se studieze existenţa limitelor iterate şi a limitelor globale în (0,0) ale
următoarelor funcţiilor :
x − y + x2 + y2
(i) . f(x, y) = , (x,y) ∈0,+∞) × (0,+∞)
x+ y
1
x sin + y
(ii). f(x, y) = x , (x,y)∈ (0,+∞) × (0,+∞).
x+ y
Cazul X = Rp, Y =Rm , m, p > 1.

Propoziţia Fie f : A ⊆R p→R m, f = ( f1,f2,...,f m) unde f k :A→R , k = 1, m şi a un punct de

acumulare al lui A. Următoarele afirmaţii sunt echivalente :
(i) există lim f ( x) = l = (l1 ,..., l m ) ,
x→a

(ii) există lim f k ( x) = l k , (∀)1 ≤ k ≤ m.

x →a

LIMITE REMARCABILE în R

sin x sin mx
lim = 1, lim = m,
x →0 x x →0 x
tg x tg mx
lim = 1, lim = m,
x →0 x x → 0 mx

1
lim(1 + x) x = e,
x →0

ln(1 + x)
lim = 1,
x →0 x
(1 + x) r − 1
lim = r , r ∈ R,
x →0 x
1
lim(1 + ) x = e,
x →∞ x
k
x
lim x = 0, k ∈ Z , a > 1,
x →∞ a

ln x
lim α = 0, α > 0,
x →∞ x

a x −1
lim = ln a, a > 0,
x →0 x
arctg x
lim = 1,
x →0 x
log a x
lim = 0, r > 0, a > 1,
x →∞ xr
xn
lim x = 0, n ∈ Z , a > 1,
x →∞ a

ex
lim α = +∞, α > 0,
x →∞ x

⎧
⎪
⎪0, n < m,
a x + an −1 x + ... + a1 x + a0 ⎪ an
n n −1
lim n m −1
=⎨ , n = m,
x →±∞ b x m + b + ... + b1 x + b0 ⎪ bm
m m −1 x
⎪ n− m an
⎪(±1) ⋅( ) ⋅ (∞), n > m.
⎩ bm
CONTINUITATEA UNEI FUNCŢII

Fie f : A → Y , A ⊂ X o funcţie dată şi a ∈ A .

Funcţia f se zice continuă în a ∈ A , dacă pentru orice vecinătate V a lui f(a), există
o vecinătate U a lui a astfel încât f (U ∩ A) ⊂ V :
( ∀) V ∈ ϑ ( f (a )) ( ∃) U ∈ ϑ (a ) : f (U ) ⊂ V .
Vom scrie lim f ( x) = f (a) .
x→a

În caz contrar, f se zice discontinuă în a ∈ A.

Dacă f este continuă în fiecare punct a ∈ A atunci f se zice continuă pe A.

Teorema Fie f : A ⊂ X → Y şi a ∈ A fixat.

Următoarele afirmaţii sunt echivalente:
(i) f continuă în a∈A, ( ( ∀ ) V ∈ ϑ ( f (a )) ( ∃) U ∈ ϑ (a ) : f (U ∩ A) ⊂ V , )
(def. prin vecinătăţi );
(ii) (∀)ε > 0 (∃)δ = δ (ε ) > 0 astfel încât ( ∀ ) x ∈ A cu d ( x, a ) < δ să avem
d * ( f ( x), f (a)) < ε , ( def. în limbaj ε − δ ) ;
(iii) ( ∀ )( an )n∈N , an ∈ A, an → a, n → ∞, avem f (a n ) → f (a ), n → ∞ ,
(def. cu şiruri, dată de Heine).
Funcţie uniform continuă

Funcţia f : A→ Y, A⊂X se zice uniform continuă pe A dacă,

(∀ ) ε>0 (∃ ) δ=δ(ε)> 0 astfel încât (∀ ) x,y ∈A cu d (x,y) < δ să avem d*( f(x ), f(y )) < ε .
Funcţie lipschitziană (Lipschitz R. (1832-1903) )
Funcţia f : A → Y , A⊂ X se zice lipschitziană pe A dacă,
(∃ )Μ > 0 astfel încât d*(f (x ), f(y ) )< Μ d (x, y ) pentru orice x, y ∈A.
Funcţie contracţie
Funcţia f :A→Y, A ⊂X se zice ca este o contracţie pe A, dacă
( ∃ ) C ∈ ( 0, 1) astfel încât, pentru orice x, y ∈A să avem
d*(f (x ), f( y ) )< C d (x, y).
♦ f contracţie ⇒ f lipschitziană ⇒ f uniform continuă⇒ f continuă.

PropoziţiaFie o funcţie f : A→Y , A⊂X şi a∈A. Avem

(i . Dacă a este un punct izolat al lui A atunci f este continuă în a.
(ii). Dacă a este un punct de acumulare lui A atunci f este continuă în a, dacă şi
numai dacă, f are limită în a şi lim f ( x) = f (a ).
x→a

Proprietăţile funcţiilor continue pe o mulţime

Fie f : A →Y , A⊂X o funcţie cu (X, d ) , (Y, d∗ ) două spaţii metrice.

(i) f continuă pe A , dacă f este continuă în orice punct din A;
(ii) f continuă pe A, dacă şi numai dacă, pentru orice mulţime deschisă G⊂ Y, există o
mulţime deschisă U ⊂ X, astfel ca f -1(G)=U∩X, unde f -1(G ) ={ x ∈ X⎥ f (x)∈ G }
este preimaginea lui G⊂ Y prin f ;
(iii) f continuă pe A, dacă şi numai dacă, pentru orice mulţime închisă K⊂ Y , există o
mulţime închisă V⊂ X astfel ca f -1 (K)=V∩X;
(iv) f continuă pe A, B ⊂A, B compactă ⇒ f ( B )⊂ Y, f (B ) compactă ;
(v) f continuă pe A , A compactă ⇒ f uniform continuă pe X ;
(vi ) f continuă pe A, A ⊂X , A conexă ⇒ f( A ) ⊂ Y , f( A ) conexă;
(vii) f :A⊂ X→B⊂Y , g : B→Z sunt două funcţii continue atunci compunerea
gof : A →Z este continuă pe A.

CAZUL X=Rp , p >1, Y= R

În acest caz, luând în consideraţie metrica spaţiilor R p şi respectiv R , definiţia în limbaj

ε − δ a continuităţii ( globale) a unei funcţii f: A→ R, A⊂R p într-un punct a∈A revine la
(∀)ε > 0, (∃)δ = δ (ε ) > 0 astfel încât ( ∀ ) x = ( x1 ,..., x p ) ∈ A cu
1
⎛ p 2
⎞ 2
d (x, a ) = ⎜ ∑ ( xi − ai ) ⎟ < δ să avem d * ( f ( x), f (a ) ) = f ( x) − f (a ) < ε .
⎜ i =1 ⎟
⎝ ⎠
Fie f: A→R, A⊂R p şi a = ( a1, a2, …,ap ) ∈A şi fie un indice k, 1≤ k≤ p.
Funcţia f este continuă parţial în punctul a ∈A în raport cu variabila x k, dacă

lim ϕ (x k ) = lim f (a1 ,..., a k −1 , x k , a k +1 ,..., a p ) = f (a1 ,..., a k ,..., a p ) .

xk → a k xk → a k

Funcţia f este continuă parţial în punctul a, dacă este continuă parţial în raport cu toate
variabilele x k, 1 ≤ k ≤ p .
♦ Dacă funcţia f este continuă global atunci ea este continuă parţial în
raport cu fiecare dintre variabilele xk , k = 1, p ;
♦ Dacă funcţia f : A ⊆ R p → R este continuă parţial separat în raport cu fiecare
dintre variabilele xk, k = 1, p în punctul a∈A⊆R p nu rezultă că f este continuă global în a
∈A;
♦ Dacă f, g : A⊂ R p→R sunt funcţii continue pe A şi α∈R atunci funcţiile
1 1
f + g, f - g, α f, fg, ⎥ f ⎥ , max (f, g) = (f +g +⎥ f- g ⎥ ), min(f, g ) = (f +g -⎥ f- g ⎥ )
2 2
g
sunt continue pe A iar funcţia : X−Zf →R este continuă pe X-Zf unde Zf ={x∈X⎥ f )=0};
f
♦ Dacă f : A ⊂ R → R este continuă pe compactul A atunci f este mărginită pe A şi îşi
p

atinge marginile, ( adică f ( A ) este mărginită în R şi există α, β ∈ X astfel încât

f (α) = sup { f (x ), x ∈ X }, f (β)= inf { f (x ) , x ∈X }.
♦ Dacă f : A⊂ R p → R este o funcţie continuă în a ∈A şi dacă f(a)>0 atunci, există o
vecinătate U∈ ϑ (a ) a lui a astfel încât pentru orice x∈U∩ A să avem f (x )>0.

CAZUL X= R p, Y=R m, p, m>1 .

Teorema Fie f : A ⊆ R p→ R m, f = ( f1,...,fm ) o funcţie vectorială de variabilă vectorială şi

a =(a1,..., ap) ∈A. Funcţia f este continuă în a∈A dacă şi numai, fiecare funcţie
fj : A ⊆ R p → R, j = 1, m este continuă în a∈A.

Teorema Fie f : A x B →R m, A⊂R p , B ⊂R n . Dacă f este o funcţie continuă pe A iar A este

o mulţime compactă atunci pentru orice punct b ∈B avem
lim f ( x, y ) = f ( x, b) uniform în raport cu x∈A.
y →b
 ⎧
⎪0, x2 + y 2 = 0
⎪
⎪
⎪
Exemple :1). Fie f : R → R definită f(x,y) = ⎨⎪
2
.
xy
⎪ 2 , x2 + y 2 > 0
⎪x + y
2

⎪
⎩

Să se arate că, f este discontinuă în ( 0,0) dar continuă parţial în raport cu fiecare dintre
variabile în (0,0).
2). Să se studieze continuitatea parţială şi globală a următoarelor funcţii:
⎧ x2 y 2
⎪ 2 , ( x, y ) ≠ (0, 0)
⎪⎪ x + y 2

f(x, y) = ⎨
⎪0, ( x, y ) = (0, 0)
⎪
⎪⎩
⎧1 − cos( x 2 + y 2 )
⎪ , ( x, y ) ≠ (0, 0)
⎪⎪ x2 + y 2
f(x, y) = ⎨
⎪
⎪
⎪⎩0, ( x, y ) = (0, 0)